Starea avortivă
Ilie Moldovan
Instinctul criminal - generatorul stării postavortive
Fiecare femeie are o constiinta care în momentul deciziei pentru avort este adormita si ignorata. In urma experientei la care se expune, savarsind pruncuciderea, devine constienta de adevarul ca nu exista cale de întoarcere spre statutul avut înainte. Avortul nu poate fi revocat. Fapta odata îndeplinita nu mai poate fi anulata si nimeni si nimic nemaifiind în stare sa o justifice.De aceea, femeia va fi, mai întai cinica cu ea însasi, precum si cu cei din jur. Daca vina nu este recunoscuta, printr-o ordine fireasca apar în ea unele tulburari interioare, care, printr-o desfasurare intrinseca, aduc cu ele diverse tendinte coruptive, precum: consum de alcool si droguri, feminism si hiperprofesionalism alienant etc. Sentimentul de vinovatie, chiar cand ramane inconstient, produce în prima faza un efect depresiv manifestat prin tristete, plans nejustificat si pesimism.
Mai apoi, prin impulsul instinctului, ia forma unor manifestari autodistructive. Identitatea ei ca femeie e tot mai mult diminuata. Urmarea consta în instalarea în fiinta ei a psihozelor si nevrozelor post-avort, care mai aduc cu ele si grave deformari psiho-somatice: tulburari în maturizare, slabirea performantelor personale, depresii, precum si o severa afectare a sistemului nervos vegetativ. Odata atins profund echilibrul hormonal al organismului feminin, tulburarile organice ce pot aparea, ca de exemplu sterilitatea, vor accentua si mai mult sentimentul de vinovatie si frustrare, facand în acelasi timp sa creasca riscul infectiilor si cancerului.
Se verifica astfel adevarul ca instinctul criminal face ca procesele de constiinta sa-si gaseasca, mai ales atunci cand sunt tainuite, cai de manifestare somatica prin diverse boli. Nu mai putin important este însa faptul ca împreuna cu suvoiul suferintelor ce se transmit ereditar, în vistieriile vietii patrunde si instinctul criminal ce se împrumuta astfel urmasilor. Lucrurile sunt însa si mai complexe.
Simptomele SPA rasfrante din existenta mamei vinovate, oglindite în spiritul proavortiv al vremii
Senzatia pe care o produce sindromul post-avort este acela de goliciune, caruia îi urmeaza disperarea. în locul unei personalitati puternice, încarcata de energie, pe care o avea mai înainte, femeia de acum are impresia ca poseda un corp gol, distrus. Este un sentiment de ruinare a vietii, pe care nu-l poate controla.Dupa avort, pe langa faptul ca începe sa moara încet în propriul ei suflet, mama vinovata se simte agresata de o putere din afara fiintei sale. Instinctul criminal se îndreapta de acum virulent asupra ei. In sensul acesta, ajunge sa aiba ganduri sau chiar tentative de sinucidere. Nu de putine ori, ne asigura numeroase studii, gandul sinuciderii ia acum o alta întorsatura, tinzand spre repetarea tragediei.Asa se face ca un alt rezultat binecunoscut al avortului este un fapt, în sine de-a dreptul surprinzator si chiar paradoxal: tendinta femeii de a-l repeta. Numai ca aceasta repetare, de catre mai multe femei în cauza, creeaza un fenomen de masa, o întreaga retea de constiinte vinovate asociate, care determina aparitia unui spirit al vremii. Acest spirit nu numai ca sustine din afara intentia nesabuita, ci chiar încearca sa o justifice. Totodata, unul si acelasi instinct criminal face sa se schimbe radical relatia dintre barbat si femeie în societatea contemporana.
Statisticile de astazi ne arata ca 80 la suta dintre perechile de casatoriti se despart dupa avort. Tot astfel, agresarea copiilor, uneori si a parintilor, terorizarea sotilor, în general vorbind, violenta din familie si dezorganizarea ei, sunt consecintele directe ale unei violente provocate de avort.
O putere vrajmasa se afla la rascrucea dintre tendinta de a se pocai a mamei si o noua crima ce urmeaza a se savarsi si care nu este altceva decat o noua resurectie violenta a instinctului criminal de natura diabolica ce apare în sindromul SPA. Creat de acest sindrom, spiritul vremii sustine proavortionismul, dupa cum îl si propaga, atat prin mijloace directe, cat si indirecte.
Apelul la Taina Pocaintei - sansa suprimarii instinctului proavortiv
Un autentic sentiment de vinovatie, în masura sa îndrepte constiinta spre pocainta, nu-l poate dobandi o femeie ce a savarsit avortul decat traind ruptura si ramanand totodata în intima legatura cu copilul ei, pe care Hristos l-a primit în sanul Sau.In timp ce înainte de ucidere era sigura ca nu si-l doreste, acum este convinsa ca l-ar fi dorit, dar el nu mai e printre cei vii, asa ca sufera cumplit lipsa lui, iar vina pierderii si-o proiecteaza asupra propriei sale persoane.
Maternitatea fiind o lege de neclintit a naturii, adanc înradacinata în constiinta umana, amintirea pruncului pierdut ramane vesnic vie si sapa rani adanci în sufletul sau. Ea simte ca a distrus ceva maret, care ar fi putut da continut vietii ei, dar care a trebuit jertfit din ratiuni sacrilege, în lipsa unei iubiri creatoare. E felul în care i se deschid usile pocaintei. In neputinta de a mai readuce la viata copilul, ajunge la certitudinea ca în asemenea situatii nu ajuta nici medicamentele si nici psihoterapia, unica solutie ramanand apelul la o interventie divina în Scaunul Marturisirii.
Pentru a fi izbavitoare, pocainta nu poate fi în nici un caz mai mica decat crima. Numai credinta care “muta muntii” si ni se împartaseste prin Miracolul euharistie la Sfanta Liturghie, este în stare sa nimiceasca forta distructiva a unui pacat atat de mare cum este avortul si sa suprime nefastele lui consecinte, concretizate în pruncuciderea generalizata.
Proavortionismul analizat pana aici, creat si promovat printr-o actiune chirurgicala, vine în întampinarea proavortionismului hormonal, al utilizarii mijloacelor contraceptive, în realitate contragestive, prin care se perfectioneaza pruncuciderea generalizata, constituind împreuna ultimul cult al varsarii sangelui nevinovat pe pamantul strabun.
Coroborarea reciproca între acestea doua ramane de urmarit într-o preocupare ulterioara, întrucat o interventie salutara, în vederea regenerarii vietii noastre traditionale, este mai mult decat de dorit, ea se impune printr-un imperativ categoric.
Articol preluat de la adresa: http://ro.novopress.info/?p=3187
