Sită Deasă

SEMNATI O PETIE ON-LINE IMPOTRIVA INDEPENDENTEI KOSOVO!

De ceva timp încoace, sufletele cele binecredincioase ale Bisericii Ortodoxe Române sunt supuse la o grea încercare duhovnicească, prin ademenirea către aşa-numitele manifestări de “apropiere” urmată de rugăciuni pentru “unitatea în credinţă”, o perfidă chemare la trădarea Ortodoxiei şi al lui Hristos, ce se face auzită mereu la fiecare sfîrşit al lunii ianuarie.

Timp de şapte zile se desfăşoară pe tot cuprinsul ţării o mişcare ce se doreşte a fi harismatică prin ţelul pe care şi-l impune: unirea Bisericii Ortodoxe cu “fraţii” catolici, protestanţi şi păgîni. În toată această perioadă se fac solemne procesiuni de stradă la care se îmbulzesc cei amăgiţi de unitate, se fac alternativ slujbe cu ectenii şi rugăciuni în bisericile ortodoxe, apoi în lăcaşurile catolice şi protestante, încheiate cu predici ţinute ori de eretici între ortodocşi ori de preoţii ortodocşi între eretici.

Dar cît de iubite de Hristos sunt asemenea atitudini vom arăta prin înseşi cuvintele Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, singurii neînşelaţi şi cu adevărat mărturisitori ai adevăratei credinţe.

NUMAI ORTODOXIA ESTE ADEVĂRATA BISERICĂ

De-a lungul celor 2000 de ani de existenţă, numai credinţa ortodoxă şi-a păstrat neschimbată Sfînta Predanie a Sfinţilor Părinţi, precum şi Sfintele Dogme ale Bisericii. Doar Biserica Ortodoxă se ocîrmuieşte după cele Şapte Soboare a Toată Lumea, numai Biserica Ortodoxă păstrează neschimbate scrierile Sfintilor Părinţi, doar în Biserica Ortodoxă se ţin slujbele primelor veacuri. Şi pentru aceea numai în Biserica Ortodoxă găsim toate Tainele cele Sfinte trebuincioase mîntuirii sufletelor noastre. Numai Biserica Ortodoxă a biruit veacurile neatinsă, nepătată şi neîntinată, doar Biserica Ortodoxă a dăruit lumii sfinţi, sfinţenie şi sfinte moaşte, numai Biserica Ortodoxă va fi singura ce va purta război împotriva “bisericilor” ce vor încerca să o uzurpe.

Drept aceea doar noi credincioşii ortodocşi mărturisim despre Biserica în Crez ca fiind: “Una, Sfîntă, Sobornicească şi Apostolească”. Precum un singur crez este, tot aşa doar o singură Biserică al cărei cap este Domnul nostru Iisus Hristos. Nu pomenim în crez două Biserici, doi hristoşi, două botezuri pentru că avem - ca şi Sfinţii Apostoli - un Domn, o Credinţă, un Botez - cel ortodox. Toată învăţătura şi predania Bisericii viază şi se mărturiseşte în Crezul Ortodox, crez pe care nu se-ncumetă să-l rostească nimeni din cei ce aparţin altor “credinţe”, adunaţi de-a valma cu prilejul săptămînii pentru “rugăciune şi unitate.”

Rugăciune către cine şi unire în ce?

Spre lămurirea acestora, Sfîntul Apostol Pavel (+64) dorind ca ucenicii săi în Hristos - creştinii, să fie păziţi de comuniunea cu credincioşii vreunor culte şi confesiuni, ne îndeamnă: “Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea, sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul, şi ce învoire este între Hristos şi Veliar, sau ce parte are un credincios cu un necredincios? (2 Corinteni 6:14, 15). Ei mărturisesc că-l cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele lor Îl tăgăduiesc (Tit 1:16). De omul eretic, după întîia şi a doua mustrare, depărtează-te, ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de el însuşi osîndit! (Tit 3:10, 11). Nu vă lăsaţi înşelaţi! Însoţirile rele strică obiceiurile bune!” (1 Corinteni 15:33)

Din păcate, cultele protestante şi romano-catolicii nu-şi dau seama că Biserica lui Hristos există deja, şi ei fiinţează în afara ei. Acestea nu sînt “biserici”! Pentru ca o adunare să poată fi ceea ce Sfinţii numesc Biserică, este nevoie să păstreze întreagă, neschimbată, neînnoită toată învăţătura de credinţă aşa cum au primit-o Sfinţii Părinţi, urmaşi ai Apostolilor, întruniţi în cele Şapte Sfinte Soboare. Toţi aceştia, insuflaţi de Duhul Sfînt, ne-au lăsat pecetluită cu sîngele lor, o singură, adevărată şi dreaptă credinţă, întru o singură, adevărată şi dreaptă Biserică, tocmai de aceea numită - după ruperea şi anatemizarea catolicilor la 1054 - “Biserica Ortodoxă”, adică drept-credincioasă.

Ieromonah Martirie Pãduraru
http://www.sihastru.net/mirem

Mãrturisire sau apostazie

Biserica este Una şi Unul Sfînt este Capul ei, şi nimeni niciodată nu va putea alcătui o altă “Biserică” decît cea lăsată de Hristos Sfintilor Părinţi. Tocmai această provocare ne-o aruncă celelalte “credinţe” - o nouă predanie, alte învăţături, un alt dumnezeu - care caută să ne dezrădăcineze din Ortodoxie, să ne dezbine Neamul, să ne euro-înglobeze.

Ereticii niciodată nu se vor întoarce la Biserică dacă îi întărim în convingerea că şi ei au Biserică şi Sfinte Taine, prin participarea noastră la rugăciunile în comun cu catolicii şi protestanţii, fapte ce odihnesc pe aceştia în ereziile credinţelor lor. Limpede trebuie să fie pentru oricare dintre “ortodocşi” - ierarhi, preoţi, călugări, teologi sau mireni - ce se pleacă spre comuniunea cu ereticii, că se leapădă de Trupul cel Viu al Bisericii lui Hristos, fapt pentru care aceştia se vor judeca laolaltă cu ereticii alături de care s-au rugat şi împărtăşit, dar mai ales se vor osîndi pentru sminteala ce o arată celor neîntăriţi în credinţă.

Canonul 64 al Sfinţilor Apostoli hotărăşte: “Dacă vreun cleric sau laic intră în sinagoga iudeilor sau a ereticilor să se roage, să fie caterisit şi să se afurisească!” Însă aceste înşelătoare chemări la “unitate în diversitate” ascund sub chipul faptei bune depărtarea creştinului-ortodox nu numai de acest Canon, ci de toate Dogmele şi Canoanele Bisericii şi de rînduielile Sfinţilor Părinţi. Iar fără dreptarul vieţuirii Sfinţilor nu vom putea ajunge în Împărăţia Cerurilor spre a ne împărtăşi din aceeaşi odihnă cu Sfinţii.

Pentru ortodocşi nu este posibilă unirea cu catolicii atîta timp cît aceştia nu renunţă la toate ereziile lor (Filioque, infailibilitate, primat papal, harul creat, purgatoriul, imaculata concepţiune, slujirea cu azimă, botezul prin stropire sau turnare ş.a.), la neo-rînduielile scolastice şi nu primesc botezul ortodox prin afundare precum Sfinţii Părinţi au hotărît. Nu putem uita istoria încă sîngerîndă a uniaţiei catolice din Ardeal şi nu putem fi ignoranţi la planul demonic de în-globalizare a Ortodoxiei de către Marele Apus.

Astfel chemăm toată suflarea ortodoxă spre a se împotrivi oricăror rugăciuni în comun cu catolicii şi protestanţii; îndemnăm pe ortodocşii creştini a se opune ereziei ecumeniste care prin “reconciliere şi unitate” subminează însăşi unimea Bisericii lui Hristos. După Schisma din 1054, toţi cuvioşii şi mărturisitorii Părinţi au luptat împotriva eresurilor papei, a dogmelor mincinoase şi expansiunii politice plătind aceasta cu însuşi scump sîngele lor. Pentru aceasta Sf. Paisie de la Neamţ (+1794) spune: “Pe papa, Sfînta Biserică îl afuriseşte! Şi eu împreună cu Biserica, fiul ei fiind, îl afurisesc!” Cuvintele lor au pînă astăzi puterea şi lucrarea Duhului Sfînt şi ne întăresc a crede că: “Este doar o singură Biserică a lui Hristos - cea Ortodoxă, apostolească şi sobornicească, nu mai multe.” (Sf. Fotie al Constantinopolului)

EREZIILE ECUMENISMULUI

Sfîntul Mucenic Codrat din Nicomidia (+250), fiind îndemnat de împărat şi de dregători să fie “conciliant” cu rău-credincioşii păgîni şi să participe la jertfele lor, grăieşte: “Eu mă supun legilor Împăratului ceresc, şi nu poruncilor nebuneşti ale oamenilor care nu-l cunosc pe Dumnezeu. De aceea, şi Sfînta Scriptură ne îndeamnă să ne rugăm pentru ei [nu cu ei!], ca aceştia să se întoarcă şi să afle adevărul.” (Biserica şi Statul) Această mărturie arată: întîi, pînă unde merge supunerea faţă de mai marii Bisericii şi ai stăpînirilor lumeşti; apoi, faptul că nu toţi oamenii Îl cunosc pe adevăratul Dumnezeu propovăduit în Ortodoxie, printre aceştia numărîndu-se mulţi dintre creştinii ortodocşi ai vremurilor noastre.

Pe ierarhii şi preoţii ce vă amăgesc spre a vă cîştiga la “rugăciunile în comun” se cuvine a-i întreba: Oare catolicii de azi au lepădat eresurile părinţilor lor, rătăciri pentru care au ucis pe sfinţii şi mărturisitorii români ca Visarion, Sofronie şi Oprea? De ce în urma acestor “rugăciuni”, “fraţii” catolici şi protestanţi nu leapădă învăţăturile eretice întorcîndu-se la botezul apostolic? De ce noi ortodocşii suntem cei care trebuie de fiecare dată să călcăm peste învăţăturile Sfinţilor Părinţi pentru a nu sminti pe “fraţi”? Ce interese se află în spatele acestor mascarade “bisericeşti”? Se doreşte oare ca poporul să lepede adevărata credinţă pentru a se uni cu Noua Împărăţie a lui Antihrist?

Mulţi vor veni în numele Meu şi pe mulţi vor înşela. (Matei 24:5) Privitor la cele de mai sus Sf.Iacob Hozevitul (+1960) arată: “Vorbesc şi fraţii mincinoşi de sfînta şi preadulcea ortodoxie, de dragoste, de curăţie pentru fapta bună, de smerenie şi de virtute, şi ajută obştile creştineşti. Cît e de greu pentru ortodocşii cei curaţi şi simpli să înţeleagă pe cine au înaintea lor. Cît e de uşor să fie atraşi la ideile lor “filosofice” şi să-i creadă! Dacă răscoleşte cineva adînc în sufletele acestor oameni, va găsi nu dragostea cea fierbinte pentru Dumnezeu, ci închinarea unui idol care se numeşte OM.”

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA a remis, ieri, o scrisoare deschisa presedintelui Institutului Cultural Roman, Horia-Roman Patapievici, scrisoare prin care protesta fata de implicarea filialei din Stockholm a ICR in organizarea Festivalului Moonbow din cadrul “Stockholm Pride 2007″ si fata de invitarea unei delegatii a comunitatii homosexualilor romani la Stockholm, in timpul festivalului.

“Am aflat cu stupoare, din presa, ca Institutul Cultural Român (ICR) din Stockholm, institutie bugetara, desfasoara si activitati pentru ‘construirea de punti între comunitatea heterosexuala si cea homosexuala’,” scrie Alianta Familiilor din Romania. “Intelegem sa protestam intrucat consideram ca prin aceste actiuni s-a incalcat scopul si misiunea Institutului Cultural Român. Conform Legii 356/2003, in baza careia functioneaza ICR, scopul Institutului este “reprezentarea, promovarea si protejarea culturii si civilizatiei nationale in tara si in strainatate”, mai citim in scrisoarea remisa ieri presei.

Conducerea Aliantei ii cere socoteala presedintelui ICR pentru aceste actiuni pe care le apreciaza ca “accidente reprobabile”. Totodata, mai anunta comunicatul, Alianta Familiilor din Romania a depus o cerere prin care solicita in baza Legii nr. 544 privind liberul acces la informatiile de interes public, detalierea cheltuielilor efectuate de la bugetul ICR pentru colaborarea cu organizatorii festivalului minoritatilor sexuale “Stockholm Pride 2007″.

Conform site-ului web www.protejarea-familiei.com, Alianta Familiilor din Romania este o organizatie a societatii civile care promoveaza valorile familiale traditionale. AFR a luat fiinta “pe structura Comitetului de Initiativa a Proiectului de modificare a Constitutiei in vederea definirii casatoriei ca uniunea dintre un barbat si o femeie”, proiect la care au aderat peste 650.000 de cetateni români.

Redam mai jos integral scrisoarea AFR.

Cititi un interviu cu Bogdan Mateciuc, unul dintre responsabilii Proiectului constitutional pentru ocrotirea familiei si casatoriei in Romania. (Altermedia)

Alianta Familiilor din România critica Institutul Cultural Român pentru “propaganda in favoarea homosexualitatii”

Către,

INSTITUTUL CULTURAL ROMÂN
Aleea Alexandru nr. 38 011824 Bucureşti
Tel.: (4) 031 71 00 627, (4) 031 71 00 606 Fax: (4) 031 71 00 607
E-mail: icr@icr.ro

D-lui Horia-Roman Patapievici, preşedinte

Spre ştiinţă,

INSTITUTUL CULTURAL ROMÂN – Filiala Stockholm
Rumanska kulturinstitutet
Skeppsbron 20 BV,
Box 2336
103 18 Stockholm
tel: +46(0)8 20 76 00, fax: +46(0)8 20 74 06
info@rkis.se, www.rkis.se

D-lui Dan Shafran, Director

Spre ştiinţă,

D-lui Traian Băsescu, Preşedintele României, Preşedintele de Onoare al Institutului Cultural Român

ALIANŢA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA (AFR) este o organizaţie a societăţii civile care promovează valorile familiale tradiţionale. AFR a luat fiinţă pe structura Comitetului de Iniţiativă a Proiectului de modificare a Constituţiei în vederea definirii căsătoriei ca uniunea dintre un bărbat şi o femeie, proiect în derulare, pentru care au semnat peste 650.000 de cetăţeni români din ţara şi străinatate.

Vă scriem întrucât am aflat cu stupoare, din presă, că Institutul Cultural Român (ICR) din Stockholm, instituţie bugetară, desfăşoară şi activităţi pentru “construirea de punţi între comunitatea heterosexuală şi cea homosexuală.”

Astfel, conform unui comunicat de presă ICR,

“Ca recunoaştere a eforturilor institutului în acest sens, ICR Stockholm a fost laureatul premiului Bifrost 2007, decernat de Organizaţia Nordică a Agenţilor Culturali LGBT (Lesbian, Gay, Bisexual and Transgender). Premiul a fost acordat pentru ‘încurajarea şi sprijinirea comunicării între comunitatea LGBT din România şi cea din Suedia, vizibile în special în proiectul său de colaborare cu Festivalul Moonbow din cadrul Stockholm Pride 2007′.

Cu acea ocazie, ICR Stockholm i-a avut ca invitaţi pe Florentina Ionescu, vicepreşedinte Accept România, şi Octav Popescu, organizatorul Bucharest GayFest, care au participat la o serie de evenimente din cadrul festivalului”.

Domnule preşedinte,

Vă transmitem pe această cale protestul nostru ferm, în numele celor 650.000 de cetăţeni semnatari ai “Proiectului Constitutional pentru ocrotirea căsătoriei şi a familiei în România”, faţă de implicarea ICR Stockholm în seria de manifestări de propagandă homosexuală “Stockholm Pride 2007″ şi de invitarea, cu acea ocazie, a unei delegaţii a comunităţii homosexualilor din România, la Stockholm.

Înţelegem să protestăm întrucât considerăm că prin aceste acţiuni s-a încălcat scopul şi misiunea Institutului Cultural Român. Conform Legii 356/2003, în baza căreia funcţionează ICR, scopul Institutului este “reprezentarea, promovarea şi protejarea culturii şi civilizaţiei naţionale în ţară şi în străinătate”. De asemenea, conform prezentării de pe website-ul icr.ro, scopul principal al activităţilor ICR este “creşterea vizibilităţii valorilor culturale româneşti în lume”.

Va adresăm, domnule preşedinte, următoarele întrebări, la care aşteptăm răspuns:

- Care este, în viziunea instituţiei dvs., legătura dintre scopul declarat al ICR şi promovarea unei deviaţii sexuale denumite ipocrit “stil de viaţă alternativ”, absolut străină de cultura şi tradiţiile româneşti pe care aveţi datoria de a le reprezenta?
- În ce măsură apreciaţi drept corectă cheltuirea oricăror sume provenite din taxele plătite de contribuabilul român, pentru propagandă în favoarea homosexualităţii şi pentru “plimbarea” unor reprezentanţi ai homosexualilor români în Suedia?

Totodată vă informăm, domnule preşedinte, că am formulat către instituţia dvs. o cerere de informare, în baza Legii nr. 544 privind liberul acces la informaţii de interes public, cerere prin care solicităm ICR să ne comunice, în termenul prevăzut de lege, cuantumul cheltuielilor efectuate de ICR Stockholm atât pentru participarea Institutului la Festivalul Moonbow din cadrul “Stockholm Pride 2007″, cât şi pentru deplasarea delegaţiei reprezentanţilor homosexualilor din România la acest festival.

Alianţa Familiilor din România va monitoriza activitatea Institutului Cultural Român şi solicită ferm Institutului Cultural Român ca, pe viitor, în îndeplinirea nobilei misiuni ce i-a fost încredinţată de cetăţeni, să evite repetarea unor astfel de “accidente” reprobabile.

În cazul în care Institutul va înţelege să continue sustinerea, pe banii contribuabililor, a unor activităţi aflate complet în afara misiunii sale, Alianţa Familiilor din România îşi rezervă dreptul de a vă interpela din nou.

În aşteptarea răspunsurilor dvs., primiţi, domnule Preşedinte, asigurarea întregii noastre consideraţii,

Alianţa Familiilor din România
prin Consiliul Director

Fostii detinuti politic catre Traian Basescu: Raportul Tismaneanu, un fals care trebuie opritDomnule Presedinte al Romaniei,

Editura “Humanitas” a lansat sub semnatura editorilor Vladimir Tismaneanu, Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, asa-numitul “Raport final” al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. In format electronic de aproape 666 de pagini volumul are in varianta tiparita 880 de pagini si este vandut cu 750.000 lei.

Din pacate, in ciuda promisiunilor sale si a angajamentelor asumate personal si sub semnatura proprie de catre seful Comisiei prezidentiale, Vladimir Tismaneanu, Raportul contine aceleasi neadevaruri si date eronate ca si in prima varianta, electronica, la care s-au adus nenumarate corectii in ultimul an, inregistrate oficial de Comisia in cauza. A devenit o evidenta faptul ca, sub aspect academic, calitatea “Raportului” nu este satisfacatoare, dupa cum au semnalat deja numerosi cercetatori si specialisti din mediul universitar.

Printre cele mai grave falsificari de date din Raportul lui Vladimir Tismaneanu, constatate recent de catre Consiliul National Director al Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din Romania, se numara micsorarea nepermisa a chiar numarului victimelor comunismului in Romania, de la circa 2.000.000, consemnate prin lucrari stiintifice in domeniu, la 350.000, cifra inscrisa “dupa ureche” de Dorin Dobrincu, cel mai apropiat colaborator al lui Vladimir Tismaneanu, alaturi de Cristian Vasile.

Acest act dezvaluie incercarea flagranta de minimalizare a caracterului criminal al regimului de ocupatie comunist in Romania – pe care l-ati condamnat, in acest sens, cu demnitate, in 18 decembrie anul trecut - si se inscrie in lantul neadevarurilor insirate in Raport despre capi si duhovnici ai Bisericii Ortodoxe si alti factori ai luptei anticomuniste din Romania.

Am crezut ca toate rectificarile solicitate de noi cu baze stiintifice si transmise cu buna credinta Comisiei prezidentiale si presedintelui acesteia personal, relatate ca victime si martori directi ai evenimentelor interpretate de Comisia lui Vladimir Tismaneanu, vor fi aplicate textului initial, dupa cum am fost asigurati, ferm, in mai multe randuri, de catre Administratia Prezidentiala a Romaniei.

Faptul ca, in ciuda acestor asigurari, Comisia prezidentiala nu a inregistrat nici o nota de rectificare in cuprinsul Raportului Tismaneanu-Humanitas – dupa cum nu a inclus nici protestul oficial al Bisericii Ortodoxe Romane – denota reaua vointa a autorilor si a coordonatorului principal al compilatiei pe marginea comunismului ce poarta, din nefericire, efigia statului roman prin Presedintia Romaniei.

Noi, victime ale comunismului, fosti detinuti politici si luptatori anticomunisti in toate viata noastra, va cerem, Domnule Presedinte al Romanie, sa solicitati retragerea neintarziata de pe piata a “Raportului final” si, mai ales, sa dispuneti ca acest “Raport” viciat sa NU fie difuzat in bibliotecile scolare si universitare, dupa cum intentioneaza Vladimir Tismaneanu. Propagarea falsului in sistemul educational este un act de o gravitate fara precedent, mai ales in contextul utilizarii institutiei prezidentiale ca vehicul.

NU vrem sa li se serveasca copiilor nostri o “prelucrare a trecutului” tributara unor “viziuni” complet falsificante asupra istoriei traite de noi pe frontul anticomunismului, in temnite si munti, in spitale psihiatrice si in deportare, pe strazile Brasovului lui ’87 si ale Bucurestiului lui ’89 – ‘90.

In numele zecilor de mii de morti ai nostri cazuti pentru Romania pe frontul luptei anti-comuniste si a celor peste doua milioane de victime ale aparatului bolsevic de represiune, in numele familiilor acestora, va cerem, in al 12-lea ceas, sa nu girati aceasta prelucrare deformatoare a Istoriei reale a Romaniei.

Sunteti Presedintele care si-a asumat curajos condamnarea comunismului si care a avut puterea morala de a cere iertare victimelor, in calitate de sef al statului, si in numele Statului Roman, la 20 de ani de la revolta anticomunista de la Brasov.

Noi, semnatarii, afirmam raspicat ca suntem in masura sa va punem la dispozitie toate datele care lipsesc Raportului, nici pe departe “final” si speram sa nu nesocotiti aceasta ultima rugaminte a supravietuitorilor Holocaustului Rosu.

In numele Adevarului, pentru Romania.

Centrul Rezistentei Anticomuniste, presedinte de onoare Vladimir Bukovski;
Federatia Romana a Fostilor Detinuti Politici si Luptatori Anticomunisti;
Fundatia Luptatorilor din Rezistenta Armata Anticomunista;
Asociatia 15 Noiembrie 1987, Brasov si Iulius Filip, fost detinut politic, sustinator al Sindicatului Solidarnosc;
Societatea Academica Romaneasca pentru Adevarul Istoric;
Civic Net – Piata Universitatii 1989-1990

La prag de Sfantul Apostol Andrei
Ocrotitorul Romanilor
noiembrie 2007

Procuroarea care a incercat sa instrumenteze dosarul Net Consulting privind fraudarea alegerilor, reclamata de presedinte in 2004, a fost inlaturata din postul de sef al biroului “Anchete speciale” din Parchetul General
Viorica Stoica a facut greseala sa se ocupe temeinic de sesizarea lui Basescu, dupa ce acesta batuse palma cu Net Consulting * Procuroarea a devenit incomoda in momentul in care a vrut sa-l audieze pe seful statului, in calitate de parte vatamata * Viorica Stoica s-a oferit chiar sa se deplaseze la Cotroceni pentru a strange toate datele necesare anchetei penale * Basescu a informat-o, prin consilieri, ca si-a gasit timpul necesar si va veni personal la sediul Parchetului * Imediat dupa acest episod, fostul procuror general Ilie Botos i-a luat Vioricai Stoica dosarul “Net Consulting”. Procuroarea a fost fortata sa plece din Ministerul Public * Dupa schimbarea lui Botos, procuroarea incomoda a revenit la Parchetul General, in functia de sef al biroului “Anchete speciale” * In aceasta calitate, ar fi urmat sa supervizeze dosarele ministrilor penali, care veneau de la Cotroceni * Intersectarea cu Basescu ii poarta, insa, ghinion: in urma cu cateva zile, Stoica a fost schimbata din aceasta functie-cheie

LINK: http://www.ziua.net/display.php?data=2007-11-30&id=230120

Mihai Razvan Ungureanu este cea mai proasta alegere pentru sefia SIE din intreaga istorie a serviciului secret presupus romanesc.

In primul rand, la nivelul de suprafata, din considerente morale dar si politice. Unul dintre principiile pentru care se bat cu pumnul in piept partidele momentului, aceleasi care il aclama azi pe Ungureanu - PD, PNL, UDMR - este legat de sustinerea Legii lustratiei. Mihai Razvan Ungureanu este lustrabil: facea parte din pepiniera partidului comunist si, fara indoiala, chiar daca nu ar fi existat revolutia din decembrie 1989 el s-ar fi aflat tot in structurile puterii. A fost membru suplean al CC al UTC. Se lauda colegilor de clasa dupa o manifestare de la Bucuresti ca nu isi va mai spala mana sa dreapta, pe care a strans-o “Tovarasul Nicolae Ceausescu, Secretarul General al Partidului nostru”. In timpul evenimentelor de la Iasi, din 14 decembrie 1989, monitoriza studentii care aruncau manifeste in incercarea declansarii unei revolte in camine. De altfel, Ungureanu, care, dupa ce a fost instalat la MAE prin concursul lui Andrei Plesu de la Trustul media al Rompetrol se visa viitorul presedinte al Romaniei, era poreclit “mini-Ceausescu” in centrala Ministerului Afacerilor Externe. Aroganta era o alta caracteristica a personajului cu care o sa trebuiasca sa se confrunte spionii Romaniei. La prima sa intalnire cu toti ambasadorii straini din Romania a intarziat o ora, fara sa-si mai ceara scuze la aparitie. Diplomatii occidentali de la Bucuresti au fost sarbatorit momentul cand Ungureanu a fost silit sa demisioneze.

Apoi, in profunzime, Mihai Razvan Ungureanu, fost membru al conducerii Fundatiei Soros in Romania, bursier al magnatului rus Marc Rich – considerat cel mai mare infractor al spatiului ex si post sovietic - si membru al “board”-ului Colegiului Noua Europa al lui Andrei Plesu, a dovedit in toate activitatile sale in vreo pozitie de stat o aplecare adanca pentru actiuni impotriva intereselor nationale romanesti.

Nu in ultimul rand, Ungureanu nu este indicat din punct de vedere al protectiei informative a secretelor de stat, pentru simplul motiv ca este santajabil si are anumite slabiciuni nenaturale. Surse apropiate serviciilor secrete romanesti ca si din zona diplomatiei au confirmat relatiile preferentiale ale fostului ministru cu anumite personaje masculine din apropierea sa. Astfel, este cunoscut faptul ca, in perioda in care era ministru de Externe, fostul sau ofiter SPP, Marius Necula, a fost eliberat din functie de Serviciul de Protectie si Paza, fiind transformat apoi in aghiotantul sau personal si, ulterior, in cadru diplomatic. Un alt personaj nedezlipit de Ungureanu este Cornel Feruta, fostul sau sef de cabinet. Feruta a fost propus de fostul ministru pentru a prelua functia de ambasador la Misiunea Permanenta a Romaniei pe langa organizatiile internationale de la Viena, dupa ce Ungureanu a anuntat ca isi reia postul de reprezentant special al Romaniei la Initiativa de Cooperare Sud-Est Europeana (SECI), cu sediul tot la Viena.

Cu o nuanta grava de coruptie, notam si faptul ca, inainte de a parasi ministerul, Ungureanu a initiat o Hotarare de Guvern prin care (si-)a dublat salariul postului de la SECI. In urma modificarii, detinatorul acestui post urma sa incaseze lunar aproape 8.000 de euro, din care 5.280 reprezinta salariul, iar restul, sporuri si diurne. In acelasi registru se inscrie si propunerea sa de numirea a lui Lucian Leustean (adus tot de el in minister, din pepiniera de la Iasi, numit secretar de stat si transformat apoi in functionar public, secretar general al MAE, pentru a nu putea fi indepartat ulterior din Minister), in pozitia activa de ambasador la Bratislava, la doi pasi de Viena.

Leustean s-a remarcat in diplomatie prin modul in care a facut Romania de ras in cazul hotiei practicate asupra Fundatiei Gojdu. Pe vremea cand era secretarul de stat la MAE, Lucian Leustean si-a facut un nume in spatiul public romanesc afirmand ca in cazul negocierilor asupra chestiunii Gojdu, Romania se gaseste fata de Ungaria in situatia Liechtensteinului fata de Brazilia in cazul unui meci de fotbal. Lucian Leustean si-a bazat pozitia de renuntare diplomatica pe punctul de vedere al Budapestei conform caruia nu mai este valabila Conventia din 1937 (prin care Ungaria se obliga sa restituie integral bunurile Fundatiei Gojdu de la Sibiu). Pozitia lui Lucian Leustean era contrazisa insa inclusiv de profesionistii din MAE, autori ai studiului oficial intitulat “Fundamentele juridice ale obligatiei statului ungar de restituire a bunurilor Fundatiei Gojdu aflate pe teritoriul Ungariei”.

Problema majora a lui Ungureanu este legata tocmai de aceasta inclinatie a sa pentru tradarea intereselor nationale ale Romaniei. In ciuda unei prese aservite ideologic filonului anti-national sau cumparate masiv pur si simplu – prin care si-a construit atent o imagine de guruletz al diplomatiei – in realitate, orice diplomat serios din MAE sau cadru al serviciilor secrete romanesti va cadea de acord ca mandatul de ministru de Externe al lui Mihai Razvan Ungureanu a consemnat un lung sir de esecuri prin care au fost mascate caderile Romaniei.

Ironic, demisia sa a fost fortata la inceputul anului acesta de presa dupa ce aceasta primise informatii despre lapsusurile sale legate de doi cetateni roamni in Irak chiar de la serviciul pe care se presupune ca il va conduce acum: SIE. Relatia lui Ungureanu cu presa care prefera sa-si pastreze independenta a produs interventii de-a dreptul dictatoriale din partea ministrului si a ministerului. Din cauza lui Ungureanu, care a blocat prin interveniitle serviciilor secrete un site-pamflet al adresa sa si a solicitat datele persoanale ale autorilor, Romania a fost condamnata international in ultimele Rapoarte al libertatii presei elaborat de Reporters sans Frontiers, International Federation of Journalists si South East Europe Media Organizations.

Actiunile sale in contra statului roman ar fi trebuit sa intre in atentia organelor de aparare a tarii in urma unei eventuale aplicari a Legii asumarii responsabilitatii ministeriale sau a Codului Penal.

Pe scurt, acestea sunt:

Romanii din jurul granitelor - abandonati

In ciuda declaratiilor pompoase de la inceputul mandatului privind sprijinirea romanilor de pretutindeni si din jurul granitelor, MAE a tinut contactul doar cu gastile care servesc interese anti-romanesti, prin intermediul unor corupti cu legaturi in SIE. Coordonatorul Civic Media, Victor Roncea, a declarat ca s-a despartit complet de Mihai Razvan Ungureanu, inca de la inceputul mandatului sau, dupa ce acesta i-a propus sa ocupe pozitia de secretar de stat in MAE pentru a conduce Departamentul pentru Relatiile cu Romanii de Pretutindeni. Conditia lui Roncea a fost ca acesta sa reformeze complet Departamentul dupa un audit independent urmat de demiterea cadrelor cu legaturi coruptibile in zona serviciilor secrete si cu afaceri oneroase pe banii contribuabililor si, apoi, angajarea prin concurs a unui alt personal profesionist. Ungureanu a refuzat aceasta intiativa, in prezent Departamentul continuand o politica cel putin defectuasa pentru romanii din jurul granitelor si cei de pretutindeni. Aceasta a constituit dovada ca Ungureanu, in ciuda mastii sale pro-occidentale, era si este subordonat grupului din SIE care a blocat constant o politica nationala pe spatiul rasaritean romanesc, Basarabia si Bucovina, preferand sa sustina – prin inactiune sau chiar operatiuni favorabile - politica Rusiei in zona.

Cedarea Mostenirii Gojdu Ungariei

Prin Acordul din octombrie 2005 dintre guvernele Romaniei si Ungariei, conceput de Ungureanu si plasat pe sub mana la semnat in cadrul primei reuniuni guvernamentale Bucuresti-Budapesta, o parte din averea Fundatiei private Gojdu ramase in Ungaria a fost trasferata ilegal statului ungar, in ciuda opozitiei Bisericii Ortodoxe Romane, executoare testamentara, care a cerut respectarea Testamentului lui Emanuil Gojdu. “Acest ministru de Externe nu pare roman”, avea sa afirme profesorul Raul Sorban, detinator al titlului de Drept intre Popoare de la Yad Vashem si aparator al Fundatiei Gojdu.

Minciuna ministeriala de la Moscova. In cadrul unei vizite intreprinse in 2006 in Federatia Rusa a sustinut ca a transmis Patriarhului Alexei un mesaj din partea Patriarhului Teoctist - afirmatie respinsa imediat de Biserica Ortodoxa Romana. Patriarhia Romana s-a aratat ultragiata de o asemenea intruziune abuziva si mincinoasa in afacerile externe ale Bisericii, intr-un moment in care relatiile dintre cele doua Biserici erau la fel de incordate ca intodeauna, din cauza pretentiilor Bisericii Ruse asupra Basarabiei.

Austro - Ungureanu

“Romania ca si un nou land federal (al Austriei)” a titrat cotidianul austriac Die Presse pe 4 martie 2006 un interviu cu ministrul Mihai Razvan Ungureanu, care a declarat “Austria este azi cel mai important investitor strain din Romania. Trebuie sa priviti Romania aproape ca si un nou land federal”. In acelasi registru se inscrie si o intalnire misterioasa avuta cu seful Bundes Nachrichten Dienst (BND), la prima sa vizita in Germania, in calitate de ministru de Externe, informatie pe care a incercat sa o blocheze de la publicare in presa romana.

Marea Neagra si diplomatia schioapa. In ciuda anunturilor entuziaste privind realizarea cooperarii la Marea Neagra si a milioanelor de euro cheltuite, diplomatia condusa de Ungureanu a incasat esec peste esec in zona. Desi Romania a detinut presedintie OCEMN, nu a reusit sa puna pe agenda organizatiei nici un proiect. Dupa ce Rusia a preluat presedintia, Moscova a concretizat teme care fusesera propuse si refuzate de catre MAE de la Bucuresti: o retea energetica, o autostrada in jurul Marii Negre, si reluarea legaturilor maritime intre porturile Marii Negre, act neglijat de Romania inclusiv pe relatia Constanta-Istanbul.

Pierderea relatiilor cordiale cu Vaticanul. Romania s-a indreptat catre un conflict diplomatic cu Vaticanul dupa ce intr-un document adresat Guvernului, ministrul Ungureanu recomanda masuri de publicitate pentru a-l pacali pe Suvernul Pontif in privinta afacerii din jurul Catedralei Sf Iosif. Biserica Catolica a protestat oficial la Guvern si Presedintia Romaniei fata de aceasta atitudine.

Ungureanu si limba romana. In mai 2006, Ungureanu a declarat ca cetatenii de peste Prut vorbesc “o varianta a limbii romane”, un fel de “light Romanian” (”romana usoara”). Critica unor ziaristi fata de aceasta exprimare care intarea teza “limbii moldovenesti” a declansat un razboi murdar la adresa acestora si a libertatii de expresie in Romania.

Contribuind la intretinerea confuziei dintre romi si romani, in ianuarie anul acesta, cu ocazia “Saptamanii Romaniei in cadrul Comisiei Europene si Consiliului UE”, MAE a aranjat un “concert de gala” desfasurat la Bruxelles. Concertul a fost sustinut, conform afisului si promovarii MAE de: Elvis the Bear (Elvis Ursul), Mariana Bidon, Sile the Philosopher (Sile Filosofu), The Tornado Rose (Trandafir Vijelie) si Leo Cascarache ca “invitati speciali ai lui Damian Draghici si Fratii sai - Filarmonika Rromanes”. Cabinetul lui Ungureanu anunta la acea data: “Printre invitati se numara inalti oficiali comunitari, ambasadori ai reprezentantelor permanente pe langa Uniunea Europeana si ai misiunilor diplomatice de la Bruxelles. Sunt asteptati peste 700 de invitati, printre care si directori de think-tank-uri, ONG-uri de prestigiu, reprezentanti ai mass-media internationale si show-business etc”. Cei 18 membri ai familiei muzicale a lui Draghici - un reprezentant valoros al culturii tiganesti universale - s-au deplasat la Bruxelles pe banii contribuabililor unde au defilat cu drapelul Romaniei alaturi de reprezentantii noilor state ale UE.

Lista este mult mai lunga si priveste, inclusiv, distrugerea unei institutii de elita a Romaniei cum ar fi trebuit sa fie Ministerul de Externe, alterat prin promovarea incompetentei si a favoritismelor specifice unui sistem institutionalizat de coruptie.

Nominalizarea sa pentru ocuparea pozitiei de sef al Serviciului de Informatii Externe a alarmat deja membrii onesti ai aparatului de securitate al Romaniei, ai comunitatii de informatii pro-atlantice. Ramane de vazut in ce masura Serviciul Secret Roman va sti sa-si gaseasca anti-corpii si anti-virusii pentru ca Romania sa nu ajunga in scurt timp un cadavru pe masa de disectie a cooperativei anti-romanesti.

grupaj realizat de Victor Roncea - Civic Media

Articol preluat de la adresa: http://ro.altermedia.info/politica/numirea-lui-ungureanu-sfarsitul-serviciului-de-informatii-externe_8061.html

În Evenimentul zilei din 11 octombrie a. c., d-l Florian Bichir, pornind de la un recent comunicat al Biroului de Presa al B.O.R., saluta ceea ce, in opinia sa, reprezinta transarea binevenita a unei probleme mult prea agitate in ultimele luni: presupusa apartenenta la Masonerie a unor ierarhi ai B.O.R., printre care si insusi noul Patriarh. Iata citeva spicuiri din articolul respectiv (intitulat insinuant – cu aluzie la o vorba romaneasca mai cruda – “Ce are Patriarhia cu Masoneria?”):

“Mai ferm si clar de-atat ce se mai poate spune impotriva calomniilor debitate in legatura cu apartenenta sa oculta la iudeo-masonerie, laturi care sunt deversate din 1991 incoace impotriva Patriarhului Daniel? [...] «Toata suflarea romaneasca a vazut limpede ca, in cursa spre patriarhat, IPS Daniel este sustinut patetic de Masonerie», scria Dan Ciachir in Ziua [...]. Nici un om serios nu a crezut povestea asta de capa si spada, cu masoni, sorturi si cabala. Cand parea insa definitiv ingropata, ea a izbucnit din nou, pentru ca sunt destui care nu dorm linistiti. Ce s-a intamplat de fapt? Alaturi de mai multe culte, organizatii si asociatii, si Marea Loja Nationala din Romania, condusa de Eugen Ovidiu Chirovici, una dintre cele opt structuri masonice din Romania [dupa alte surse, ar fi chiar 9! – n. n.], a trimis o scrisoare de condoleante catre IPS Daniel, in calitatea sa de loctiitor de Patriarh. In concordanta cu uzantele protocolului si, de ce nu, ale bunului-simt, acesta a raspuns la toata lumea, inclusiv simplilor mireni care si-au aratat compasiunea pentru trecerea la cele vesnice a PF Teoctist. Spre deosebire de alti adresanti, fudul, d-l Chirovici a tinut neaparat sa afiseze raspunsul – foarte protocolar si anost – pe site-ul organizatiei sale. Atat le-a trebuit «amicilor» noului Patriarh: «Avem dovada! I-a raspuns lui Chirovici, deci e mason!», au strigat acestia infierbantati [...].  Un gest banal de curtoazie s-a transformat intr-un jihad. La urma urmei, pentru ca a raspuns tuturor cultelor, de ce nu l-ar face pe Patriarh evreu, mormon, sintoist sau budist? Raspunsul Patriarhiei este binevenit. Desi este cunoscut ca Patriarhul a pus blestem asupra sa daca este mason [?!], de data aceasta avem de-a face cu o reactie oficiala si definitiva”.

… SI ECOURILE LUI

            Chiar comentariile de pe internet la articolul de mai sus arata insa ca opinia publica este mult mai nedumerita, mai circumspecta si mai ingrijorata decat autorul, ba chiar vadit inclinata sa “problematizeze” pe marginea subiectului, chiar daca nu intotdeauna cu suficienta informatie si stringenta (iar pe alocuri cu vadite exagerari). Nu este vorba, desigur, numai de raspunsul protocolar catre d-l Chirovici (care nu dovedeste mare lucru), ci probabil de un anumit cumul de fapte si situatii in care oameni ai Bisericii s-au expus in ultima vreme la rand cu (franc)masonii (nu indraznesc sa folosesc sintagma de “iudeo-masoni” pe care a riscat-o d-l Bichir…). Iata si cateva spicuiri din aceste comentarii anonime pro si contra (ce pot fi lesne accesate on-line):

“Iata ca Dumnezeu face dreptate fara intarziere. Iata ca Adevarul iese, ca intotdeauna, la Lumina. Unde sunt cei care inainte de alegerea Patriarhului isi tipau prin toata presa minciunile? [...] Unde sunt acum cei care prezentau dovezi «clare» despre legaturile ierarhilor ortodocsi cu masoneria? Mergeti la oricare manastire, cumparati un indreptar de spovedanie si veti vedea ca orice legatura cu masoneria este considerata pacat care trebuie marturisit. Chiar credeti ca inaltii ierarhi – oameni sporiti duhovniceste – nu se spovedesc, sau ca ascund anumite lucruri la spovedanie si apoi se impartasesc nu nevrednicie? Stiti ca impartasirea cu nevrednicie se transforma pentru cel care inseala in foc care-l arde? Cum credeti ca Dumnezeu ar permite ca unul ca acesta sa ajunga stalp al Bisericii Sale?”.

“A propos! Spunea cineva de Pittis si Pintea ca au fost masoni; in privinta slujirii lui D-zeu sau mamona, pe mine m-au intristat preotii vazuti la oficierea slujbei de inmormantare a celor doi (poate ma insel in privinta lui Pintea, el fiind catolic); nu mai vorbesc de frustrarea simtita cu ceva timp in urma, cand au inmormantat o vrajitoare «renumita» din Chitila cu nu stiu cati preoti si un cor de maici de la nu stiu ce manastire! Pentru mine este suparator, ingrijorator… fenomenul. In privinta indreptarului de spovedanie – numai in cel din Muntele Athos am vazut mentiunea pacatului apartenentei la masonerie; in cel al lui Nicodim Mandita, sau in cel asemanator lui, dar imbunatatit al Parintelui Cleopa, nu-mi amintesc sa fi citit mentiunea. Lucrurile sunt amestecate si confuze”.

“Nu sunt ferm convins… Ar trebui ca Sfantul Sinod sa se mai pronunte o data in legatura cu Masoneria. De ce se feresc?…”

“D-le Bichir, incercati sa va imaginati, pentru o secunda, cum ar fi sunat comunicatul Patriarhiei daca IPS Daniel era mason. Asta imi aminteste de comunicatul KGB-ului ca Ion Iliescu nu este agent KGB”.

“Asta imi aminteste de o butada citita intr-un…. almanah: «Nici un bun diplomat nu crede intr-un zvon pana ce nu e dezmintit oficial»”.

“BOR a fost acaparata de Masonerie de multa vreme, nu de azi, de ieri. Sa ne amintim ca in 1937 Biserica Ortodoxa a condamnat si infierat puternic Masoneria, ca pe o organizatie satanica, si cu toate acestea Masoneria conducea linistita BOR-ul prin insusi Patriarhul Miron Cristea, care era un mason important! Asadar, daca un act de CONDAMNARE era fals si mincinos, si n-avea nici o valoare pentru BOR, cum poate un palid comunicat actual, care nici macar de delimitare nu este, sa reprezinte adevarul?!  [...] Pe langa argumentul istoric [...] vine insa si argumentul logic: Masoneria nu reprezinta o organizatie deschisa si democratica, ci una DISCRETA. Iar de la un nivel incolo devine chiar SECRETA. [...] Si atunci ma intreb: de unde stie Patriarhia ca PF Daniel nu e mason? Este comunicatul rezultatul unei analize a Sinodului, ori pur si simplu cuvantul de onoare al Patriarhului? In primul caz, ajungem la concluzia ca Patriarhia si Masoneria lucreaza mana-n mana, dat fiind faptul ca Masoneria nu pune oricui la dispozitie lista sa de membri. Daca este valabila varianta a doua, nici nu mai merita comentata. Este singurul raspuns pe care-l putea da PF Daniel…”  

“Frate, Bichire… eu nu cred ca PF Daniel este un mason. Insa te intreb pe dumneata: ce cauta masonii in Adunarea Nationala, ex. Sorin Frunzaverde? De ce nu scrii si despre aceasta incompatibilitate intre calitatea de mason si cea de membru in Adunarea Nationala Bisericeasca? De ce? De ce?? De ce??? Ia incearca sa fii mai obiectiv!”.

Nr: 3919/10 octombrie 2007

PRECIZARE

 In legatura cu speculatiile referitoare la o presupusa legatura intre Intaistatatorul Bisericii Ortodoxe Romane si organizatii masonice, facem urmatoarele precizari:

Conform bunului simt si uzantelor de protocol din orice tara civilizata, cabinetul patriarhal a raspuns la toate mesajele de condoleante primite cu ocazia funeraliilor la trecerea in vesnicie a adormitului intru fericire Parintele Patriarh Teoctist, indiferent de credinta religioasa sau ideologie. In acest sens, au fost trimise raspunsuri de multumire la mesajele de compasiune ale conducatorilor sau reprezentantilor tuturor confesiunilor crestine, ale altor credinte religioase, institutiilor statului, organizatiilor si asociatiilor bisericesti si laice din tara si strainatate, inclusiv celor trimise in nume personal de numerosi credinciosi. Respectarea acestor reguli de politete nu presupune si impartasirea opiniilor si convingerilor celor ce trimit mesaje sau scrisori pe adresa Patriarhiei Romane.

Si cu acest prilej, precizam faptul ca Prea Fericitul Parinte Patriarh Daniel nu a facut si nu face parte din nici o loja masonica din tara sau din strainatate, nici nu impartaseste alta credinta decat credinta Bisericii Ortodoxe.

BIROUL DE PRESA AL PATRIARHIEI ROMANE

COLAC PESTE PUPAZA: DECLARATIA D-LUI PETRE MIHAI MILUT

“Da, am luat decizia de a ma retrage din Adunarea Nationala Bisericeasca! Cu adanca mahnire am asistat, cu ocazia intronizarii Preafericitului Daniel, la irosirea unei sanse unice ca Biserica Ortodoxa Romana sa se lepede de supusenie si linguseala fata de o clasa politica atee si lipsita de virtuti. Decorarea noului Patriarh Daniel cu cea mai inalta distinctie din Romania pentru «fapte de vrednicie pe care urmeaza sa le faca!» si comportamentul de la ceremonia de intronizare al presedintelui si al celor din jurul sau m-au facut sa iau aceasta decizie. Din pacate, Prea Fericitul nostru Patriarh Daniel nu a avut harul si puterea sa amane mascarada de la Cotroceni, pentru ca a crezut ca legitimitatea suprema pentru cea mai inalta pozitie din ierarhia BOR trebuie sa fie obtinuta de la Presedinte. Aceasta este de fapt realitatea cruda, iar securistii pe care pot sa afirm ca ii are in interior BOR nu-l vor lasa pe Patriarh sa pastoreasca liber sub indemnul lui Dumnezeu. Prea Fericitul Daniel a pierdut batalia cu Securitatea. Neputand sa fiu partas la aceasta imensa umilinta care continua in sanul BOR, declar astazi, 02 octombrie 2007, ca ma retrag din Adunarea Nationala Bisericeasca, si, asa cum spunea Majestatea Sa Regele Mihai in minunatul cuvant rostit cu acest prilej, «ma rog la Domnul pentru buna si inspirata pastorire a Patriarhului Daniel»”.

Articol preluat de la adresa: http://www.punctecardinale.ro/noi_2007/noi_2007_02.html

Autor: Claudiu Târziu

E limpede pentru toti cei zdraveni la cap: “ecumenismul” nu este credinta, ci politica. Or politica se bazeaza nu pe Adevar, ci pe interese. Iar cine sta in calea unei politici, deci a unei maniere de satisfacere a unor interese de catre o entitate anume, se expune unui risc major.

“Ecumenismului” i se opun in general cei inarmati duhovniceste. Represaliile asupra lor nu intirzie. Exemplu recent: ieromonahul Eftimie Mitra, egumenul Schitului Huta - Bihor. Parintele a fost schimbat din functie si oprit sa slujeasa si sa predice in satele invecinate, pentru ca a ridicat glas contra “ecumenismului”.

Pretextul a fost ca parintele Eftimie Mitra nu are studii teologice, ca si cum asta primeaza in monahism (parintele Cleopa si alti sfintiti slujitori ai nostri n-au avut scoala mai de loc, dar s-au dovedit mari duhovnici si stareti iubiti).

Parintele Eftimie este cunoscut pentru activitatea sa publicistica bazata pe invatatura crestina adevarata, nutrita din Sfinta Scriptura si din Sfinta Traditie, ca si pentru atitudinea antiecumenista fatisa.

Pentru ca incercat sa vorbeasca pe aceeasi tema la sedinta cu preotii de la Beiusi, din 13 noiembrie a.c., parintele Eftimie a fost admonestat de PS Sofronie Drincec, Episcopul Oradei, care a doua zi l-a demis si i-a interzis sa mai slujeasca si sa mai predice in satele bihorene.

PS Sofronie este cea mai proaspata surpriza neplacuta a Sfintului Sinod.

Afirmat ca un episcop traditionalist, patriot si vrednic la Giula, in Ungaria, PS Sofronie a fost sustinut pentru a deveni episcop al Oradei de catre unii dintre cei mai induhovniciti si cu autoritate ierarhi ai nostri.

Insa, imediat dupa ce a fost ales la Oradea, PS Sofronie a inceput sa-si dea arama pe fata. Mai ca l-a pus sub arest la domiciliu pe fostul episcop Ioan Mihailtan, pensionat si restras din scaun din pricina bolii, l-a exilat intr-un capat de judet pe Episcopul Vicar Petroniu Salajanul si a inceput sa tune si sa fulgere impotriva calugarilor antiecumenisti.
Este de prisos sa mai spun cui a facut PS Sofronie campanie electorala pentru alegerea ca patriarh.
Acum, PS Sofronie incearca sa impuna politica ecumenista cu forta.

In sedinta de pe 13 noiembrie a.c., PS Sofronie a facut urmatoarele afirmatii grave:
- ca preotii si calugarii care se opun ecumenismului sint “razvratiti”;
- ca manastirea Petru Voda din judetul Neamt este “turbulenta” si trebuie ocolita;
- ca nu trebuie luate in seama cuvintele duhovnicesti ale parintelui Iustin Parvu, staretul de la Petru Voda, ca si acelea ale parintelui Arsenie Papacioc de la Techirghiol (doi dintre uriasii duhovnici pe care ii mai are ortodoxia romaneasca), si alti “asa-zisi duhovnici care nu fac altceva decat tulburari”;
- ca monahii antiecumenisti sint “analfabeti si inculti”;
- ca ierarhii care vor mai da binecuvintare pentru carti care se opun eresului ecumenist vor fi maziliti, adica, in limbajul diplomatic pe care l-a folosit PS Sofronie, “se vor trezi mutati de canon intr-o manastire”!

Demiterea unui egumen mai poate fi acceptata, chiar daca s-a facut fara un motiv valid. Dar vorbirea de rau a unor traitori si aparatori ai Ortodoxiei, ca parintele Iustin sau parintele Arsenie, or amenintarea unor episcopi, nu pot fi tolerate.

Sa fiu iertat, dar daca asa inteleg unii sinodali sa impuna la noi “ecumenismul”, ma tem ca vor fi pricina de mare smintire. Sa nu fie!

Articol preluat de la adresa: http://www.rostonline.org/blog/claudiu/2007/11/ps-sofronie-incepe-vinatoarea-de.html

mai citiţi şi Dictatura ecumenista din Biserica isi arata coltii

Prigonirea Parintelui Eftimie

Miercuri, 31 octombrie 2007, la manastirea Sf Cruce din Oradea a avut
loc intrunirea ecumenica la nivel de dialog interconfesional intre
ortodocsi si greco-catolici.
Inainte de inceperea conferintei, episcopul greco-catolic unit cu
Roma a salutat preotii prezenti, iar maica Mina Badila, stareta
manastirii gazda, a cerut binecuvantarea arhiereasca a acestuia, dupa
care i-a sarutat mana. Cand episcopul unit a ajuns in dreptul meu, l-
am intrebat: “Cu ce ganduri ati venit?”, iar el mi-a raspuns ca a
venit cu ganduri bune. Bineînteles ca gandurile lui bune erau cele ce
ne tulburau pe noi de ani de zile, si anume PROCESELE. Intrebarea mea
a fost catalogata de catre PS Sofronie ca “obraznicie” la adresa
musafirului.
In introducere, s-a citit cererea Episcopiei Greco-Catolice de Oradea
de restituire a unor imobile (case parohiale, biserici etc.) de catre
Biserica Ortodoxa. In timpul conferintei, mi-am manifestat
nemultumirea, vorbind cu un preot care statea langa mine, fata de
pretentiile exagerate ale greco-catolicilor dar mai ales fata de
procesele pe rol. Fiind in randul din fata, cele ce am spus s-au
auzit pana la masa Prea Sfintitului Sofronie. Pentru acest motiv am
fost criticat de catre ierarhul ortodox, ceea ce l-a satisfacut pe
episcopul greco-catolic. Mi-am cerut scuze pentru ca am vorbit
neîntrebat. As fi dorit sa iau si eu cuvantul, dar nu s-a putut; au
avut dreptul la cuvant doar cei randuiti. Sedinta a decurs in pace si
liniste. La sfarsitul intrunirii, intre cei doi episcopi s-a semnat
un document care nu a ajuns si la noi. Ceea ce stim din presa este ca
cei doi episcopi si-au recunoscut reciproc “demnitatea eclesiastica” .
Marti, 13 noiembrie 2007, in cadrul sedintei preotesti de la Beius, s-
a discutat despre innoire in Biserica, iar PS Sofronie a prezentat
aspectul “pozitiv” al ecumenismului si necesitatea infiintari unor
episcopii si mitropolii ortodoxe peste Prut. Cu acest prilej PS
Sofronie a amintit preotilor prezenti ca in timp ce se afla la o
intrunire interconfesionala de la Bruxelles, a fost felicitat de
organizatori pentru rezultatele ecumenice dintre ortodocsi si
catolici in urma conferintei din 31 oct. 2007 de la manastirea Sf.
Cruce din Oradea.
In a doua parte a sedintei, PS Sofronie a povestit preotilor despre
unii “razvratiti” care nu se supun directivelor Sf. Sinod in ceea ce
priveste ecumenismul. In acest sens a exemplificat manastirea Petru-
Voda, pe care a prezentat-o ca “turbulenta” , dandu-le de inteles
preotilor ca la aceasta manastire ar trebui sa nu mearga si nici sa
ia in seama spusele pr. Iustin Parvu. Unul dintre preotii de fata a
afirmat: “Dar, in Romania, peste 90% din calugari si calugarite sunt
impotriva ecumenismului” . Raspunsul ierarhului a fost: “Nu ma mira,
deoarece acesti 90% dintre monahii din Romania sunt analfabeti si
inculti”. In continuare, PS Sofronie a vorbit despre necesitatea
pregatirii viitorilor monahi in scolile teologice. (Din pacate,
majoritatea acestor scoli sunt afectate de erezia ecumenista, si
scopul lor este de a-i forma pe elevii si absolventii unor astfel de
seminarii intr-o gandire globalista si sincretista) . Acelasi preot a
mai spus ca multe dintre cartile care combat ecumenismul sunt aparute
cu binecuvantarea unor membri ai Sf Sinod, iar la acestea PS Sofronie
a raspuns: “Daca acesti ierarhi vor mai da binecuvantare pentru
astfel de carti, se vor trezi mutati de canon intr-o manastire”. In
acest moment in sala s-a asternut o tacere. Multi dintre preotii de
fata se ingrijorau dar, in acelasi timp se temeau ca nu cumva acesta
sa fie inceputul unei noi dictaturi sub masca ascultarii. In acest
moment m-am gandit si eu pana unde merge ascultarea si de unde incepe
dictatura. Sfintii Parinti spun ca ascultarea merge pana la pacat. Am
primit si eu dreptul de a vorbi, dar nu am apucat sa termin nici
macar prima fraza deoarece mi s-a spus autoritar: “Sa taci. Stiu ce
duh te stapaneste. Vorbim dupa sedinta intre patru ochi. Tu ca si
monah trebuie sa fii smerit si nu sa ma contrazici pe mine. Eu sunt
episcop”. In acest moment banuiala ca urmeaza o noua dictatura s-a
intarit mai mult. Am incercat sa-i cer doar dreptul de a ma exprima,
dar nu mi s-a dat voie.
La sfarsitul sedintei, PS Sofronie m-a chemat in birou, unde am
discutat intr-un cadru mai restrans. Am fost avertizat din nou.
A doua zi m-am trezit cu hotararea episcopului de a ma demite din
functia de egumen, de a nu avea voie sa slujesc si sa predic in
satele invecinate. Ma voi stradui ca in cat mai scurt timp sa raspund
in scris acestei hotarari.
PS
Intr-o perioada a sedintei de la Beius am iesit din sala. Lipsa mea
din sala de sedinte a durat aproximativ 10 minute. Dupa sedinta, am
aflat, de la cei ramasi in sala, ca in acest timp PS a “sfatuit”
preotii sa evite vizitele la pr Iustin Parvu, Arsenie Papacioc si
alti “asa-zisi duhovnici care nu fac altceva decat tulburari” …
OBS
Cu toate ca PS Sofronie spunea ca Sfintii Parinti sunt ecumenisti nu
a demonstrat aceasta.
Si o intrebare: pr Staniloae e “incult”? caci a spus : “ecumenismul
este produsul masoneriei” ….

Nu ma simt vinovat ca sunt prigonit.
Imi voi pierde functia sau casa sau hainele de pe mine…, nu e nici
o problema..
Sufletul nu il voi da nimanui. NU SUNT ECUMENIST !
P. Eftimie Mitra, schitul Huta de Finis (Beius), Bihor

mai cititi si:

• O PARALELA INTRE UN ECUMENIST SI UN HABOTNIC
  de Gigel Chiazna

• Paradoxurile ecumenismului

articol de: Nicolae Popeneciu

Motto: “De la Nistru pîn’la  Tisa/ Tot românul plînsu-mi-s-a/ Ca nu mai poate strabate/ De-atîta strainatate./ Din Hotin si pîn’la Mare/ Vin muscalii de-a calare,/ De la Mare la Hotin/ Mereu calea  ne-o atin…”
MIHAI EMINESCU - “Doina”

De vreo trei secole, “muscalii” rusi cauta, cu toate mijloacele imaginabile, folosind pîna si mîrtoagele pripasite prin norii de colb ridicati în urma hoardei lor, sa stearga de pe fata pamîntului o natiune care nu are nici o vina în afara de aceea ca e de vita latina! Adica îi împiedica pe ei sa ajunga direct în strîmtorile Marii Negre si sa îsi ia sub “protectie” masa de slavi din Balcani. Pîna si lor, însa, “nuca” româneasca le este foarte greu de spart. Dar… au rabdare. Daca mareea rusa s-a aflat, între 1918 si 1940, în stare de reflux, comunistii lui Stalin s-au înteles perfect cu nazistii lui Hitler si au aplicat o lovitura aproape mortala visului dintotdeauna al urmasilor dacilor si romanilor, închegat pentru o clipa istorica de Mihai Viteazul - România Mare. În acel sinistru an 1940, în Piata Rosie din Moscova, se sarutau ruseste, pe gura, nazistii cu bolsevicii! Nu a fost de ajuns ca rusii ne rapeau teritorii din Est si din Nord, ei i-au sprijinit si pe unguri, si pe bulgari, sa ia tot ce le place de pe la noi! (Si azi, bulgarii beneficiaza de acel rapt teritorial pe seama României.) Printr-o manevra de o subtilitate satanista, Stalin, care nu avea de gînd sa continue alianta cu Germania lui Hitler, a împins România spre cautarea unui mijloc de a-si elibera teritoriile rapite. Pentru noi, orice razboi declansat, prin care ne puteam atinge acest scop, devenea un razboi drept. “Va ordon, treceti Prutul” a fost, deci, un ordin cît se poate de legitim. Necunoscînd subtilitatile imperialiste dintotdeauna ale conducatorilor rusi, care, pentru a obtine noi teritorii, au fost (si sînt si azi) gata sa sacrifice milioane de supusi de-ai lor, occidentalii li s-au alaturat, neconditionat, în lupta “antifascista” dusa în ultimul razboi mondial, de fostii prieteni la toarta cu fascistii, pe care mai întîi îi ajutasera sa împarta România si Polonia. Cu exceptia lui Churchill, care a simtit ceva, dar a cedat repede, dîndu-i-se cîteva ramasite ale sîngerosului festin, participantii la Conferinta de Pace de la Paris au dat “sarmanei” Rusii teritoriile smulse României cu ajutorul lui Hitler, plus… jumatate de continent! Teroarea instituita apoi de Stalin si ai lui în teritoriile “eliberate” se cunoaste, în ceea ce a mai ramas din România Mare si nu vom insista aici asupra ei. Vom reaminti cîteva masuri, multe dintre ele putînd fi “admirate” azi în Transnistria si, din ce în ce mai des, în “Moldova lui Voronin”, unde tot ce e românesc devine ilegal si un pacat de moarte. Dusi în continuare de nas de catre adeptii lui Putin, autocratul “democrat” al Rusiei, si ajutati de tembelismul criminal al diriguitorilor actuali de la Bucuresti (care, fara sa recunoasca, tînjesc dupa acest model rusesc), occidentalii nu observa sau se prefac a nu observa ca “jucatorul” rus are, prin aceasta zona, nu numai rol de “tatuc” atotputernic, ci si de fals arbitru în conflictele pe care le isca tot el, pentru a stapîni în mod absolut. NATO si Uniunea Europeana chiar nu iau act de simultaneitatea votului unanim din Duma de Stat a Rusiei pentru Legea cu privire la participarea acestui stat la CFE (tratatul privind fortele armate din Europa), cu tragedia imigrantilor nostri în Italia, loviti de un val nemaiîntîlnit de rasism si xenofobie antiromâneasca si cu pretentiile gloabei din urma alaiului moscovit, Voronin, de a se crede urmasul lui Stefan cel Mare, extinzînd stapînirea sa pro-ruseasca peste toata Moldova, pîna la Carpati, poate si dincolo? Duma de Stat si-a permis sa fie brutal de sincera: motivele partii ruse în sprijinul deciziei sale fiind extinderea NATO la granitele Rusiei si instalarea unor baze americane în Bulgaria si în România! De aceea, “tovarisci” Voronin, cu grade mari în fostul KGB, îsi permite sa declare ca revenirea la “Moldova lui Stefan cel Mare” ar fi “un act istoric foarte just”(sperînd, parsiv, în realizarea acestuia în cadrul unei “Europe mari, unite”, coincidenta cu planurile extremistilor maghiari în legatura cu soarta Transilvaniei nefiind deloc întîmplatoare!) si sa instituie, prin decret, anul 2009 drept “An al sarbatoririi a 650 de ani de la întemeierea Statului Moldovenesc”! Si, pentru ca actualul ministru de Externe al României nu s-a opus sa semneze documente oficiale ale UE în care s-a introdus, serpeste, notiunea de “limba moldoveneasca”, guvernul lui Voronin anunta înfiintarea unei structuri specializate pentru efectuarea de traduceri oficiale ale documentelor în “limba moldoveneasca”! Ce vor face acesti “tovarisci” cînd le va veni la rînd, spre a traduce, în “moldoveneasca”, “Doina” celui mai reprezentativ român, pe care Dumnezeu, nu întîmplator, l-a adus pe lume printre românii din Moldova, Mihai Eminescu? Poezia aceasta delimiteaza nu numai granitele naturale ale României Mari, ci cuprinde si un blestem pentru lepadaturile ce pun în pericol alcatuirea statala pe care ne-a lasat-o Creatorul: “Cine-au îndragit strainii/ Mînca-i-ar inima cîinii,/ Mînca-i-ar casa pustia,/ Si neamul nemernicia!”.

P.S.Pe “tovarisci” Voronin îl cheama, de fapt, pe româneste, Cioroiu, dupa cum ne-au spus basarabeni care îi cunosc cimotiile si îl stiu bine si pe el. Intrînd în slujba ocupantului, la KGB, si-a tradus si numele, sau i-a fost tradus (”vorona” înseamna, pe ruseste, cioara, cioroi!). În afara de parerea despre”limba moldoveneasca”, nici o alta legatura, deci, cu… Cioroianu?

Autor: TITUS FILIPAŞ

Pe data de 14 octombrie 2007, la emisiunea domnului Mihai Tatulici de pe canalul Realitatea TV, erau prezenţi numai patru invitaţi   dintre jurnaliştii propuşi la un fel de TOP 10 (emisiunea se chema ‘Primii zece’) din mass media de Limba Română reliefaţi pe parcursul anului  2007.  Personalitatea  cea mai bine profilată dintre cei patru invitaţi  era incontestabil jurnalistul Mircea Badea. Un om care produce şi prezintă el însuşi   emisiuni pe canalele  de televiziune Antena 1 şi  Antena 3.

Cu ajutorul unui juriu de alcătuire complexă, şi  în care cele  două ‘ancore deontologice’ se presupune că erau  sociologul Mircea Kivu si psihologul Aurora Liiceanu de la SAR, pe canalul Realitatea TV  s -a încercat literalmente strangularea intelectuală  şi linşajul moral al lui Mircea Badea. Folosesc eu aici cuvinte prea tari? Nu cred. De altminteri nu ascund faptul că împărtăşesc cu Mircea Badea, –fără să vrea, fără să vreau–, o anumită atitudine de viaţă pe care aş numi-o:   respectul faţă  de “educaţia extremă”.  În ultima vreme, constat,   şi asupra mea, mai exact asupra eseurilor mele,  se revarsă de către un grup   de  intelectuali români anonimi care controlează totuşi  precum cerberii accesul  pe Wikipedia    românească, –astfel, aceşti cerberi şi -au permis să şteargă un articol întreg, nu ştiu cine l- a scris dar îi mulţumesc!, ce îmi era favorabil–,   o Wikipedia   românească  unde eu sunt atacat, dar o Wikipedia    românească  unde mie nu mi se permite să public  măcar o singură replică, o vastă operaţiune chemată DEBUNKING TITUS FILIPAŞ, chiar aceştia sunt termenii!  Mă amuză, mai ales  primul pas din această operaţiune  DEBUNKING TITUS FILIPAŞ, anume de a se folosi ghilimelele dispreţului  snob, scriind de exemplu :  un “eseu” de Titus Filipaş, iar nu un eseu de Titus Filipaş, cum ar fi normal, sau măcar “un eseu de Titus Filipaş”.   Vă interesează ce înseamnă cuvâ ntul englezesc DEBUNKING ? Şi pe mine. Iată aici copiată  o Definition of debunking  din WordReference.com  English Dictionary:  Repudiation (repudiere pe româneşte), şi ea se exemplifică prin fraza  ”the debunking of religion has been too successful”, adică ‘operaţiunea DEBUNKING întreprinsă asupra religiei a fost încununată  de succes’.   De ce anume se tem  cenzorii care controlează accesul  pe Wikipedia   româ nească? „Eseurile” lui Titus Filipaş tind să devină o nouă  „religie”  şi din această cauză trebuiesc repudiate din start ?  Dicţionarul WordReference  are foarte utilul  obicei de a prezenta pentru cuvântul englezesc şi echivalentul său în trei  dintre vernacularele neolatine:   italiana, spaniola şi franceza. Mă interesează în primul rând echivalentul în italiană, despre care de la Heliad  ştim că este vorbirea cea mai apropiată de spiritul limbii române. Constatăm  că dicţionarul WordReference  nu propune vreo echivalare!  Ceva mai mult succes are căutarea în spaniolă. Aici aflăm : debunk  = desacreditar.  Astfel, “the debunking of religion” s -ar putea traduce pe   româneşte prin  ”desacreditarea religiei”, ori “lipsirea religiei de orice credenţiale”.  În fine, găsim în limba franceză:   debunking = déboulonnage (action de discréditer). Deci  DEBUNKING TITUS FILIPAŞ s-ar putea  traduce prin DISCREDITAREA PROGRAMATICĂ A LUI TITUS FILIPAŞ.

Şi, în mare măsură, aproape s- a reuşit repudierea lui Mircea Badea în acea emisiune televizată a domnului Mihai Tatulici. Deloc neutru, aşa cum ar fi fost normal  din partea unui moderator obiectiv, dar nu trebuie să înţelegem de aici că domnul  Mihai Tatulici ar avea ceva personal împotriva jurnalistului Mircea Badea, nu, domnia sa  doar ascultă de “comandamentul zilei”, de altminteri pe tot parcursul vieţii sale îndelungate de   “profesionist în soldă”  Mihai Tatulici  a fost mereu sensibil la “comandamente”. Nu îl blamăm. Dar a fost ceva imoral oricând, şi mai ales în acea memorabilă emisiune de televiziune.  Acceptabil, poate,   la toţi ceilalţi de pe platou manifestând “agresivitate deontologică” faţă de Mircea Badea. Faptul că Mihai Tatulici se comportă   pe platoul de la Realitatea  TV precum  instructorul superior al organizaţiei de pionieri de la o şcoală generală din perioada pre- Ceauşescu este oarecum de înţeles, dar nu şi acceptabil. De asemenea faptul că  ”deontologii de profesie”    Mircea Kivu plus Aurora Liiceanu de la SAR se comportau pe platoul studioului de televiziune  Realitatea TV la fel ca nişte vechi “tovarăşi de la raion” veniţi  să sprijine acţiunea de purificare ideologică exercitată de Mihai Tatulici asupra lui Mircea Badea este oarecum de înţeles. Dar nu şi acceptabil în contextul cultural românesc, acelaşi pentru toate timpurile, contextul unde ceea ce contează este numai “educaţia extremă” de genul celei primite pe vremuri de pruncii români la şcoala Sfântu Sava.  Intelectualii şi “deontologii de profesie”    Mircea Kivu plus Aurora Liiceanu trebuiau să  creeze  impresia de abordare abstractă  şi neutră   a  tematicii  subsumate “evaluării  jurnalistului  Mircea Badea”.  Dar nu i -am auzit  pe  Mircea Kivu plus Aurora Liiceanu lăudându- se vreodată că ar fi primit o “educaţie extremă”. Ei se laudă   doar că sunt „reprezentanţii societăţii civile”. Măi să fie, pruncule, da’ rom â n matale când oare mai eşti ?

Iar jurnalistul Mircea Badea, cu figura, manierele  şi atitudinea lui de autentic “prunc român”,   era acuzat în acea emisiune de foarte multe scăderi personale în exercitarea profesiei de jurnalist. În  primul  rând era acuzat de lipsa de abordare culturală. Look who is talking!  La acel moment Mircea Badea era personajul cel mai bine format cultural pentru televiziune dintre toate persoanele prezente pe acel platou  al canalului Realitatea TV. În ceea ce priveşte cultura necesară “omului de televiziune”, Mircea Badea putea clama, fără să poată fi absolut de nimeni contrazis, că el aparţine “familiei spirituale Jana Gheorghiu”. Nu vreau să adaug eu aici detalii de substanţiere a clamării. Dar ceva mi se pare a fi semnificativ şi credibil: În doliul zilelor   care urmaseră  stingerii din viaţă  a Marii Doamne din televiziunea noastră clasică Doamna Jana Gheorghiu, tînărul om de televiziune  Mircea Badea  povestea  îndurerat  că  Jana Gheorghiu  fusese o prietenă a familiei sale, şi că a fost vizitat la maternitate la o zi după ce îl născuse mama sa, colegă de facultate cu Jana Gheorghiu.  Plauzibil, este ceva care se încadrează în tiparul comportamental şi de atitudine al regretatei Jana Gheorghiu. Apoi, dincolo de această poveste, Mircea Badea  îşi reamintea  personal înt âmplări petrecute după împlinirea vâ rstei de trei ani, memorabile, nu -i aşa? când Jana Gheorghiu   îşi vizita săptămânal  colega şi pruncul,  apoi cele două absolvente de filologie de la Universitatea din Bucureşti se lansau în lungi discuţii despre diversitatea bucureşteană  întru excelenţă,  discuţii pe care le asculta în iubire atras fiind  şi fascinat mai  ales de vivacitatea limbii române culte a dialogului platonic.  Dar nu sunt tocmai amintirile despre conversaţiile sapienţiale  ce nu- ţi sunt destinate expres, baza viitoarei tale culturi în limba rom ână? Chiar şi acestea se înscriu în baza „educaţiei extreme”.  O educaţie extremă de care Mircea Badea  a avut ulterior parte  şi ca elev al  unui  liceu de informatică, unul dintre liceele acelea întru excelenţă înfiinţate de Mircea Maliţa, un ilustru reprezentant al protocronismului românesc, pe vremea regimului comunist. Ţinta ministrului Mircea Maliţa   fusese aceea de a îndepărta educaţia de la caracterul ei general, pentru a-i  da în schimb focalizări pe portofolii cu ţinte specifice. S –a tot vorbit despre fabrica de chibrite  a lui Mircea Badea, datează proiectul dintr -un portofoliu personal  antamat pe vremea liceului?  De ce nu a venit nimeni la emisiune cu acele chibrite proiectate de Mircea Badea, pentru că  fabrica lucrează, nu pentru Mircea Badea, şi aduce cuiva profituri bune, dar nu pentru Mircea Badea! Apoi, mi –a fost greu să înţeleg la acea emisiune agresiunea şi dispreţul afişate de regizorul dramatic Alexandru Darie faţă de Mircea Badea, fără să ne expună   şi raţiunile.  Cred mai curând că Alexandru Darie a fost adus acolo doar pentru ca  Mircea Badea să fie  judecat critic de un panel ce se consideră definitoriu în superioritate morală.

Demersul lui Mircea Badea în jurnalism diferă de abordarea top down, în măsura în care în jurnalism este vorba despre deontologie şi valori. Atunci să spunem că în abordarea jurnalistică top down fluxul deontologic este clar exprimat, valorile sunt  limpede, chiar redundant,  definite. Din păcate,  valorile acestea din abordarea top down sunt cel mai adesea definite   într –un sens politic.  Să recunoaştem, este o abordare politiceşte corectă aceea  care prevalează în jurnalismul de azi. Oricare ziarist ce se abate de la acest stil este imediat etichetat drept ” Centru naţional   de isterie care lucrează sub acoperire în presă”, formula aceasta de condamnare automată aparţine deontologului  Gabriel Liiceanu,   a cărui ocupaţie de bază   este aceea de a poza, şi nu gratuit!, drept  “stâlpul societăţii civile”  din România. 

Astfel tot ce are un pinch de politically correct în discurs capătă automat şi valoare morală! Acuzele aduse carenţelor deontologice, — nenumărate zic ei–, ale jurnalistului Mircea Badea sunt deduse prin excludere din faptul că stilul Mircea Badea nu se încadrează în   fluxul deontologic din abordarea jurnalistică top down. Stilul Mircea Badea în jurnalism se caracterizează prin abordarea bottom up, care la  Mircea Badea se dezvăluie  mai  ales prin rapide, nervoase, ostentative  sfâşieri ale discursului pompos, ori chiar prin  simple îndemnuri la  sfâşieri ale discursului pompos unde sunt definite valorile jurnalistice în cealaltă abordare. Dar Mircea Badea insistă pe faptul că domnia sa foloseşte totdeauna în evaluări şi în identificarea valorilor, primordialul   bunul simţ, cei “şapte ani de acasă”. Bineînţeles, manierele de statuare a valorilor folosite în  cele două  tipuri de abordări din jurnalism  sunt complet diferite, însă  nu trebuie să spun eu, în acest articol şi în analiza aceasta, truismele privitoare la cele două demersuri. Prezenţi acolo, pe platoul de televiziune de la Realitatea TV, Mircea Kivu plus Aurora Liiceanu erau în acelaşi timp,  şi în principiu, nişte canale intelectuale de transmisie a ideilor noi. Frecvenţa invitaţiilor  de participare ce li se fac la televiziunea Realitatea TV  dovedeşte că ei sunt racordaţi mult mai bine la politicianismul corect,   decât la cultura română. Dar  Mircea Kivu plus Aurora Liiceanu erau obligaţi să racordeze, din când în când, emisiunea domnului  Mihai Tatulici la cultura română.  Nu au făcut- o, însă autoritatea lor a avut pondere zdrobitoare. Toate personalităţile subţirele  s- au raportat deontologic exclusiv  la autoritatea celor doi mai înainte menţionaţi în tandem, precum şi la fluxul deontologic din stilul jurnalistic top down. În care un om cu discurs spontan precum Mircea Badea este în mod automat condamnat ca imoral, înainte chiar de a spune ceva.

TITUS FILIPAŞ

Articol preluat de la adresa:

http://monitorcultural.wordpress.com/2007/10/31/scandalos-un-linsaj-mediatic-organizat-%e2%80%9ecazul-mircea-badea%e2%80%9c/

După Retrovoluţia din decembrie 1989, macularea Bisericii Ortodoxe Române a fost permanentă. Am publicat studiul „Culpabilizarea Bisericii Ortodoxe Române“, sub pseudonimul Theodor V. Alexandru, în revista România Mare, începând cu nr. 486, 5 noiembrie 1999, cu continuarea în nr. 487-494/1999, 495-502/2000; dar este la fel de actual şi azi. De aceea, am considerat necesar să-l reeditez – ne varietur – tocmai pentru a se vedea mai pregnant că situaţia denunţată atunci a rămas neschimbată. Micile diferenţe sunt date de dispariţia în neant sau direct în Iad a unor denigratori şi de apariţia altora, mărind blestematul bestiar postdecembrist. Trecerea în eternitate a Prea Fericitului Teoctist şi alegerea noului patriarh au prilejuit doar escaladarea acestei maculări.

Biserica Ortodoxă Română, ţintă prioritară a războiului axiologic

Un fapt incontestabil atestat de toate sondajele de opinie, indiferent de măsura în care au fost „ajustate“ din diferite motive mai mult sau mai puţin oneste, este faptul că Biserica Ortodoxă Română constituie unul dintre pilonii de bază ai Statului Naţional Român, alături de Armata Naţională, Şcoala Naţională, Serviciile Secrete şi alte câteva instituţii. În consecinţă, Biserica Ortodoxă Română a devenit, atât în calitate de Biserică Naţională, cât şi de cult ortodox, văzut în opoziţie cu catolicismul, una din ţintele predilecte în cadrul războiului axiologic. Aceasta deoarece valorile Ortodoxiei – a căror perenitate şi-a dovedit rezistenta în faţa tuturor „năvălitorilor“, indiferent de forma de manifestare: militară, economică sau ideologică, dacă nu toate împreună – constituiau unul din obstacolele majore în calea expansiunii aşa-ziselor „valori“ ale Occidentului: modul de viată „american“, finanţele „americane“, „evangheliştii“ americani, muzica şi filmele americane, „ajutoarele“ americane etc.

Expresia „fundamentalism ortodox“, este o formă a dezinformării

Sintagma „fundamentalism ortodox“ este una din mijloacele folosite în războiul axiologic, prin care se devalorizează Ortodoxia, acesta fiind o formă de manifestare a războiului atipic dus contra României. Expresia „fundamentalism ortodox“ – preluată printr-un mimetism infantil de foarte mulţi intelectuali – dovedeşte ignoranţa crasă a celor care-o folosesc; asta, în cazul cel mai nevinovat, când, deci, nu este folosită deliberat, ca o diversiune. Deoarece, este necesar să reamintim, ortodox înseamnă păstrarea şi apărarea „dreptei credinţe“, deci a „legii drepte“ (orto = drept, doxa = lege, axiomă, dogmă) a credinţei, dată, în genere, de Biblie şi, în mod special, de către Iisus Hristos, în Evangheliile Noului Testament. Adică păstrarea „dreaptă“, neschimbată a credinţei şi nu „adaptarea“, „modernizarea“ ei, cum face doctrina romano-catolică îndeosebi prin politica „de aggiornamento şi de «prezenţă» în lume puse în practică de Conciliul Vatican II în universul catolic“ [1] –; sau cum fac toate cultele (neo)protestante şi toate sectele din Occident, care au ajuns să introducă muzică psihedelică, satanistă în biserici şi să ceară admiterea printre „drepturile“ omului a „homosexualităţii“ [2] – adică a sodomiei, condamnată de Ortodoxie, deoarece în Biblie este prezentată ca un păcat capital. De aici până la acceptarea „dreptului“ de a ucide pe oricine pentru orice, promovat de O.N.U. ajunsă la remorca N.AT.O., nu mai este decât un pas, deja făcut în Iugoslavia, prin introducerea în doctrina N.A.T.O. a unui nou „concept strategic“, numit astfel spre a masca vechiul imperialism în forme noi.

Continuare:

partea I: http://ro.altermedia.info/politica/culpabilizarea-bisericii-ortodoxe-romane-o-campanie-satanista-i_7918.html#more-7918

partea a II-a: http://ro.altermedia.info/noua-ordine-mondiala/culpabilizarea-bisericii-ortodoxe-romane-o-campanie-satanista-ultima-parte_7944.html

„A doua zi după ce presedintele tării ne-a făcut de rîs, înghitind cu lasitate umilinta administrată de presedintele Ucrainei la Bucuresti, premierul Tăriceanu a mai spălat obrazul României, prin faptul că n-a tolerat atitudinea oaspetelui de la Palatul Victoria, ci l-a pus la punct. Iar oaspetele a evitat declaratiile de presă bilaterale. Care ar fi reabilitat imaginea României, sifonată de Ucraina la Cotroceni. Faptul că presedintele României a devenit presul lui Iuscenko risca să producă efecte negative în planul populatiei. Si atunci, marinarul pompat cu spanac Chivas, 18 ani, a cugetat că trebuie să facă o treabă mare si s-o toarne în capul adversarilor interni, pentru ca populatia să uite ce nevolnic e pe plan extern, cînd sînt în cauză interesele tării. Si a participat la emisiunea «Nasul», a televiziunii fratelui Păunescu, care nu este oligarh decît atunci cînd nu serveste interesele prezidentiale. Cînd le serveste, e din familie. Iar moderatorul Radu Moraru, Nasul talk-show-urilor maneliste, a pus blatul. Nici cu familia Becali n-a avut parte de asemenea reprezentatie. De hazna de la mahala. De fapt, de Cod Penal. Prin prestatia din seara de 31 octombrie, de la B1TV, presedintele tării a realizat un auto-flagrant. S-a recomandat la scenă deschisă ca presedinte penal. Nu doar injurios, nu doar calomnios cu adversarii. Nu doar lăudăros că se sterge pe picioare cu Constitutia, asa cum s-a sters presedintele Ucrainei cu presedintele României. Ci mult mai grav. Cuprins de betia puterii, Poppeye a comunicat un mesaj periculos, cu atît mai alarmant cu cît e vorba de o persoană care conduce tara în asa fel încît dă impresia că trebuie să i se facă un test de alcoolemie. S-a lăudat cu faptul că în România există politie politică, pe care el o patronează si care îsi bate joc si de justitie, si de drepturile omului, si de statul de drept, la dispozitia unui sef de stat iresponsabil. Cel mai grav este nu că a reiterat sprijinul anticonstitutional pentru PD în campania electorală, că l-a acuzat, delirant, pe Ludovic Orban de protectie a … mafiei asfaltului prezidential, că l-a numit «tînăr mafiot obraznic» pe un ministru al Justitiei, care îsi permite să-i strice jocurile de protejare a amicilor infractori si de incriminare a inamicilor politici, ori că a vorbit ca la usa cortului. Cel mai grav este faptul că seful statului are acces la dosare penale si o recunoaste ca atare, fără teamă că opinia publică i-ar putea cere socoteală. Mizează, adică, pe prostia populatiei care, crede el, nu-si dă seama că un presedinte de tară nu are ce să caute cu nasul în dosare penale, iar cine i le pune la dispozitie intră sub incidentă penală. Ca si cel ce le solicită sau doar le foloseste. De unde stie presedintele tării că ministrul Orban «s-ar putea să aibă probleme» în justitie? Se impune o anchetă neîntîrziată. Si o atitudine concertată a mass-media. Presedintele de la Cotroceni trebuie să răspundă. El e atît de las încît acuză în absentă. Muscă si fuge. Refuză confruntarea deschisă cu adevăratul lui Nas, Sorin Rosca Stănescu. Se teme să se confrunte public si cu premierul Tăriceanu. Seful statului n-ar avea curaj să vină la o emisiune a unor moderatori ca Ion Cristoiu, Mihai Gâdea, Dana Grecu, Gabi Firea, Victor Ciutacu. Si nici să se afle fată în fată cu interlocutori ca Ludovic Orban, Crin Antonescu, Tudor Chiuariu, Relu Fenechiu, ca să nu mai vorbim de Dinu Patriciu. Stie că l-ar face varză. De Bruxelles.“

preluat de la adresa: http://www.ziua.ro/display.php?data=2007-11-02&id=228829

Noi ştiam că Mihaela Rădulescu (fostă Ţiganu, înainte de căsătorie) frecventează vrăjitoare şi ghicitoare, dar ce-a făcut ea duminică, de Ziua Domnului, a depăsit orice măsură: le-a invitat pe urmaşele Mamei Omida în platou, pentru a ne demonstra ce minunat e să apelezi la diavol.

N-ai luat-o bine, Răduleasco!

Aşa ceva nu e pe placul lui Dumnezeu.

Şi încă un lucru care nu e plăcut Domnului:

Ţi-ai schimbat credinţa, adică “te-ai tăiat împrejur” la suflet, din creştin ortodox te-ai făcut iudaică, botezul creştin-ortodox era prea mult pentru tine.

Poate aşa se explică şi derapajul mental şi emoţional al personajului în cauză.

Este ştiut faptul ca Sf. Ciprian înainte de a deveni creştin era un evreu vrăjitor

GROPARUL ROMANIEI

articol de: Dan Zamfirescu, Deputat PRM de Calarasi

Stie sa cînte, sa joace, sa bea si sa petreaca. În privinta cîntatului, a facut-o în mai multe feluri: pe scena, la Securitate, la partid. Acum se preface ca a uitat. Se da mare democrat, dar prin comportament este un mare dictator. Nu are caracter, îsi devoreaza prietenii cei mai apropiati. Cine se încrede în el se înseala amarnic. Nu îi sînt prieteni decît cei cu care fura cot la cot - Necolaiciuc, Berceanu, Calin Marinescu, Besciu, Blaga, Videanu, Cocos - si atîta timp cît îi servesc interesele. Nu a facut nimic pentru România, a urmarit numai puterea. Se calauzeste dupa principiul “dezbina si stapîneste”. Creeaza numai probleme în jurul lui. Pe cînd era ministru al Transporturilor, a furat flota. A vîndut un vapor pe 1 dolar; curat murdar, ar zice Caragiale. A adus un prejudiciu de 324 milioane de dolari. A furat banii pentru drumuri, “aici sînt banii dumneavoastra”. Acuzatiile sînt multe si grave, dar datele de la Curtea de Conturi sînt ascunse din ordinul lui. Ca primar general, a atribuit contracte ilegale de refacere a infrastructurii, a retrocedat ilegal spatii verzi, si-a însusit ilegal imobile, a omorît peste 300.000 de cîini, a demolat micile afaceri, lasînd pe drumuri mii de oameni.
A ajuns presedinte cu sprijin extern, american. S-a facut anticomunist pentru a ramîne la putere. Mentine o stare de haos, incertitudine, instabilitate. Distrage astfel atentia populatiei de la incapacitatea lui de a conduce. Loveste în tot ce-i iese în cale. Este mafiotul numarul unu al României. Dar, ca orice profesionist, nu lasa urme pe unde trece. Întrebat fiind de ce nu produce probele jafului provocat la Ministerul Transporturilor gestionat de acest personaj în timpul guvernarii CDR-iste, actualul ministru Ludovic Orban a raspuns sec: “Le-a sters”. Acum vrea toata puterea. Si executiva, si legislativa, si judecatoreasca. Este bolnav de putere. Este bolnav si fizic. Crede ca este iubit de populatie, dar se înseala amarnic. Are mintea ratacita de bautura. Are frate de cruce pe Johnny Walker. Ghici cine-i?

preluat de la adresa: http://www.ziarultricolorul.ro/intern.html?aid=10774

În padurea Clujului
Cînta puiul cucului
Cucul cînta, mierla zice:
“Musai Clujul sa se strice!
Ca cîte rele se fac
Toate de la Cluj se trag”.
De-ar avea ungurul minte
Cu românul nu s-ar prinde.
Unguru-i cu mintea proasta
Vrea sa strice legea noastra.
Suie-te, ungure-n deal
Si te uita prin Ardeal
Ca Ardealu-i românesc
N-a fost în veci unguresc!
Ca Ardealu-i tot cu flori
Le-o pus fete si ficiori,
Florile si le-o plivit
Românul cînd o venit.
Florile si le-o udat
Tot cu sînge-mbelsugat
Românul cînd s-o luptat.
Ungure, mustata lunga,
Zis-am moartea sa te-ajunga!
Ungure, mustata rara,
Vezi sa nu te frîngem iara!
De-aci pîna-n Bucuresti
Îs tot vetre românesti!
De-aci pîna-n larga zare
E tot Românie Mare!

Decembrie 1989 a adus cu sine libertatea de constiinta, ceea ce a însemnat si o proliferare a sectelor neoprotestante. Desigur, va este familiara imaginea unor femei cu capul acoperit, care merg din usa în usa pentru a “predica cuvântul lui Dumnezeu”, având în mâna o Biblie înrosita de sublinierea cuvântului “martor”. Sunt Martorii lui Iehova, care predica “vestea buna a Regatului lui Iehova”, si care, recent, au intrat în deplina legalitate în România, drept cult crestin. La prima vedere nu se deosebesc foarte mult de alte secte sau “biserici” neoprotestante. Scopul nostru nu este acela de a ne pronunta împotriva libertatii religioase în România, sau împotriva tolerantei, de care românii au dat întotdeauna dovada, pâna într-atât ca unii au considerat-o slabiciune. Martorii au totusi câteva trasaturi specifice si primejdioase, care ar fi trebuit sa puna in garda autoritatile romane.

Scurt istoric

Începuturile sectei sunt legate de sfârsitul secolului al XIX-lea, când adeptii se defineau ca “studenti în Biblie”. Numele actual a fost adoptat în 1931. Cu timpul, numarul adeptilor s-a marit, lucrarea de predicare (sau misionara) ducîndu-i pe Martori în toate colturile lumii.

În 1997 Martorii se laudau cu peste 14 milioane de adepti, în 230 de tari, din care cca. 2,5 milioane în Europa. Watch Tower Society are filiale în întreaga lume.

În România Martorii sunt prezenti din 1911, fiind înregistrati legal la Cluj în 1919. Activitatea lor a fost interzisa în 1949 de regimul comunist. La 9 aprilie 1990, s-au inregistrat la noi ca organizatie neguvernamentala definita insa drept cult crestin. Acum are peste 90.000 membri si simpatizanti.

Organizare si mod de actiune

Activitatea se desfasoara în Temple numite Sali ale Regatului, lacasuri de cult care, pentru a da impresia de transparenta, sunt deschise publicului. Acestea sunt simple si ar fi construite voluntar. Se desfasoara trei întruniri pe saptamâna, cu rugaciuni si “cântari spirituale”, dar nu se fac colecte. Congregatiile sunt conduse de batrâni (supraveghetori), care supravegheaza lucrarea de instruire, ajutati de slujitori ministeriali, cu totii voluntari. Se pune accent pe egalitate si unitate. Saptamânal, toti Martorii din lume studiaza aceleasi subiecte biblice, fapt favorizat de raspândirea revistelor lor. Anual au loc congrese, unde mai multe congregatii se aduna pentru programe speciale de instruire biblica. Tot atunci au loc botezuri în masa ai noilor discipoli. Sediul mondial al Martorilor se afla la New York, fiind condus de Corpul de Guvernare, format din “batrâni cu experienta”, care supravegheaza Congregatia mondiala. Exista peste 100 de birouri de filiala în întreaga lume.

Martorii sunt bine organizati, receptivi, rabdatori, si mai ales informati si insistenti. Fiecare are arondat un teritoriu, pe care trebuie sa-l acopere. Chiar daca sunt respinsi în mod nepoliticos, ei bat în continuare la aceeasi usa dupa un timp. Fac aceasta periodic, pisând pe acelasi subiect si nu renunta, decât daca sunt dur admonestati. Sunt ca picatura care sparge piatra. Insistenta lor este combinata cu obtinerea de informatii despre cetateni. I-a murit lui Popescu sotia? Este Ionescu grav bolnav sau si-a pierdut serviciul? Copiii lui Georgescu consuma droguri? O înseala Ion pe Maria? - iata informatii care trebuie folosite in beneficiul sectei. Martorii sunt totdeauna prezenti, cu întelegerea si compasiunea lor. Asta, pentru ca fiecare Martor are o tinta: el trebuie sa converteasca un numar de persoane. În afara de Biblie, Martorii folosesc doua reviste proprii: Turnul de veghere - anunta Regatul lui Iehova, care trateaza probleme de doctrina, fiind cea mai raspândita revista religioasa si Treziti-va!, care are subiecte diverse, de interes general, ambele cu aparitie bilunara, intercalata, tiparite în conditii grafice excelente (full color, hârtie buna). Fiecare numar are o tema, si raspunde scrisorilor cititorilor, fiind pline cu îndemnuri de a te prezenta la cea mai apropiata Sala a Regatului. Ilustratiile au o tenta naiv-idilica, prezentând oameni fericiti (doar tineri, caci nimeni nu va îmbatrâni) alaturi de fiare salbatice care se gudura pe lânga fostul vânat. Tirajul mediu al unei editii în 2003 este de 22.755.000 exemplare, tiparite în 86 de limbi, ceea ce da masura fortei umane si financiare a acestui cult, care sustine ca se întretine doar pe baza de voluntariat si de donatii benevole. Pe lânga reviste, la tipografiile din Statele Unite, Canada, Marea Britanie, Australia, Brazilia, Japonia, Italia si Germania se tiparesc, în aceleasi conditii grafice de exceptie, un numar important de brosuri si carti tematice.

Prozelitismul lor direct si indirect (prin materiale de propaganda) ei îl denumesc “lucrare de predicare”, pe care o justifica prin îndemnul dat de IIisus apostolilor de a raspândi crestinismul. Actiunile lor au efect: am vazut intelectuali, initiali normali, care par acum sa aiba creierele spalate când vine vorba de religie - si când esti lânga un Martor, întotdeauna vine vorba de religie, indiferent daca vorbeai la început despre vreme, despre politica sau despre fotbal.

De fapt, activitatea Martorilor are un singur nume: prozelitism religios, fiind interzisa de legile statului român. Activitatea Martorilor poate afecta interesele de stat, deoarece doctrina lor interzice efectuarea serviciului militar (accepta doar serviciul civil nemilitar). De asemenea, este o doctrina dizolvant-unificatoare, pentru ca se pronunta împotriva existentei natiunilor, a statelor nationale si a guvernelor, militând în ultima instanta pentru un guvern mondial. În conceptia Martorilor, toate guvernele si toate natiunile crestine sunt vinovate de raul din lume, perfide si mincinoase, motiv pentru care vor raspunde în fata lui Iehova.

Doctrina

Martorii se considera crestini, singura religie adevarata, închinatori la adevaratul Dumnezeu, “caruia îi place sa i se spuna pe nume: Iehova”. Dar, ca toti neoprotestantii, ei nu accepta tainele crestine si neaga traditia crestina. Ei anunta “vestea cea buna a Regatului ceresc al lui Iehova”.

Ideea este sa te faca urcat în “arca simbolica”, adica membru botezat în rândurile Martorilor, altfel nu te slabesc de loc. Adica, asa cum Noe, ascultându-l pe Dumnezeu, s-a urcat în arca si astfel s-a salvat de la distrugere, în vremea Potopului, tot asa, poporul lui Iehova trebuie sa se salveze de la pieire, intrând în congregatia iehovista (arca simbolica). Lucrurile sunt simple: sistemul actual de lucruri este nedrept si oamenii nu-l pot îndrepta; doar Dumnezeu o va face, la momentul potrivit, când cei morti (nu adormiti - nota bene) vor fi recreati si vor popula noul paradis terestru. Cei astfel înviati sunt doar cei care au fost botezati ca Martori - doar ei se vor salva. Astfel, 144.000 de Martori si alesi, vor conduce Regatul lui Iehova alaturi de acesta si de Fiu, în timp ce alti guvernatori vor fi numiti pentru a executa poruncile lor, pe pamânt, devenit noul Paradis.

Martorii neaga nemurirea sufletului si Trinitatea crestina, considerându-le influente pagâne. Nu tin zilele de nastere si onomasticile, nu tin Craciunul (considera ca Mântuitorul s-a nascut pe la 1 octombrie) si nici Pastele, afara de comemorarea mortii lui Iisus. Martorii neaga ca Iisus ar fi murit pe cruce; ei spun ca a murit pe un…stâlp! Ei spun ca semnul crucii provine de la “religiile false, antice”, si ca primii crestini nu foloseau si nu venerau crucea. Din aceste motive, ei acuza religiile crestine de ipocrizie.

Martorii refuza transfuziile de sânge, ceea ce face ca doctrina lor sa fie cu adevarat periculoasa si anticrestina.

Martorii folosesc termeni masonici: Iehova este numit si Suveran Suprem, Înalta Autoritate, Arhitect si Fiinta Suprema, ceea ce ne aduce aminte de 1789 si de teribila Revolutie Franceza. “Fiul lucreaza în atelier pentru a produce ceea ce Tatal Sau a proiectat” (de remarcat ca textele Martorilor nu folosesc întotdeauna majuscule, în referirile la Dumnezeu), “cum ar fi cererile materiale si Pamântul, ca si multe creaturi spirituale. Fiul este Mesterul, iar Tatal este Maestrul!”

Punctul forte al Martorilor (pe lânga orgoliul de a apartine unui grup privilegiat, de “alesi”) este promisiunea ca “Regatul”, nu doar este foarte aproape, dar a fost deja instaurat în 1914, de Iisus, care l-a aruncat pe Satan jos, în prejma Pamântului. Acesta mai are putin timp sa conduca lumea, caci se apropie “Batalia Armaghedonului”, dupa care Paradisul va fi restabilit pe pamânt, iar acest lucru va fi vazut, conform profetiei, de câtiva oameni, care erau în viata în 1914. Spuneam ca este un punct forte pentru Martori, caci promisiunea pare palpabila, apropiata. De aceea, “efectivele” lor au crescut de la 3 milioane în 1986, la peste 14 milioane în prezent. Pe de alta parte, aceasta “tarie” include si slabiciunea lor: Orgoliosii si imaginativii Martori vor trebui curând sa faca dovada spuselor lor. Martorii sunt cei care nu mai au mult timp, caci banuiesc ca cel mai târziu pe la 2030, nimeni nu va mai da pe ei o para chioara. Dar pâna atunci vor continua sa prosteasca milioane de oameni, pe care-i vor lasa apoi într-o stare mai proasta decât la început.

Acum însa se poarta ca anumiti “alesi”: dur cu cei slabi, dar defensiv fata de puternicii timpului (autoritati), pe care se straduie sa nu îi provoace.

Interesant este faptul ca Martorii nu au reusit sa-si adapteze suficient mesajul la lumea ortodoxa, principalele lor critici fiind îndreptate împotriva Bisericii catolice, putin catre protestanti si aproape deloc asupra altor neoprotestanti.

Dar, în curând, “dupa roadele lor” îi vom cunoaste.

Radu Fiume

Preluat de la adresa: