Sită Deasă

La Manastirea Recea de langa Targu-Mures, biserica e mereu neincapatoare. Credinciosii, veniti din toata tara cu miile, bat drum greu sa-l asculte pe duhovnicul lor, parintele Ioan Iovan

Link: http://www.formula-as.ro/reviste_732__144__omul-lui-dumnezeu—parintele-ioan-de-la-recea.html

“Speranta noastra: suntem nascuti, nu facuti crestini”

Parintele Ioan Iovan are multe sa povesteasca: cum a fost salvat miraculos de mai multe ori de la moarte; cum un taran simplu din Baia a murit dupa Sfanta Impartasanie, zicand ca un adevarat marturisitor al lui Cristos: „Te rog, parinte, sa spui acasa ca am murit crestineste, ca un bun roman.” A indurat, fara sa carteasca, toate suferintele, dar a avut forta sa strige la proces: „Poporul roman nu e ateu… Dumnezeu nu ne indeamna sa dam Cezarului ateu ce e al Cezarului”. Sunt lucruri pe care tinerii sau cei ce se cred a fi in suferinta ar trebui sa le stie si sa cugete asupra lor. Suntem mai puternici decat credem si mai slabi decat ne dorim. Privita de la inaltimea celor peste 80 de ani ai parintelui, viata apare ca o durere plina de lumina. „Sa-L prindem pe Cristos ca Mantuitor”, indeamna fierbinte parintele. „Altfel, il vom regasi ca Judecator, atunci cand nimic nu se mai poate face. Sa luam mereu aminte la cuvintele Lui: „Indrazniti, Eu am biruit lumea”. Nu va intunecati la necazurile lumii. Dumnezeu nu ne paraseste niciodata. Sa nu ne pierdem speranta si sa inchidem fereastra provocarilor lumesti. Tot raul si cumplita disperare vin din necredinta. Cum sa nu crezi in Cristos, in vesnicie? De aici vin toate bolile si toate caderile lumii actuale.”
Cand a fost inchis, parintele avea 33 de ani. „Mancam foc si ma gandeam numai la o moarte de mucenic. Doream sa mor in genunchi, rugandu-ma. A trebuit sa trec prin atatea incercari, ca sa-mi dau seama ca celula temnitei e tot o chilie calugareasca. Ca sa fii puternic, trebuie sa-L ai pe Dumnezeu alaturi mereu. In inchisoare, ma gandeam in fiecare zi ca Dumnezeu inchide cheia celulei, nu gardianul. Oriunde te poti mantui. De aceea zic ca tinerii sa-si revizuiasca busola constiintei, pazind ca indreptarea lor sa fie neabatut spre divinitate. Indiferenta religioasa a lumii de astazi e cea mai grea boala - un nou ateism. E ca si cum ai face cruce pe comunismul vechi. Sa nu ratacim, ajungand in situatia celui care jos nu vrea, iar sus nu poate. Avem o zestre enorma, aceea de a fi nascuti, si nu facuti crestini. De aici vine si optimismul meu. Avem o vigoare crestina strabuna care ne va ajuta sa vedem, in sfarsit, lumina.”