Sită Deasă

articol de: Nicolae Popeneciu

Motto: “De la Nistru pîn’la  Tisa/ Tot românul plînsu-mi-s-a/ Ca nu mai poate strabate/ De-atîta strainatate./ Din Hotin si pîn’la Mare/ Vin muscalii de-a calare,/ De la Mare la Hotin/ Mereu calea  ne-o atin…”
MIHAI EMINESCU - “Doina”

De vreo trei secole, “muscalii” rusi cauta, cu toate mijloacele imaginabile, folosind pîna si mîrtoagele pripasite prin norii de colb ridicati în urma hoardei lor, sa stearga de pe fata pamîntului o natiune care nu are nici o vina în afara de aceea ca e de vita latina! Adica îi împiedica pe ei sa ajunga direct în strîmtorile Marii Negre si sa îsi ia sub “protectie” masa de slavi din Balcani. Pîna si lor, însa, “nuca” româneasca le este foarte greu de spart. Dar… au rabdare. Daca mareea rusa s-a aflat, între 1918 si 1940, în stare de reflux, comunistii lui Stalin s-au înteles perfect cu nazistii lui Hitler si au aplicat o lovitura aproape mortala visului dintotdeauna al urmasilor dacilor si romanilor, închegat pentru o clipa istorica de Mihai Viteazul - România Mare. În acel sinistru an 1940, în Piata Rosie din Moscova, se sarutau ruseste, pe gura, nazistii cu bolsevicii! Nu a fost de ajuns ca rusii ne rapeau teritorii din Est si din Nord, ei i-au sprijinit si pe unguri, si pe bulgari, sa ia tot ce le place de pe la noi! (Si azi, bulgarii beneficiaza de acel rapt teritorial pe seama României.) Printr-o manevra de o subtilitate satanista, Stalin, care nu avea de gînd sa continue alianta cu Germania lui Hitler, a împins România spre cautarea unui mijloc de a-si elibera teritoriile rapite. Pentru noi, orice razboi declansat, prin care ne puteam atinge acest scop, devenea un razboi drept. “Va ordon, treceti Prutul” a fost, deci, un ordin cît se poate de legitim. Necunoscînd subtilitatile imperialiste dintotdeauna ale conducatorilor rusi, care, pentru a obtine noi teritorii, au fost (si sînt si azi) gata sa sacrifice milioane de supusi de-ai lor, occidentalii li s-au alaturat, neconditionat, în lupta “antifascista” dusa în ultimul razboi mondial, de fostii prieteni la toarta cu fascistii, pe care mai întîi îi ajutasera sa împarta România si Polonia. Cu exceptia lui Churchill, care a simtit ceva, dar a cedat repede, dîndu-i-se cîteva ramasite ale sîngerosului festin, participantii la Conferinta de Pace de la Paris au dat “sarmanei” Rusii teritoriile smulse României cu ajutorul lui Hitler, plus… jumatate de continent! Teroarea instituita apoi de Stalin si ai lui în teritoriile “eliberate” se cunoaste, în ceea ce a mai ramas din România Mare si nu vom insista aici asupra ei. Vom reaminti cîteva masuri, multe dintre ele putînd fi “admirate” azi în Transnistria si, din ce în ce mai des, în “Moldova lui Voronin”, unde tot ce e românesc devine ilegal si un pacat de moarte. Dusi în continuare de nas de catre adeptii lui Putin, autocratul “democrat” al Rusiei, si ajutati de tembelismul criminal al diriguitorilor actuali de la Bucuresti (care, fara sa recunoasca, tînjesc dupa acest model rusesc), occidentalii nu observa sau se prefac a nu observa ca “jucatorul” rus are, prin aceasta zona, nu numai rol de “tatuc” atotputernic, ci si de fals arbitru în conflictele pe care le isca tot el, pentru a stapîni în mod absolut. NATO si Uniunea Europeana chiar nu iau act de simultaneitatea votului unanim din Duma de Stat a Rusiei pentru Legea cu privire la participarea acestui stat la CFE (tratatul privind fortele armate din Europa), cu tragedia imigrantilor nostri în Italia, loviti de un val nemaiîntîlnit de rasism si xenofobie antiromâneasca si cu pretentiile gloabei din urma alaiului moscovit, Voronin, de a se crede urmasul lui Stefan cel Mare, extinzînd stapînirea sa pro-ruseasca peste toata Moldova, pîna la Carpati, poate si dincolo? Duma de Stat si-a permis sa fie brutal de sincera: motivele partii ruse în sprijinul deciziei sale fiind extinderea NATO la granitele Rusiei si instalarea unor baze americane în Bulgaria si în România! De aceea, “tovarisci” Voronin, cu grade mari în fostul KGB, îsi permite sa declare ca revenirea la “Moldova lui Stefan cel Mare” ar fi “un act istoric foarte just”(sperînd, parsiv, în realizarea acestuia în cadrul unei “Europe mari, unite”, coincidenta cu planurile extremistilor maghiari în legatura cu soarta Transilvaniei nefiind deloc întîmplatoare!) si sa instituie, prin decret, anul 2009 drept “An al sarbatoririi a 650 de ani de la întemeierea Statului Moldovenesc”! Si, pentru ca actualul ministru de Externe al României nu s-a opus sa semneze documente oficiale ale UE în care s-a introdus, serpeste, notiunea de “limba moldoveneasca”, guvernul lui Voronin anunta înfiintarea unei structuri specializate pentru efectuarea de traduceri oficiale ale documentelor în “limba moldoveneasca”! Ce vor face acesti “tovarisci” cînd le va veni la rînd, spre a traduce, în “moldoveneasca”, “Doina” celui mai reprezentativ român, pe care Dumnezeu, nu întîmplator, l-a adus pe lume printre românii din Moldova, Mihai Eminescu? Poezia aceasta delimiteaza nu numai granitele naturale ale României Mari, ci cuprinde si un blestem pentru lepadaturile ce pun în pericol alcatuirea statala pe care ne-a lasat-o Creatorul: “Cine-au îndragit strainii/ Mînca-i-ar inima cîinii,/ Mînca-i-ar casa pustia,/ Si neamul nemernicia!”.

P.S.Pe “tovarisci” Voronin îl cheama, de fapt, pe româneste, Cioroiu, dupa cum ne-au spus basarabeni care îi cunosc cimotiile si îl stiu bine si pe el. Intrînd în slujba ocupantului, la KGB, si-a tradus si numele, sau i-a fost tradus (”vorona” înseamna, pe ruseste, cioara, cioroi!). În afara de parerea despre”limba moldoveneasca”, nici o alta legatura, deci, cu… Cioroianu?