Sită Deasă

De ceva timp încoace, sufletele cele binecredincioase ale Bisericii Ortodoxe Române sunt supuse la o grea încercare duhovnicească, prin ademenirea către aşa-numitele manifestări de “apropiere” urmată de rugăciuni pentru “unitatea în credinţă”, o perfidă chemare la trădarea Ortodoxiei şi al lui Hristos, ce se face auzită mereu la fiecare sfîrşit al lunii ianuarie.

Timp de şapte zile se desfăşoară pe tot cuprinsul ţării o mişcare ce se doreşte a fi harismatică prin ţelul pe care şi-l impune: unirea Bisericii Ortodoxe cu “fraţii” catolici, protestanţi şi păgîni. În toată această perioadă se fac solemne procesiuni de stradă la care se îmbulzesc cei amăgiţi de unitate, se fac alternativ slujbe cu ectenii şi rugăciuni în bisericile ortodoxe, apoi în lăcaşurile catolice şi protestante, încheiate cu predici ţinute ori de eretici între ortodocşi ori de preoţii ortodocşi între eretici.

Dar cît de iubite de Hristos sunt asemenea atitudini vom arăta prin înseşi cuvintele Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, singurii neînşelaţi şi cu adevărat mărturisitori ai adevăratei credinţe.

NUMAI ORTODOXIA ESTE ADEVĂRATA BISERICĂ

De-a lungul celor 2000 de ani de existenţă, numai credinţa ortodoxă şi-a păstrat neschimbată Sfînta Predanie a Sfinţilor Părinţi, precum şi Sfintele Dogme ale Bisericii. Doar Biserica Ortodoxă se ocîrmuieşte după cele Şapte Soboare a Toată Lumea, numai Biserica Ortodoxă păstrează neschimbate scrierile Sfintilor Părinţi, doar în Biserica Ortodoxă se ţin slujbele primelor veacuri. Şi pentru aceea numai în Biserica Ortodoxă găsim toate Tainele cele Sfinte trebuincioase mîntuirii sufletelor noastre. Numai Biserica Ortodoxă a biruit veacurile neatinsă, nepătată şi neîntinată, doar Biserica Ortodoxă a dăruit lumii sfinţi, sfinţenie şi sfinte moaşte, numai Biserica Ortodoxă va fi singura ce va purta război împotriva “bisericilor” ce vor încerca să o uzurpe.

Drept aceea doar noi credincioşii ortodocşi mărturisim despre Biserica în Crez ca fiind: “Una, Sfîntă, Sobornicească şi Apostolească”. Precum un singur crez este, tot aşa doar o singură Biserică al cărei cap este Domnul nostru Iisus Hristos. Nu pomenim în crez două Biserici, doi hristoşi, două botezuri pentru că avem - ca şi Sfinţii Apostoli - un Domn, o Credinţă, un Botez - cel ortodox. Toată învăţătura şi predania Bisericii viază şi se mărturiseşte în Crezul Ortodox, crez pe care nu se-ncumetă să-l rostească nimeni din cei ce aparţin altor “credinţe”, adunaţi de-a valma cu prilejul săptămînii pentru “rugăciune şi unitate.”

Rugăciune către cine şi unire în ce?

Spre lămurirea acestora, Sfîntul Apostol Pavel (+64) dorind ca ucenicii săi în Hristos - creştinii, să fie păziţi de comuniunea cu credincioşii vreunor culte şi confesiuni, ne îndeamnă: “Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea, sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul, şi ce învoire este între Hristos şi Veliar, sau ce parte are un credincios cu un necredincios? (2 Corinteni 6:14, 15). Ei mărturisesc că-l cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele lor Îl tăgăduiesc (Tit 1:16). De omul eretic, după întîia şi a doua mustrare, depărtează-te, ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de el însuşi osîndit! (Tit 3:10, 11). Nu vă lăsaţi înşelaţi! Însoţirile rele strică obiceiurile bune!” (1 Corinteni 15:33)

Din păcate, cultele protestante şi romano-catolicii nu-şi dau seama că Biserica lui Hristos există deja, şi ei fiinţează în afara ei. Acestea nu sînt “biserici”! Pentru ca o adunare să poată fi ceea ce Sfinţii numesc Biserică, este nevoie să păstreze întreagă, neschimbată, neînnoită toată învăţătura de credinţă aşa cum au primit-o Sfinţii Părinţi, urmaşi ai Apostolilor, întruniţi în cele Şapte Sfinte Soboare. Toţi aceştia, insuflaţi de Duhul Sfînt, ne-au lăsat pecetluită cu sîngele lor, o singură, adevărată şi dreaptă credinţă, întru o singură, adevărată şi dreaptă Biserică, tocmai de aceea numită - după ruperea şi anatemizarea catolicilor la 1054 - “Biserica Ortodoxă”, adică drept-credincioasă.

Ieromonah Martirie Pãduraru
http://www.sihastru.net/mirem

Mãrturisire sau apostazie

Biserica este Una şi Unul Sfînt este Capul ei, şi nimeni niciodată nu va putea alcătui o altă “Biserică” decît cea lăsată de Hristos Sfintilor Părinţi. Tocmai această provocare ne-o aruncă celelalte “credinţe” - o nouă predanie, alte învăţături, un alt dumnezeu - care caută să ne dezrădăcineze din Ortodoxie, să ne dezbine Neamul, să ne euro-înglobeze.

Ereticii niciodată nu se vor întoarce la Biserică dacă îi întărim în convingerea că şi ei au Biserică şi Sfinte Taine, prin participarea noastră la rugăciunile în comun cu catolicii şi protestanţii, fapte ce odihnesc pe aceştia în ereziile credinţelor lor. Limpede trebuie să fie pentru oricare dintre “ortodocşi” - ierarhi, preoţi, călugări, teologi sau mireni - ce se pleacă spre comuniunea cu ereticii, că se leapădă de Trupul cel Viu al Bisericii lui Hristos, fapt pentru care aceştia se vor judeca laolaltă cu ereticii alături de care s-au rugat şi împărtăşit, dar mai ales se vor osîndi pentru sminteala ce o arată celor neîntăriţi în credinţă.

Canonul 64 al Sfinţilor Apostoli hotărăşte: “Dacă vreun cleric sau laic intră în sinagoga iudeilor sau a ereticilor să se roage, să fie caterisit şi să se afurisească!” Însă aceste înşelătoare chemări la “unitate în diversitate” ascund sub chipul faptei bune depărtarea creştinului-ortodox nu numai de acest Canon, ci de toate Dogmele şi Canoanele Bisericii şi de rînduielile Sfinţilor Părinţi. Iar fără dreptarul vieţuirii Sfinţilor nu vom putea ajunge în Împărăţia Cerurilor spre a ne împărtăşi din aceeaşi odihnă cu Sfinţii.

Pentru ortodocşi nu este posibilă unirea cu catolicii atîta timp cît aceştia nu renunţă la toate ereziile lor (Filioque, infailibilitate, primat papal, harul creat, purgatoriul, imaculata concepţiune, slujirea cu azimă, botezul prin stropire sau turnare ş.a.), la neo-rînduielile scolastice şi nu primesc botezul ortodox prin afundare precum Sfinţii Părinţi au hotărît. Nu putem uita istoria încă sîngerîndă a uniaţiei catolice din Ardeal şi nu putem fi ignoranţi la planul demonic de în-globalizare a Ortodoxiei de către Marele Apus.

Astfel chemăm toată suflarea ortodoxă spre a se împotrivi oricăror rugăciuni în comun cu catolicii şi protestanţii; îndemnăm pe ortodocşii creştini a se opune ereziei ecumeniste care prin “reconciliere şi unitate” subminează însăşi unimea Bisericii lui Hristos. După Schisma din 1054, toţi cuvioşii şi mărturisitorii Părinţi au luptat împotriva eresurilor papei, a dogmelor mincinoase şi expansiunii politice plătind aceasta cu însuşi scump sîngele lor. Pentru aceasta Sf. Paisie de la Neamţ (+1794) spune: “Pe papa, Sfînta Biserică îl afuriseşte! Şi eu împreună cu Biserica, fiul ei fiind, îl afurisesc!” Cuvintele lor au pînă astăzi puterea şi lucrarea Duhului Sfînt şi ne întăresc a crede că: “Este doar o singură Biserică a lui Hristos - cea Ortodoxă, apostolească şi sobornicească, nu mai multe.” (Sf. Fotie al Constantinopolului)

EREZIILE ECUMENISMULUI

Sfîntul Mucenic Codrat din Nicomidia (+250), fiind îndemnat de împărat şi de dregători să fie “conciliant” cu rău-credincioşii păgîni şi să participe la jertfele lor, grăieşte: “Eu mă supun legilor Împăratului ceresc, şi nu poruncilor nebuneşti ale oamenilor care nu-l cunosc pe Dumnezeu. De aceea, şi Sfînta Scriptură ne îndeamnă să ne rugăm pentru ei [nu cu ei!], ca aceştia să se întoarcă şi să afle adevărul.” (Biserica şi Statul) Această mărturie arată: întîi, pînă unde merge supunerea faţă de mai marii Bisericii şi ai stăpînirilor lumeşti; apoi, faptul că nu toţi oamenii Îl cunosc pe adevăratul Dumnezeu propovăduit în Ortodoxie, printre aceştia numărîndu-se mulţi dintre creştinii ortodocşi ai vremurilor noastre.

Pe ierarhii şi preoţii ce vă amăgesc spre a vă cîştiga la “rugăciunile în comun” se cuvine a-i întreba: Oare catolicii de azi au lepădat eresurile părinţilor lor, rătăciri pentru care au ucis pe sfinţii şi mărturisitorii români ca Visarion, Sofronie şi Oprea? De ce în urma acestor “rugăciuni”, “fraţii” catolici şi protestanţi nu leapădă învăţăturile eretice întorcîndu-se la botezul apostolic? De ce noi ortodocşii suntem cei care trebuie de fiecare dată să călcăm peste învăţăturile Sfinţilor Părinţi pentru a nu sminti pe “fraţi”? Ce interese se află în spatele acestor mascarade “bisericeşti”? Se doreşte oare ca poporul să lepede adevărata credinţă pentru a se uni cu Noua Împărăţie a lui Antihrist?

Mulţi vor veni în numele Meu şi pe mulţi vor înşela. (Matei 24:5) Privitor la cele de mai sus Sf.Iacob Hozevitul (+1960) arată: “Vorbesc şi fraţii mincinoşi de sfînta şi preadulcea ortodoxie, de dragoste, de curăţie pentru fapta bună, de smerenie şi de virtute, şi ajută obştile creştineşti. Cît e de greu pentru ortodocşii cei curaţi şi simpli să înţeleagă pe cine au înaintea lor. Cît e de uşor să fie atraşi la ideile lor “filosofice” şi să-i creadă! Dacă răscoleşte cineva adînc în sufletele acestor oameni, va găsi nu dragostea cea fierbinte pentru Dumnezeu, ci închinarea unui idol care se numeşte OM.”

Sclavul perfect este acela care se crede liber. Multi accepta inconstient sau benevol jugul tiraniei spirituale si financiare pentru ca prin comoditate, lene, aroganta, autosuficienta si ignoranta platesc tribut propriului hedonism.

“Puneti-ne lanturi, incatusati-ne, dar hraniti-ne!” - aceasta e deviza omului contemporan, lipsit de orice urma de onoare, de maretie sau sentiment de libertate. Ma rog, libertatea pentru unii se rezuma la legalizarea marijuanei, a tuturor incestelor sexuale, desfiintarea politiei, disparitia oricarei autoritati, dinamitarea bisericilor, organizarea de partyuri maraton, exhibitionism fizic si moral fara nici o restrictie, luarea in bataie de joc a artei prin promovarea unor boraturi pe post de opere, etc. Nu la o asemenea libertate ma refer.

Nietzsche spunea ca „devii decadent numai atunci când îţi doreşti slăbiciunea” - iar oamenii din ziua de astazi asta fac - defileaza cu mediocritatea lor in frunte, isi fac altare ale neputintei, se ascund de adevar pentru ca se tem de el. Presa ii ajuta in acest joc absurd, spunandu-le ca adevaratul pericol pentru civilizatie nu sunt cei care ne controleaza viata si ne jecmanesc zi de zi, ci niste beduini care traiesc in deserturi sau in pesteri… Noi de aia trebuie sa ne ferim, nu de cei care ne ingradesc pe zi ce trece cu legile lor idioate si cu politica lor de suicid identitar.

Filosoful german Oswald Spengler considera că o cultură parcurge aceleaşi etape ca şi o fiinţă vie: naştere, copilărie, tinereţe, maturitate, bătrâneţe şi moarte. Spre sfârşitul ciclului vieţii, cultura trece în stadiul civilizator, în care se află şi cultura europeană occidentală actuală. Faza actuală a civilizaţiei europene traditionale constituie o perioadă de criză inevitabilă a oricărui ciclu milenar, consacrând dominaţia civilizaţiei materiale, economice, industriale, politice, o dată cu epuizarea posibilităţilor creatoare, cu instalarea unor dispoziţii sufleteşti sterile şi nivelatoare.

Intr-un eseu numit Conceptele de “modern” şi “postmodern”, un anume domn Tudor Heredea sustinea ca si Spengler, asemena lui Nietzsche, considera că Occidentul se află în pragul prăbuşirii şi că încă de la începutul secolului al XIX-lea au fost realizate ultimele creaţii culturale autentice. În lumea civilizaţiei toate valorile spiritului se pervertesc sub presiunea nevoilor cotidiene, a realităţilor practice şi a criteriilor lor înguste, în care primează puterea banului (spiritul propune şi banul dispune) înlocuindu-se, spunea Spengler, perspectiva de vultur cu cea de broască, cultivând la scară de masă mediocritea şi prostituţia intelectuală.

Unii râd pentru ca nu stiu altceva sa faca. Preocupati doar de bunastarea materiala multi refuză să vadă pericolele care ne pândesc. Nu cred ca ele sunt reale sau le iau in derâdere. La urma urmei, si pe Iisus Hristos l-au luat in deradere unii contemporani ai sai, altii l-au ucis, iar astazi sunt inca foarte multi cei care pun la indoiala existenta Fiului lui Dumnezeu… Pai daca unii “destepti” nu cred in existenta Celui care le-a dat viata, de ce sa ma mir ca nu cred in existenta unui grup de smecheri mondialisti care le manipuleaza viata? Aveti ce pune in frigider? Caldura e? La vara mergem 10 zile la mare? Putem sa injuram pe cine vrem? Atunci e totul in regula, vedeti, avem tot ce ne trebuie!
(G.M. - Novopress Romania) Articol preluat de la adresa: http://ro.novopress.info/?p=3118

Am citit mai multe articole ale susnumitului… dar articolul de astăzi din ZIUA al individului în cauză mi-a lăsat un gust amar: nu atât ce scrie şi cum scrie ci duhul în care scrie. Cert este: cunostinţa îngâmfă - este cazul si pentru “nenea” Cristi sau Christi cum l’ar mai chema.

Teorii abstracte de cosmopolitism, importate de aiurea, s-au împrăştiat pe nesimţite şi au slăbit, cu încetul, simţul conservării naţionale al românilor. Ele au introdus, în mecanismul nostru politic, fraza goală în locul realităţii. De libertăţile politice se folosesc numai privilegiaţii. Clasele de jos ale societăţii au fost lăsate pradă exploatatorilor de pretutindeni – fiind astfel nevoite să facă faţă concurenţei elementelor străine, strâns legate prin instituţiuni de ajutor mutual şi de protecţiune a fiecăruia de către toţi ceilalţi.

O serie dintre comandamentele strategice ale naţiunii se reflectă, programatic, în documente politice doctrinare elaborate de principalele formaţiuni politice din România. Cu titlu exemplificativ, din respectiva categorie de documente, spicuim formulări precum:

„Libertatea omului fiind cel dintâi drept, noi nu primim intervenirea (nu suntem de acord cu intervenţia n.n.) autorităţilor în exercitarea acestui drept decât pentru a-l proteja şi a-l garanta, oricând el n-are nimic incompatibil cu ordinea publică, cu garanţia şi cu dreptul altuia”⁹⁶⁸.

„Partida liberală trebuie să susţină garantarea şi dezvoltarea în legi pozitive a libertăţilor cuprinse în Constituţiune (adică implicit şi pe cea a comerţului n.n.), înlăturarea oricăror măsuri ce ar tinde a le nimici, a le restrânge sau a le supune la buna voie a puterii”⁹⁶⁹. Căci, „fără un comerciu, fără o industrie prosperă, un stat nu poate înainta; fără căi de comunicaţie şi institute de credit, acelea nu pot prospera.

A construi dar creditul, a completa sistema noastră de şosele şi a chema şi ajutorul vapoarelor, spre a grăbi transporturile, este mijlocul cel mai bun de a înlesni producerea, de a ieftini exportarea produselor noastre”⁹⁷⁰.

„S-a pierdut din vedere (imputarea este adusă guvernării liberale n.n.) că conducerea intereselor generale nu este afacere de sentiment, ci constituie o ştiinţă, şi că baza nestrămutată a acestei ştiinţe este conservarea individualităţii naţionale şi conformarea legilor organice cu gradul de cultură şi cu mijloacele de producţiune ale acestui popor.

Şi, în adevăr, teorii abstracte de cosmopolitism, importate de aiurea, s-au împrăştiat pe nesimţite şi au slăbit, cu încetul, simţul conservării naţionale, aşa de vioi şi de puternic altădată, la români; şi aceste idei, vătămătoare chiar în ţările luminate şi puternice de unde s-au luat (atunci când au fost aplicate prematur n.n.), au devenit un adevărat pericol pentru naţiunea noastră mică şi slabă. Dorinţele de progres şi libertate nechibzuite au introdus, prea adesea, în mecanismul nostru politic, fraza goală în locul realităţii. Ele se mulţumesc cu etichetele instituţiunilor progresului, fără a căuta dacă acele instituţiuni pot rodi la noi, şi cer şi altele, mai costisitoare şi mai neroditoare.

Urmările acestor tendinţe erau lesne de prevăzut: instituţiunile cele mai folositoare au devenit numai o sarcină bugetară, libertăţile publice folosesc numai la câţiva oameni luminaţi; iar pentru marea majoritate a populaţiunilor (cetăţenilor ţării n.n), au devenit de o parte o armă de exploatare a celor (folosită de cei n.n.) mai abili şi mai puţin scrupuloşi, de alta un mijloc de aţâţări şi de discordie între proprietari şi muncitori, cei doi factori principali ai avuţiei naţionale. Clasele de jos ale societăţii; presupuse libere din cauză că avem una din constituţiunile cele mai liberale din Europa – pe când libertatea numai le exploatează, fără ca ele să se bucure de dânsa –, aceste clase au fost lăsate fără protecţiune în prada exploatatorilor de pretutindeni şi în faţa concurenţei elementelor străine, strâns legate prin instituţiuni puternice de ajutor mutual şi de protecţiune a fiecăruia de către toţi ceilalţi. De aceea, meseriaşii români se împuţinează prin oraşe şi sătenii sărăcesc.

Este onoarea conservatorilor, oricare a fost steagul sub care au luptat, de a fi denunţat, totdeauna, aceste tendinţe nesănătoase şi de a fi prevăzut, totdeauna, aceste rezultate fatale”

Gilad Aţmon *

CELE MAI răspândite erori făcute de israelieni sunt următoarele:

1. Incapacitatea de a realiza că nu există nici o diferenţă esenţială între Tel Aviv şi o colonie evreiască din Cisiordania.
2. Credinţa că apariţia statului Israel a fost una din consecinţele Holocaustului.
3. Ideea că ei înşişi sunt inocenţi şi deci victime ale conflictului israelo-palestinian.
4. Credinţa că ei trăiesc într-o democraţie, şi deci atrocităţile lor sunt legitime.
5. Convingerea că trăiesc într-o societate deschisă care se bucură de diversitate politică şi ideologică.
6. Credinţa că ghettoul e undeva în spatele lor.
7. Ideea că “statul evreiesc” este un concept legitim.
8. Opinia conform căreia Israelul este un adăpost pentru întreg poporul evreiesc şi cel mai bun răspuns la antisemitism.
9. Ideea că ei înşişi sunt nişte umanişti.
10. Siguranţa că Israelul este nemuritor.

De-a lungul relativ scurtei istorii a naţionalismului evreiesc mulţi evrei au izbutit să găsească fisuri în filosofia zionistă. Mulţi s-au îndepărtat ei înşişi de zionism. De la declararea statului israelian, numeroşi israelieni au părăsit Israelul şi destul de mulţi evrei din întreaga lume s-au alăturat mişcării de eliberare palestiniană. Israelienii, pe de altă parte, sunt toţi cei care încă nu izbutesc să realizeze că cele zece credinţe de mai sus sunt erori grave, chiar fatale.

Cineva ar putea probabil să întrebe dacă aceste erori esenţiale sunt comise de către zionişti îndeosebi sau nu cumva de către toţi israelienii. În replică aş argumenta că poporul israelian este zionist chiar dacă au foarte puţine noţiuni despre ceea ce este zionismul. Cei mai mulţi dintre israelieni au fost născuţi într-o realitate colonialistă şi rasistă. Ei sunt educaţi să menţină zionismul şi nu să-l chestioneze. Acceptarea oarbă a una dintre cele mai radical şoviniste viziuni asupra lumii îi transformă pe israelieni în candidaţi imposibil pentru orice formă de negociere paşnică.

Continuare: http://ro.altermedia.info/orientul-mijlociu/cele-mai-rspandite-erori-ale-poporului-israelian_7336.html#more-7336

Autor: Dan CIACHIR / ZIUA

Nu stiu daca Reuters este, asa cum sustin multi, cea mai mare agentie de presa din lume. Dar cu siguranta este una dintre cele mai importante. Prestigiul sau este urias. Reuters ne caracteriza zilele trecute Biserica nationala drept una puternica, asumata de popor.

Afirmatia era formulata in contextul opozitiei la exhibitia sodomitilor si gomoreenelor de sambata. Citez: “Homosexualii sunt priviti cu ostilitate, in conditiile in care majoritatea celor 22 de milioane de locuitori ai tarii impartasesc viziunea Bisericii Ortodoxe care considera homosexualitatea un pacat si o boala.”

Fraza de mai sus este cat se poate de corecta. S-ar putea adauga pe marginea ei doar atat: Biserica Ortodoxa Romana, constituita din cler si popor, socoteste homosexualitatea “un pacat si o boala” nu de capul Ei, ci intrucat asa o considera Insusi Dumnezeu. Adevar invederat atat in Vechiul cat si in Noul Testament. Evaluarea homosexualitatii in termeni de “pacat si boala”, de catre Biserica, nu face decat sa reflecte fidelitatea Acesteia fata de Creator, perspectiva insusita intocmai si de Biserica Romano-Catolica.

Continuare: http://www.ziua.ro/display.php?data=2007-06-14&id=222303

Fostul premier britanic Winston Churchill a afirmat, intr-un articol scris acum 70 de ani, ca evreii ar fi “responsabili, in parte, pentru antagonismul din cauza caruia sufera”. Articolul cu pricina, nepublicat, a stat pana in prezent in arhive, fiind scos la lumina zilei pentru prima data la sfarsitul saptamanii trecute.

Articolul, intitulat “Cum pot evreii sa combata persecutiile”, a fost scris cu trei ani inainte ca Churchill sa ocupe postul de prim-ministru al Regatului Unit, mai exact in 1937. El a evidentiat faptul ca un nou val de antisemitism va avea sa treaca peste Europa si SUA. “Ar fi foarte simplu sa pui tot ce s-a intamplat in aceasta perioada pe seama decaderii morale a opresorilor evreilor, dar acesta explicatie nu este suficienta pentru a scoate in evidenta adevarul adevarat”, se spune in articol.“Exista o reticenta clara vis-a-vis de evrei, chiar in tari precum Marea Britanie sau Statele Unite, acolo unde acestia au sanse egale cu crestinii in fata legii si unde s-au putut chiar afirma din plin, in multe domenii, fara sa fie persecutati in actiunile lor ca in alte parti ale lumii. Aceste realitati ar trebui puse fata in fata in orice analiza a antisemitismului. Ele ar trebui sa fie atent cantarite chiar de catre evrei. Se poate intampla ca prin atitudinea lor, in multe situatii, evreii sa faca un fel de ‘invitatie’ la persecutie din partea neevreilor cu care vin in contact. Astfel, ei cad victima antagonismului comunitatii lor. ‘Evreul e diferit de ceilalti oameni’, aceasta ar fi dominanta relatiei dintre un evreu si un neevreu. El arata si gandeste diferit, are o traditie diferita si pur si simplu refuza sa se integreze in peisaj.”

In alta ordine de idei, Churchill lauda comunitatea evreiasca ca fiind “sobra, muncitoare si avand un respect deosebit pentru legile tarii” si face un apel la poporul britanic de a nu lasa acesta comunitate prada persecutiilor, de orice fel ar fi ele. “Nu este o virtute a incuviinta in mod tacit raul. Umanitatea este scoasa in evidenta in momentul in care se protesteaza impotriva actelor de cruzime si persecutie ale aproapelui.”

Articolul cu pricina a fost descoperit de istoricul Richard Toye de la Universitatea Cambridge, in arhivele care adaposteau documente legate de Winston Churchill. La vremea respectiva, secretara personala a cunoscutului om politic l-a sfatuit ca ar fi improprie publicarea unui asfel de articol si astfel nu a mai vazut lumina tiparului.

Winston Churchill a fost votat “cel mai mare britanic al tuturor timpurilor”, in cadrul unui sondaj realizat de BBC in 2002. (M.M. - Novopress Romania)

Seful Statului Major al fortelor armate americane, generalul Peter Pace (foto), a declarat luni ca el considera homosexualitatea ca fiind “imorala”, informeaza agentiile de presa internationale. Homosexualitatea a fost catalogata ca fiind la fel de imorala ca si un act de adulter savarsit de catre un angajat al armatei.

“Personal, nu as dori sa fie aplicata o politica de toleranta largita fata de comportamentul homosexual, la fel cum nu doresc sa ne facem ca nu vedem cand cine stie cine se culca cu sotia altui camarad de arme. Condamnam aceste acte imorale”, a spus acesta intr-un interviu publicat de Chicago Tribune. Generaul a mai afirmat ca sustine actuala politica “nu intreba, nu spune” a Pentagonului, care permite angajarea de cadre cu orientari homosexuale, cu conditia ca acestea sa nu faca public acest lucru si sa nu aiba relatii sexuale. In acelasi timp, legea semnata in 1993 de fostul presedinte Bill Clinton, interzice ofiterilor sa intrebe oamenii din subordine despre orientarea lor sexuala. (D.S. - Novopress Romania)

articol de: Prof. Mircea Costache, Deputat PRM de Buzau

preluat de la: http://www.ziarultricolorul.ro/eveniment.html?aid=5627

Oamenilor nu le plac scandalurile politice, nu le plac sforariile, minciunile, fatarniciile. Si, cu toate astea, sondajele trucate arata ca cetatenii îl sustin - cu mic, cu mare - pe Traian Basescu. Paradoxal, pentru ca domnul Basescu este o natura conflictuala, un individ vesnic pus pe harta, sacrificîndu-si apropiatii fara nici o retinere. Omul cu cea mai mare samînta de scandal, care i-a suflat de sub nas pîna si lui Petre Roman Partidul PD (FSN), dupa ce i-a spus “esti cel mai bun, Petre”, a fost deputat de Vaslui, fara stralucire, ministru peste vapoare, vagoane, cai ferate, avioane, sosele si autostrazi, apoi a devenit stapîn peste bordurile, tramvaiele, strazile si gunoaiele Capitalei. Nu i-a placut Consiliul General, cu exceptia unora dintre consilierele PD-iste si chiar PNL-iste. A încropit o alianta, care, desi reunea rechini, învîrtiti, smecheri si tot felul de puslamale, a luat ochii celor care nu mai suportau perpetuarea la Putere a lui Miki Spaga, Hrebenciuc si a tuturor nepotilor matusii Tamara. Asa au ajuns românii sa înlocuiasca baronii PSD cu oligarhii PD-PNL.
Au fugit de hoti, si au dat de manglitori, au fugit de banditi, si au dat peste tîlhari, au fugit de peceristul Cozmânca si au dat peste utecistul zdrenturos la gura Emil Boc, cazut în cap în direct, în prime-time, primarul din avion al Clujului, care seamana leit cu tovarasul Kim Ir-Sen. Au fugit de alde Musetescu, si au dat peste alde Videanu, Berceanu, Vosganian si alti guzgani. Pîna cînd, oare, vor tot fugi românii de mafioti si vor da peste alti hoti, fara sa-si dea seama ca ei sînt, de fapt, frati întelesi în secret sa jefuiasca avutia nationala la infinit? Vrea cineva sa readuca tara si viata oamenilor la normalitate fara sa distinga clar între corupti si oameni cinstiti? Crede cineva ca poate trai demn, într-o tara civilizata, fara sa respecte munca, cinstea, harnicia, competenta si patriotismul? Chiar nu se întelege faptul ca, tot pendulînd noi între infractorii unora si escrocii altora, am ramas alaturi de mersul lumii si ne-am facut tara praf? Alternativele care ni se ofera acum, dupa 17 ani de jaf si anarhie, sînt urmatoarele:
1) Sa alegem în continuare între sitemul ticalosit marca PSD si sistemul ticalosit marca PD-PNL;
2) Sau, sa alegem, în sfîrsit, sistemul national si justitiar pentru instaurarea adevaratului stat de drept si a unei vieti normale în tara noastra, sub o guvernare PRM? Cît despre sondajele trucate care terfelesc nobila stiinta a sociologiei, i-as  sugera regizorului Cristi Puiu sa faca un film în completare la “Moartea domnului Lazarescu”, purtînd titlul “Sondajele domnului Lazaroiu”, care va cîstiga cu siguranta premiul “Baronul Münhausen”. Diversiunea ca ne-am întoarce iar la Vacaroiu, daca îl vom suspenda pe Basescu, nu tine. Mai bine o luna cu un presedinte interimar, cu competente limitate, fie el si Vacaroiu, decît înca 3 ani de scandaluri interminabile, de combinatii mafiote, de hahaituri si chefuri bezmetice si de rusine nationala, în fata întregii lumi, sub perfidul Traian Basescu, cel care s-a autoiluzionat ca poate prosti lumea la nesfîrsit cu fitele lui jalnice de “presedinte jucator”, în vreme ce ne-a aratat de atîtea ori ca, în realitate, e doar un presedinte dansator.

Doamne ajuta.

UE nu este Raiul… dar nu este in nici un caz nici Iadul. Vor fi
dezavantaje si dezavantaje, atat in cele trupesti cat si in cele
sufletesti. Pentru cine se plange de “raul” care vin prin UE,
reamintesc
ca perioadele de prigoana ale Bisericii au fost cele mai fecunde in a
separa “oile de capre” si in a da Bisericii Biruitoare cohorte intregi
de
sfinti marturisitori si mucenici, rugatori pentru lume. Nu stiu daca
intram intr-o astfel de era. Daca nu, atunci putem sa fim linistiti,
nu?
Daca da, atunci nu trebuie decat sa ne bucuram si sa dam slava lui
Dumnezeu. Stiti cum cerem in Acatistul Sfintei Cruci lui Dumnezeu sa ne
inmulteasca ispitele si ostenelile, tocmai pentru a ne inmulti totodata
si
harul si ajutorul Sau. Sa ne bucuram ca rugaciunile ne-au fost in
sfarsit
ascultate. Daca intr-adevar opiniile celor ce cred ca intram intr-o
perioada de ispite si incercari sunt corecte, atunci poate ca vom avea
ocazia sa dam mai bine marturia propriei noastre cucernicii. “Cand nu e
razboi, multi viteji se arata!” Vom trai si vom vedea astfel cine sunt
adevaratii viteji la ceasul incercarii.

Personal tind sa nu prea fiu de acord cu astfel de viziuni pesimiste,
dar
daca se va dovedi ca este asa, nu trebuie sa ne pierdem barbatia si sa
mergem mai departe. Dumnezeu va fi cu noi pana la capat.

Toate cele bune!
Casian

> Este trist sa auzim astfel de lucruri. Acesta-i rodul ecumenismului.
> Este curata nebunie sa predici oamenilor ca UE este un imperiu al
> bunastarii, asa cum fac patronii ziarului “Lumina” de la Iasi,
> patronat de Mitropolia Moldovei si Bucovinei.
>
> In realitate U.E. este un imperiu al raului, al satanizarii, al neo-
> comunismului si al scaviei.
>
> U.E. este comunismul “cu fata umana” despre care vorbea Iliescu din
> 1990.
>
> Pr. Vasile

“Prietenii” umanişti s-au plâns din nou de încălcarea drepturilor omului în ceea ce priveşte noua Lege a cultelor, mai exact a legii 489/2006.

Două sunt chestiunile ce dor: pretinsa cenzură făcută posibilă de lege şi limitarea numărului asociaţii religioase recunoscute în România ca fiind culte.

Continuare: http://viziuni.wordpress.com/2007/01/17/legea-cultelor-si-pretinsa-cenzura/

Autor: Florian Bichir / EvZ / 17 Ianuarie 2007

Politica romaneasca sufera si pentru ca nu a aparut nicio formatiune autentica de dreapta.

Taranistii n-au fost niciodata de dreapta, ba dimpotriva. Cu toata componenta sa conservator-ardeleana, in perioada interbelica, PNT, prin programul sau agresiv-rural, s-a postat la stanga esichierului politic. In afara de Miscarea Legionara si cateva partide efemere, gen Liga Apararii National-Crestine a profesorului Alexandru C. Cuza sau Frontul Romanesc al lui Alexandru Vaida-Voevod, dreapta romaneasca - in sensul actual al termenului - a apartinut PNL.

La intarirea burgheziei romanesti, la reformele institutionale, controlul monetar, toate izvorate din lozinca “Prin noi insine”, national-taranistii nu au putut sa raspunda decat prin programul economic destul de precar  al lui Virgil Madgearu si printr-un populism ieftin, ridiculizat in epoca prin itarii lui Mihalache.

Nu intamplator, Biserica Ortodoxa, cea mai conservatoare si traditionalista institutie a sprijinit politic PNL, combatand violent taranismul pe care, datorita componentei sale greco-catolice, il denumea “papistasism”.

Nici dupa 1989, renascutul PNT, la care Seniorul Coposu i-a adaugat Crestin si Democrat, nu a facut o figura de dreapta, desi a fost perceput ca atare datorita anticomunismului si cererilor insistente de “restitutio in integrum”.

In chiar primii ani, PNTCD-ul a renuntat la mesajul national, lucru care a dus la crearea PUNR-ului in Transilvania, care, prin definitie, era bazinul sau electoral, fieful lui Iuliu Maniu. O alta greseala a fost abandonarea mesajului rural, dand astfel posibilitatea PDAR-ului sa se infiinteze si sa culeaga voturi in satele din Regat.

De 17 ani, schema politica romaneasca este dezechilibrata, si asta pentru ca dreapta este admirabila, dar lipseste cu desavarsire. Partidele etichetate a fi de dreapta nu au reprezentat in anii postdecembristi decat un surogat.

Structural de dreapta, PNL-ul a ajuns de centru datorita ispitei populiste, nascuta din politicianism si saracia postcomunista. Noul PLD, cu toate declaratiile sale de fidelitate fata de dreapta, prin conotatiile sale social-civice aluneca mai mult spre centru, mult mai in stanga actualului PNL, acaparat de Tariceanu.

Nevoia de un pol al dreptei este evidenta prin incercarea Partidului Democrat - a nu se uita, continuator al FSN - de a-si gasi o identitate crestin-democrata, populara. Cu o stanga deocamdata redutabila in Romania, PD nu-si poate gasi bazin electoral decat la dreapta. Zbaterile ideologice ale PNTCD, ale PNG, ale partidului lui Talpes, care tintesc spre dreapta, arata ca exista o seductie a dreptei, nematerializata inca. A aparut goana dupa dreapta…

Confuziile doctrinare fac insa ca multe dintre aceste incercari sa para ridicole. Un mesaj autentic de dreapta trebuie sa contina, in termeni ideologici: conservatorism, nationalism, crestinism, lucru care pare a fi insa uitat.

Cum sa se coaguleze dreapta romaneasca atata timp cat in prezent ea se reduce la un manunchi de intelectuali, care se recunosc mai mult in ceea ce se numeste neoconservatorism?

articol de: Paul Goma (”Jurnal 2006″)

* Este el, Vladimir, fiul lui Leon Tismaneanu - cetatean sovietic, “lucrator” în timpul razboiului la Radio Moscova, sub directia lui Rautu, trimis în România ocupata de rusi?; a fost L. Tismaneanu unul dintre importantii si ferocii agenti ai comunizarii, sovietizarii, martirizarii tarii noastre?; a fost el director adjunct al Editurii Politice si plin al catedrei de marxism-stalinism, la Universitatea Bucuresti - nu “leninism”, cum edulcoreaza fiul meseria tatalui?
* Este el fiul Herminei, casatorita Tismaneanu, si dînsa redactor la Radio Moscova, cetatean sovietic, în România ocupînd functii-posturi de importanta politica?; a fost dînsa - cît a fost - director de cadre în Ministerul Sanatatii?
* Este el, Vladimir, nepotul Cristinei Luca-Boico, expulzata din Franta pentru spionaj în favoarea sovieticilor?; nu a ocupat si ea “posturi importante” în RPR, atît pentru merite personale (!), cît si pentru ale sotului sau Mihail R. Boico, “spaniol” si el, rus, în România general de “graniceri”, citeste: de Securitate, fiindca îi obliga pe soldati sa-i interpeleze, sa-i împuste, nu pe cei care intrau clandestin în RPR - (sic!) - ci pe/în nefericitii români care,  disperati ca “americanii nu mai vin”, încercau sa fuga  din raiul edificat si de ei, “spaniolii” sositi de unde, daca nu din… URSS?
* Nu ca “pui de bolsevic” si-a petrecut V.T. copilaria, adolescenta în ghetoul bolsevicilor: Cartierul Primaverii?; au mîncat el si ai sai - puiul-de-bolsevic - pe saturate, s-a îmbracat decent, chiar luxos în comparatie cu milioanele de români flamînziti chiar de ei, în zdrente, supravietuind în “libertate”, fiindca tara-ntreaga era un complex de lagare si de închisori unde piereau elita României, tineretul ei, taranimea pentru ca… nu gîndeau marxist-stalinist, cum impuneau si parintii sai?; nu frecventa el - în virtutea “egalitatii de tip sovietic” - o scoala speciala, pentru puii bolsevicilor, unde i-a avut colegi pe Nicu Ceausescu, pe Radu Ioanid, nerusinatul holocaustolog de azi (si membru de onoare în “Comisia Oprea”)?
* S-a plîns V.T. ca tatal sau a fost dat afara din partid prin 1958 (ca urmare a întreturnatoriilor dintre ei, tovarasii-de-veacuri: l-a sapat subalternul sau, Radu Florian, ca sa-i ia locul; s-a mai plîns ca, dupa plecarea lui în Occident, mama ramasa în România era vizitata “practic aproape saptamînal” (ce limba-i asta: marylandeza?) de Securitate, ca sa-l convinga pe fiu sa nu mai ponegreasca, la “Europa Libera”, Patria Româna… Vrea neaparat sa-i aduc aminte cum au fost pedepsite pentru exact aceeasi “vina” multe alte mame, de pilda a Monicai Lovinescu -  adevarat, aceea nu era evreica, nici comunista, nu era “eroina” din Spania, nu era cetateanca sovietica si nu fusese nici macar un minut sef de cadre la Ministerul Sanatatii, motiv pentru care a  ajuns la groapa comuna?
Dezolant, însa întrebarea urmatoare nu poate fi ocolita: Ce a suferit familia Tismaneanu de pe urma “persecutiilor” regimului comunist?
* a fost lasata muritoare de foame?;
* a fost alungata din casa? (care casa: cea confiscata de ei, revolutionarii, burjuilor odiosi - si antisemiti?);
* au fost membrii ei macar anchetati de Securitate (nu vizitati, la domiciliu) - “Ca la Securitate”?;
* cîte minute/zile/luni/ani au fost aceia retinuti/detinuti?;
* cine/cîti dintre ei au murit în închisoare?;
“Raspunsul” l-a dat Cristina Boico (matusa pe care Vladimir o iubea foarte mult), dupa ce s-a re-strecurat în Franta, ca “eroina a  Rezistentei Franceze”: “În România am fost persecutati ca evrei si comunisti”.

• Dr. Ist. Luchian Deaconu
  http://ro.altermedia.info/opinii/alte-reactii-la-adresa-raportului-tismaneanu_5997.html
• Scenariul Holocaustului reluat in piesa “Raportul Tismaneanu”
  Autor: Diana Iane
• Noi proteste fata de raportul Tismaneanu
  Autor: Constantin Dobre

• Somn usor, domnule Presedinte!
  Autor: Corneliu Florea
• Refutarea raportului Tismaneanu
  Autor: Radu Negrescu-Suţu

Autor: Florian Bichir / EvZ / 7 Ianuarie 2007

Link: http://www.evenimentulzilei.ro/article.php?artid=286723

Nu sunt de acord cu cei care sustin ca Legea cultelor este reverenta lui Traian Basescu fata de patriarhul Teoctist. In primul rand aveam nevoie de o lege a cultelor, pentru ca din 1989 incoace in Romania s-a lucrat dupa un act normativ din 1948, facut de comunistii veniti cu o zdreanta rosie in loc de tricolor pe tancurile sovietice.

Mai exact, dupa Decretul nr. 177/1948, publicat in Monitorul Oficial nr. 178 din 4 august 1948, si care permitea imixtiunea masiva a statului in chestiuni care privesc libertatea religioasa si de constiinta, chestiuni ce tin de viata privata a fiecaruia. Acest decret comunist stipula ca sunt recunoscute in Romania numai 14 culte religioase.

Ei bine, an de an, Romania era criticata ca nu are o lege a cultelor, iar acest lucru aparea explicit in raportul anual al Departamentului de Stat american privind libertatea religioasa din Romania. In plus, Uniunea Europeana critica lipsa unui cadru legal al religiei in tara noastra.

Si uite ca, de bine de rau, pana la urma ministrul Adrian Lemeni a reusit sa  faca  ceea ce n-a reusit niciun alt ministru al cultelor postdecembrist, poate cu exceptia lui Laurentiu Tanase, care s-a zbatut enorm sa dea o lege a cultelor. Or, iata, acum  avem una. Nicio lege nu este perfecta si poate fi modificata, dar cred ca este bine ca ea exista. Discutii pe marginea  acestora  vor exista, se pot face, iar legea poate fi amendata.

Dar de ce atata ura si mai ales din nou o campanie impotriva Bisericii Ortodoxe? S-a uitat oare ca Biserica Ortodoxa a fost maleabila, concilianta? Ca a acceptat sa renunte la titulatura de „biserica nationala”, care aparea in Constitutia din 1923 - cea mai liberala constitutie din epoca? S-a uitat ca tot Biserica a cedat, iar pentru a fi recunoscut, un cult religios trebuie sa faca dovada ca are un numar de adepti cel putin egal cu 0,1 la suta din populatia tarii, adica aproape 23.000. Si nu de 0,5%, cat ceruse Biserica Ortodoxa initial.

De unde atata ura? Si de ce li se pare unor intelectuali - culmea foarte anti-ortodocsi, dar sensibili la tot ceea ce inseamna secta ori cult neoprotestant - ca Biserica Ortodoxa este favorizata fiindca ia bani mai multi? Este incorect ca banii  se dau  proportional cu numarul credinciosilor? Ati dori ca o biserica majoritara cu  aproximativ 15.000 de biserici si 19 milioane de ortodocsi sa primeasca tot atat cat cine stie ce secta obscura care numara o mana de adepti? Ce este incorect si unde este avantajul?  Este vina ortodocsilor ca sunt majoritari?

Ii informez pe acesti intelectuali, culmea cam aceiasi care au cerut si scoaterea icoanelor din scoli, ca in Germania exista un impozit religios, iar odata colectat, statul distribuie banii cultelor, si  tot in functie de procentul credinciosilor. Sa fie discriminare in Germania? N-as crede! Sunt mai degraba tentat sa cred ca la mijloc este vorba despre o isterie anticrestina intretinuta de unii care au sufletul ros de pacate sau, pur si simplu, care nu cred in Hristos.

Link: http://www.evenimentulzilei.ro/article.php?artid=286723

„Ortodoxia pe litere, indreptare de fundamentalism literar”, de Mircea Platon
Editura Christiana, Bucuresti 2006

Analistii fata cu fundamentalismul, (fragment)

…..

Şi aşa s-a întâmplat cu recentul caz al „exorcizării de la Tanacu”. S-a vorbit de Evul Mediu, de „criminalul cu barbă roşie” care ar trebui „răstignit”, „obiceiuri primitive” contrare creştinismului care e „o religie a valorilor” (de parcă ar fi filosofia lui Kant), de religia ortodoxă care edu¬că şcolarii „să se teamă, să privească cu ură şi să discri¬mineze”, de scoaterea religiei din şcoli şi a Patriarhului Teoctist din „fruntea procesiunilor menite să aducă ploaia pe pământ”, de „conservatorismul reacţionar” al intelec¬tualilor din mediile urbane asemănători liderilor „fundamentalismului islamic”, de diferenţa dintre „lupta iluzorie a exorciştilor cu Răul şi lupta cu relele sociale sau comu¬nitare, care este una reală, concretă, civică”, de „delir mis¬tic”, dărâmarea Patriarhiei şi „exorcizarea” (adică ucide¬rea) Patriarhului etc. Unii preoţi de mir au sărit să-şi ceară iertare în faţa credincioşilor pentru „fărădelegile de la Tanacu”, un altul a fumegat împotriva unei „reţele de mănă¬stiri naţionaliste şi antiecumeniste din Moldova”, un altul a cerut „restricţionarea accesului mirenilor la spovedanie în mănăstiri”. In fine, şi la noi s-a trecut la ventilarea pro¬priilor agende, mânii, frustrări, conflicte intestine (între călugări şi preoţii de mir) şi interconfesionale. Ilustrativă în acest sens este concluzia din finalul unui articolul de Ion Zubaşcu în România liberă: „Toată ţara s-a acoperit de mă¬năstiri fără să ştie cineva cu adevărat ce se întâmplă din¬colo de zidurile lor şi cine sunt de fapt vieţuitorii care au abandonat lupta cu şinele şi societatea, alegând calea ris¬cantă a fanatismului religios. Scriem de ani de zile că în Biserica Ortodoxă Română este nevoie de o reformă pro¬fundă, de multă ordine şi legalitate, dar până acum nu pare să ne fi auzit cineva. Cu această crimă îngrozitoare de la Mănăstirea Tanacu s-a ajuns la o limită dincolo de care nu se poate înainta fără schimbări majore în structurile profun¬de ale Bisericii Ortodoxe Române”.

Cert e că nimeni nu a aşteptat ca justiţia - aşa cum e ea în România - să-şi spună cuvântul. Nici măcar Bise¬rica. După cum a remarcat şi BBC-ul, părintele Daniel Corogeanu a fost caterisit fără a fi fost judecat de consistoriu. Atunci ce să ne mai mirăm că aceeaşi oameni - cum ar fi Gabriel Andreescu sau Ioan Groşan - care în cazul gurului Bivolaru îndemnau la ponderaţie, administrarea de probe şi respectarea deontologiei profesiei de jurnalist, în cazul sta¬reţului Daniel Corogeanu se arată a fi iuţi la mânie.

Mi-e teamă că mai „medievali”, mai de gloată şi mai susceptibili de frisoane iraţionale au fost şi sunt repre¬zentanţii presei decât inculpatul ieromonah Daniel. Dacă acesta din urmă n-o fi având discernământul duhurilor care i-ar fi prins bine pentru ceea ce a încercat să facă, analiştii noştri, grăbiţi să mai dea o lovitură „fundamentalismului”, au uitat de discernământul logic, de codul deontologic, şi de onoare. Onoare care, în cazul Bisericii, a fost „reperată” în poziţia „laicatului ortodox de calitate, ataşat acelei «ur¬banităţi» a credinţei pe care o incarnează Andrei Pleşu, Teodor Baconsky, Horia-Roman Patapievici, Cristian Bădiliţă, Toader Paleologu, Dan Ciachir”. Adăugându-1 la această listă şi pe Adrian Papahagi, autorul rândurilor de mai sus, trebuie să menţionez că, oricât de mult i-aş preţui pe aceşti intelectuali, şi oricât aş deplânge faptul că unii dintre ierarhii noştri nu fac mai mult pentru a-i asocia dis¬cursului public non-liturgic al Bisericii, onoarea acesteia nu stă doar în laicatul de calitate, urban şi rafinat, dar că¬ruia în anumite cazuri i-a luat destul de mult pentru a lua calea Bisericii, şi că mănăstirile nu sunt populate de laica¬tul care reprezintă „urbanitatea credinţei”. Dramele, pati¬mile şi pătimirile României profunde (şi de multe ori nă¬moloase) scapă rafinaţilor citadini, fie ei şi ortodocşi.

De fapt, „exorcismul de la Tanacu” e mai impor¬tant pentru liniile pe care le trasează în interiorul Bisericii decât în afară. Senzaţionalismul şi tendenţionismul anti-monastic n-au început acum. Pentru a nu mai coborî până la Reformă, voi spune doar că în secolul al XVIII-lea discursul protestant şi luminist împotriva vieţii monastice, bazat şi el tot pe sentiment, a dus la apariţia unui gen literar cu certe reuşite estetice (de la Diderot la Sade şi la romanul gotic englez) care pune în umbră mizerabilele articole apă¬rute în presa română de astăzi. Şi tot în acel secol a explo¬dat în mod dramatic şi mai vechea dispută dintre jansenişti şi iezuiţi, care pare a-şi găsi o corespondenţă în B.O.R. de astăzi. In 1728, după ce în 1710 Ludovic al XIV-lea dărâ¬mase mănăstirea Port-Royal, janseniştii şi-au găsit un nou punct de raliere la mormântul diaconului Paris. Deşi acesta murise fără să renunţe la jansenism, bolnavii care se du¬ceau la mormântul său se vindecau. Faptul, pretindeau jan¬seniştii, dovedea clar că diaconul nu murise în eroare reli¬gioasă, ci din contra. Minunile, atestate de oameni respec¬tabili (printre care fratele mai mare şi extrem de pios al lui Voltaire), au dat naştere trei ani mai târziu la o întreagă mişcare, a convulsionarilor, de caracter destul de dubios, în care religia se întâlnea cu şarlatanismul. Condamnările papale împotriva janseniştilor, pamfletele iezuite împotriva convulsionarilor, ca şi introducerea obligaţiei de a dovedi pe patul de moarte că te-ai spovedit la un preot care a ac¬ceptat bula antijansenistă Unigenitus - altfel nu ţi se administra l’extreme onction - au dus la o ruptură drama¬tică în sânul Bisericii catolice franceze. De o parte stăteau janseniştii, cu aliaţi în rândul „masselor” citadine, al micii burghezii, al avocaţilor şi al unor ierarhi, de cealaltă - ie¬zuiţii, cu o parte a episcopilor, marea nobilime, ţăranii şi regele. Dacă iezuiţii au reuşit să-i elimine pe jansenişti din învăţământ şi episcopat, janseniştii au izbutit să-i suprime pe iezuiţi în toată Europa şi, la Revoluţia franceză, arondismentele populate de ei au fost cele mai fervent jacobine. De fapt, de o parte a rămas entuziasmul religios care, lăsat fără ierarhie, s-a transformat în febră politică, de cealaltă parte au rămas, alături de ţăranii credincioşi, mai ales ierarhia mondenă şi abaţii de salon, episcopii atei din care s-a ales mai apoi un Talleyrand. De o parte a rămas energia populară, de cealaltă onctuozitatea prinţilor Bisericii. Şi de pierdut a avut întregul catolicism francez.

Este exact ceea ce, judecând după reacţiile anti-tanaciene, ne pândeşte şi pe noi. Să ne refugiem în elitism laic sau secularizat. Să condamnăm „fundamentalismul” din mănăstirile moldovene. Să cerem „bilete de confe¬siune” enoriaşilor şi „certificate psihice” novicilor. Scan¬dalul de la Tanacu nu e un scandal al Bisericii reacţionare, „înnoirea” nu e soluţia, ci cauza anumitor slăbiciuni ale Bisericii. Teodor Baconsky scrie că Daniel Corogeanu e prea tânăr pentru a fi duhovnic. Dar s-a întrebat cineva de ce în ultimii zece ani s-a dus o îndârjită campanie de înti¬nerire a stareţilor şi episcopilor din Mitropolia Moldovei şi Bucovinei? S-a întrebat cineva de ce, tot acolo, s-au pen¬sionat forţat atât de mulţi preoţi bătrâni, dar în putere, pen¬tru a fi înlocuiţi cu tineri ecumenici, de şcoală nouă? A sesizat cineva că în calendarul religios al Mitropoliei Mol¬dovei şi Bucovinei s-au înmulţit dezlegările la peşte, astfel încât moldovenii au acum un regim mai bogat în fosfor de¬cât cel al restului ţării? întrebat la Radio Trinitas despre canonicitatea acestui lucru, un preot portavoce mitropoli¬tană a răspuns: „Da’ ce, vă deranjează să mâncaţi mai mult peşte?!”. Aud că la acelaşi post de radio se argumentează în favoarea introducerii teatrului în instituţiile de învăţă¬mânt religios. Seminariştii şi studenţii vor pune de acum în scenă piese cu vieţile sfinţilor menite să ne ridice nivelul moral şi să ne îndemne a ne duce la biserică. E exact ceea ce făceau iezuiţii în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea. Şi nu mă miră. Dacă tot intenţionăm să ne transformăm mă¬năstirile în puncte de atracţie turistică, cu „monahi” în cos¬tume de „epocă” reconstituind pentru deliciul turiştilor străini scene de pitoresc monahal de altădată, nu mă miră că „urmarea lui Hristos” în mănăstire lasă loc „imitaţiei sfinţilor” pe scena teatrului. Nişte impersonatori ai sfin¬ţeniei nu pot înţelege, judeca sau apăra Biserica.

Nu ştiu dacă Părintele Corogeanu e vinovat sau nu, deşi dosarul alcătuit de BBC aruncă umbre de îndoială asupra versiunii vehiculate de ziarele româneşti până acum. Ceea ce ştiu e că pe vremea nu demult apusă când nu existau duhovnici chiriarhali de 24 de ani, ci mărturisitori ca părintele Paisie sau Cleopa, nu se dădea oamenilor prilej de sminteală. Biserica au luat-o din mâinile bătrânilor ie¬rarhii de şcoală nouă ale căror tendinţe de calvinizare a ortodoxiei, de scurtcircuitare a canoanelor şi canonirilor, au urmări dăunătoare şi în plan social şi bisericesc. Având în faţă spectrul „teatrului” din Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, nu pot să nu mă bucur de iniţiativa Î.P.S. Bartolomeu al Clujului de a iniţia „cursuri” de duhovnicie care să completeze pregătirea scolastică a viitorilor preoţi.

Aşadar se cere nu restaurarea canonică, ci înnoirea B.O.R. într-un moment când până şi catolicii încearcă să-şi reînvechească vinul liturgic. Dar care e identitatea avută în vedere, care e modelul acestei operaţii cosmetice? Corupţie şi cazuri de extremă mizerie umană - de la pedofilie la moartea datorită refuzului tratamentului medical - există în tot spectrul religios, de la catolici la baptişti. Neîmbisericiţii care atacă Ortodoxia în România, atacă Baptismul sau Catolicismul în America. Cazuri de corupţie se găsesc în orice corporaţie religioasă sau politică. Atunci de ce să reformăm Ortodoxia? Să o mai diluăm? Dar avem garanţia că vor fi românii mai buni fără Biserică, sau cu o „religie în limitele raţiunii”? Este instinctul „secular” al românului mai sănătos decât tradiţia religioasă? Nu am nici un indi¬ciu. După 1989 românii au dat dovadă de crasă nesimţire şi debusolare politică, votându-i cu sârg pe neo-comunişti şi neo-securişti. Până una alta, Ortodoxia - pe care din fericire nu ne-am ales-o în aceşti ani, ci ne-a fost lăsată moşte¬nire - rămâne singurul nostru semn de nobleţe. Şi asta pentru că ne transcende în timp şi intenţii pe toţi: intelec¬tuali „urbani” sau nu, burghezi şi ţărani. Să nu ne lepădăm, deci, de ea. Să nu o reformăm sub imperiul unei emoţii. Ci să ne tragem mai aproape de vatra liturgică.

Liberalul Varujan Vosganian a declarat ieri, la Craiova, ca la inceputul saptamanii viitoare ii va da in judecata pe Liviu Turcu si pe Marius Tuca. Senatorul PNL a spus ca inca asteapta scuze de la presedintele Traian Basescu. “Toate afirmatiile calomnioase la adresa mea s-au dovedit a fi o facatura. De altfel, CNSAS a dat un verdict unic in istoria sa in care a spus ca nicaieri in Romania nu exista nicio referire la o astfel de activitate pe care as fi dus-o si nu am facut parte din nicio structura represiva din Romania. Luni, am sa semnez si actele pentru a-i da in judecata pe Marius Tuca de la Jurnalul National si pe Liviu Turcu si voi explica atunci exact si ce tip de despagubire materiala doresc. Din pacate, domnul Turcu a avut o atitudine lasa pentru ca nu a facut publica adresa sa din SUA, refuzand sa faca acest gest de onoare”, a spus Vosganian, citat de Rompres. “Prezenta mea la Bruxelles intr-o functie atat de inalta ar fi putut sa influenteze echilibrul de forte politice din Romania. Prezenta mea de acolo in calitate de comisar european provenind din structurile proeminente ale PNL ar fi dat liberalismului si PNL o recunoastere a contributiei pe care a adus-o si o sustinere, cel putin in plan moral”, a spus Vosganian. Pe de alta parte, Vosganian a spus ca presedintele Traian Basescu trebuie sa-si explice atitudinea fata de persoana sa. “Astept scuze de la Traian Basescu, in primul rand pentru acuzatia de rasism pe care mi-a facut-o, potrivit careia eu as fi spus ca rromii ar trebui dusi in ghetouri. Si mai sunt alte chestiuni pe care trebuie sa le discut eu cu Traian Basescu intre patru ochi”, a precizat Vosganian. (R.G.)

Link: http://www.ziua.ro/display.php?data=2006-11-25&id=211781

Autor: Radu Mihai CRIŞAN - doctor în economie – specializarea Istoria gândirii economice

Descarcă: SECRETUL SABIEI DE FOC

Motto:
Ceea ce-i neadevărat nu devine adevărat prin împrejurarea că-i naţional; ceea ce-i injust nu devine just prin aceea că-i naţional.

Naţionalitatea în margenile adevărului.

Mihai Eminescu, Manuscrisul Din şedinţele Societăţii România Jună. Naţionaliştii şi Cosmopoliţii, în Mihai Eminescu, Opere, vol. IX, Ediţie critică întemeiată de Perpessicius, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1980, pag. 457

„Nu fiţi luptători fără să vă fi adaptat şi perfecţionat o tehnică a contactului cu Dumnezeu. O contactare a infinitului, cu ajutorul inimii smerite.(

Învăţaţi ritmul larg al respiraţiei plantelor şi stelelor. Nu rămâneţi în respiraţia grăbită a fricii sau urii. Luaţi-vă zalele răbdării şi păcii interioare. Rugaţi-vă înainte de a porunci sau de a da sfaturi altora. Nu intraţi în destinul colectiv fără să vă fi găsit pe voi, fără să ştiţi cum să ţineţi luminile din lăuntru aprinse”.*
*Vasile Posteucă, Destinul imperial al românilor. Dumnezeu, Neamul, Omul, Editura Criterion Publishing, Norcross, GA, U.S.A., f.a., pag. 62

Descarcă: SECRETUL SABIEI DE FOC

Link:

http://sitadeasa.files.wordpress.com/2006/11/secretul_sabiei_de_foc____formatul_lesne_transformabil_in_pagina_web.doc

Citeşte mai departe »

Autor: Pr. Iulian Gavriluta

1. Parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa in coma la spitalul din SUA…

2. Campania de scoatere a simbolurilor religioase (icoanele) din scoala

Citeşte mai departe »

Autor: S.R.S. / Ziua

E din ce in ce mai evident ca Theodor Stolojan se misca pe pilot automat. La pupitrul de comanda se afla Traian Basescu. Seful statului conduce un grup politic de interese care vizeaza rasturnarea prin forta a conducerii liberale.

Ceea ce pana in urma cu doua-trei zile parea a fi o operatie extrem de inteligent si minutios organizata, prin care Theodor Stolojan lua cu asalt PNL pentru a pulveriza actuala conducere, astazi se dovedeste doar o harjoneala politica, initiata de Cotroceni. Platforma lansata cu mult tam-tam, in prezenta unor baietei inchiriati si transformati in aplaudaci si care ii are drept autori pe Stolojan si Stoica, se dovedeste a fi un simplu manifest anti-Tariceanu. Pentru ca nu reprezinta un proiect. In jurul insailatului document nu se poate construi un nou partid liberal. Si nici macar o simpla miscare de protest. A trecut prea mult timp de cand cocosul a cantat prima oara fara ca in plan doctrinar sa se fi intamplat ceva nou. Grupul politic de interese, care il are drept varf de atac pe Stolojan, nu a reusit sa construiasca un program. Si, ca urmare, nu are o baza reala nici de constructie a unui nou partid si nici macar de atac devastator impotriva conducerii PNL

Link: http://www.ziua.ro/display.php?data=2006-11-15&id=211210