Sită Deasă

Ştefan, Ştefan, Domn cel mare

Ştefan, Ştefan, Domn cel mare

Seamăn pe lume nu are

Decât numai mândrul soare!

Din Suceava când el sare,

Pune pieptul la hotare

Ca un zid de apărare!

Braţul lui fără-ncetare

Bate hoardele tătare,

Bate cetele maghiare,

Bate leşi din fuga mare,

Bate turci pe zmei călare

Şi-i scuteşte de-ngropare.

Lumea-ntreagă stă-n mirare,

Ţara-i mică, ţara-i tare

Şi duşmanul spor nu are.

________________

 

Ştefan, Ştefan, Domn cel mare,

În Suceava cuibu-şi are

Ca un şoim voinic şi tare.

Din Suceava când el sare

Zi şi noapte, de călare,

Se bate-n patru hotare.

Pe tătari îi căsăpeşte,

Pe unguri îi pârjoleşte,^[1]

Şi pe turci îi risipeşte.

Iar pe leşi cu chica tare^[2]

Îi avântă-n spânzurare,

Şi-i înjugă ca să are! ^[3]

    ^{__________________________}

1. Pe unguri îi pârjoleşte. Aluzie la bătălia de la Baia, unde o mulţime de unguri au pierit în focul acelui oraş.
2. Iar pe leşi cu chica tare
   Îi avânta-n spânzurare.Într-una din năvălirile leşilor în Moldova, Ştefan Vodă i-a surprins într-un codru, şi pe câţi din ei a robit i-a spânzurat de păr în copaci. După acea nenorocită expediţie, regele polon, întorcându-se în ţara lui, a dat un decret poruncind ca toţi leşii să poarte chica scurtă. (Tradiţie).
3. Cântecele lui Ştefan Vodă

   Şi-i înjugă ca să are.

   Aluzie la Dumbrava Roşie ce a fost arată de leşi înjugaţi la plug şi semănată apoi cu ghindă