Sită Deasă

Prin cîteva miscãri strategice, grupul MARCO INTERNATIONAL a pus mîna pe întreaga industrie de aluminiu din România. În spatele acestei operatiuni se aflã magnatii rusi Vitali Matsitski si Oleg Deripaska. Miza este ca ALRO Slatina, ALPROM Slatina si ALUM Tulcea sã fie furnizate, la pachet, colosului RUSKI ALUMINIUM. Pentru ca afacerea sã reuseascã, Deripaska a cerut sã scadã pretul de achizitie la energie electricã pentru ALRO, la o valoare minimã, înghetatã printr-un contract ferm pe 15 ani. Pentru acest veritabil jaf energetic, Matsitski a apelat la grupuri de interese conduse de la Palatul Cotroceni de consilierul prezidential Theodor Stolojan? Si presedintele Traian Bãsescu s-a amestecat în liberalizarea pietei de energie. Grupul MARCO INTERNATIONAL a cumpãrat cu 9.000.000 de euro de pe piata bursierã RASDAQ firma ALUM Tulcea, fortînd falimentul acesteia încã din anul 2003, importînd alumina din Jamaica la un pret mult mai mare decît cel oferit de compania din Tulcea. În acest fel, în numai 2 ani, ALUM Tulcea a fost falimentatã pentru cã materia primã „alumina“ avea un singur beneficiar: ALRO Slatina. Pentru a deveni cît mai rentabilã, ALRO trebuia sã achizitioneze cel mai ieftin curent de pe piata româneascã, si la cine sã apeleze grupurile de interese decît la consilierul prezidential Theodor Stolojan. Cu numai o zi înainte de preluarea ALUM Tulcea de cãtre MARCO INTERNATIONAL, traderul ENERGY HOLDING a decis sã sisteze furnizarea de energie electricã spre ALRO, urmînd ca firma din Slatina sã se alimenteze direct de la HIDROELETRICA, la un pret ce sfideazã orice concurentã: 12-15 dolari/MWh, în loc de 24 dolari/MWh cît era pretul real. În derularea incidentului economic a contribuit în mare mãsurã însusi presedintele Traian Bãsescu care în nenumãrate rînduri s-a amestecat în liberalizarea si, mai apoi, functionarea pietei energetice, vorbind nu o datã de „bãietii buni“ de la „HIDRO“. Tratamentul preferential pentru ALRO este o sfidare la adresa celorlalti mari consumatori industriali, care îsi achizitioneazã curentul prin dealeri, dar si la adresa consumatorilor casnici, nevoiti sã plãteascã energia furnizatã de ELECTRICA, la un pret mult mai mare fatã de pretul minim reglementat. Prin aceleasi grupuri de interese, MARCO INTERNATIONAL a obtinut un contract cu HIDROELECTRICA, de unde primeste energie pe timpul noptii la un pret de 17 dolari/MWh, pret în care este inclus atît transportul, cît si distributia, în timp ce media pe piatã (fãrã transport si distributie), pentru energia furnizatã pe timp de noapte este de 35-40 dolari/ MWh.

La unul dintre capete se aflã mafia ruseascã
Si, ca sã se înteleagã cît de mare este miza acestei afaceri, pe lîngã care Statul Român pare sã treacã fluierînd, vom mai devoala cîteva legãturi interesante, de unde se va vedea cã la unul din capetele labirintului financiar se aflã chiar mafia ruseascã. Iatã ce consemneazã un raport al Serviciilor Secrete rusesti din 2002, publicat de mai multe ziare moscovite cu portaluri la Internet: „În cercurile de afaceri internationale sînt cunoscute legãturile strînse dintre persoane de la conducerea MARCO INTERNATIONAL, ca Alexander Krasner sau Alan Kestenbaum, si controversatul om de afaceri Marc Rich, retras acum în Elvetia, temerile fiind cã vor fi folosite legãturile acestuia cu mafia ruseascã. În 1983, anul în care Marc Rich si Alan Kestenbanum fondau MARCO INTERNATIONAL, primul era acuzat de Guvernul SUA cã a prejudiciat statul cu 50 de milioane de dolari si cã a fãcut afaceri cu Iranul în timpul Crizei Ostaticilor de la Teheran. Sînt cunoscute, de asemenea, relatiile lui Rich cu grupul TRANSWORLD al fratilor Cernoy, implicati în activitãti mafiote si apropiati atît grupului RUSKI ALUMINIUM, cît si grupului SUAL, apartinînd grupului ALPHA. Suspiciunile ar putea fi întãrite si de parteneriatul de afaceri proiectat între firma lui Alan Kestenbaum si RUSKI ALUMINIUM, condusã de Oleg Deripaska. Acesta este prieten si partener de afaceri cu celebrii Boris Berezovski, Anatoli Ciubais, Roman Abramovici. Compania CEMTRADE, o subsidiarã a concernului rus RUSKI ALUMINIUM, detine în prezent toate activele la firma ALOR Oradea. Actionarii CEMTRADE sînt Constantin Iavorski, sotia sa Larisa si cele douã fiice, Olga si Irina, iar actionar juridic – firma din Insulele Virgine Britanice DILCOR INTERNATIONAL LTD. Obiectul de activitate al companiei CEMTRADE este unul bizar pentru afacerile cu aluminiu: intermedieri în comertul cu material lemnos si de constructii. Noua societate creatã de Deripaska prin Iavorski a fost denumitã ALUMINA Oradea. Urmare a majorãrii pretului energiei electrice, ALOR nu a mai putut produce în conditii eficiente si a acumulat datorii imense. În mai 2000, CEMTRADE devine actionar majoritar, avînd drept scop primordial achizitionarea principalului partener al ALOR, ALRO Slatina. Prima încercare a esuat deoarece compania CEMTRADE nu a reusit, pînã în prezent (n. red. – în 2002), sã obtinã de la Statul Român facilitãti la plata energiei electrice, iar planul lui Iavorski de a achizitiona o termocentralã din Oradea – fapt ce ar fi dus la micsorarea tarifelor la energie pentru ALOR – a esuat si el. ALOR Oradea este singurul producãtor de aluminã tubularã din Europa, pe plan mondial existînd un singur alt producãtor, ALCOA (SUA)“.

Algoritmul „Deripaska“
Din acest raport reiese clar cum Deripaska a încercat la ALOR acelasi algoritm pe care îl încearcã acum la ALRO, principala mizã fiind scãderea pretului energiei electrice. Dacã la ALOR, Deripaska a fortat pãtrunderea pe piatã prin Iavorski, la ALRO manevra se desfãsoarã la un nivel mult mai înalt, prin Matsitski, Stolojan si directori din ANRE si HIDROELECTRICA. De data asta, se pare cã Deripaska are mari sanse de reusitã, gratie interventiilor de la Cotroceni, unde, cum spuneam, Vitali Matsitski este primit la orice orã în cabinetul lui Theodor Stolojan. Dupã 1 octombrie, cînd ALRO va cumpãra curent direct de la HIDROTEHNICA la pret scãzut, va apãrea si intentia grupului MARCO INTERNATIONAL de a vinde monopolul aluminiului românesc cãtre RUSKI ALUMINIUM. Presiunile pentru stabilirea unui pret minim, acelea pe care le mentionam la începutul raportului vor trebui sã aparã într-un timp foarte scurt, întrucît 33 % din pretul aluminului îl reprezintã energia electricã, iar grupul MARCO n-are de unde din altã parte sã suplineascã aceste costuri, fiindcã pînã acum n-a retehnologizat nimic pentru optimizarea procesului de productie. În plus, dupã preluarea ALUM Tulcea, grupul MARCO a fãcut o ofertã publicã, prin care acordã facilitãti tuturor celorlalti actionari independenti care au rãmas în cele trei societãti (ALRO, ALUM, ALPROM) si care doresc sã-si vîndã actiunile. MARCO promite cã oferã un pret considerabil mãrit fatã de piata bursierã, dovedindu-si intentia de a obtine controlul 100 % al productiei de aluminiu românesc. Se pare cã si aceasta a fost una din conditiile impuse de RUSKI ALUMINIUM. În acest context, MARCO INTERNATIONAL mai are, însã, o problemã, de data asta cu AVAS. Din dorinta de obtine controlul total cît mai rapid, grupul Marco a fãcut o mãrire de capital ilegalã la ALRO, iar AVAS a dat în judecatã compania. Conform procedurilor judecãtoresti, tranzactiile de capital interactionariale ar trebui sistate pînã la rezolvarea litigiului.

Scandalul privatizãrii ALRO
Numele ALRO Slatina este legat de una dintre cele mai dubioase privatizãri din România. La sfîrsitul anului 2000, ALRO asigura 3 % din exportul României. Initial, societatea avea ca actionari statul (65,26 %) si actionarii rezultati în urma Programului de Privatizare în Masã (34,74 %). Societatea a trecut apoi prin mai multe etape de majorare a capitalului social si si-a structurat actionariatul, statul, prin FPS si APAPS, pãstrînd majoritatea actiunilor. În 1999, a apãrut ideea si chiar s-au fãcut pasi importanti în procesul de fuziune dintre ALRO Slatina si ALPROM, firma din acelasi domeniu. Desi sustinutã la început, fuziunea celor douã societãti a fost abandonatã tot de initiatori. Privatizarea ALRO, împreunã cu ALPROM, a figurat între conditiile de încheiere a unui acord stand-by cu FMI în 1999. Astfel, ALRO/ALPROM au fost introduse în Programul PSAL II al Bãncii Mondiale pentru stabilirea unui consultant în vederea privatizãrii societãtii. Finantele mondiale nu au ocolit tandemul, la acea vreme, ALRO/ ALPROM, astfel cã unele dintre cele mai importante bãnci de investitii si-au manifestat interesul pentru privatizarea societãtilor românesti. Traian Bãsescu, pe atunci ministru al Transporturilor si negociator-sef în relatiile cu Banca Mondialã în ceea ce priveste programul PSAL, declara cã ALRO Slatina avea un pret de lansare de 190 milioane de dolari. În cele din urmã ALRO a ajuns pe mîna celor de la Grupul MARCO INTERNATIONAL. În acest moment, grupul MARCO detine aproape 90 % din actiunile ALRO Slatina. Participatia MARCO la capitalul social al combinatului ALRO Slatina a crescut de la 76,08 % la 85,26 %, dupã ce firma a subscris cea mai mare parte a actiunilor în cadrul unei majorãri de capital cu o valoare de 141,2 milioane de lei. Astfel, Grupul MARCO a subscris 279,6 milioane de actiuni, fatã de cele 2,8 milioane preluate de actionarii minoritari. Alte 84,9 milioane de actiuni oferite la vînzare nu au fost subscrise si vor fi anulate. În urma acestei operatiuni, capitalul social al ALRO a crescut de la 211,1 milioane de lei la 352,3 milioane de lei. De asemenea, subscrierile au determinat si modificãri în structura actionariatului. Astfel, participatia Autoritãtii pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) a ajuns de la 16,7% la 10,05%, iar cea a firmei Conef (societate controlatã de grupul MARCO) a scãzut la 3,2%. Alti actionari detin 1,4% din titlurile ALRO.

O nouã afacere pentru rusi
Rezilierea contractului de furnizare de electricitate dintre MARCO INTERNATIONAL si ENERGY HOLDING are loc în conditiile în care si ALRO detine licenta de intermediar, apãrînd pe lista furnizorilor de energie electricã ce au cãpãtat licenta ANRE. În acest context, ALRO este pregãtitã pentru o nouã si uriasã afacere. Acum, societatea din Slatina poate deveni unul dintre furnizorii importanti de energie electricã din România. Dacã ALRO obtine energie foarte ieftinã direct de la HIDROELECTRICA si în cantitãti uriase, chiar si cu plata în avans, atunci de ce sã nu o speculeze pe piata de energie? Este o afacere extraordinarã sã poti cumpãra de la sursã cu un avans de 30%, curent cu 10 dolari/MWh si sã-l vinzi cu 25 de dolari/MWh, pretul mediu al pietei liberalizate. Un profit urias, pe lîngã acela obtinut din producerea aluminiului la un pret mult mai scãzut, din acelasi motiv de energie electricã ieftinã. Rãmîne de vãzut cu cît va plãti RUSKI ALUMINIUM întregul pachet.
O altã sugativã de la ALRO este juristul Valeriu Stoica: acesta, lunar, încaseazã 20.000 euro pentru consultantã juridicã. La finele anului 2006, ALRO a avut un profit net de 150 milioane euro, bani din care probabil se înfruptã si alte sugative autohtone.