America si Germania reaprind butoiul cu pulbere al Balcanilor

Articol preluat de la: http://www.ziarultricolorul.ro/eveniment.html?aid=12633

Surse din masonerie ne-au precizat ca reiese din ce în ce mai pregnant faptul ca declararea independentei Kosovo este contributia guvernului mondial invizibil format în jurul finantei si ocultei iudaice internationale - care include FMI, Banca Mondiala, ONU, NATO, UE, Grupul Bilderberg, Council of Foreign Relations (CFR) etc. - la desavîrsirea Noii Ordini Mondiale (NOM). Referindu-se la acest guvern mondial, care începea sa-si faca simtita prezenta înca din vremea sa, presedintele SUA Theodore Roosevelt aprecia ca “în spatele guvernului la vedere troneaza un guvern invizibil, care nu este credincios poporului si nici raspunzator fata de popor”. Istoria recenta a evenimentelor petrecute în spatiul fostei Iugoslavii confirma ca dezmembrarea acesteia s-a facut din ordinul si sub supravegherea acestui guvern. Toata lumea îsi pune întrebarea de ce sîrbii, cunoscuti ca un popor razboinic si deosebit de curajos, nu au replica la farîmitarea tarii lor. Raspunsul este legat de cei ce au fost “alesi” (a se citi impusi) sa le conduca destinele si care au cedat facil la constrîngerile externe, acceptînd, în fapt, independenta Kosovo, în pofida declaratiilor lor oficiale. Este evident ca asupra Serbiei s-au facut presiuni constante, atît de natura economica din partea UE, cît si de natura militara din partea NATO, trupele stationate în Bosnia reprezentînd o amenintare permanenta cu interventia la cel mai mic semnal. De altfel, cu prilejul unei conferinte desfasurate la Londra în 1999, Henry Kissinger, fost secretar de Stat al SUA, unul dintre membrii marcanti ai Grupului Bilderberg si ai guvernului mondial, afirma, referindu-se la zona Balcanilor, ca “NATO este pe punctul de a înlocui fortele imperiilor Otoman si Habsburgic, creînd protectorate permanente”.

Pentru a nu fi acuzat de neo-colonialism de catre Rusia, China si India, dupa declararea independentei Kosovo, NATO se va retrage, lasînd celalalt brat al Noii Ordini Mondiale, Uniunea Europeana, sa se implice în aceasta zona a batrînului continent. Iata cum NOM începe sa-si impuna legea cu o forta din ce în ce mai mare, ducînd la anihilarea suveranitatii natiunilor si la aducerea lor sub o autoritate centrala mondiala. Si în cazul Serbiei stabilirea locului sau într-o Europa unita urmareste acelasi plan. Acesta este substratul întîlnirii rapide dintre Boris Tadici si reprezentantii UE - Frank Walter Steinmeier, seful diplomatiei germane, a carui tara detine presedintia UE, Javier Solana, Înaltul Reprezentant al UE pentru politica externa (fost secretar general NATO), si Ollie Rehn, comisarul european pentru extindere al UE - survenita imediat dupa cîstigarea turului II din 3 februarie, la numai cîteva procente de nationalistul Tomislav Nicolici. Si acesta, la rîndul lui, si-a recunoscut înfrîngerea cu o graba ce ridica multe semne de întrebare, date fiind pozitia partidului pe care l-a reprezentat si consecintele cunoscute si inevitabile ale pierderii bataliei politice interne asupra viitorului provinciei Kosovo. Rolul ONU ca instrument al NOM este relevat si de momentul 2 februarie 2007, cînd finlandezul Martti Ahtisaari, emisarul special ONU privind Kosovo, care pîna atunci evitase sa utilizeze cuvîntul “independenta” în contextul Kosovo, a suferit o evidenta schimbare de atitudine, si în Raportul sau final a afirmat ca “mentinerea administratiei internationale nu mai este posibila”, iar “reintegrarea în Serbia nu reprezinta o optiune” pentru Kosovo, recomandînd “independenta sub supraveghere internationala”. Pozitia de lider a SUA în actiunile de promovare a NOM este dovedita în cazul Kosovo de faptul ca, potrivit unui oficial ONU, liderul provinciei, Hashim Thaci (fost comandant al armatei UCK), nu întreprinde nimic fara permisiunea americanilor si urmeaza strict instructiunile Washingtonului, care a fixat luna februarie 2008 pentru declaratia de independenta a Kosovo. Principalii sustinatori ai independentei Kosovo, desi cunoscut ca focar al terorismului international, al crimei organizate, al traficului de droguri si de persoane în statele Uniunii Europene, sînt americanii, care au clamat în permanenta ca pozitia lor are în vedere strict realizarea stabilitatii în Balcani, care ar depinde acum de rezolvarea crizei din mica provincie a fostei Iugoslavii, posibila exclusiv prin acceptarea statalitatii acesteia. Pozitia oficiala care sustine ca are în vedere realizarea stabilitatii în Europa de Sud-Est ascunde si interese financiare obscure legate tocmai de cîstigurile rezultate din operatiunile ilegale - droguri, prostitutie, armament - ale marii finante dirijate de peste Ocean.

A se vedea conflictul din Afganistan, cel mai mare producator de opiu din lume, unde oculta mondiala duce un razboi de uzura de mai multi ani, în care, pentru acoperire, au implicat si cîtiva outsideri (8 state, între care si România), cu avantaje enorme de pe urma comertului cu droguri. În fapt, stabilitatea internationala nu poate fi asigurata prin dezintegrarea statelor multietnice, iar promotorii NOM nu numai ca sînt constienti de aceasta realitate, ci intentioneaza sa se foloseasca pentru dobîndirea suprematiei absolute de probabilele consecinte ale ceea ce este deja numit pe o scara tot mai larga “Precedentul Kosovo”, respectiv atomizarea statelor actuale. “Precedentul Kosovo” va crea în Europa si în spatiul fostelor republici sovietice un adevarat domino, care ar putea schimba multe frontiere externe, instaurînd, în schimb, o serie de frontiere interne, justificate etnic sau religios. În spatiul ex-iugoslav, prima vizata va fi Bosnia, “un stat, trei natiuni”, formula impusa prin acordurile de la Dayton (1995) si care nu a functionat nici un moment, unde bosniacii sîrbi, croati si musulmani abia asteapta proclamarea independentei Kosovo, ca sa-si declarare si ei separarea. Rusia a anuntat ca, daca se trece peste veto-ul sau si al Chinei din Consiliul de Securitate, drept represalii va recunoaste imediat independenta Abhaziei si Osetiei de Sud, pe care Georgia le revendica si unde majoritatea zdrobitoare a populatiei a optat prin referendum pentru independenta. Azerbaidjanul si Armenia vor relua razboiul pentru Nagorno-Karabah, dar Azerbaidjanul are doua atuuri importante care vor fi hotarîtoare în înclinarea balantei: giganticul oleoduct american Baku-Tbilisi-Ceyhan, prin care se transporta petrolul azer si care va avea, în final, o prelungire pîna la Eilat, în Israel, si gazoductul Baku-Erzurum, caruia i se va adauga noul gazoduct care trece prin Turcia si Grecia, spre Europa. Cum pentru SUA si UE interesul fata de resursele energetice ale Azerbaidjanului este cu mult mai mare si mai important decît Nagorno-Karabah, este limpede în ce directie va evolua situatia.
Si în Europa de Vest sînt situatii critice. Spania se confrunta de cîteva decenii cu miscarile separatiste din Catalonia (capitala Barcelona), care ocupa cam o patrime din teritoriu, si din Tara Bascilor (ETA). Desi regiunea Catalonia se bucura de o “autonomie extinsa”, este foarte probabil ca în urma “Precedentului Kosovo” sa-si proclame independenta, iar miscarea ETA ar putea solicita independenta Tarii Bascilor. În Scotia, guvernul regional va organiza un referendum în 2010 pe tema independentei. Franta cunoaste, la rîndul ei, o serie de miscari separatiste, dintre care cea mai virulenta este cea pentru independenta Corsicii. Flamanzii din Belgia solicita, de asemenea, independenta si separarea de valoni. Nici Elvetia nu sta mai bine, fiind un conglomerat de francezi, italieni si germani. Ciprul, cu o minoritate turca, si Slovacia, cu una maghiara, ar putea disparea de pe harta. Este bine cunoscut separatismul maghiar din România (judetele Covasna, Harghita, Mures) sau Serbia (Banatul sîrbesc, revendicat pe baza etnica de Ungaria). Ca si situatia din Bulgaria, prin partidul nationalist “Ataka”, acesta revendicînd Dobrogea. Analistii estimeaza ca “Precedentul Kosovo” va da la iveala si alte miscari separatiste, inspirate de “succesul” recent. Un asemenea precedent este echivalat cu o veritabila “bomba etnica” pentru multe state europene sau din spatiul ex-sovietic, care ar arunca în aer frontierele fixate dupa al II-lea razboi mondial. De altfel, Carl Bildt,fost prim-ministru al Suediei si mediator în problema Kosovo, declara, cu mai multi ani în urma: “Kosovo este cea mai sensibila regiune pentru Europa, prin consecinte, si orice miscare abrupta aici poate fi fatala Europei”. Sursele citate apreciaza ca sustinerea independentei provinciei Kosovo de catre americani, în fapt de catre oculta mondiala, ar putea reprezenta preludiul unui al III-lea razboi mondial, pentru ca state precum Rusia si China nu pot ramîne impasibile la scenariul care se pregateste, iar Serviciile Secrete din ambele tari cunosc foarte bine planurile pentru instaurarea Noii Ordini Mondiale, ale carei instrumente de actiune (între care NATO) s-au apropiat tot mai amenintator de granitele lor.

De ceva timp încoace, sufletele cele binecredincioase ale Bisericii Ortodoxe Române sunt supuse la o grea încercare duhovnicească, prin ademenirea către aşa-numitele manifestări de “apropiere” urmată de rugăciuni pentru “unitatea în credinţă”, o perfidă chemare la trădarea Ortodoxiei şi al lui Hristos, ce se face auzită mereu la fiecare sfîrşit al lunii ianuarie.

Timp de şapte zile se desfăşoară pe tot cuprinsul ţării o mişcare ce se doreşte a fi harismatică prin ţelul pe care şi-l impune: unirea Bisericii Ortodoxe cu “fraţii” catolici, protestanţi şi păgîni. În toată această perioadă se fac solemne procesiuni de stradă la care se îmbulzesc cei amăgiţi de unitate, se fac alternativ slujbe cu ectenii şi rugăciuni în bisericile ortodoxe, apoi în lăcaşurile catolice şi protestante, încheiate cu predici ţinute ori de eretici între ortodocşi ori de preoţii ortodocşi între eretici.

Dar cît de iubite de Hristos sunt asemenea atitudini vom arăta prin înseşi cuvintele Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, singurii neînşelaţi şi cu adevărat mărturisitori ai adevăratei credinţe.

NUMAI ORTODOXIA ESTE ADEVĂRATA BISERICĂ

De-a lungul celor 2000 de ani de existenţă, numai credinţa ortodoxă şi-a păstrat neschimbată Sfînta Predanie a Sfinţilor Părinţi, precum şi Sfintele Dogme ale Bisericii. Doar Biserica Ortodoxă se ocîrmuieşte după cele Şapte Soboare a Toată Lumea, numai Biserica Ortodoxă păstrează neschimbate scrierile Sfintilor Părinţi, doar în Biserica Ortodoxă se ţin slujbele primelor veacuri. Şi pentru aceea numai în Biserica Ortodoxă găsim toate Tainele cele Sfinte trebuincioase mîntuirii sufletelor noastre. Numai Biserica Ortodoxă a biruit veacurile neatinsă, nepătată şi neîntinată, doar Biserica Ortodoxă a dăruit lumii sfinţi, sfinţenie şi sfinte moaşte, numai Biserica Ortodoxă va fi singura ce va purta război împotriva “bisericilor” ce vor încerca să o uzurpe.

Drept aceea doar noi credincioşii ortodocşi mărturisim despre Biserica în Crez ca fiind: “Una, Sfîntă, Sobornicească şi Apostolească”. Precum un singur crez este, tot aşa doar o singură Biserică al cărei cap este Domnul nostru Iisus Hristos. Nu pomenim în crez două Biserici, doi hristoşi, două botezuri pentru că avem - ca şi Sfinţii Apostoli - un Domn, o Credinţă, un Botez - cel ortodox. Toată învăţătura şi predania Bisericii viază şi se mărturiseşte în Crezul Ortodox, crez pe care nu se-ncumetă să-l rostească nimeni din cei ce aparţin altor “credinţe”, adunaţi de-a valma cu prilejul săptămînii pentru “rugăciune şi unitate.”

Rugăciune către cine şi unire în ce?

Spre lămurirea acestora, Sfîntul Apostol Pavel (+64) dorind ca ucenicii săi în Hristos - creştinii, să fie păziţi de comuniunea cu credincioşii vreunor culte şi confesiuni, ne îndeamnă: “Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea, sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul, şi ce învoire este între Hristos şi Veliar, sau ce parte are un credincios cu un necredincios? (2 Corinteni 6:14, 15). Ei mărturisesc că-l cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele lor Îl tăgăduiesc (Tit 1:16). De omul eretic, după întîia şi a doua mustrare, depărtează-te, ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de el însuşi osîndit! (Tit 3:10, 11). Nu vă lăsaţi înşelaţi! Însoţirile rele strică obiceiurile bune!” (1 Corinteni 15:33)

Din păcate, cultele protestante şi romano-catolicii nu-şi dau seama că Biserica lui Hristos există deja, şi ei fiinţează în afara ei. Acestea nu sînt “biserici”! Pentru ca o adunare să poată fi ceea ce Sfinţii numesc Biserică, este nevoie să păstreze întreagă, neschimbată, neînnoită toată învăţătura de credinţă aşa cum au primit-o Sfinţii Părinţi, urmaşi ai Apostolilor, întruniţi în cele Şapte Sfinte Soboare. Toţi aceştia, insuflaţi de Duhul Sfînt, ne-au lăsat pecetluită cu sîngele lor, o singură, adevărată şi dreaptă credinţă, întru o singură, adevărată şi dreaptă Biserică, tocmai de aceea numită - după ruperea şi anatemizarea catolicilor la 1054 - “Biserica Ortodoxă”, adică drept-credincioasă.

Ieromonah Martirie Pãduraru
http://www.sihastru.net/mirem

Mãrturisire sau apostazie

Biserica este Una şi Unul Sfînt este Capul ei, şi nimeni niciodată nu va putea alcătui o altă “Biserică” decît cea lăsată de Hristos Sfintilor Părinţi. Tocmai această provocare ne-o aruncă celelalte “credinţe” - o nouă predanie, alte învăţături, un alt dumnezeu - care caută să ne dezrădăcineze din Ortodoxie, să ne dezbine Neamul, să ne euro-înglobeze.

Ereticii niciodată nu se vor întoarce la Biserică dacă îi întărim în convingerea că şi ei au Biserică şi Sfinte Taine, prin participarea noastră la rugăciunile în comun cu catolicii şi protestanţii, fapte ce odihnesc pe aceştia în ereziile credinţelor lor. Limpede trebuie să fie pentru oricare dintre “ortodocşi” - ierarhi, preoţi, călugări, teologi sau mireni - ce se pleacă spre comuniunea cu ereticii, că se leapădă de Trupul cel Viu al Bisericii lui Hristos, fapt pentru care aceştia se vor judeca laolaltă cu ereticii alături de care s-au rugat şi împărtăşit, dar mai ales se vor osîndi pentru sminteala ce o arată celor neîntăriţi în credinţă.

Canonul 64 al Sfinţilor Apostoli hotărăşte: “Dacă vreun cleric sau laic intră în sinagoga iudeilor sau a ereticilor să se roage, să fie caterisit şi să se afurisească!” Însă aceste înşelătoare chemări la “unitate în diversitate” ascund sub chipul faptei bune depărtarea creştinului-ortodox nu numai de acest Canon, ci de toate Dogmele şi Canoanele Bisericii şi de rînduielile Sfinţilor Părinţi. Iar fără dreptarul vieţuirii Sfinţilor nu vom putea ajunge în Împărăţia Cerurilor spre a ne împărtăşi din aceeaşi odihnă cu Sfinţii.

Pentru ortodocşi nu este posibilă unirea cu catolicii atîta timp cît aceştia nu renunţă la toate ereziile lor (Filioque, infailibilitate, primat papal, harul creat, purgatoriul, imaculata concepţiune, slujirea cu azimă, botezul prin stropire sau turnare ş.a.), la neo-rînduielile scolastice şi nu primesc botezul ortodox prin afundare precum Sfinţii Părinţi au hotărît. Nu putem uita istoria încă sîngerîndă a uniaţiei catolice din Ardeal şi nu putem fi ignoranţi la planul demonic de în-globalizare a Ortodoxiei de către Marele Apus.

Astfel chemăm toată suflarea ortodoxă spre a se împotrivi oricăror rugăciuni în comun cu catolicii şi protestanţii; îndemnăm pe ortodocşii creştini a se opune ereziei ecumeniste care prin “reconciliere şi unitate” subminează însăşi unimea Bisericii lui Hristos. După Schisma din 1054, toţi cuvioşii şi mărturisitorii Părinţi au luptat împotriva eresurilor papei, a dogmelor mincinoase şi expansiunii politice plătind aceasta cu însuşi scump sîngele lor. Pentru aceasta Sf. Paisie de la Neamţ (+1794) spune: “Pe papa, Sfînta Biserică îl afuriseşte! Şi eu împreună cu Biserica, fiul ei fiind, îl afurisesc!” Cuvintele lor au pînă astăzi puterea şi lucrarea Duhului Sfînt şi ne întăresc a crede că: “Este doar o singură Biserică a lui Hristos - cea Ortodoxă, apostolească şi sobornicească, nu mai multe.” (Sf. Fotie al Constantinopolului)

EREZIILE ECUMENISMULUI

Sfîntul Mucenic Codrat din Nicomidia (+250), fiind îndemnat de împărat şi de dregători să fie “conciliant” cu rău-credincioşii păgîni şi să participe la jertfele lor, grăieşte: “Eu mă supun legilor Împăratului ceresc, şi nu poruncilor nebuneşti ale oamenilor care nu-l cunosc pe Dumnezeu. De aceea, şi Sfînta Scriptură ne îndeamnă să ne rugăm pentru ei [nu cu ei!], ca aceştia să se întoarcă şi să afle adevărul.” (Biserica şi Statul) Această mărturie arată: întîi, pînă unde merge supunerea faţă de mai marii Bisericii şi ai stăpînirilor lumeşti; apoi, faptul că nu toţi oamenii Îl cunosc pe adevăratul Dumnezeu propovăduit în Ortodoxie, printre aceştia numărîndu-se mulţi dintre creştinii ortodocşi ai vremurilor noastre.

Pe ierarhii şi preoţii ce vă amăgesc spre a vă cîştiga la “rugăciunile în comun” se cuvine a-i întreba: Oare catolicii de azi au lepădat eresurile părinţilor lor, rătăciri pentru care au ucis pe sfinţii şi mărturisitorii români ca Visarion, Sofronie şi Oprea? De ce în urma acestor “rugăciuni”, “fraţii” catolici şi protestanţi nu leapădă învăţăturile eretice întorcîndu-se la botezul apostolic? De ce noi ortodocşii suntem cei care trebuie de fiecare dată să călcăm peste învăţăturile Sfinţilor Părinţi pentru a nu sminti pe “fraţi”? Ce interese se află în spatele acestor mascarade “bisericeşti”? Se doreşte oare ca poporul să lepede adevărata credinţă pentru a se uni cu Noua Împărăţie a lui Antihrist?

Mulţi vor veni în numele Meu şi pe mulţi vor înşela. (Matei 24:5) Privitor la cele de mai sus Sf.Iacob Hozevitul (+1960) arată: “Vorbesc şi fraţii mincinoşi de sfînta şi preadulcea ortodoxie, de dragoste, de curăţie pentru fapta bună, de smerenie şi de virtute, şi ajută obştile creştineşti. Cît e de greu pentru ortodocşii cei curaţi şi simpli să înţeleagă pe cine au înaintea lor. Cît e de uşor să fie atraşi la ideile lor “filosofice” şi să-i creadă! Dacă răscoleşte cineva adînc în sufletele acestor oameni, va găsi nu dragostea cea fierbinte pentru Dumnezeu, ci închinarea unui idol care se numeşte OM.”

Vasile I. Zărnescu

UNGARIA ESTE un stat care, deşi are o uriaşă datorie externă – cea mai mare dintre statele europene foste socialiste –, alocă pentru propaganda externă circa un miliard de dolari anual. Cea mai mare parte din această sumă este destinată activităţilor antiromâneşti. Unele dintre acestea rezidă în cumpărarea de spaţiu publicitar în revistele occidentale străine, în care se postează materiale prin care, într-o exprimare de o violenţă extremă, se falsifică istoria într-un mod incredibil, mizându-se, probabil, pe ignoranţa funciară a cititorilor occidentali în domeniul Istoriei Universale. Un astfel de exemplu este articolul, nesemnat (fapt simptomatic pentru „curajul“ lor!), Ungurii, victimele românizării, tipărit, în mod semnificativ, la rubrica „Genocid“, în suplimentul intitulat, şi el, tendenţios, „Feţele crimei“, din publicaţia portugheză Diario de Noticias, nr. 26, 7 martie 1999, pag. 308-309. Îl redăm integral, într-o traducere absolut fidelă.

„Ungurii, victimele românizării

Timp de mai bine de un mileniu, ungurii au constituit populaţia majoritară din Transilvania, actuala provincie românească, unde a trăit vestitul conte Dracula. La sfârşitul primului război mondial, după trecerea acestei regiuni (care, înainte, făcea parte din Imperiul Austro-Ungar) la România, ca pradă de război, calmul de aici a luat sfârşit. În doi ani, toate localităţile au fost rebotezate cu nume româneşti, cele mai bune pământuri au fost luate de la stăpânii lor, 600.000 de unguri au fost siliţi să părăsească ţara, toţi maghiarii care deţineau funcţii în administraţia publică au fost demişi, folosirea limbii maghiare a început să fie pedepsită prin lege, publicaţiile au fost interzise şi cărţile au dispărut, iar, în final, sistemul de învăţământ a fost dezintegrat. În anii ’40, în timpul celui de-al doilea război mondial, violenţa a fost ceva constant. Între anii 1940 şi 1945, au fost ucişi aproximativ 200.000 de maghiari din Transilvania.

Recrudescenţa persecuţiei îndreptate împotriva celor peste două milioane şi jumătate de suflete a revenit când s-a instalat la putere Nicolae Ceauşescu. Contravenind prevederilor Constituţiei României – care garanta coabitarea paşnică dintre toate naţionalităţile – şi folosindu-se de «pavăza socialistă», noul dictator a făcut o cauză comună puternică şi personală din principiul «o naţiune, un popor».

Occidentul a tăcut în faţa noilor autorităţi, întrucât Ceauşescu dădea impresia că era «oaia rătăcită» a Blocului Socialist. Deoarece a adoptat diferite poziţii opuse Moscovei, nici Estul nu a dorit să ofenseze o personalitate atât de importantă.

Intimidarea constantă, de multe ori asociată cu închisoarea, deportarea şi tortura, a devenit modalitatea de a-i convinge pe minoritari să devină «români». Cel care apăra drepturile celor care nu erau români urma să aibă aceeaşi soartă.

Cu toate că erau reprezentanţi în Marea Adunare Naţională (cu aproximativ 5 la sută din locuri) şi cu toate că erau o naţionalitate numeroasă, ungurii nu au constituit niciodată un obstacol în campania de creare a unei naţiuni.

Karoly Kiraly, membru al minorităţii maghiare, care dispunea de o poziţie importantă în cadrul Partidului Comunist Român, a fost unul dintre puţinii care au protestat în public. În 1977, când a declarat că maghiarii erau pe cale de a fi asimilaţi forţat şi că erau discriminaţi în toate sectoarele de activitate, cu toate că se bucura de sprijin venit din diferite părţi, cum era cel din partea unui fost prim-ministru (Gheorghe Maurer), Kiraly a fost arestat şi ţinut sub supraveghere la domiciliu până în ultimele zile ale regimului socialist.

Reacţia lui Kiraly a avut loc la şase ani după ce statisticile au început să prezinte, la recensămintele populaţiei, alterări semnificative, prin reducerea substanţială a numărului celor care nu erau români. Persecuţia era implacabilă şi acţiona asupra tuturor. Cu câţiva ani înainte, ceangăii – o altă minoritate de origine maghiară, care locuia în zona de est a Carpaţilor – au fost persecutaţi, obligaţi să se declare români şi împiedicaţi să se îmbrace în costumele lor tradiţionale.

Cercul se strângea. Independent de unele acorduri încheiate cu străinătatea, care permiteau plecarea legală a germanilor şi evreilor, guvernul român a făcut totul pentru a descuraja emigraţia. Cei care încercau să fugă clandestin, trecând frontiera cu Iugoslavia, riscau să fie lichidaţi sau să fie siliţi să se întoarcă în România. În anii ’90 s-a confirmat existenţa mai multor cimitire în apropierea acestei graniţe, unde au fost îngropaţi mulţi dintre cei care încercau să se elibereze de sub tirania lui Ceauşescu.

Cu toate că, în acest caz, era vorba despre un genocid cu aspect preponderent cultural, despotismul care a acţionat, în timpul acestor douăzeci de ani, asupra populaţiilor din Transilvania, a provocat multe victime. În afară de deportări, există registre cu profesori care s-au încăpăţânat să predea copiilor limba maghiară şi cu tineri intelectuali naţionalişti. Care au dispărut pentru totdeauna în temniţele poliţiei politice româneşti.

Încălcând întru totul rezoluţiile forurilor internaţionale (în faţa cărora au fost denunţate aceste crime), autorităţile româneşti nu au renunţat la practicile lor, bazate pe xenofobie, naţionalism şi rasism. În 1966, acestea au anulat acordul încheiat cu U.R.S.S. în 1952, care prevedea înfiinţarea, pe teritoriul românesc, a unei Regiuni Autonome Maghiare.

Niciodată nu au existat date concrete în legătură cu numărul de victime din perioada comunistă, însă adevărul este că, în ziua în care a murit Ceauşescu, în România existau cu mult mai puţini maghiari decât în urmă cu 24 de ani, când acesta venise la putere. La actul său de acuzare au fost adăugaţi şi cei 60.000 de morţi ai ultimei faze a acestui interminabil genocid“.

U.D.M.R.: exponent travestit al Diviziei Secuieşti

Evident, tot textul conţine numai falsuri. Şi, reţineţi, aceste minciuni gogonate erau debitate la 10 ani de la Retrovoluţia din decembrie 1989! Dar, în esenţă, ele au fost debitate, tot timpul, după Trianon. De exemplu, dacă se organiza, undeva în lume, un congres ştiinţific pe probleme de ginecologie, venea un medic maghiar cu un referat pe tema respectivă, dar şi încă alţi doi-trei cu referate pe tema „Transilvania, pământ unguresc“. Şi aşa fac, totdeauna, indiferent de locul şi tema reuniunii. Nu am nici timpul şi nici locul să resping, la fiecare frază, insanităţile exalate aici de propaganda hungaristă. Chiar stalinismul este invocat, fără jenă, pentru „argumentare“ în favoarea teoriei lor revanşarde: acordul încheiat cu U.R.S.S. în 1952!

Dar trebuie să subliniez că această propagandă are proprietăţile unei holograme: adică spiritul ultraşovin, revanşard, revizionist, iredentist şi eminamente antiromânesc din acest material de propagandă devine propriu oricărei organizaţii hungariste, fie că se numeşte Uniunea Mondială a Ungurilor (U.M.U.), condusă de un român renegat, fiindcă, evident, este maghiarizat, Micloş Patrubany (vedeţi ce nume unguresc are?! Patrubani!), fie că se cheamă U.D.M.R., condusă de Marko Bela, Atilla Verestoy, Joszef Csabo, Gheorghe Frunda ş.a. Mai lipsea Ciociolina şi garnitura era completă! Liderii acesteia, chiar dacă pozează, ipocrit, în europeni, nu sunt decât urmaşii horthyştilor.

Atitudinea profund antiromânească etalată, la 15 martie a.c., la 15 martie din fiecare an de după 1990 şi, inclusiv, zilele acestea, de „Lenin în mizerie“ – cum a mai fost poreclit acest ridicol Marko Bela –, o atestă constant.

Desigur, este grav că, aproape peste tot unde apar asemenea texte falsificate cu un scop vădit revanşard, neorevizionist şi antiromânesc, Ambasadele României din acele ţări nu încearcă să contracareze în nici un fel această murdară şi foarte agresivă propagandă. Şi nici nu ar trebuie să ne mire, cu un guvern bazat pe sprijinul politic al U.D.M.R. şi cu un ministru de Externe ca Adrian Cioroianu-Oregon, un prost-fudul şi cu „grave carenţe de educaţie“ – cum l-a caracterizat, zilele trecute, preşedintele Traian Băsescu.

Dar ceea ce este la fel de grav, dacă nu mai grav, este faptul că, începând cu mandatul C.D.R., U.D.M.R. a ajuns la guvernare exclusiv prin jocul politicianist al partidelor care au fraudat alegerile „la mustaţă“. O altă latură abjectă a politicianismului postdecembrist este acceptarea duplicităţii U.D.M.R.: când este vorba de înscrierea ca partid politic a U.D.M.R., este considerată organizaţie „culturală“ – pentru că, altfel, nu ar putea fi înregistrată ca partid politic, fiindcă ar contraveni legii partidelor politice; dar, la încropirea coaliţiei de guvernare, este tratată ca partid politic, pentru a se putea realiza majoritatea necesară formării guvernului. De această prostire a electoratului s-au făcut vinovate toate partidele care au guvernat după 1996: C.D.R., care a inclus U.D.M.R. în guvern, P.S.D., care s-a aliat cu „inamicul de până ieri“ – cum se remarca, ironic, inclusiv la B.B.C. – pentru a forma majoritatea parlamentară necesară formării guvernului, iar, acum, coaliţia P.N.L.-P.D.-U.D.M.R., care constituie noua C.D.R., în varianta zdrenţuită – pentru că, deşi P.D. a ieşit din guvern doar la Bucureşti, în ţară guvernează, bine-mersi, alături de ceilalţi.

Şantajul U.D.M.R.

Dar, în toată epoca Tranziţiei, presa a avut ca laitmotiv „Şantajul U.D.M.R.“ Aproape că nu era şi nu este săptămână în care să nu apară un articol care conţine această sintagmă. Aşa au reuşit să reinstaleze statuia „Ungariei Mari“, cu cei 13 generali „maghiari“ criminali: premierul de atunci, sicofantul Adrian Năstase, s-a lăudat că nu va permite reinstalarea ei, dar nu a avut coloana vertebrală să se opună până la capăt (sau, ca să folosesc exprimarea lui, nu a avut „ouă“). Anul trecut, în februarie, a rulat filmul Trianon – care fusese interzis în Ungaria, fiindcă este prea revizionist. A fost interzis şi în România, de către nevertebrata Mona Muscă, dar, la presiunea „societăţii civile“ şi a U.D.M.R., a fost, până la urmă, difuzat şi în România. În genere, moghiorii au un calendar de sărbători foarte bogat şi în toate îşi manifestă şovinismul, revizionismul şi, îndeosebi, antiromânismul. Când se mai detensiona situaţia, reîncepeau „radicalii“ să agite problema „Ţinuturilor Secuieşti“!

Numai că acelaşi horthyst udemerist Jozsef Csapo, care iterase îndemnul lui Horthy ca ziua de 4 iunie să fie zi de doliu, şi care nu are nici o legătură cu aşa-zişii „secui“, avea să declare, comiţând acelaşi şantaj udemerist: „Autonomia Ţinutului Secuiesc este condiţie pentru aderarea României la U.E.“ (vezi Gardianul, 26 septembrie 2005).

Dar, deşi, etnic şi statistic, secuii nu mai există încă de pe vremea criminalului Lajos Kossuth, în schimb, în Ungaria, în localitatea Palhalma, s-a înfiinţat o organizaţie paramilitară, aşa-zisa „Legiune secuiască“, deşi „Ţinuturile Secuieşti“ pe care le invocă moghiorii se află în România (cf. R.G., „Secuii paramilitari“, în Ziua, 9 martie 2006, pag. 1, 4-5). Mai mult. Preşedintele aşa-zisului „Consiliul Naţional Secuiesc“, Jozsef Csapo, şi vicepreşedintele organizaţiei, Attila Tulit, s-au deplasat la sediul Forumului Uighur din München şi, în 5 iunie 2006, împreună cu preşedintele Forumului, Perhet Muhammet, şi, respectiv, prim-secretarul Umit Hamit Agahi, au parafat un „Tratat“ publicat pe www.sznt.ro. Precizez că Forumul Uighur figurează pe lista organizaţiilor teroriste elaborată de S.U.A. (cf. Luca Iliescu, „Scaunele terorii“, în Ziua, 1 aug. 2006, pag. 5). Chiar dacă nu afirm că S.U.A. au totdeauna dreptate, în acest caz trebuie să-i acordăm credit şi, prin extrapolare, trebuie să subliniem că pretinsul „Consiliul Naţional Secuiesc“, pe care l-a condus, până recent, Jozsef Csapo, este o organizaţie teroristă – pentru că, pe de o parte, a parafat „Tratatul“ cu organizaţia teroristă indicată de lista S.U.A. şi, pe de altă parte, îşi are originea în organizaţiile teroriste horthyste! Aşa că, dacă nu din respect, măcar din teamă faţă de Big Brother ar fi trebuie să luăm în considerare lista organizaţiilor teroriste emisă de S.U.A. şi, în consecinţă, Jozsef Csapo şi ai lui trebuie băgaţi la puşcărie pentru terorism!

Să reţinem, în plus, că deşi ziarul Ziua a relevat aceste agresiuni ale liderilor „secuilor“ pe multe pagini, jurista Renate Weber, care publică şi ea, frecvent, în Ziua, cerea la televizor, oarecum ultimativ, ca, prin numirea lui George Maior ca director al S.R.I., „să se desfiinţeze Diviziunea S.R.I. care monitorizează minoritatea maghiară“ (!). De ce solicita acest lucru?! Fiindcă este preşedinta Fundaţiei pentru o societate deschisă, a lui G. Soros – supranumită de revista România Mare „Caracatiţa Soros“ –, care are sediul central la Budapesta, încă de la înfiinţarea ei, în 1986! Iată cum se leagă lucrurile! Acum, „liberala“ Renate Weber este europarlamentar ca să „apere“ interesele României!

Reînfiinţarea „Regiunii Autonome Maghiare“!

Liderul U.D.M.R., acelaşi ipocrit Marko Bela, a practicat jocul moderatului care se „delimitează“ de „radicalii“ din U.D.M.R. Dar, farsa asta, deja notorie, a fost frecvent relevată de presă. Acum, acelaşi individ iterează problema autonomiei secuilor, deşi nu mai există secui în România: cum de sunt secui când vorbesc maghiareşte şi subscriu la tezele hungariste?! Apoi, trebuie reamintit că, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în România, adică în Ardeal, cea mai criminală – întrecând cu mult crimele puse în seama hitleriştilor – a fost Divizia Secuiască! Iar, acum, urmaşii acestor criminali vor să înfiinţeze „Ţara Secuilor“, vor autonomie prin vocea „moderatului“ Morko Belo, vice-premierul României!

Problema aşa-zişilor secui nu este decât o diversiune sordidă, ca că compromită România, pretextându-se că nu respectă drepturile minorităţilor, care, vedeţi dvs., pe lângă bieţii maghiari „persecutaţi permanent“ – cum se vaită în materiale precum acela din Diario –, mai sunt şi „secuii“! Mai sunt persecutaţi şi ţiganii, cum au descoperit, recent, două reprezentante ale unei organizaţii europene, reprezentante care, nu ştiu cum se face, sunt tot unguroaice! De fapt, şi aici este tot o şmecherie a lobby-ului hungarist: când este vorba de a reprezenta interesele minorităţilor dintr-o ţară, sunt trimişi reprezentanţi ai organismelor europene în persoana unor moghiori. De exemplu, acest ticălos de Gheorghe Frunda, „reprezentant“ european, a făcut, acum câţiva ani, nişte afirmaţii în favoarea unor minorităţi din Letonia contra letonilor – fapt care i-a revoltat la culme. Ca atare, dacă s-ar duce, şi acum, în Letonia, ar fi pur şi simplu linşat! La forurile europene, acelaşi renegat de Gheorghe Frunda – care nu este decât un român maghiarizat! – a comis, fapt arhicunoscut, aceleaşi agresiuni politice contra României. Dar, spre deosebire de letoni, care sunt în stare să-l sfârtece, noi încă îl ţinem în Parlamentul României. Un alt horthyist maghiar din Parlamentul României, Kelemen Hunor, a afirmat că, „în legătură cu proprietatea publică, se poate vorbi de o a doua ocupare de ţară în Ardeal, dat fiind că o suprafaţă de aproape un milion de hectare a fost retrocedată în proprietate maghiară. Aceasta este o avere uriaşă, o avere de mai multe miliarde de dolari“ (cf. Adevărul, nr. 3819, 3 oct. 2002, p. 2).

Când, la vremea respectivă, P.U.N.R. a atras atenţia că această afirmaţie înseamnă fascism, horthyism şi antiromânism, cerând, în consecinţă, pedepsirea lui, Kelemen Hunor a replicat că „este o afirmaţie politică şi este apărat de imunitatea parlamentară“ (sic).

O listă neactualizată, rămasă la nivelul anului 2000, a agresiunilor hungariste, via U.D.M.R., se găseşte pe Internet, numită chiar „Cartea neagră a U.D.M.R.“. Recomand tuturor publicaţiilor româneşti să o publice în serial, fiindcă nu toţi românii au calculator sau acces la Internet.

Şantajul U.D.M.R. înlesneşte şantajarea internaţională a României

Aşadar, în România, aceşti indivizi pot să facă orice. Aceasta este consecinţa politicii dezastruoase introduse, la „Revoluţie“, de Bestia Brucan, care a inventat reprezentarea în Parlament a organizaţiilor etnice, precum U.D.M.R., Comunitatea Evreilor din România, Federaţia Democrată a Germanilor din România, Uniunea Lipovenilor etc., „Parlamentul României transformându-se într-o O.N.U.“ în miniatură, cum relevase, acum câţiva ani, deputatul Sever Meşca!

Totuşi, cum de mai rămâne acest individ, Marko Bela – fonfăit şi scabros – vice-prim-ministrul României?! În fond, Marko Bela, ca şi articolul din Diario, vrea reînfiinţarea stalinistei „Regiuni Autonome Maghiare“! Vorba d-lui deputat Augustin Bolcaş: chiar nu poate nimeni să-l aresteze?! Generalul-maior Ovidiu Soare a putut fi arestat pentru luare de mită – o culpă deja banală! –, iar Marko Bela rămâne în libertate – şi, încă, în Guvern! – când atentează la siguranţa naţională, la unitatea şi suveranitatea României?!

Lipsa de voinţă politică le-au redat curajul unor indivizi ca Laszlo Tokes şi Marco Bela, care, cer, mai mult, ca limba română să fie învăţată ca limbă străină! Oare cine le-o fi dat ideea asta?!

Una dintre cele mai grave consecinţe actuale ale incontinentei propagande revanşarde hungariste este şantajarea internaţională a României, cu spectrul destrămării ei: „Vorbind despre Kosovo la summit-ul Rusia-UE de la Lisabona, liderul de la Kremlin a făcut aluzie la posibilitatea revendicării Transilvaniei şi Dobrogei de către etnicii maghiari şi bulgari“ („Putin ameninţă România“, în Ziua, nr. 4071, 27 octombrie 2007). Care a fost reacţia guvernului Tăriceanu şi, în mod expres, a lui Adrian Cioroianu-Oregon?! Silentium lugubrum!

Este necesar să reamintesc faptul că, la „Revoluţia“ din decembrie 1989, unul din scopurile majore a cercurilor intervenţioniste a fost destrămarea României. Acest scop, nerealizat atunci, a fost doar amânat. Acţiunea lui Voronin este doar „vocea a doua“ a lui Putin. Acţiunea U.D.M.R. este „vocea a treia“. În curând, acestora li se va adăuga „vocea a patra“, formată de acţiunea concertată şi dirijată din afară a organizaţiilor ţigăneşti, care vor dori şi ele „un stat“! Deja cecitatea politică a unuia care ar fi trebuit să aibă mai mult discernământ le-a dat ideea.

Aceeaşi lipsă de voinţă politică a preşedintelui României şi a Parlamentului face ca Marko Bela să rămână în guvern: căci dacă ar fi arestat sau măcar dacă ar fi demis, atunci ar cădea guvernul de „expresie liberalo-monarhisto-udemeristă“. Acest fapt atestă, o dată în plus, calitatea reală a guvernului actual: antiromânesc, antinaţional, care „a îndrăgit străinii“!

Actuala clasă politică preferă să fie subminată România din interior, prin intermediul U.D.M.R. şi al nenumăratelor organizaţii ţigăneşti, decât să-şi rişte privilegiile dobândite, oricum, în mod oneros.

Colonel (r.) Vasile I. Zărnescu

Mihai Razvan Ungureanu este cea mai proasta alegere pentru sefia SIE din intreaga istorie a serviciului secret presupus romanesc.

In primul rand, la nivelul de suprafata, din considerente morale dar si politice. Unul dintre principiile pentru care se bat cu pumnul in piept partidele momentului, aceleasi care il aclama azi pe Ungureanu - PD, PNL, UDMR - este legat de sustinerea Legii lustratiei. Mihai Razvan Ungureanu este lustrabil: facea parte din pepiniera partidului comunist si, fara indoiala, chiar daca nu ar fi existat revolutia din decembrie 1989 el s-ar fi aflat tot in structurile puterii. A fost membru suplean al CC al UTC. Se lauda colegilor de clasa dupa o manifestare de la Bucuresti ca nu isi va mai spala mana sa dreapta, pe care a strans-o “Tovarasul Nicolae Ceausescu, Secretarul General al Partidului nostru”. In timpul evenimentelor de la Iasi, din 14 decembrie 1989, monitoriza studentii care aruncau manifeste in incercarea declansarii unei revolte in camine. De altfel, Ungureanu, care, dupa ce a fost instalat la MAE prin concursul lui Andrei Plesu de la Trustul media al Rompetrol se visa viitorul presedinte al Romaniei, era poreclit “mini-Ceausescu” in centrala Ministerului Afacerilor Externe. Aroganta era o alta caracteristica a personajului cu care o sa trebuiasca sa se confrunte spionii Romaniei. La prima sa intalnire cu toti ambasadorii straini din Romania a intarziat o ora, fara sa-si mai ceara scuze la aparitie. Diplomatii occidentali de la Bucuresti au fost sarbatorit momentul cand Ungureanu a fost silit sa demisioneze.

Apoi, in profunzime, Mihai Razvan Ungureanu, fost membru al conducerii Fundatiei Soros in Romania, bursier al magnatului rus Marc Rich – considerat cel mai mare infractor al spatiului ex si post sovietic - si membru al “board”-ului Colegiului Noua Europa al lui Andrei Plesu, a dovedit in toate activitatile sale in vreo pozitie de stat o aplecare adanca pentru actiuni impotriva intereselor nationale romanesti.

Nu in ultimul rand, Ungureanu nu este indicat din punct de vedere al protectiei informative a secretelor de stat, pentru simplul motiv ca este santajabil si are anumite slabiciuni nenaturale. Surse apropiate serviciilor secrete romanesti ca si din zona diplomatiei au confirmat relatiile preferentiale ale fostului ministru cu anumite personaje masculine din apropierea sa. Astfel, este cunoscut faptul ca, in perioda in care era ministru de Externe, fostul sau ofiter SPP, Marius Necula, a fost eliberat din functie de Serviciul de Protectie si Paza, fiind transformat apoi in aghiotantul sau personal si, ulterior, in cadru diplomatic. Un alt personaj nedezlipit de Ungureanu este Cornel Feruta, fostul sau sef de cabinet. Feruta a fost propus de fostul ministru pentru a prelua functia de ambasador la Misiunea Permanenta a Romaniei pe langa organizatiile internationale de la Viena, dupa ce Ungureanu a anuntat ca isi reia postul de reprezentant special al Romaniei la Initiativa de Cooperare Sud-Est Europeana (SECI), cu sediul tot la Viena.

Cu o nuanta grava de coruptie, notam si faptul ca, inainte de a parasi ministerul, Ungureanu a initiat o Hotarare de Guvern prin care (si-)a dublat salariul postului de la SECI. In urma modificarii, detinatorul acestui post urma sa incaseze lunar aproape 8.000 de euro, din care 5.280 reprezinta salariul, iar restul, sporuri si diurne. In acelasi registru se inscrie si propunerea sa de numirea a lui Lucian Leustean (adus tot de el in minister, din pepiniera de la Iasi, numit secretar de stat si transformat apoi in functionar public, secretar general al MAE, pentru a nu putea fi indepartat ulterior din Minister), in pozitia activa de ambasador la Bratislava, la doi pasi de Viena.

Leustean s-a remarcat in diplomatie prin modul in care a facut Romania de ras in cazul hotiei practicate asupra Fundatiei Gojdu. Pe vremea cand era secretarul de stat la MAE, Lucian Leustean si-a facut un nume in spatiul public romanesc afirmand ca in cazul negocierilor asupra chestiunii Gojdu, Romania se gaseste fata de Ungaria in situatia Liechtensteinului fata de Brazilia in cazul unui meci de fotbal. Lucian Leustean si-a bazat pozitia de renuntare diplomatica pe punctul de vedere al Budapestei conform caruia nu mai este valabila Conventia din 1937 (prin care Ungaria se obliga sa restituie integral bunurile Fundatiei Gojdu de la Sibiu). Pozitia lui Lucian Leustean era contrazisa insa inclusiv de profesionistii din MAE, autori ai studiului oficial intitulat “Fundamentele juridice ale obligatiei statului ungar de restituire a bunurilor Fundatiei Gojdu aflate pe teritoriul Ungariei”.

Problema majora a lui Ungureanu este legata tocmai de aceasta inclinatie a sa pentru tradarea intereselor nationale ale Romaniei. In ciuda unei prese aservite ideologic filonului anti-national sau cumparate masiv pur si simplu – prin care si-a construit atent o imagine de guruletz al diplomatiei – in realitate, orice diplomat serios din MAE sau cadru al serviciilor secrete romanesti va cadea de acord ca mandatul de ministru de Externe al lui Mihai Razvan Ungureanu a consemnat un lung sir de esecuri prin care au fost mascate caderile Romaniei.

Ironic, demisia sa a fost fortata la inceputul anului acesta de presa dupa ce aceasta primise informatii despre lapsusurile sale legate de doi cetateni roamni in Irak chiar de la serviciul pe care se presupune ca il va conduce acum: SIE. Relatia lui Ungureanu cu presa care prefera sa-si pastreze independenta a produs interventii de-a dreptul dictatoriale din partea ministrului si a ministerului. Din cauza lui Ungureanu, care a blocat prin interveniitle serviciilor secrete un site-pamflet al adresa sa si a solicitat datele persoanale ale autorilor, Romania a fost condamnata international in ultimele Rapoarte al libertatii presei elaborat de Reporters sans Frontiers, International Federation of Journalists si South East Europe Media Organizations.

Actiunile sale in contra statului roman ar fi trebuit sa intre in atentia organelor de aparare a tarii in urma unei eventuale aplicari a Legii asumarii responsabilitatii ministeriale sau a Codului Penal.

Pe scurt, acestea sunt:

Romanii din jurul granitelor - abandonati

In ciuda declaratiilor pompoase de la inceputul mandatului privind sprijinirea romanilor de pretutindeni si din jurul granitelor, MAE a tinut contactul doar cu gastile care servesc interese anti-romanesti, prin intermediul unor corupti cu legaturi in SIE. Coordonatorul Civic Media, Victor Roncea, a declarat ca s-a despartit complet de Mihai Razvan Ungureanu, inca de la inceputul mandatului sau, dupa ce acesta i-a propus sa ocupe pozitia de secretar de stat in MAE pentru a conduce Departamentul pentru Relatiile cu Romanii de Pretutindeni. Conditia lui Roncea a fost ca acesta sa reformeze complet Departamentul dupa un audit independent urmat de demiterea cadrelor cu legaturi coruptibile in zona serviciilor secrete si cu afaceri oneroase pe banii contribuabililor si, apoi, angajarea prin concurs a unui alt personal profesionist. Ungureanu a refuzat aceasta intiativa, in prezent Departamentul continuand o politica cel putin defectuasa pentru romanii din jurul granitelor si cei de pretutindeni. Aceasta a constituit dovada ca Ungureanu, in ciuda mastii sale pro-occidentale, era si este subordonat grupului din SIE care a blocat constant o politica nationala pe spatiul rasaritean romanesc, Basarabia si Bucovina, preferand sa sustina – prin inactiune sau chiar operatiuni favorabile - politica Rusiei in zona.

Cedarea Mostenirii Gojdu Ungariei

Prin Acordul din octombrie 2005 dintre guvernele Romaniei si Ungariei, conceput de Ungureanu si plasat pe sub mana la semnat in cadrul primei reuniuni guvernamentale Bucuresti-Budapesta, o parte din averea Fundatiei private Gojdu ramase in Ungaria a fost trasferata ilegal statului ungar, in ciuda opozitiei Bisericii Ortodoxe Romane, executoare testamentara, care a cerut respectarea Testamentului lui Emanuil Gojdu. “Acest ministru de Externe nu pare roman”, avea sa afirme profesorul Raul Sorban, detinator al titlului de Drept intre Popoare de la Yad Vashem si aparator al Fundatiei Gojdu.

Minciuna ministeriala de la Moscova. In cadrul unei vizite intreprinse in 2006 in Federatia Rusa a sustinut ca a transmis Patriarhului Alexei un mesaj din partea Patriarhului Teoctist - afirmatie respinsa imediat de Biserica Ortodoxa Romana. Patriarhia Romana s-a aratat ultragiata de o asemenea intruziune abuziva si mincinoasa in afacerile externe ale Bisericii, intr-un moment in care relatiile dintre cele doua Biserici erau la fel de incordate ca intodeauna, din cauza pretentiilor Bisericii Ruse asupra Basarabiei.

Austro - Ungureanu

“Romania ca si un nou land federal (al Austriei)” a titrat cotidianul austriac Die Presse pe 4 martie 2006 un interviu cu ministrul Mihai Razvan Ungureanu, care a declarat “Austria este azi cel mai important investitor strain din Romania. Trebuie sa priviti Romania aproape ca si un nou land federal”. In acelasi registru se inscrie si o intalnire misterioasa avuta cu seful Bundes Nachrichten Dienst (BND), la prima sa vizita in Germania, in calitate de ministru de Externe, informatie pe care a incercat sa o blocheze de la publicare in presa romana.

Marea Neagra si diplomatia schioapa. In ciuda anunturilor entuziaste privind realizarea cooperarii la Marea Neagra si a milioanelor de euro cheltuite, diplomatia condusa de Ungureanu a incasat esec peste esec in zona. Desi Romania a detinut presedintie OCEMN, nu a reusit sa puna pe agenda organizatiei nici un proiect. Dupa ce Rusia a preluat presedintia, Moscova a concretizat teme care fusesera propuse si refuzate de catre MAE de la Bucuresti: o retea energetica, o autostrada in jurul Marii Negre, si reluarea legaturilor maritime intre porturile Marii Negre, act neglijat de Romania inclusiv pe relatia Constanta-Istanbul.

Pierderea relatiilor cordiale cu Vaticanul. Romania s-a indreptat catre un conflict diplomatic cu Vaticanul dupa ce intr-un document adresat Guvernului, ministrul Ungureanu recomanda masuri de publicitate pentru a-l pacali pe Suvernul Pontif in privinta afacerii din jurul Catedralei Sf Iosif. Biserica Catolica a protestat oficial la Guvern si Presedintia Romaniei fata de aceasta atitudine.

Ungureanu si limba romana. In mai 2006, Ungureanu a declarat ca cetatenii de peste Prut vorbesc “o varianta a limbii romane”, un fel de “light Romanian” (”romana usoara”). Critica unor ziaristi fata de aceasta exprimare care intarea teza “limbii moldovenesti” a declansat un razboi murdar la adresa acestora si a libertatii de expresie in Romania.

Contribuind la intretinerea confuziei dintre romi si romani, in ianuarie anul acesta, cu ocazia “Saptamanii Romaniei in cadrul Comisiei Europene si Consiliului UE”, MAE a aranjat un “concert de gala” desfasurat la Bruxelles. Concertul a fost sustinut, conform afisului si promovarii MAE de: Elvis the Bear (Elvis Ursul), Mariana Bidon, Sile the Philosopher (Sile Filosofu), The Tornado Rose (Trandafir Vijelie) si Leo Cascarache ca “invitati speciali ai lui Damian Draghici si Fratii sai - Filarmonika Rromanes”. Cabinetul lui Ungureanu anunta la acea data: “Printre invitati se numara inalti oficiali comunitari, ambasadori ai reprezentantelor permanente pe langa Uniunea Europeana si ai misiunilor diplomatice de la Bruxelles. Sunt asteptati peste 700 de invitati, printre care si directori de think-tank-uri, ONG-uri de prestigiu, reprezentanti ai mass-media internationale si show-business etc”. Cei 18 membri ai familiei muzicale a lui Draghici - un reprezentant valoros al culturii tiganesti universale - s-au deplasat la Bruxelles pe banii contribuabililor unde au defilat cu drapelul Romaniei alaturi de reprezentantii noilor state ale UE.

Lista este mult mai lunga si priveste, inclusiv, distrugerea unei institutii de elita a Romaniei cum ar fi trebuit sa fie Ministerul de Externe, alterat prin promovarea incompetentei si a favoritismelor specifice unui sistem institutionalizat de coruptie.

Nominalizarea sa pentru ocuparea pozitiei de sef al Serviciului de Informatii Externe a alarmat deja membrii onesti ai aparatului de securitate al Romaniei, ai comunitatii de informatii pro-atlantice. Ramane de vazut in ce masura Serviciul Secret Roman va sti sa-si gaseasca anti-corpii si anti-virusii pentru ca Romania sa nu ajunga in scurt timp un cadavru pe masa de disectie a cooperativei anti-romanesti.

grupaj realizat de Victor Roncea - Civic Media

Articol preluat de la adresa: http://ro.altermedia.info/politica/numirea-lui-ungureanu-sfarsitul-serviciului-de-informatii-externe_8061.html

Parintele Ioanichie Balan s-a dus dupa parintele Cleopa, ieri noapte. Cu exact un an in urma ne parasea si parintele Calciu. Ramanem din ce in ce mai singuri, in timp ce la varful Bisericii se cocoata draci “opeartivi” in vesminte aurite. Arhimandritul Ioanichie Balan a trecut la Domnul in sfanta manastire Sihastria, unde si-a facut veacul alaturi de un alt mare duhovnic al fostei Romanii, parintele Cleopa. Ioanichie a fost ca un toiag pentru parintele Cleopa, iar pentru dreapta credinta si munca de carturar si profesor de taina al generatiei noastre a fost persecutat ani indelungati de catre Mitropolitul Moldovei, actualul “Prea-Fericit” Daniel. Parintele Ioanichie va fi inmormantat sambata, 24 noiembrie, la Sihastria. Sambata are loc si parastasul Parintelui Calciu, la manastirea Petru Voda, unde, in urma cu un an, acelasi Ciobotea, actualul Patriarh, se impotrivea ca marturisitorul anticomunist sa fie inmormantat.

Autor: George Roncea

Articol preluat de la adresa: http://www.ziarul-ziarul.ro/articol980/Inca-un-sfant-parinte-ne-a-parasit.htm

Maghiarii au adoptat „Proclamatia de la Mures”, ieri, exact cand s-au deschis oficial, la Alba-Iulia, Serbarile Unirii, care vor atinge apogeul in data de 1 decembrie, cand va avea loc traditionala defilare militara. Manifestul maghiar este expresia concentrata a tuturor aspiratiilor secesioniste ale Budapestei. UDMR-ul incearca sa impuna ideea de partener statal ca subiect politic, ceea ce implica definirea UDMR ca natiune asociata/co-natiune, adica alcatuitoare de stat, care isi pretinde autonomia in aceasta calitate. Unul din punctele cheie ale Proclamatiei este “autonomia teritoriala”!
In timp ce la Alba Iulia s-au deschis oficial Serbarile Unirii, manifestari organizate pentru a marca Ziua Nationala a Romaniei si implinirea a 89 de ani de la Marea Unire, presedintele UDMR, Marko Bela, a citit ieri, in fata a peste 4.000 de etnici maghiari, „Proclamatia de la Tg Mures”, un document in 12 puncte prin care se cere inclusiv autonomia teritoriala. La manifestatia de campanie electorala a UDMR organizata in Sala Sporturilor din Targu-Mures au participat peste 4.000 de persoane, reprezentanti a peste 500 de localitati din Transilvania. La eveniment au fost prezenti si candidatii UDMR pentru alegerile europarlamentare, printre care György Frunda, Csaba Sógor, Gyula Winkler, Rózália Bíró si Attila Korodi. Aproape simultan cu momentul solemn in care la Alba Iulia se desfasura un ceremonial religios, in fata bustului eroului national Avram Iancu, incheiat cu arborarea unui steag tricolor de aproape 20 de metri, Marko Bela citea documentul „descalecarii” maghiare, in care se solicita recunoasterea comunitatii maghiare drept „factor constitutiv in stat”.
ROMANIA - PARTE A UNGARIEI!
Proclamatia atinge subiecte fierbinti - de la autonomia teritoriala la ideea statului in stat al minoritatii maghiare, care se pretinde „factor constitutiv” al Romaniei! Liderii UDMR pretind ca maghiarii beneficiaza de o dubla ipostaza - pe de o parte minoritatea maghiara ar fi “factor constitutiv” al statului roman si pe de alta parte deoarece este si “parte organica a natiunii maghiare” – rezulta indirect ca Romania ar fi parte a Ungariei! UDMR-ul sustine practic ideea ca grupul etnic maghiar reprezinta o societate distincta autodefinita ca subiect politic, atribut propriu statelor. Daca o minoritate pretinde calitatea de autoritate statala autonoma, rezultatul poarta titlul de secesiune si implica redesenarea frontierei interne. Este izbitoare asemanarea dintre proiectele federaliste ale UDMR si cele ale Kominternului, privind Romania. Bolsevicii, in 1920, aveau o perspectiva comuna actualului UDMR. Pentru respingerea caracterului national al statului roman a fost scos in afara legii, la vremea respectiva, Partidul Comunist din Romania.
Marko Bela nu l-a vrut pe Basescu
Initial, seful statului a fost invitat de UDMR sa participe la intalnirea cu electoratul Uniunii de la Targu Mures, dar dupa aceea, afirma presedintele Basescu, „s-au razgandit. Invitatia fusese facuta public de Laszlo Borbely, dar Marko Bela a declarat ca nu este cazul sa mai fiu invitat”. In urma cu un an, tot la Targu Mures, presedintele Ungariei, Solyom Laszlo, declarase ca autonomia culturala este un drept al tuturor in Europa, iar in cazul in care comunitatea respectiva doreste, este posibila si autonomia teritoriala, Ungaria sustinand toate aceste demersuri „constitutionale“.
Proclamatia dezmembrarii Romaniei
Manifestul „Descalecarii maghiare” este un indicator alarmant ce semnifica faptul ca Romania se indreapta cu pasi repezi spre dezmembrare. Recent, prim ministrul maghiar, invitat de premierul liberar C.P. Tariceanu la sedinta saptamana trecuta, s-a referit la „contopirea teritoriala” dintre Romania si Ungaria si a invocat modelul Belgiei. Belgia trece chiar in aceste momente printr-o criza dramatica, zeci de mii de belgieni manifestand in strada impotriva dezmembrarii tarii. La numai trei luni de la alegerile generale, castigate de crestin-democratii flamanzi, se vorbeste despre separarea tarii, deoarece crestin-democratii vor autonomie extinsa pentru cele trei regiuni ale tarii, Flandra, Valonia si Bruxelles. Romaniei i se pregateste un statut de „land federal“ al unei noi Austro-Ungarii, daca avem in vedere ca principalele repere economice romanesti au fost inhatate de Viena, in timp ce Budapesta dicteaza deja la Palatul Victoria si in Parlamentul Romaniei, prin UDMR.

articol preluat de la:  http://www.ziarul-ziarul.ro/articol825/UDMR-palmuieste-Romania.htm

Prigonirea Parintelui Eftimie

Miercuri, 31 octombrie 2007, la manastirea Sf Cruce din Oradea a avut
loc intrunirea ecumenica la nivel de dialog interconfesional intre
ortodocsi si greco-catolici.
Inainte de inceperea conferintei, episcopul greco-catolic unit cu
Roma a salutat preotii prezenti, iar maica Mina Badila, stareta
manastirii gazda, a cerut binecuvantarea arhiereasca a acestuia, dupa
care i-a sarutat mana. Cand episcopul unit a ajuns in dreptul meu, l-
am intrebat: “Cu ce ganduri ati venit?”, iar el mi-a raspuns ca a
venit cu ganduri bune. Bineînteles ca gandurile lui bune erau cele ce
ne tulburau pe noi de ani de zile, si anume PROCESELE. Intrebarea mea
a fost catalogata de catre PS Sofronie ca “obraznicie” la adresa
musafirului.
In introducere, s-a citit cererea Episcopiei Greco-Catolice de Oradea
de restituire a unor imobile (case parohiale, biserici etc.) de catre
Biserica Ortodoxa. In timpul conferintei, mi-am manifestat
nemultumirea, vorbind cu un preot care statea langa mine, fata de
pretentiile exagerate ale greco-catolicilor dar mai ales fata de
procesele pe rol. Fiind in randul din fata, cele ce am spus s-au
auzit pana la masa Prea Sfintitului Sofronie. Pentru acest motiv am
fost criticat de catre ierarhul ortodox, ceea ce l-a satisfacut pe
episcopul greco-catolic. Mi-am cerut scuze pentru ca am vorbit
neîntrebat. As fi dorit sa iau si eu cuvantul, dar nu s-a putut; au
avut dreptul la cuvant doar cei randuiti. Sedinta a decurs in pace si
liniste. La sfarsitul intrunirii, intre cei doi episcopi s-a semnat
un document care nu a ajuns si la noi. Ceea ce stim din presa este ca
cei doi episcopi si-au recunoscut reciproc “demnitatea eclesiastica” .
Marti, 13 noiembrie 2007, in cadrul sedintei preotesti de la Beius, s-
a discutat despre innoire in Biserica, iar PS Sofronie a prezentat
aspectul “pozitiv” al ecumenismului si necesitatea infiintari unor
episcopii si mitropolii ortodoxe peste Prut. Cu acest prilej PS
Sofronie a amintit preotilor prezenti ca in timp ce se afla la o
intrunire interconfesionala de la Bruxelles, a fost felicitat de
organizatori pentru rezultatele ecumenice dintre ortodocsi si
catolici in urma conferintei din 31 oct. 2007 de la manastirea Sf.
Cruce din Oradea.
In a doua parte a sedintei, PS Sofronie a povestit preotilor despre
unii “razvratiti” care nu se supun directivelor Sf. Sinod in ceea ce
priveste ecumenismul. In acest sens a exemplificat manastirea Petru-
Voda, pe care a prezentat-o ca “turbulenta” , dandu-le de inteles
preotilor ca la aceasta manastire ar trebui sa nu mearga si nici sa
ia in seama spusele pr. Iustin Parvu. Unul dintre preotii de fata a
afirmat: “Dar, in Romania, peste 90% din calugari si calugarite sunt
impotriva ecumenismului” . Raspunsul ierarhului a fost: “Nu ma mira,
deoarece acesti 90% dintre monahii din Romania sunt analfabeti si
inculti”. In continuare, PS Sofronie a vorbit despre necesitatea
pregatirii viitorilor monahi in scolile teologice. (Din pacate,
majoritatea acestor scoli sunt afectate de erezia ecumenista, si
scopul lor este de a-i forma pe elevii si absolventii unor astfel de
seminarii intr-o gandire globalista si sincretista) . Acelasi preot a
mai spus ca multe dintre cartile care combat ecumenismul sunt aparute
cu binecuvantarea unor membri ai Sf Sinod, iar la acestea PS Sofronie
a raspuns: “Daca acesti ierarhi vor mai da binecuvantare pentru
astfel de carti, se vor trezi mutati de canon intr-o manastire”. In
acest moment in sala s-a asternut o tacere. Multi dintre preotii de
fata se ingrijorau dar, in acelasi timp se temeau ca nu cumva acesta
sa fie inceputul unei noi dictaturi sub masca ascultarii. In acest
moment m-am gandit si eu pana unde merge ascultarea si de unde incepe
dictatura. Sfintii Parinti spun ca ascultarea merge pana la pacat. Am
primit si eu dreptul de a vorbi, dar nu am apucat sa termin nici
macar prima fraza deoarece mi s-a spus autoritar: “Sa taci. Stiu ce
duh te stapaneste. Vorbim dupa sedinta intre patru ochi. Tu ca si
monah trebuie sa fii smerit si nu sa ma contrazici pe mine. Eu sunt
episcop”. In acest moment banuiala ca urmeaza o noua dictatura s-a
intarit mai mult. Am incercat sa-i cer doar dreptul de a ma exprima,
dar nu mi s-a dat voie.
La sfarsitul sedintei, PS Sofronie m-a chemat in birou, unde am
discutat intr-un cadru mai restrans. Am fost avertizat din nou.
A doua zi m-am trezit cu hotararea episcopului de a ma demite din
functia de egumen, de a nu avea voie sa slujesc si sa predic in
satele invecinate. Ma voi stradui ca in cat mai scurt timp sa raspund
in scris acestei hotarari.
PS
Intr-o perioada a sedintei de la Beius am iesit din sala. Lipsa mea
din sala de sedinte a durat aproximativ 10 minute. Dupa sedinta, am
aflat, de la cei ramasi in sala, ca in acest timp PS a “sfatuit”
preotii sa evite vizitele la pr Iustin Parvu, Arsenie Papacioc si
alti “asa-zisi duhovnici care nu fac altceva decat tulburari” …
OBS
Cu toate ca PS Sofronie spunea ca Sfintii Parinti sunt ecumenisti nu
a demonstrat aceasta.
Si o intrebare: pr Staniloae e “incult”? caci a spus : “ecumenismul
este produsul masoneriei” ….

Nu ma simt vinovat ca sunt prigonit.
Imi voi pierde functia sau casa sau hainele de pe mine…, nu e nici
o problema..
Sufletul nu il voi da nimanui. NU SUNT ECUMENIST !
P. Eftimie Mitra, schitul Huta de Finis (Beius), Bihor

mai cititi si:

• O PARALELA INTRE UN ECUMENIST SI UN HABOTNIC
  de Gigel Chiazna

• Paradoxurile ecumenismului

O studenta evreica din Statele Unite a alarmat pe toata lumea ca pe usa sa de camin au aparut niste svastici. S-a dovedit insa ca acestea au fost facute chiar de catre presupusa victima, a anuntat postul de televiziunea NBC.

Sarah Marshak, studenta in primul an la George Washington University, a fost filmata de o camera video ascunsa in timp ce desena o svastica pe usa camerei. Pana cand a fost prinsa, aceasta mai raportase incidente similare conducerii institutiei de invatamant.

Pusa in fata dovezilor, Sarah Marshak a declarat pentru un ziar studentesc ca ea a fost cea care a desenat ultimele trei din cele sase svastici de pe usa. Studenta va aparea si in fata unei comisii de disciplina pentru a raspunde pentru faptele comise. (D.S. - Novopress Romania)

O femeie din Anglia, membră a organizaţiei Martorii lui Iehova, a murit din cauza principiilor religioase. Ea a refuzat o transfuzie de sânge de care avea nevoie după ce a născut gemeni. Emma Gough, în vârstă de 22 de ani, din oraşul Telford, a murit la scurt timp după ce a născut gemeni, pentru că a completat, la spital, un formular în care cerea să nu i se facă transfuzie de sânge.

Gemenii, care sunt sănătoşi, vor fi îngrijiţi de către tatăl lor, în vârstă de 24 de ani. Terry Lovejoy, purtătorul de cuvânt al organizaţiei Martorii lui Iehova din Telford, a afirmat că grupul local religios a oferit ajutor familiei îndurerate.

Un purtător de cuvânt al Spitalului Royal Shrewsbury nu a dorit să comenteze circumstenţele în care a murit femeia. Un membru al organizaţiei Martorii lui Iehova a explicat că adepţii acestei religii cred că transfuziile de sânge sunt interzise de anumite pasaje din Biblie.

“Totul se rezumă la relaţia cu Creatorul nostru, Iehova. Pentru noi, decizia referitoare la sânge nu este atât de dificilă cum cred unii oameni, deoarece avem încredere. Creatorul ştie despre ce e vorba”, a declarat acesta.

http://antena3.ro/O-britanica-a-murit-pentru-ca-religia-ii-interzice-transfuzia-de-sange_ext_41403_ext.html

Cele mai importante materiale ortodoxe postate in ultima saptamana (dintre cele pe care am putut sa le parcurgem) sunt privitoare la conferintele de la Deva si Bucuresti despre Sfintii Inchisorilor si despre monografiile exceptionale dedicate parintelui Calciu si Sfantului Valeriu Gafencu si editate recent, precum si, la antipozi, despre sacrilegiul savarsit la Catedrala Ortodoxa din Timisoara, unde “Casa Domnului” a fost “inchiriata” nu doar pentru a deveni “pestera de talhari” (motiv pentru care Hristos scosese biciul), ci mult mai grav: loc de desfasurare a ritualurilor (practic, antihristice) de investire a unor masoni deghizati (”cavalerii de la Malta”), cu binecuvantarea preotilor ortodocsi:

• Conferinta de la Deva a monahului Moise Iorgovan si a lui Danion Vasile - video pe ORTODOX TV:

Sfintii inchisorilor - Conferinta Danion Vasile - partea I
Sfintii inchisorilor - Conferinta Danion Vasile - partea II-a

• Recenzii ale cartii despre Sfantul Valeriu Gafencu si cronici ale conferintei organizate de ROST la Bucuresti de vineri, 2 nov., sustinuta de parintii Amfilohie de la Diaconesti, Moise de la Oaşa si de domnii Razvan Codrescu si Dan Puric:

DESPRE MARTIRII SECOLULUI XX si

PE URMELE LUI VALERIU GAFENCU

(pe blogul lui Razvan Codrescu).

Pentru recunoasterea sfintilor din inchisori

(pe blogul lui Claudiu Tarziu)

• Ceremonie a cavalerilor de Malta in Catedrala ortodoxa din Timisoara (pe blogul lui Laurentiu Dumitru);
• Comentariul lui Dan Camen pe blogul sau la: Ceremonia cavalerilor de Malta in Catedrala ortodoxa din Timisoara

Link: http://groups.yahoo.com/group/easternorthodoxforum/message/19885

Ce nu scrie presa despre moartea lui Antonie Iorgovan.

Declaratia sa inainte de moarte:

“Am fost iradiat!”

Tumoarea maligna la pancreas a lui Antonie Iorgovan, diagnosticata acum un an, s-a extins, medicii afirmind ca, in acest moment, cancerul s-a generalizat. Cu doar citeva luni in urma, Iorgovan se bucura ca a reusit sa invinga intrucatva boala. Se zvoneste ca senatorul ar fi marturisit, in cadrul unei discutii cu citeva colege din Parlament, ca a cistigat, macar episodic, o batalie grea. Era bucuros de victoria sa in fata cancerului, dar, in acelasi timp, era convins ca nu boala il rapune treptat, ci complotul criminal. “Ma bucur ca inving nu boala, ci raul pe care mi l-au facut altii” - ar fi marturisit Iorgovan.

Intrebat de colege ce vrea sa spuna, de fapt, prin aceste cuvinte, senatorul a explicat ca e constient de faptul ca o astfel de boala este fatala. In cele din urma, senatorul ar fi pus punctul pe “i”: “Pai nu vi se pare ciudat ca toti care am fost la revolutie avem acum pro-bleme? Cu toti se intimpla ceva rau. M-au iradiat!”

Iorgovan a spus, in cadrul unui talk-show la B1TV, ca medicii care l-au tratat l-au informat ca boala sa a fost provocata de iradiere. “Boala mea, dupa toate calculele doctorilor, a plecat de la o iradiere… Deci, candva, mi s-a pus o bucatica de uraniu, nu mai mult, am intrebat si eu cit trebuie… atat, o bucata de uraniu, pe care ti-o pot atasa pe un scaun cind te duci la o conferinta”.(Surse: VIP, B1TV) 31/01/2007

CITITI MAI MULT AICI…

Citeşte mai departe »

Written by Civic Media
Oct 01, 2007 at 06:00 PM

Civic Media va prezinta o noua impostura marca Iliceanu, etern “incremenit in proiect”.

Proiectul “disident-business”

Astazi, la Judecatoria Sectorul 1 Bucuresti, a avut loc primul termen al procesului intentat mai multor ziaristi de la ZIUA de catre omul de afaceri prin litere Gabriel Liiceanu, reprezentat de casa de avocatura a lui Valeriu Stoica, fost ministru al Justitie, membru in conducerea PLD si consultant si reprezentat legal al companiei rusesti ALRO Slatina.

Urmatoarea infatisare va avea loc pe 22 octombrie.

Seful fostei Edituri Politice a Partidului Comunist oferita pe gratis de Ion Iliescu pentru a fi transformata in profitabila dar si datornica Editura “Humanitas”, solicita ca Instanta sa dispuna obligarea in solidar a “paratilor” la plata unei sume de 300.000 RON “pentru compensarea prejudiciului moral decurgand din atingerea adusa demnitatii, imaginii si reputatiei reclamantului prin campania de denigrare declansata impotriva sa prin intermediul ziarului ZIUA” si ca acestia “sa asigure pe cheltuiala lor publicarea hotararii judecatoresti in primele 10 ziare ca difuzare la nivel national” si alte reviste culturale.

Liiceanu pretinde ca ziaristii se fac vinovati de “depasirea limitelor libertatii de exprimare” si alte “fapte ilicite” reflectate de Art 998-999 Cod civil.

In ce il priveste pe Victor Roncea, care este si coordonator al Asociatiei Civic Media, casa Stoica si Liiceanu sustin ca acesta se face vinovat, pe deasupra, si de “afirmatii injurioase”. “S-a mers de la terfelirea numelui meu prin deformari grosolane (Liicheanu/Liigheanu)
pana la etichetarea gratuita si tendentioasa intregii mele activitati profesionale si civice”, afirma Gabriel Liiceanu. In viziunea lui G. Iliceanu “cele mai revoltatoare dintre aceste etichetari”, depuse “ca proba in prezentul litigiu” sunt, in ce il priveste pe jurnalistul Victor Roncea, urmatoarele, prezente intr-un editorial publicat la data de 1 Martie 2007: “profitorul tuturor regimurilor”, “mafiot culturnic”, “intelectual rosu”, “alintat de Securitate”,  “disidenta sa este tot atat de falsa pe cat este anticomunismul mimat de el si
de gruparea sa antiromaneasca”, “servitor al mai-marilor zilei, de la patronul KGB al intelectualimii multilateral-dezvoltate, membrul CPEx al CC al PCR Gogu Radulescu, la
Ion Iliescu si Traian Basescu, caruia nu-i putea aduca un mai mare deserviciu prin acordarea girului sau”.
In replica, Victor Roncea afirma ca se bucura ca Liiceanu si-a depasit in sfarsit lasitatea si, dupa cinci amenintari publice cu Justitia, a decis in sfarsit sa se prezinte la Judecata. La Judecata de acum, pentru ca la Judecata de Apoi va da si mai mare socoteala, ii transmite
Roncea. “Acesta va fi ultimul si cel mai penibil moment din cariera “filosofului anticomunist” Gabriel Liiceanu, pe care am toate datele sa il consider – cu mare parere de rau pentru cei pacaliti pana acum de el -, un farsor ordinar, un alintat al regimului comunist si un colaborator fervent al Securitatii, la fel ca si colegul sau de  “disident-business” Andrei Plesu”. Roncea solicita adulatorilor lui Liiceanu sa se pregateasca pentru un adevarat soc psihologic: caderea in tarana a “filosofului” de pe soclul lui suflat cu aurolac si ridicat prin minciuna si impostura. “Va fi un proces al intregii “societati in civil” pretins anticomuniste dar, in realitate, compusa din agenti ai nomenklaturii si urmasi directi ai kominternistilor bolsevici. Este vorba, practic, de ceea ce regretatul Victor Frunza considera un PCR in a doua sa ilegalitate, reprezentat de multiplii
sai, Grupul pentru Dialog Social, Reteaua Soros si Colegiul Novaia Europa”.

Dealtfel, pentru lamurirea definitiva asupra imposturii maximale a nomenclaturistului din strada Paris, Andrei Plesu, vom prezenta aici, foarte curand, o proba zdrobitoare.

Nu in ultimul rand, Civic Media considera procesul intentat de Liiceanu un atentat la adresa libertatii de expresie si publica mai jos editorialul “reclamat” dupa 7 (sapte) luni de la publicare.

Totodata, Civic Media demasca mai jos o mai veche impostura marca G.Iliceanu, ramasa nesanctionata in ce il priveste pe profitorul tuturor regimurilor, agentul moralist Gabriel Liiceanu.

Cititi mai mult aici: www.civicmedia.ro

Link: http://www.ziarultricolorul.ro/eveniment.html?aid=9976

Cadre specializate în analiza informatiilor din structurile de profil românesti ne-au avertizat în legatura cu disputele periodice dintre Emil Constantinescu, Mircea Geoana si Traian Basescu si semnificatia acestora. Potrivit datelor detinute, toti trei sînt sub influenta Serviciilor de Informatii americane si, ca atare, nici unul nu se misca decît cu stirea, aprobarea sau din initiativa acestora. În consecinta, prestatia lor pe scena politica româneasca, inclusiv acuzele si invectivele, uneori extrem de dure, pe care si le arunca reciproc, nu reprezinta altceva decît elemente ale unui joc operativ foarte minutios, conceput de catre Serviciile de Informatii americane, întelegînd prin aceasta, în primul rînd, CIA, precum si de catre Departamentul de Stat. Obiectivul acestora îl reprezinta, pe de o parte, verificarea estimarilor proprii (obtinute prin simulari complexe pe computer) asupra comportamentului personajelor respective în niste conditii date, iar pe de alta parte, se vizeaza anticiparea raspunsului opiniei publice la declaratiile, atacurile, confruntarile lor. În final, se urmareste ierarhizarea celor trei în preferintele populatiei, astfel încît cel care va “juca” mai bine si va obtine “punctajul maxim” sa fie sprijinit pentru accederea la Presedintia României la viitoarele alegeri, pentru ca americanii nu îsi mai pot permite erori de selectie, nici macar partiale.
Evident ca întrebarea pe care si-o pune oricine este cum de s-au lasat antrenati în asemenea jocuri niste oameni care au, totusi, o anumita pozitie sociala, cultura, experienta, care risca sa piarda totul daca nu trag lozul cel mare. Explicatia rezulta din estimarea extraordinar de fidela pe care au facut-o specialistii americani asupra caracterului si personalitatii celor trei personaje, ceea ce le-a permis sa exploateze acele trasaturi comune, desi în proportii diferite (dorinta de putere, orgoliul, interesele materiale sau unele “pete negre” din trecutul lor, pe care nu le pot sterge, dar le pot tine ascunse sau pot scapa de urmari cu conditia sa detina puterea), care sa îi faca executanti fideli ai comenzilor primite, indiferent de costurile pe termen scurt. Rolurile atribuite fiecaruia dintre personaje sînt diferite, în functie de pozitia lor actuala.
Traian Basescu, aflat la putere, trebuie sa actioneze pentru realizarea obiectivelor urmarite de Administratia americana atît pe plan politic, cît si pe plan economic. Se are în vedere, în primul rînd, un deziderat deloc nou, si anume reorganizarea esichierului politic românesc dupa modelul din SUA, Anglia sau Israel (respectiv crearea a doua partide, unul de dreapta, format, în principal, din PD, alaturi de care sa vina PLD, PNG, Uniunea Crestin-Sociala, PNTCD, si unul de stînga, cu PSD în prim-plan si caruia sa i se mai ralieze alte mici formatiuni cu aceeasi orientare), avînd drept scop final facilitarea controlului extern asupra scenei politice românesti, indiferent de partidul ajuns la un moment dat la guvernare. Este cunoscut faptul ca în statele mentionate se confrunta cîte doua partide puternice - Republican si Democrat în SUA, Laburist si Conservator în Anglia, Partidul Muncii si Likud în Israel - care ajung la putere alternativ, mai putin ca urmare a dorintei exprese a electoratului, cît si drept consecinta a unui complex de interese economico-politico-militare. Votul uninominal cerut atît de Basescu, cît si de Geoana, dar si “reformarea” clasei politice fac parte din acelasi joc pentru crearea celor doi poli politici. Practic, de pe scena politica româneasca trebuie sa dispara, în prima faza, PNL. În ceea ce priveste PRM, acesta a fost scazut constant în sondaje într-o asemenea maniera, încît sa nu mai reprezinte, formal, o forta pe scena politica, iar prin numeroase jocuri de culise, care includ actiuni de influenta, promisiuni sau chiar amenintari voalate fata de unii parlamentari ai acestui partid se cauta rarirea rîndurilor la nivel superior. Rolul lui Traian Basescu este deosebit de important si este cît se poate de evident acum, cînd el face eforturi pe toate fronturile sa demoleze de urgenta Guvernul Tariceanu (o data cu acesta si PNL-ul).
La acest joc deosebit de bine conspirat este complice Mircea Geoana, care, dirijat de la Washington, a înscenat si toata actiunea suspendarii presedintelui si de declansare a Referendumului, menite sa stopeze caderea abrupta în sondaje a lui Traian Basescu si sa-l scoata mai puternic ca oricînd. Cu rezolvarea favorabila a Referendumului a fost însarcinat Vasile Blaga. Succesul de atunci îl recomanda acum pentru fotoliul de prim-ministru în noul guvern, evident PD - PLD, pe care vrea sa îl impuna Traian Basescu, iarasi prin complicitatea lui Mircea Geoana, care doar joaca rolul opozitiei si, din aceasta postura, trebuie sa introduca Motiunea de Cenzura la adresa Guvernului Tariceanu. Urmatoarea misiune a lui Vasile Blaga va fi “organizarea ireprosabila” a alegerilor europarlamentare, care vor trebui sa propulseze în Parlamentul European cel putin 15 membri PD. În aceasta chestiune exista si preocuparea directa a Americii care, printr-un numar sporit de parlamentari români în grupul PPE (al carui membru este PD), urmareste sa-si sporeasca influenta asupra acestuia si, implicit, în cadrul Parlamentului European. Dar interesul american în propulsarea la Putere în România a unor indivizi usor de controlat si de dirijat nu este doar politic. Exista, de asemenea, mari interese economice, România devenind deosebit de atractiva pentru SUA o data cu aderarea la Uniunea Europeana. Este vorba, asa cum este simplu de dedus, de importantele fonduri europene care vor fi dirijate catre tara noastra si la care firmele americane vor sa aiba accesul asigurat, prin sprijinul neconditionat al celor care vor detine pîrghiile decizionale în România. Or, în momentul actual, cea mai prielnica formula o reprezinta cea cu Traian Basescu la Cotroceni si, practic, si la Palatul Victoria, caci PD la guvernare înseamna, de fapt, Basescu peste tot.
În ceea ce îl priveste pe Emil Constantinescu, el este pe post de “pisica neagra”, scoasa în fata din cînd în cînd cu acuze dure la adresa celor mai importanti factori politici ai momentului, evident, din punctul de vedere al intereselor SUA, si nu oricînd, ci în momente-cheie, cînd regizorii “piesei” vor sa dinamizeze actorii, sau cînd acestia din urma nu respecta întru totul indicatiile regizorale.
O dovada graitoare a faptului ca atît Traian Basescu, cît si Mircea Geoana sînt elemente ale aceluiasi esafodaj o constituie faptul ca la ultima întîlnire a celor doi, de luni, 17 septembrie a.c., a participat si un membru de prim rang al misiunii americane la Bucuresti, cadru de Informatii sub acoperire diplomatica, mai precis seful rezidentei CIA în România. Discutiile purtate cu acest prilej la Cotroceni au avut în prim-plan si problema alegerilor anticipate, de care PSD se teme foarte mult, contrar declaratiilor oficiale. În legatura cu acest aspect, Traian Basescu i-a dat asigurari lui Mircea Geoana ca nu vor fi declansate alegeri anticipate, iar numirea lui Vasile Blaga în fruntea noului guvern reprezinta o dovada si o garantie în acest sens. Totodata, Traian Basescu i-a recomandat lui Mircea Geoana sa transmita si vicepresedintilor PSD aceste asigurari, iar acestia, la rîndul lor, sa difuzeze acelasi mesaj si celorlalti parlamentari pentru a-i linisti si a-i determina sa voteze Motiunea de Cenzura. De altfel, nici interesul lui Traian Basescu si al americanilor nu este acela de a declansa alegeri anticipate în momentul de fata, ci de a consolida pozitia noului guvern, astfel încît Vasile Blaga sa aiba si timpul necesar, si toate pîrghiile pentru realizarea misiunii primite.

Mii de persoane au participat la un marş organizat în capitala Statelor Unite, pentru a protesta faţă de prezenţa trupelor americane în Irak. Manifestanţii s-au oprit chiar în faţa Casei Albe, cerând înlăturarea preşedintelui George W. Bush şi retragerea militarilor. Potrivit autorităţilor, cel puţin 100 de persoane au fost arestate. La marşul de protest au participat rude ale soldaţilor ucişi în Irak, studenţi, dar şi veterani de război. Cei peste 4.000 de demonstranţi au scandat sloganuri împotriva administraţiei şi au cerut demisia liderului de la Casa Albă.

Unii protestatari au fost de acord cu faptul că retragerea completă a trupelor americane nu constituie în sine o soluţie. „Da, vor fi probleme dacă Statele Unite se retrag din Irak, dar acele probleme nu pot fi rezolvate de noi. Naţiunile Unite şi alte organisme internaţionale îi pot ajuta pe irakieni să reinstaureze pacea în ţara distrusă, divizată. Prezenţa continuă a armatei americane nu serveşte niciunui scop.” susţine unul dintre demonstranţi.

Manifestanţii s-au îndreptat apoi spre clădirea Capitoliului. Demonstraţia a fost organizată la trei zile după ce preşedintele Bush a anunţat retragerea a 21.500 de soldaţi din Irak, până în vara anului viitor. Noua strategie a stârnit protestele politicienilor democraţi şi ale organizaţiilor care militează împotriva campaniei din Irak, care au cerut retragerea unui număr mai mare de militari.

Aseara, Înalt Prea Sfintia Sa Daniel Ciobotea a fost ales Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Noul Întîi Statator al Biseicii noastre strabune a intrat în competitie cu Î.P.S. Bartolomeu Anania al Ardealului si cu Î.P.S. Ioan al Covasnei si Harghitei. Î.P.S. Daniel Ciobotea a obtinut în final 95 de voturi din partea celor 161 de membri prezenti, din cei 169 ai Colegiului Electoral Bisericesc.  
Î.P.S. Daniel Ciobotea a fost într-o oarecare masura avantajat, fiind  loctiitor al Patriarhului României, dupa decesul Prea Fericitului Teoctist, si totodata beneficiar al cutumei conform careia, în cazul vacantarii demnitatii de Patriarh, este ales în functia de Întîi Statator al Bisericii Ortodoxe Române mitropolitul Moldovei. Î.P.S. Daniel este considerat drept reprezentant al curentului ecumenist deschis modernizarii bisericii.
S-a nascut pe 22 iulie 1951, la Dobresti, judetul Timis. La vîrsta de 23 de ani obtine licenta în teologie. Dupa 1976 studiaza în Franta, obtinînd doua doctorate în teologie, la Strasbourg. În 1987 este hirotonisit ieromonah la Mînastirea Sihastria. La 1 martie 1990 este ales episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timisoarei, iar în luna iulie a aceluiasi an este înscaunat Arhiepiscop al Iasilor si Mitropolit al Moldovei si Bucovinei.
Î.P.S. Daniel a fost sustinut în alegeri de eparhiile din Ardeal conduse de Î.P.S. Laurentiu Streza, de cele în fruntea carora se afla Î.P.S. Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, precum si de eparhiile din Statele Unite ale Americii si din Canada.

Un tribunal local din Erlangen, Bavaria, l-a condamnat pe pastorul luteran Johannes Lerle la un an de inchisoare pentru „infractiunea” de a fi comparat avorturile cu holocaustul. Drept raspuns, Jim Hughes, vicepresedintele Federatiei Internationale pentru Dreptul la Viata a cerut activistilor pro-vita din intreaga lume sa ia atitudine si sa contacteze autoritatile germane, solicitand acordarea libertatii de exprimare si libertatii religioase pentru pastor.

Johannes Lerle a comparat uciderea a 150.000 de copii in fiecare an, prin avort, cu “uciderea miilor de evrei la Auschwitz”. Tribunalul, fara jurati, cu un singur judecator, a decis ca aceasta afirmatie ar constitui o negare a holocaustului. Pe data de 14 iunie, judecatorul Erda Erdenhofner l-a condamnat pe Lerle pentru o infractiune speciala numita „incitarea populatiei”. In timpul procesului, Lerle s-a aparat si a spus ca afirmatia lui nu diminueaza in nici un fel “gravitatea suferintei evreilor”.

Serviciul de stiri catolic kreuz.net scrie ca motivul aplicarii unei pedepse atat de severe se datoreaza partial celor sase condamnari anterioare ale pastorului, in timpul carora el a executat doua pedepse cu inchisoarea, insumand 8 luni si jumatate. El a mai fost inchis pentru ca a numit medicii care fac avorturi si pe cei care ii ajuta „ucigasi de copii”.

Reproterul Paul Belien, de la Brussels Journal, observa ca tribunalele germane i-au mai condamnat si pe alti activisti pro-vita la pedepse severe pentru acest tip de declaratii. De exemplu, Gunter Annen, care a cerut incetarea „avorturilor nedrepte” in 2005, a fost condamnata la 50 de zile de detentie pe motivul ca afirmatia ei ca avortul este „nedrept” nu ar fi corecta din punct de vedere legal. Tribunalul a spus ca aceasta expresie sugereaza in mod eronat ca avortul ar fi ilegal in Germania.

Papa Ioan Paul al II-lea a subliniat paralela dintre holocaust si avorturi, pe care le numeste „exterminare legala” in cartea sa „Memorie si Identitate” (2005). El a scris: „Un parlament ales in mod legal a permis alegerea lui Hitler in Germania in anii ’30”. De asemenea, a aratat ca aceeasi tara care a decretat ca evreii nu sunt persoane cu mai putin de un sceol in urma, a hotarat ca nici copiii nenascuti nu sunt persoane.

Angela T. Wu, directorul international al Fondului Becket, o organizatie americana care se perocupa de libertatea exprimarii religioase, a cometat pentru LifeSiteNews.com: „Daca acesti reporteri spun adevarul, acesta este un exemplu clar al unei tendinte in crestere a legilor care controleaza punctele de vedere ale cetatenilor si submineaza drepturile la libera exprimare ale organizatiilor religioase si ale credinciosilor”. Ea a mai spus ca „indiferent daca suntem de acord sau nu cu atitudinea lui pentru viata, pastorului Lerle si celor ca el trebuie sa li se permita sa-si exprime liber ideile personale si pe cele ale bisericii asupra acestor probleme fara teama de represiune din partea guvernului. Daca legea incitarii populatiei exista in Germania datorita istoriei ei deosebite, aceasta nu trebuie sa fie o scuza pentru incalcarea ilegala a dreptului international la libertatea de opinie, care include si dreptul de a exprima acea opinie, chiar daca e controversata”. (B.G. - Novopress Romania)

Trustul de Presa “Ambasador, in parteneriat cu Directia Judeteana pentru Cultura, Culte si Patrimoniul Cultural National Mures si Asociatia Artistilor Plastici Mures organizeaza prima editie a Concursului National de Poezie, Proza Scurta si Pictura, cu tema IISUS. La Concurs pot participa creatori din intreaga tara , indiferent de varsta, membri si nemembri ai uniunilor de creatie. Pentru fiecare sectiune vor fi acordate cate trei premii si trei mentiuni, in suma de 1.250 lei. Vor mai fi acordate premii si diplome ale unor institutii muresene de cultura. Textele premiate vor fi publicate in revista “Ambasador“. Cei interesati vor trimite maximum cinci poeme , 1-2 proze scurte, iar pictorii cate o singura lucrare, indiferent de tehnica. Lucrarile vor purta un motto, care se va regasi si pe un plic inchis, cuprinzand date despre autor. Lucrarile vor fi trimise pe adresa Trustul de Presa “Ambasador“, str. Piata Victoriei Bl. F. 23, et. I, Targu-Mures, judetul Mures, pana la data de 21 mai 2007.
Informatii suplimentare la tel. 0265-31.17.77. (N.B.)

Preluat de pe:  http://www.revistamurmur.info/?p=79

Duminica, 17 iunie 2007

Biserica cu hramul Tuturor Sfintilor Romani, din cartierul Rahova s-a dovedit inca o data gazda primitoare a Asociatia PREZENT! pentru comemorarea lui Mihai Eminescu, actiune inscrisa in programul asociatiei si promovata de parintele Corneliu, parohul Bisericii: „Nu puteam lasa sa treaca acest moment”.

Dupa slujba Sfintei Liturghii, peste 200 de persoane au zabovit pentru a intoarce file de istorie romaneasca. Din partea Asociatiei, presedintele Ionut Baias a (re)descoperit adevarul trist al asasinarii lui Mihai Eminescu (credincios al Bisericii si neamului sau, pro-unionist, antiliberal) din interese straine de credinta si de neam, cele ale fortelor oculte, austro-ungarilor, germanilor si evreimii si prin tradarea paturii politice obediente acestora recrutata cu precadere dintre liberali, junimisti si chiar conservatori. Cercetarile in acesta privinta s-au concretizat in urma cu trei ani in articolul „De ce trebuia asasinat Mihiai Eminescu?”, care i-a avut ca semnatari pe Ionut Baias si Cezarina Barzoi. Urmand continutul lucrarii mentionate, in timpul campaniei „Mari Romani”, Andrei Gheorghe a lansat la TvR un film documentar - vizionat in cadrul proiectiei ce a urmat dupa cuvantul d-lui Baias - ce arata cum a fost pusa la cale inlaturarea lui Eminescu din viata publica si omorarea lui: de catre cine, la ce indemn.

Asistentei i s-au impartit pliante ce contineau un rezumat al articolului pomenit si un Acatist inchinat lui Eminescu de ieromonahul Ghelasie Gheorghe (+2003, Frasinei), semn al cinstirii pe care o merita, ca roman „deplin” si traitor crestin.

Lovit in timpul vietii si martirizat pentru ca milita pentru idealurile nationale, Eminescu este astazi iarasi asasinat, cea mai favorabila atitudine a „majoritatilor lase si cuminti” si a „elitei” intelectuale de azi fata de el fiind prezentarea (de fapt, marginalizarea) sa ca poet. Impotriva atitudinii de denigrare si a indiferentei care cuprinde (si) poporul nostru in procesul (dez)integrarii prin globalizare, consideram motivate si necesare actiuni cum este si cea prezentata.

Asociatia PREZENT! a donat Bisericii Tuturor Sfintilor Romani 100 de exemplare ale cartii „Testamentul politic al lui Mihai Eminescu – De ce trebuia asasinat Mihai Eminescu?”. Donatia are ca scop sprijinirea constructiei bisericii din caramida pe care Parinte Corneliu impreuna cu parohia o inalta alaturi de biserica veche de lemn.

Asociatia PREZENT!

Cezarina Barzoi – 0726.384.375; asociatiaprezent@yahoo.com

Costel Condurache – 0726.314.475; Ionut Baias – 0722.636.847

articol de: Prof. Gheorghe Turcea

În urma unor săpături s-au descoperit resturile vechiului sat dacic aflat exact pe locurile din jurul casei părinteşti a poetului. În vara anului 1979, Muzeul judeţean Botoşani, în colaborare cu Institutul de Istorie şi Arheologie “A.D. Xenopol”, din Iaşi, a început săpăturile de salvare, continuate şi în toamna anului 1980, rezultatele confirmînd existenţa unei aşezări a dacilor şi a dacilor liberi, descoperindu-se totodată şi ceramică dacică şi o amforă. Eminescu şi-a slăvit înaintaşii în “Epigonii”, poem de o viziune cuceritor romantică a trecutului: “Cînd privesc zilele de aur a scripturilor române/ Mă cufund ca într-o mare de visări dulci şi senine”. În viziunea lui romantică, Eminescu socoteşte că istoria oricărui popor începe cu mitologia lui. Influenţat de gîndirea iluminiştilor transilvăneni, îşi imaginează, încă de tînăr, un poem epic intitulat “Genara”. Lui Ştefan cel Mare, Eminescu i-a închinat “Doina”: “De la Nistru pîn’la Tisa/ Tot românul plînsu-mi-s-a/ Că nu mai poate străbate/ de-atîta străinătate (…), Cine-au îndrăgit străinii/ Mînca-i-ar inima cînii/ Mînca-i-ar casa pustia/ Şi neamul nemernicia!”. După Ştefan, eroul prezentat a fost Mircea cel Bătrîn, din care a făcut un adevărat prototip de erou român. Dacă istoricii nu pot spune cu exctitate cum a fost bătălia de la Rovine, poetul, cu geniul intuiţiei, a descris lupta şi a făcut cu mijloacele artei, o personalitate cu virtuţi şi comportamente aşa de vii şi de puternice, încît i-a dat măreţia de simbol. Nu ştim dacă Eminescu a văzut tabloul motiv de la Cozia, sigur este că portretul schiţat în “Scrisoarea III” rămîne etern prin genialitatea viziunii, prin chipul luminos de erou care întrupează însuşirile majore ale poporului român. Eminescu a trăit şi s-a format într-o epocă de adînci frămîntări sociale şi politice. Era un revoluţionar însufleţit de idealurile patriotice pentru care militaseră revoluţionarii paşoptişti Nicolae Bălcescu, Avram Iancu, Alexandru Ioan Cuza, Vasile Alecsandri, Gh. Magheru etc.
Din articolele intitulate programatic “Mîndria de a fi român”, cităm: “Atunci cînd neamurile sălbatice porniră dinspre miazănoapte, apus şi răsărit, ca să risipească comorile adunate la miazăzi şi apus, atunci - spune Eminescu - poporul român nu era decît zămislit, atunci cînd aceste popoare răsfăţate în biruinţe şi stăpîniri se pierd de pe faţa pămîntului, atunci se iveşte încetul cu încetul din Hemu şi din Carpaţi un popor tînăr şi plin de putere războinică, poporul român, gata de a începe lupta pentru păstrarea individualităţii sale”. “Eroii lui Eminescu au nume sonore, autohtone: Burebista, Decebal, Mircea, Ştefan, Mihai Viteazul, Alexandru Ioan Cuza, Tudor Vladimirescu, Bălcescu, Avram Iancu. L-a pasionat întotdeauna “a istoriei minune” şi a căutat în ea temei, pilde, înţelesuri, învăţătură, îmbărbătare ori usturătoare pleasnă de bici pentru contemporanii nemernici.
Se ştie că, în organizarea şi desfăşurarea serbărilor de la Putna din 1871, studentul Mihai Eminescu a avut un rol major, dovedind practic că dragostea lui pentru istorie este o latură identică, o componentă vitală a iubirii de ţară. “Cîntecele populare îl încîntau - ne spune Ştefanelli, referindu-se la petrecerile organizate la Viena de Societatea Academică, “România Jună”, la care lua parte şi poetul - şi le cînta cu mare plăcere