Sită Deasă

Comentarii de pe EasternOrthodoxForum @ Yahoo.Com
legat de personalitatea Parintelui Gheorghe Calciu-Dumitreasa

Link: http://groups.yahoo.com/group/easternorthodoxforum/message/18704

shuier_dacic <no_reply @ yahoogroups . com>

Frumoase cuvinte. Parintele Calciu a fost un pericol si pentru ierarhia BOR caci exceptandu-i pe PF Patriarh Teoctist si IPS Bartolomeu Anania nu a avut alt spijin in BOR. Parintele Calciu a incercat de mai multe ori sa se intoarca definitiv in tara dupa ‘90 dar fie neo-comunistii, fie ierarhii din BOR nu l-au dorit. Sa nu uitam cum a fost intors de la aeroport cand s-a reintors prima data dupa ‘90 pe motiv ca vine sa faca ‘propaganda legionara” si sa reinfinteze Garda de Fier. Parintele Calciu a pus de multe ori degetul pe rana si a criticat ierarhia BOR cand a fost cazul si asta i-a deranjat pe ierarhii si preotii nostri caldicei. Nu spune nimanui faptul ca la ultima vizita in tara, Parintele a viitat doua manastiri: PetrU-Voda (care in opinia BOR exprimata de un purtator de cuvat e eretica) si Manastirea Diaconesti –iarasi foarte prost vazuta din cauza vrednicului ieromonah Amfilohie Branza care nu accepta compromisuri? Probabil multora nu le-a convenit faptul ca Parintele Calciu a decis sa odihneasca sub cetinele de brad de la Petru-Voda asupra careia au fost aruncate toate etichetarile deja cunoscute pt o adevarata lavra a ortodoxiei romanesti: eretica, fundamentalista, antiecumenista si nationalista. Mult cinism mi-a fost dat sa aud si sa citesc zilele acestea din partea multora care-l plang cu lacrimi de crocodil.

preot2002 <no_reply @ yahoogroups . com> wrote:

Pentru comunisti, Calciu e un pericol si daca e viu si daca e mort si
ei nu stiu daca trebuie sa-l ucida, sa-l “reeduce” a doua oara ori sa-
l elibereze. De eliberarea lui se sperie, dar ar trebui sa se sperie
mai mult de martirizarea lui. Orice se va întâmpla cu Calciu, el
ramâne un martir al crestinismului si un personaj-simbol al omenirii.

Preotul Calciu este si un exemplu cutremurator al ruperii între doua
lumi. El a lasat acasa o sotie si copii, care sunt si ei martirizati.
A mai lasat în urma un gol în clerul crestin si un alt gol în rândul
oamenilor de omenie - dar toate acestea sunt minore pe lânga
suferinta lui personala. El a ales calea celei mai sfinte nebunii ce
a aparut în istorie si fara de care nu ar fi posibila reînvierea
crestinismului. Ca el sunt puzderie de oameni, desi nu toti au forta
credintei sale, si toti asteapta mântuirea. E vremea ca oamenii sa
redescopere cultul si practica martiriului.

Din pacate însa crestinii au pierdut sensul crucii si nu mai sunt
solidari cu martirii lor. Ei au renuntat la credinta, la eroism si
onoare, dar de nu se vor trezi vor pati mai rau decât Calciu. Daca
crestinii si daca oamenii ar sti ca vor ajunge în “reeducare”, ar
navali în temnita în care este torturat preotul Gheorghe Calciu si 1-
ar elibera.

Omenirea ar trebui nu sa intre în panica din cauza cancerului, a
foametei, a poluarii, a razboiului ori chiar a robiei, ci sa se
îngrozeasca si sa riste totul pentru a evita constiinta determinata
de legile materialismului istoric. Când omenirea va întelege ca în
esenta comunismul este satanism, arunci va putea sa-1 distruga.

Daca oamenii ar fi înteles macar partial sfintenia si importanta unui
om ca preotul Calciu, s-ar fi facut demersurile necesare pentru a-i
salva viata. Dar crestinatatea s-a multumit sa-1 apere platonic si
oamenii nu cred cele ce se întâmpla, însa el este cu atât mai mare cu
cât este mai parasit.

Acest preot al lui Hristos, plin de puterea duhului si a cuvântului,
cu o adânca constiinta misionara, simbol al martiriului, dovada a
omeniei, biruinta a libertatii obtinuta prin jertfa este victima nu
numai a comunistilor, ci si a servitorilor lor din înaltul cler
român. Acestia din urma au o raspundere care nu se poate ierta.
Preotul Calciu este necesar lumii si Bisericii. Cei ce îl ucid sunt
cu mult mai constienti de sacrilegiul pe care-1 savârsesc decât alti
prigonitori. Daca lumea crestina îl va lasa sa moara în Aiud, ea se
va asemana poporului care a încuviintat Golgota. Sa nu uitati ca este
om!

Ioan Ianolide, Intoarcerea la Hristos, Editura Christiana, Bucuresti,
2006, pp. 366-368