Rugãciunea ca terapie
Gabriel Teodor Gherasim, New York
“Secolul XXI ori va fi religios, ori nu va fi deloc” - Andre Malraux
DACA IN numele religiei s-au comis si se comit numeroase si odioase crime, este tot atât de adevãrat cã religia dã un confort si rezultate miraculoase la nivelul armoniei si sãnãtãtii noastre, în forma de rugãciune.
Comunistii au încercat decenii la rând sã eradicheze orice spirit religios din oameni, însã de la tãranii Bucovinei si ai Maramuresului, care au continuat sã meargã la bisericile seculare din zonã, pânã la apologetii intelectuali ai credintei în Dumnezeu, care au scris si predicat necesitatea credintei de la catedre (dupã care au fost dati afarã de cãtre activistii de partid), au fost oameni care au continuat ideea de religie în România comunistã, cu o pasiune demnã de spiritul crestin.
Ce este rugãciunea? Este un exercitiu de credintã, sau un “medicament” al corpurilor mintale, spirituale si fizice? În ceea ce priveste sãnãtatea noastrã, adevãrul este cã rugãciunea este si credintã si medicament, douã balsamuri omenesti fãrã de care de care n-am supravietui nici social, nici individual, nici fizic si nici emotiv.
Dacã comunistii atrãgeau bine atentia (din propriile motive de criticã) asupra pericolului de ridicol pe care habotnicismul si/sau ipocrizia îl dãdeau religiosilor, pe de altã parte, tot aceiasi comunisti au rãmas neputinciosi în fata serenitãtii, armoniei si a sãnãtãtii complete a oamenilor religiosi, care au fost atât piosi cât si în armonie interioarã si exterioarã, datoritã întelegerii lor a rugãciunii.
Revolutia din Franta din 1789, a încercat sã încurajeze ateismul. Comunismul a început si continuã sã terorizeze lumea din 1917, tot ridiculizând credinta în Dumnezeu. În SUA, asa-zisii “liberali”, care-si mai spun “liber cugetãtori”, propagã des negationismul religios de la catedre universitare. Si totusi secol dupã secol, în fiecare tarã, în fiecare religie propagatoare de dragoste si în fiecare limbã a lumii, rugãciunea a fost si a rãmas un pivot de putere pentru omenire, în fiecare zi.
Continuare: http://ro.altermedia.info/familiesocietate/rugaciunea-ca-terapie_7698.html#more-7698
