Sită Deasă

Autor: Cristian Şerban / www.misiune-ortodoxa.ro
Să luăm aminte! …nu numai de faptul că cei patru evanghelişti, adică principalele cotidiane mari din ţară sunt pline de ,,făcături” la adresa Bisericii şi preoţilor, ci şi de faptul că maşinăria aceasta de minciuni pe bandă funcţionează calm de organizat şi uneori cumplit de sadic. Nu am de ce să apăr preoţii fiindcă ei se slăvesc în faţa lui Dumnezeu prin aceste denigrări în lanţ care apar aproape zilnic în presă….Şi dacă îi voi apăra eu, mi-e frică să nu le răpesc cununa cerească, care la un moment dat – după atâta ură adunată şi revărsată în coloane mârşave de gazete – s-ar putea să devină mucenicească. Însă am dreptul ca un om al acestei republici ( sau ca tot omul) să constat că ,,adevărul” ziarelor este luat de unii drept literă de biblie. Dacă prostia unui baietaş abia angajat la ,,mazetă” vede numai maşini de lux, amante, averi colosale, sfinţiri de stadioane - asociate preoţilor de la noi, de ce să nu dăm voie şi unuia care are măcar un dram de minte să constate că cele relatate în ziare sunt una şi că realitatea din teren este alta … Să nu credeţi că biroul de denigrare - desfiinţare - organizat cu scopul de a şterge din memoria generaţiilor imaginea preotului care se luptă pentru salvarea sufletelor enoriaşilor şi se roagă fervent – pe lângă cei patru evanghelişti, nu are şi opt ,,apostoli”. Găsim astfel şi opt ucenici ai ,,sfintei prese”, care puşi aleatoriu, dar aproape obligatoriu împreună ca stare de spirit se numesc: Ură, Râcă, Persiflare, Ofensă, Reavoinţă, Violenţă, Dualism şi Minciună.

Credincioşii presei de scandal

Nedorind să întineze ,,sacrul” acestor evanghelii şi al scrierilor izvorâte din atitudinea celor opt ucenici ai răului, cititorul presei de azi crede în ce vede până la ultima literă. Este cazul şi unui amic de al meu, care îmi mărturisea dorind probabil să mă şocheze că tot ce se scrie rău despre Biserică şi despre preoţi e adevărat şi ,,că el crede în “evenimentu’”!”. Daţi-mi voie în umila mea condiţie de cel mai mic dintre studenţii teologi care şi-au dat vreodată cu presupusul să cred în continuare în cele ce le mărturisesc duminică de duminică în Simbolul Credinţei la Sfânta Liturghie, ci nu în presa care când nu are subiect de scandal inventează unul. Nici un ziar din lume nu consider că este atât de puternic ancorat în adevăr încât să ai pornirea nefirească să spui ,,eu cred orbeşte în cutare publicaţie!”

Prin urmare ,,biblia” presei de scandal are şi credincioşii ei fideli care îi acuză pe cei care văd cât de lată e minciuna despre lume, despre viaţă, despre Biserică, despre referendum, despre preoţi …că au ochelari de cal. Mai bine să am aici pe pământ ochelari de cal, adică habotnicie în a apăra ce a înfiinţat Hristos, şi să sufăr scuipări, hule şi bârfe decât să fiu liber de orice precept de orice învăţătură şi în capul meu să fie doar rezonanţe ale răului învăţat de la cei opt ucenici mai sus invocaţi.

Continuare: http://www.misiune-ortodoxa.ro/news.php?extend.29

Maşinile de lux şi amantele - bombe cu fâs neîntârziat

,,Preoţii au maşini de lux” (publicaţia Bună Ziua, Ardeal) este un titlu care a făcut recent vâlvă. După ce preoţimea este persiflată, ,,miştocărită” şi desfiinţată pentru pretinsa afişare nefirească a unui lux pe care românul de rând nu şi-l permite, pe un rând mai pitit în cadrul aceluiaşi articol se explică totuşi că maşinile văzute la Sibiu, la alegerile eparhiale, erau un pic…închiriate. În alt rând se explică faptul că cele două maşini marca Volkswagen mai arătoase în care au fost văzuţi reprezentanţi ai BOR au fost puse la dispoziţia delegaţiilor care au participat la acest eveniment eparhial important, de un binefăcător. Sunt destul de uimit să constat că doar privind titlul, preotul este văzut şi prezentat ca bogatul nemilostiv şi mai am convingerea că s-a ales praful de visul să mă plimb şi eu - ,,săracul Lazăr” - vreodată cu vreo maşină mai acătării a vreunui patron din oraş. Mi-e frică, cum mă îmbrac aşa în negru şi cum am şi un pic de barbă, să nu fiu linşat.

Mai departe acum - ,,Preoţii şi amantele”!!? Trei ziare naţionale subliniază că la iniţiativa Mitropoliei şi Bucovinei s-a constituit un Comitet de protejare a Căsătoriei şi Familiei (comitet condus de mireni, ci nu de clerici) care să adune semnături pentru a se introduce în Constituţia României textul : ,,În Romania poligamia este interzisă iar căsătoria este permisă doar între un bărbat şi o femeie”. Introducerea acestui amendament în Constituţie se poate face dacă românii vor fi chemaţi la referendum şi se va vota pentru.

De la acest amendament exprimat în cuvinte clare şi simple, după metoda telefonul fără fir, patentată de ,,distinşii” ziarişti de la Evenimentul Zilei (care şi-au făcut un obicei din a da palme grele şi mincinoase Bisericii) s-a ajuns la articole de tipul ,,Preoţii şi amantele” sau ,,Preoţii continuă vânătoarea de amante ”. Aceste titluri cei drept incendiare au ridicat tirajele şi şi-au găsit ecoul scontat, astfel că nu mai miră pe nimeni mesajele postate pe site-ul ziarului de aşa zişii cititori fideli, care au numai cuvinte ,,de dulce” la adresa ,,popimii”, ,,boşorogilor de popi” şi la adresa Bisericii Ortodoxe Române, laitmotivul fiind ,,a înnebunit BOR”.

Nu oameni buni! Nu a înnebunit nici BOR şi nici preoţii angrenaţi în acestă acţiune legală de strângere de semnături, acţiune prin care se doreşte ca în România să nu se căsătorească între ei homosexualii. Nimeni în sutană nu a înnebunit, ci dimpotrivă dă semne că societatea românească mai are valori, mai are spiritualitate, mai are demnitate, mai are conştiinţa curată. Ce dacă s-a inventat un pic prin “evenimentu’” că popii fac recensământul amantelor, că bat din poartă în poartă ca să întreabe fetele din familie dacă mai sunt virgine şi poate să mai întrebe enoriaşii dacă au vise erotice când se spală pe dinţi (domnilor de la presa, cum oare asta cu pasta de dinţi v-a scăpat?). Nu mor caii când vor câinii!

Românul prin firea lui nu este nici poligam şi nici homosexual. Am convingerea că cele 500 de mii de semnături, care să confinţească ce frumoasă este căsătoria ca unire firească dintre un bărbat şi o femeie - mai cu seamă că este o intituţie şi o taină lăsată de Dumnezeu – se vor strange. Atunci adevărul va ieşi la suprafaţă, fiindcă minciuna puilor cu trei picioare de tip “evenimentu’” (tip de fantezie recunoscut ca stare de spirit a acestei grupări de ziarişti, de către Ion Cristoiu, director într-o vreme la EZ) se scufundă, dar bunul simţ al românului – adică singura avere care ne-a mai rămas – va ieşi la suprafaţă.

Referendum pe tema căsătoriei între persoanele de acelaşi sex

Lăsăm alte zeci de articole scrise tendenţios pe seama Bisericii, cu referire la controlul averilor, dosarele de securitate, revendicările de terenuri, sfinţirile de pe stadioane sau chiar pe tema vinului de împărtăşanie şi revenim la posibilul referendum. Iniţiativa plecată de la unele grupuri sociale dar şi din partea reprezentanţilor Bisericii din eparhiile Moldovei doreşte să cheme românul la vot spre a spune ,,da” sau ,,nu” poligamiei şi căsătoriei între persoanele de acelaşi sex. E un drept democratic să spui ,,da” sau ,,nu” cum la fel de legală şi democratică este strângerea de semnături în care este implicat şi clerul nostru. ,,Cele 500 de mii de semnături vor fi înaintate Parlamentului în vederea promulgării legii referendumului. Această iniţiativă este susţinută în principal de bisericile creştine din Romania, dar şi de organizaţiile societăţii civile, una dintre cele mai importante şi mai energice fiind Pro Vita” relevă o publicaţie care neavând nevoie să treacă testul puiului cu trei picioare slujeşte adevărului, căii şi luminii (Magazinul Lumea Credinţei, noiembrie 2006)

Pentru faptul că nu există doar conştiintă personală, ci şi conştiinţă publică am convigerea că se vor aduna cele 500. 000 de semnături necesare şi că romanii odată chemaţi la referendum vor răspunde prezent şi vor vota nu cu partea care constituie pentru unii deraiaţi ,,obiectul iubirii”, ci cu mintea limpede, în numele iubirii celei adevărate arătată nouă de Iisus Hristos.

Numărătoarea virginelor sau amantelor este necanonică

În cartea a patra a Codului de drept canonic bisericesc se reglementează relaţia dintre Biserică şi familie, în baza funcţiei Bisericii de a sfinţi. Se subliniază că rolul cel mai important în familie îl au părinţii care trebuie să vegheze ca viaţa de familie să se ducă în spirit creştin, ei dând o educaţie creştină copiilor lor (Cod de drept canonic, canonul 835). Conform Dreptului canonic atât Biserica cât şi familia au rolul de a sfinţi, iar în baza acestui deziderat este legal şi moral să se organizeze o acţiune de stângere de semnături împotriva poligamiei, fiindcă famila creştină este prin esenţă monogamă (aşa cum de Dumnezeu a fost instituită). La fel, este legal şi moral să strângi semnături pentru a opri căsătoria între homosexuali, fiindcă rolul principal al familiei este să dea naştere copiilor, iar homosexualii - oricât de mult ar invoca nu ştiu ce fel de dragoste - nu pot avea copii în urma unirii trupeşti. Nicăieri însă în Codul canonic nu se stipulează că un reprezentant al Bisericii are voie să facă un recensământ al fecioarelor sau să întrebe de relaţiile extraconjugale, de unde minciuna din ziare cum că se face un recensământ al amantelor şi virginelor cu avizul Mitropoliei Modovei este cu atât mai evidentă (… nu am să cred în veci că un mitropolit îşi poate da acordul asupra unei acţiuni nestatutare sau necanonice sau pentru o acţiune care violează intimitatea familiei) . Din declaraţia vreunui preot mai derutat “evenimentu’” şi ceilalţi ,,evanghelişti” moderni vor să facă o peltea care din păcate este şi pestilenţială şi are şi o culoare nesuferită. ,,Noua biblie” de la presă citire… merge pe făgaşul minciunii până li se va trezi ideea, celor care au întocmit-o, să ne cheme la un alt referendum, ca să legalizăm prostia, minciuna şi ura.

Ultimul “circ al foamei”, greu de ingenuncheat

Link: http://www.evz.ro/article.php?artid=280193

Comentarii de pe forum

Sugestie

Demolatorul (d…..r@rdslink.ro), 2006-11-13 03:33:20

Cred ca trebuia umplut un avion Boeing 747 cu Vintu,Basescu,Patriciu,Becali,etc. cam vreo 420 de borfasi faimosi ridicat la 10.000m altitudine si de acolo sa vina in picaj direct pe circul foamei.Ar fi o curatenie absolut necesara pentru Romania.Avionul sa fie cumparat din banii calatorilor.

ce-a construit ceausescu…

Emil (f…..a@gmx.de), 2006-11-12 23:21:35

… cei care-au urmat n-au fost capabili sa zugraveasca zicea cineva. dupa cele de mai sus se pare ca nu-s cababili nici macar sa strice

demolari

afganul (c…..e@hotmail.com), 2006-11-13 01:51:49

luati legatura cu Bin&Laden@com pentru sfaturi practice in materie de demolari.
Reusita garantata.

articol de: Daniela Buruiana-Aprodu / Ziarul Tricolorul

Link: http://www.ziarultricolorul.ro/intern.html?aid=3699&numar=787

În vremurile cînd Basescu practica doua frumoase meserii - marinaria si turnatoria - de multe ori se oprea la Istanbul, de unde încarca tone de carpete cu motivul clasic al rapirii unei cadîne din Serai. Carpetele erau la mare cautare si la români, care le pironeau pe pereti în cele mai ciudate locuri sau le transmiteau ca mostenire si zestre. Bineînteles ca don Base avea si el cîteva acasa, ca si în cabina de pe vapor, pe care, privindu-le în compania esentelor scotiene, i-a venit ideea rapirii din Bagdad a ziaristilor. Din care Basescul a reusit sa stearga doua nume esentiale pentru aflarea adevarului - Hayssam, care sta cu burta la soarele Mediteranei, departe de obositoarele trînte cu madam Macovei, care-l plictisea pe la Justitie, precum si Munaf, pregatit sa se dea spînzurat pentru a-si aduce lînga el mai tîrziu familia pe undeva, prin Australia. La 2 ani dupa victoria împotriva poporului român, lui Base îi cam tremura nadragii. Pentru ca toti fraierii care l-au votat, în speranta înteparii PSD-ului în Piata Victoriei, acum i-ar cam baga în dos macar o scobitoare. Cum Base sufera de lipsa de idei, si-a adus aminte de carpeta aducatoare de profit. Asa ca a lansat zvonul ca printesa mostenitoare a dinastiei Basescu, plimbareata Elena, era cît pe ce sa fie rapita de liftele pagîne, în frunte cu Hayssam. Deplîngînd lipsa de imaginatie a presedintelui, îi propunem acestuia, pentru cresterea popularitatii în sondajele de opinie ale lui Vântu, sa-i rapeasca pe urmatorii:
1) Alina Mungiu-Pippidi, marea moralista a societatii civilo-militare (adica ea e civila, papagalul de barbata-sau e cu grade la Securitate);
2) Andrei Plesi, paharnic fruntas, voluntar al Securitatii, si nu numai;
3) Mona Musca, simbolul nesimtirii în politica româneasca, o sfioasa calugarita a Securitatii; 4) Monica Macovei, nepoata mincinoasa a lui Ion Creanga, povestitoare SF despre reforma în Justitie si, desigur, turnatoare destoinica în paharele Secu;
5) Mircea Dinescu, posesor de limba lunga si parfumata si mascarici de doua parale;
6) Traian Basescu, presedinte, vînator de gaozari si amant feroce. Din patriotism, propunem sa se ofere chiar domnul prezident voluntar în mîinile mujahedinilor de la Cotroceni. Si sa stea ascuns la tanti Nuti acasa, pîna îl vom cauta noi. De altfel, îl asiguram pe presedintele nostru ca nimeni nu va avea nevoie nici de el, nici de ceilalti rapiti. Iar daca Basescului i se va face dor iar de limbute parfumate, zeloase, loiale, admirative, poate apela oricînd la serviciile lacheului Stolojan, ale slugii, pe post de catel, Boc, sau ale tiitoarei Nuti Udrea. Dar s-ar putea ca nici astia sa nu-si mai aminteasca de el.

Link: http://www.ziarultricolorul.ro/intern.html?aid=3699&numar=787

Autor: Dragos Popescu / EvZ

Presedintele PNL Bucuresti, Ludovic Orban, l-a atacat dur, sambata seara, pe presedintele Traian Basescu. onvins ca toti jurnalistii au parasit sala, Orban s-a dezlantuit la cateva minute dupa ce a sustinut o conferinta de presa in fata a circa 100 de tineri liberali prezenti la Scoala Politica “Eugen Piso”, organizata la Sibiu de PNL.

“Dans pe manele la “Ciresica”, (Traian Basescu - n.r.) face pe durul si autoritarul, ii place sa primeasca zilnic raportul de la SRI, de la Armata, de peste tot, de fapt. Ar trebui sa mearga sa primeasca raportul de dimineata la Spitalul Bagdasar (spital specializat in afectiuni neurologice si neuropsihice - n.r.). Din pacate, foarte multi romani il au inca pe Ceausescu ca model de conducator. Cred ca Basescu va fi foarte greu de batut. Sta la sprituri cu Becali, mananca seminte pe stadioane, sunt chestii romanesti pe care nu le face intamplator”, si-a inceput tirada liberalul Orban.

“Amabilitati”

Acesta crede ca actualul sef al statului joaca teatru si ca este un om lenes. “Sa va mai spun ceva. Basescu are insa o charisma negativa. Ce inseamna sa ai charisma? Inseamna sa ai o figura de care sa-ti aduci aminte si peste doua luni. Basescu atrage atentia datorita ochiului stramb, are o figura de killer (ucigas - n.r.).

La Basescu, 80% din ce vedeti voi este o facatura. Este actorie si joaca foarte bine. Eu il cunosc pe Basescu si, in realitate, nu-i place sa munceasca. Ii place de Elena Udrea si ii place whisky-ul. Chiar asa este. Nu-i place sa munceasca, ii place sa faca pe autoritarul”, a spus Orban.

Contactat ulterior de EVZ, Ludovic Orban a precizat ca-si mentine declaratiile, dar ca inregistrarea s-a facut fara acordul sau, “lucru care nu este corect”. Presedintia a refuzat sa faca vreun comentariu.

CARACTERIZARE

Portret, in viziunea Orban

> Danseaza pe manele la “Ciresica”

> Face pe durul si autoritarul

> Sta la sprituri cu Gigi Becali

> Mananca seminte pe stadioane

> Joaca un teatru ieftin

> Nu-i place sa munceasca

> Are charisma negativa (are o figura de care iti aduci aminte si peste doua luni)

> Atrage atentia datorita ochiului stramb

> Are o figura de killer

Link: http://evz.ro/article.php?artid=280141

Autor: Geo Galetaru / Revista “Romania Mare“
„Stefan cel Mare este un mit care provine din perioada comunistă“ si, încă: „Stefan cel Mare era un barbar, de fapt“. Blasfemiile de mai sus s-au făcut auzite în spatiul emisiunii „6. Vine presa“ din 23 octombrie 2006 (B1 TV) si apartin ziaristei Andreea Pora. Sincer să fiu, nu mă asteptam de la duduia cu acest nume la asertiuni cît de cît inteligente (si cît de cît inteligibile!) vizavi de substanta unei emisiuni care, în treacăt fie spus, n-a excelat prin rigoarea criteriilor si nici prin consistenta comentariilor. Nu iau în discutie, aici si acum, profilul „formatului“, modul de stabilire a „clasamentului“ si, cu atît mai putin, ierarhia rezultată în urma unor dezbateri de o calitate, de cele mai multe ori, îndoielnică (direct proportională cu „valoarea“ invitatilor). Constatările de fată vizează „luările de pozitie“ post factum, apartinînd unor „băgători de seamă“ cu o cultură (si o cultură istorică!) de o dezarmantă subtirime. Cît despre buna-credintă a acestor arbitri improvizati („extrasi“, majoritatea, din „societatea civilă“: păi, cum altfel?), nici nu merită s-o mai invocăm, căci ea lipseste cu desăvîrsire. Si asta se vede cu ochiul liber. De pildă, în editorialul „Sophie Scholl si Stefan cel Mare“ („Evenimentul zilei“ de marti, 24 octombrie 2006), Ioana Lupea se dă de ceasul mortii să acrediteze ideea (tălîmbă si periculoasă) că unele dintre valorile emblematice ale românilor sînt simple mituri confectionate de propaganda comunistă, interesată să glorifice un trecut de o (iluzorie) măretie si să facă din el un termen de comparatie pentru prezentul, la fel de măret. Si, dacă „topul marilor români“ îi apare editorialistei noastre „anchilozat în mituri coplesitoare“, explicatia este găsită în dorinta disperată a unei natiuni mici (marcată de „simptomele complexelor de inferioritate“) de a-si inventa „conducători învestiti cu atribute pe care nu le-au avut niciodată, numai pentru a ne simti noi mai bine“. Cine sînt acesti conducători si, prin extensie, valorile pe care românii s-au încăpătînat „să le urce pe statui, să le mortifice pentru a le adula în versete patriotarde“? Păi, nimeni altii decît Stefan cel Mare, Carol I, Mihai Viteazul si Mihai Eminescu, care, în viziunea opacă, schizofrenică si demolatoare a Ioanei Lupea, „nu reprezintă forta, ci slăbiciunea noastră, lipsa de încredere în prezent, în noi însine si în puterile noastre“. Tembelismul strident al unor asemenea consideratii nu mai are nevoie de nici un comentariu. Singura remarcă pe care ne mărginim s-o facem, pe marginea articolului din „Evenimentul zilei“, este că, dacă miturile invocate de Ioana Lupea reprezintă (printre altele) „lipsa de încredere în prezent“, cotidianul în care autoarea îsi deversează mizeriile si-a descoperit, în fine, ratiunea de a fi în glorificarea unor personalităti cît se poate de prezente, ba chiar omniprezente! Dacă „statuile“ lui Stefan cel Mare, Carol I, Mihai Viteazul si Mihai Eminescu sînt ciobite cu ciocanul intolerantei inepte si agresive, statuia lui Traian Băsescu începe să prindă contur si să se înalte falnică, în paginile cotidianului portocaliu! Cel care a pus, primul, umărul la constituirea „noului mit“, a fost, fără îndoială, Traian Ungureanu, iar piatra de temelie a fost o frază care, credem noi, poate figura la loc de cinste într-o antologie a pupincurismului în presă: „Si eu sînt chior, si pe mine mă cheamă Traian, dar Băsescu e Mare!“ Asadar, jos Stefan cel Mare, Mihai Viteazul si Mihai Eminescu! Trăiască noul mit al românilor: Traian Băsescu! Este trist, este revoltător că valori istorice si culturale emblematice sînt tot mai frecvent negate printr-un insidios proces de intentie, iar macularea lor tinde să devină o practică curentă a unei „elite culturale“ avînd vocatia unică a demolării. Mari creatori de artă (si de istorie) au trecut, rînd pe rînd, pe sub furcile caudine ale intolerantei si agresivitătii unor killeri culturali, predestinati tuturor fanatismelor conjuncturale. E timpul ca mercenarii unor asemenea diversiuni abjecte (cam aceiasi, de fiecare dată) să fie contracarati printr-o reactie promptă, bazată pe argumente solide si eficiente, care să neutralizeze aceste campanii concertate, cu tentă si finalitate antinationale! Altfel, ne vom trezi cu Traian Băsescu în loc de Mihai Viteazul si cu Mircea Cărtărescu în loc de Mihai Eminescu!

În 1990, cînd a-i ataca pe asa-zisii disidenti Ana Blandiana, Andrei Plesu, Mircea Dinescu, Gabriel Liiceanu si altii trecea drept un act de sinucidere, vocea limpede si taioasa a poetei Florica Mitroi i-a acuzat de a fi fost clientii de serviciu ai regimului comunist, falsi disidenti, fara autoritatea morala pe care o presupune disidenta. Ajuns presedinte al Uniunii Scriitorilor, Mircea Dinescu si-a luat huliganic revansa, luînd-o la bataie pe incomoda poeta, în chiar anticamera biroului sau de la Uniunea Scriitorilor. Acum, cînd mai toti asa-zisii disidenti îsi dau arama pe fata ca profitori ai revolutiei si instrumente ale Securitatii comuniste, facem un act de dreptate postum, pentru poeta Florica Mitroi, retiparindu-i depozitia. Reproducem, în parte, articolul din 1990 al poetei.

Link:  http://www.ziarultricolorul.ro/dosarele_tricolorul.html?aid=3948&pagina=1

Citeşte mai departe »

INSTITUTUL NAŢIONAL pentru Studiul Totalitarismului protestează contra modului în care producătorii emisiunii “Mari români”, desfăşurat la TVR1 în perioada 27 mai 2006 – 21 oct 2006 au înţeles să manipuleze opinia publică prin desemnarea istoricului Adrian Cioroianu în rolul de susţinător al lui Ion AntonescuEdiţiile din zilele de 14 septembrie şi 21 octombrie au dezvăluit în persoana însărcinată a-l susţine pe mareşal, un vehement acuzator, ce a oferit un spectacol trist al forţei cu care mijloacele media încearcă să confere autoritate unor opinii subiective.

În numele tuturor românilor care au votat pe mareşal, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului protestează împotriva stilului superficial şi distructiv în care TVR a permis să fie tratată candidatura lui Ion Antonescu la titlul de „cel mai mare român”.
Nu mareşalul, ci susţinătorii săi au fost cei cu adevărat nereprezentaţi, excluşi, marginalizaţi în cadrul acestui show de televiziune.

În cele din urmă Ion Antonescu nu poate fi redus la imaginea unui simplu criminal de război, la imaginea unui individ mediocru pe toate planurile, căci, după cum a demonstrat-o topul final, în ciuda unei campanii făţişe de denigrare, mareşalul este considerat unul dintre cei mai mari români.

Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului este dator să atragă atenţia asupra uşurinţei cu care postul naţional de televiziune şi-a arogat dreptul de a face judecăţi istorice în mod arbitrar; Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului pledează pentru responsabilitate, pentru asumarea istoriei naţionale cu toate aspectele ei plăcute şi mai puţin plăcute.

(Comunicat de presa difuzat prin www.totalitarism.ro)

Autor: Daniela SD

Link: http://groups.yahoo.com/group/easternorthodoxforum/message/18107

Am observat un curent de cultivare a cultului personalitatii, mai ales a unui anumit Mitropolit din estul tarii, folosindu-se de un anumit post de radio si probabil, de cursurile pe care acesta le preda la Universitate. Exista persoane total impotriva ecumenismului, dar care nu suporta sa se spuna un cuvint impotriva practicilor si ideilor ecumeniste, deci eretice, ale acelui mitropolit. Daca s-ar fi gindit astfel si pe vremea lui Arie, atunci lumea s-ar fi luat orbeste dupa el numai pentru ca era episcop uns al Bisericii Ortodoxe. Cred ca nu trebuie in nici un caz atacata ierarhia Bisericii, pina la opiniile eretice ale acesteia. De altfel, asa mi-a spus si parintele Calistrat de la Birnova. Sa nu confundam supunerea fata de ierarh cu cultul personalitatii. Totul trebuie sa mearga pina la opiniile eretice. L-am intrebat pe parintele Calistrat: cine imi da dezlegarea sa ma dezic de un ierarh cu pareri eretice, iar raspunsul a fost: Duhul Sfint. Cind am ocazia, ma duc si iau binecuvintarea acelui Mitropolit, dar asta nu inseamna ca exista vreo parte din mine care sa fie de acord cu propaganda sa antihrista.

de Claudiu TÂRZIU

Biserica noastra ortodoxa are o mare problema: ierarhii. Nu toti, doar o parte, care însa ameninta sa-i faca mult rau. Nevrednici sînt si trebuie sa le-o spunem, cu nadejdea ca vom destepta omul din ei. E dreptul si datoria noastra de fii ai Bisericii.

Iz de molima bîntuie tara. Putreziciunea morala se întinde ca o floare a raului cu radacini multiple. O tîtîna salasluieste chiar în Biserica nationala. O spunem cu regret, dar si cu luciditate. Dupa cum cititorii nostri stiu, nu sîntem dintre aceia care considera ca Ortodoxia este sursa esecurilor nationale. Credem si marturisim ca Ortodoxia e calea mîntuitoare. Dar institutia bisericeasca, aceea cu functionari, cladiri si dari la stat, este putreda chiar în inima ei. Din vina unor ierarhi. Arhierei care au uitat ca sînt slujitori întru Hristos si se poarta ciocoieste. Vladici care au aruncat la cos Traditia si citesc Scriptura pe ritmuri new-age-iste. Arhipastori care îi cred învechiti pe Sfintii Parinti si si-au abandonat menirea de învatatori. Chiriarhi care si-au facut idol din ban. Mari preoti care joaca politiceste în toate taberele si sînt mereu servii puternicilor zilei. Ei le sînt modele popilor care dau spagi pentru a capata parohii bogate, care se îngrasa din banutul vaduvei, care “sfintesc” bordeluri si latrine, care sînt pe cît de inculti pe atît de agresivi.

Continuare: http://www.rostonline.org/rost/aug-sep2006/editorial.shtml

Autor: Mike Whitney

ADMINISTRATIA BUSH a respins în mod repetat apelurile Coreei de Nord pentru încheierea unui pact de „ne-agresiune”. Bush crede că i se cuvine dreptul să atace pe cine doreşte dacă este în interesul naţional, sau mai simplu spus, dacă aceasta promovează ambiţiile sale pentru o dominaţie globală.

Bush a susţinut deschis „schimbarea de regim” în Coreea de Nord şi a plasat ţara pe lista sa a axei răului. La nivel personal, Bush a afirmat că îl „detestă” pe Kim Jung-il şi s-a referit la el ca la „un pigmeu”.

Aceste provocări au fost luate în seamă aşa cum se cuvine în Coreea de Nord. Kim ştie că este candidat de frunte pentru un atac pre-emptiv în cazul în care nu dezvoltă un mijloc credibil de intimidare. Orice persoană sănătoasă va trage aceeaşi concluzie chiar de nu va fi umilită în public ca fiind „rea”.

De aceea Kim a anticipat situaţia cea mai rea şi a plănuit propria apărare, acesta este mesajul de bază în spatele detonaţiei nucleare de duminică. Programul de înarmare a lui Kim este consecinţa logică a atitudinii agresive a lui Bush. Dacă nu ar fi existat nici o ameninţare, nu ar fi existat nici o explozie.

Continuare: http://ro.altermedia.info/opinii/norul-ciuperca-deasupra-onu_5286.html#more-5286

Fostul agent MI5 David Shayler prezinta noi dovezi in favoarea unei anchete amanuntite despre atentatele de la Londra, din 7 iulie 2005. Documentarul prezinta si elementele care leaga atentatele din SUA, de la 11 septembrie 2001, de cele de la Londra.

Un film provocator, care isi propune sa puna sub semnul intrebarii “versiunea oficiala” despre atentatele de la Lodra.

Link: http://ro.altermedia.info/noua-ordine-mondiala/atentatele-de-la-new-york-si-londra-afaceri-interne_5007.html

Interviu cu Dr. Cristian Scarlat, Director, Oficiul National Pentru Cultul Eroilor (ONCE)

Motto: „Nu aş vrea să descurajez pe nimeni, dar pentru noi, acum, nu este prioritară ridicarea de noi monumente. Urgente sunt întreţinerea şi repararea celor existente, pentru ca ele să devină repere de educaţie civică şi patriotică. Practic, reînfiinţarea Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor a fost generată şi de starea precară a cimitirelor şi monumentelor eroilor…Cultul eroilor are valenţe civice şi umaniste indiscutabile, reflectă identitatea naţională, avertizează asupra ororilor războiului, promovând pacea”. (Dr. Cristian Scarlat)

Gabriel Gherasim: Stimate Domnule Director, daţi-ne vă rog câteva date biografice.

Cristian Scarlat: M-am născut la 11 ianuarie 1962, la Ploieşti, Prahova. Sunt absolvent al Şcolii Militare de Ofiţeri şi al Facultăţii de Istorie; cursuri de specializare şi postuniversitare în ţară şi străinătate. Sunt doctor în istorie al Universităţii din Bucureşti (2003). Din anul 2004, sunt directorul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor.

G.G.: Ce este Oficiul Naţional Pentru Cultul Eroilor? Daţi-ne vă rog un istoric al acestei agenţii, modalităţile sale de finanţare, scopurile înfăptuite şi cele în progres şi ce planuri de viitor aveţi?

C.S.: Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor este organ de specialitate al administraţiei publice centrale cu personalitate juridică, ce funcţionează din vara anului 2004. Spre deosebire de alte ţări, unde există structuri similare Oficiului, încă din 1917 (în Marea Britanie), în România această instituţie, fondată în 1919 – sub numele de Societatea „Mormintelor Celor Căzuţi în Război“, apoi Societatea „Cultul Eroilor“ – fusese desfiinţată în 1948 de către regimul comunist.

Citiţi tot interviul accesând link-ul de mai jos

Link: http://ro.altermedia.info/familiesocietate/cultul-eroilor-are-valene-civice-i-umaniste-indiscutabile_5097.html#more-5097

Jurnalul Naţional - Marti, 12 Septembrie 2006 - Autor: Ion Cristoiu
De cand a inceput isteria Dosariadei, nu obosesc a avertiza asupra unui pericol extrem de grav pentru o democratie ce se vrea adversara totalitarismului: rescrierea trecutului in interesul prezentului. A fost in anii comunismului, inclusiv cei ai comunismului ceausist, o practica dezastruoasa pentru educarea tinerilor in spiritul Adevarului. Perioada interbelica aparea in presa si in manuale ca una definita prin saracie lucie, teroare, mizerie morala. De ce? Regimul comunist avea interesul sa justifice instaurarea dictaturii prin abolirea democratiei. Siguranta era prezentata drept o Fiara sinistra. De ce? Fostii ilegalisti aveau interesul sa convinga masele populare ca au dreptul la privilegii. Drept rasplata pentru lupta lor impotriva Fiarei. In chip asemanator, Dosariada a fost dublata de o uluitoare rescriere a trecutului. Romania lui Ceausescu e infatisata tinerilor drept un soi de Coreea de Nord. Securitatea lui Ceausescu e infatisata mai dura, mai necrutatoare, mai terorista decat NKVD-ul lui Stalin. O astfel de imagine nu corespunde Adevarului. In anii de inceput ai lui Ceausescu, s-a inregistrat un proces vizand instaurarea unui comunism cu fata umana. In 1971, din motive complexe, Ceausescu a renuntat la acest proces. Dar chiar si atunci, chiar si in anii Dictaturii cenusii din ultimii ani, nu s-a revenit la vremurile stalinismului. A fost un regim de dictatura. Inferior prin raportare la democratie. Superior prin raportare la dictatura din anii stalinismului. Impunerea acestei imagini tinerei generatii de azi, care n-a trait vremurile respective, e urmarea practicii neobolsevice de rescriere a trecutului

Continuare: http://www.jurnalul.ro/articol_61222/neobolsevismul_dosariadei.html

Realitatea Românească - Duminica 10.09.2006 - Autor Corneliu Vlad
Link: http://www.realitatearomaneasca.ro/content.php?c=articole&id_categorie=1&articol_id=5001&article=de+ce+suntem+intr-un+nou+razboi+mondial

De cinci ani, calatoria cu avionul e agasanta. Chiar si cel care nu se teme de zborul la inaltime e infiorat la ideea exploziei, a rapirii sau a zdrobirii aparatului de o cladire. De cinci ani, in SUA si in alte tari aliate, insi cu aparenta musulmana sunt banuiti, chestionati, urmariti.
Atentatele de la 11 septembrie marcheaza viata de zi cu zi. “Vom trai foarte multa vreme cu acest gen de probleme”, spune Michael Chertoff, secretarul american pentru securitate interna. 11 septembrie a schimbat insa mult mai mult. Dupa incheierea razboiului rece, oficiali americani se intrebau daca mai este nevoie de CIA, iar unii europeni de ce ar mai fi nevoie de NATO. Astazi, CIA are ca prima ratiune de a fi lupta cu terorismul international, iar NATO actioneaza mult in afara spatiului nord-atlantic, desi prevederile Tratatului nu stipuleaza asa ceva. Pentru siguranta liniilor aeriene, a frontierelor si a porturilor, SUA au cheltuit pana acum 250 de miliarde de dolari. Totusi oficiali americani afirma ca un nou atac masiv se va produce. Intrebarea nu este daca, ci cand.
Legea internationala a fost data peste cap. Actiunii sau binecuvantarii Natiunilor Unite (greoaie si ineficiente), America a preferat riposta unilaterala, sprijinita ulterior de aliati. In Irak si in Afganistan, au fost rasturnate regimurile considerate vinovate, dar nu s-au restabilit linistea si securitatea. In Statele Unite si alte tari, se poarta o dezbatere animata despre raportul dintre siguranta statului/cetateanului si libertatile individuale. Care sa prevaleze? Discutii exista si despre cele intamplate la 11 septembrie 2001. Exista, in principal, doua lecturi: complot al autoritatilor americane, care sa justifice o interventie militara in Irak, sau o grava lacuna a Serviciilor de informatii ale SUA. Ambele versiuni fiind lacunare, absurde si primejdioase, lasa cel putin trei intrebari fara raspuns. Le formuleaza Eric Laurent, autorul cartii “Fata ascunsa a lui 11 septembrie”, netradusa inca in SUA. 1. De ce Bin Laden n-a fost, nici pana acum, inculpat? 2. De ce nu s-a sesizat CIA de miscarile speculative cu actiunile celor doua companii aeriene ale caror avioane au fost deturnate la 11 septembrie? 3. Cine au fost, de fapt, atentatorii (cinci dintre ei au “uzurpat” identitatea unor persoane in viata)?
Marea intrebare este alta: ce ar trebui facut pentru ca pericolul/psihoza atentatelor teroriste sa dispara? Actiunile militare si cele ale Serviciilor de informatii n-au dat rezultate multumitoare. “Viu sau mort”, Bin Laden n-a fost prins. Sanatos sau bolnav, el ramane o enzima pentru potentialii autori de atentate. Ca e numit “terorism international” sau “islamo-fascism”, inamicul nevazut, dar omniprezent al Americii (si al aliatilor sai) nu da semne ca ar fi lasat garda jos. Ce vrea el, pentru ca noul razboi mondial sa ia sfarsit, nimeni nu-l intreaba. Mai grav, nimeni nu se intreaba.

Numele unui intelectual din echipa prezidenţială condusă de Vladimir Tismăneanu, fost colaborator al Securităţii, ar putea fi deconspirat în următoarea perioadă. Într-o emisiune televizată, Cristian Tudor Popescu a emis această informaţie: „Probabilitatea ca situaţia respectivă să fie reală este foarte mare.” Dar nu putem (presa – n.r.) să-l deconspirăm. Nu putem să ne aşezăm într-un loc care nu e al nostru. Nu e în fişa postului nostru, nu suntem călăi, noi suntem cei care facem cronica.”Din echipă fac parte nume cu rezonanţă: Sorin Alexandrescu, Sorin Antohi, Mihnea Berindei, IPS Nicolae Corneanu, Radu Filipescu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Sorin Ilieşiu, Gail Kligman, Nicolae Manolescu, Horia - Roman Patapievici, Marius Oprea, Dragoş Petrescu, Andrei Pippidi, Romulus Ruşan, Stelian Tănase, Constantin Ticu Dumitrescu, Cristian Vasile şi Alexandru Zub.
Link: http://www.antena3.ro/Umbrele-Securitatii-in-echipa-lui-Tismaneanu_act_19264_ext.html

PS: [Opinia S.D.] Tismanenu a fost agent al Securităţii şi a făcut poliţie politică… iar acum e vânător de securişti… ”curat constituţional”

TREBUIE SA SE ÎNCEAPA CU EVREII BOLSEVICI, CARE AU CONDUS DIRECTIA A VI-A (CERCETARI PENALE) SI AU BAGAT LA PUSCARIE SUTE DE MII DE OAMENI NEVINOVATI, ÎN PERIOADA 1948-1962!

Link: http://www.ziarultricolorul.ro/eveniment.html?aid=2735
În decembrie 1989, Directia Securitatii Statului (DSS) din România avea un efectiv de 15.312 angajati repartizati pe urmatoarele domenii de activitate:
Directia I - informatii externe: 114 angajati (98 ofiteri); Directia II - Contrainformatii: 167 angajati (150 ofiteri); Directia III - Contraspionaj: 242 angajati (213 ofiteri); Directia IV - Contrainformatii militare: 1.133 angajati (926 ofiteri); Directia V - Securitate si garda: 486 angajati (306 ofiteri); Directia VI - Cercetari penale: 72 angajati (36 ofiteri); Unitatea Speciala de Lupta Antiterorista: 795 angajati; Serviciul Independent pentru Apararea Secretului de Stat: 57 angajati; Unitatea speciala F: 781 angajati; Serviciul Independent pentru Comert Exterior: 45 angajati; Centrul de Informatica si Documentare: 272 angajati; Serviciul Independent Secretariat Juridic: 29 angajati; Serviciul Independent Cadre Învatamînt si Organizare Militara: 74 angajati; Comandamentul pentru Tehnica Operativa si Transmisiuni: 42 angajati; Unitatea speciala T: 477 angajati; Unitatea speciala P: 465 angajati; Unitatea speciala S: 388 angajati; Unitatea speciala R: 499 angajati; Serviciul pentru Transportul Corespondentei Secrete: 77 angajati; Scoala de Perfectionare a Cadrelor de Securitate Gradistea: 170 angajati; Centrul de Perfectionare a Cadrelor Bran: 30 angajati; Centrul Special de Instruire: 25 angajati; Securitatea Municipiului Bucuresti si Inspectoratele Judetene: 6.059 angajati (4.017 ofiteri); Comandamentul Trupelor de Securitate: 1.387 ofiteri, 136 maistri militari, 926 subofiteri, 535 angajati civili (20.288 militari în termen); Consiliul Politic al DSS: 13 ofiteri; Centrul de Informatii Externe - 1.059 angajati, comasat cu UM 0195 - Contrainformatii externe - 451 angajati, si cu Serviciul D - Dezinformare - 22 angajati; UM 0525 din CIE: 475 cadre; ICE Dunarea: 137 angajati.
În noiembrie 1989, acesti profesionisti erau cotati pe locul 3 în topul Serviciilor Secrete si pe locul 7 în însusirea de tehnologii (n.n. - a se vedea diamantele artificiale etc.). Una dintre cele mai agresive si antiromânesti structuri ale fostei Securitati este cunoscuta sub numele de Directia a VI-a Cercetari Penale - UM 0638, în care activau, în perioada 1948-1962, 45 de ofiteri, dintre care 21 evrei, 8-10 evrei maghiari, 4-5 greci, 2-3 sîrbi, 2-3 lipoveni si doar 8 români. Unul dintre cei care au actionat în cadrul acestei structuri a fost Dulberger Misu, alias Dulgheru Mihai, care a condus, în perioada 1945-1952, anchetele în Brigazi Mobile, fiind apoi director în Directia Generala a Securitatii Poporului; în 1987, a emigrat în Israel. În subordinea sa au lucrat ca anchetatori Aritonovici Samuel, alias Antoniu Sami, director adjunct în Directia Anchete Penale, între anii 1948 si 1952 (plecat în Israel); Mathuseevici Nathan, alias Andreescu Matusei, anchetator penal la Brigada Mobila (1946-194 si la Directia de Anchete Penale a DGSP (1948-1962); Razvan Sergiu, loctiitor sef serviciu (1948-1953), plecat în Israel; Ceaslavski, sef serviciu (1947-1953); Neidman Gingol, consilier (1947-1953) si profesor la Scoala de Securitate Baneasa, emigrat în SUA; Simon Jaques, loctiitor sef serviciu (1947-1962), plecat în Israel; Rusu Mircea, anchetator (1947-1956), plecat în SUA; Davidovici Leon, alias Muresan, anchetator (1948-1958), emigrat în SUA; Franco Sandu, anchetator (1947-1956), plecat în Israel; Lenobel Barbu, anchetator (1948-1956); Micle Tedy, anchetator (1948-1958), plecat în Israel; Mahler William, anchetator (1952-1956), plecat în Israel; Flamboly Telemaques, plecat în Israel; Segal Luiza, Hossu Estera, Gersohn Clara, Hebert Estera, Wincler Viorica, Mateescu Ella, anchetatori, toti parasind România. Omul de încredere si mîna dreapta a fostului rabin-sef Moses Rosen a fost Iulian Sorin, despre care se cunoaste ca a activat ca ofiter superior în Securitate, la început în fosta Directie I, ca sef al Serviciului Arta-Cultura, apoi ca inspector general în Departamentul Cultelor. În 1997, a devenit secretar general al Federatiei Comunitatii Evreiesti din România. De ce zelosii demascatori de azi nu sufla o vorba despre toti acesti criminali?

Autor: Marcel Radut Seliste

Marturisesc ca, un timp, l-am privit pe domnul Adrian Cioroianu, de la foarte mica inaltime a pozitiei mele sociale si, eventual, intelectuale cu o oarecare speranta. Nadejdea mi-a fost spulberata in aceasta vara.

Debutul carturaresc, dar si cel politic al domnului Cioroianu erau promitatoare. Istoric activ si aparent emancipat de mentalitatea si practicile comuniste, publicist iscusit, politician abil - ramane in luminile rampei, fara a se lasa antrenat in scandaluri -, dl Adrian Cioroianu dovedea potential cultural si civic, precum si hotararea de a lasa urme adanci pe unde trece. Inconsecventele ori momentele de fariseism, carora le-a cazut prada deja, le-am pus pe seama tineretii, care ne aseamana, si a intelegerii diferite a relatiei dintre romani si Dumnezeu, intelegere care ne separa total. In treacat fie spus, domnia sa este un adept infocat al Noii Europe sincretiste, pe cand eu raman un critic moderat dar ferm al acesteia.

In vara fierbinte a acestui an, dl Adrian Cioroianu mi-a spulberat speranta, demonstrandu- mi ca de la sublim la ridicol distanta ramane aceeasi, adica un singur pas, ca in umbra unei false straluciri intalnesti cel mai adesea intunericul adand al nimicului, ca lumea este intr-adevar lasata, deocamdata, in voia celor puternici in cele ale materiei si slabi in cele ale duhului.

Doar nestiinta?

Dl Cioroianu pozeaza intr-un fel de cruciat al puritatii– s-o numim democratice- - a Bisericii, autodefinindu- se “intelectual, urmas de preoti si actuala modesta talpa pe care se sprijina Biserica Ortodoxa Romana”, intr-un demers jurnalistic sustinut in paginile revistei “Dilema Veche” (numarul 125/2006).

Mazgalitura, caci prietenia cu adevarul ma oblig sa folosesc acest cuvant, mazgalitura dlui Adrian Cioroianu, intitulata “Scrisoare deschisa Sfantului Parinte Teoctist, Patriarhul BOR”, incepe cu un fel de marturisire a nestiintei dansului in cele ale titulaturilor ierarhilor Bisericii, comparand aceasta nestiinta - oricum socanta si rusinoasa pentru un om care se declara “urmas de preoti” - cu confuzia pe care o facuse in prima zi de armata intre gradul de capitan si gradul de caporal. Acest caporal i-a pedepsit eroarea cu o injuratura, moment pe care intelectualul Adrian Cioroianu tine mortis sa-l povesteasca Patriarhului, desi, prin continutul sau, intamplarea cu caporalul se regaseste in zona bancurilor cu Bula, decat in dialogul dintre un credincios educat si Patriarhul sau. Din teama sa nu-l jignesc pe dl Cioroianu, dar si pentru ca prezum o oarecare evolutie intelectuala a domniei sale de la nivelul de adolescent incorporat in armata, la pozitia de senator al Romaniei, imi este greu sa cred ca a fost sincer in aceasta marturisire si banuiesc ca, de fapt, dansul a operat o puerila asezare in context a ideii ca nu titulaturile si cunoasterea/ necunoasterea lor conteaza, ci calitatea sufleteasca a omului.

Vesnica sperietoare agitata de Stang: legionarismul

Raman insa convins ca domnul Adrian Cioroianu a scris cu toata luciditatea ofensa la adresa Patriarhului. Autosesizandu- se ca un fel de garant al stabilitatii si sigurantei nationale, dar si ca instanta morala, mai presus de Adunarea Nationala Bisericeasca si de Sfantul Sinod al Bisericii, carora li se subordoneaza administrativ Patriarhul, si mai cu seama ca un fel de ales al lui Dumnezeu trimis sa dea directive Intaistatatorului Bisericii Ortodoxe Romane, domnul Adrian Cioroianu solicita acid Parintelui Patriarh sa tine preotii “departe de desantarea neo-legionarismului ca tinde sa-mboboceasca pe la noi”, ” ca haremul in care ideologiile criminale s-au imperecheat cu unii clerici romani sa apuna”.

Marea durere, marea zbatere a “credinciosului” Cioroianu este legionarismul sau mai exact neo-legionarismul prada caruia Biserica ar fi in pericol sa cada. Domnul Cioroianu isi doreste sa nu-i mai barfim “pe urmasii lui Moise, pe urmasii lui I.G. Duca sau pe urmasii lui Darwin”. Curioasa alaturare de urmasi.

I.G. Duca

Domnul Adrian Cioroianu il aminteste pe I.G. Duca. Nu voi comenta prea mult, pentru ca nu doresc sa intru pe terenul alunecos al interpretarii partinice a istoriei. Il intreb doar pe istoricul Cioroianu daca este vorba de acel I.G. Duca pe care nu-l dezvaluie istoria. Fruntasul liberal care la 7 iunie 1930 protesta in cadrul sedintei Comitetului Executiv al P.N.L., impotriva “restauratiei” , intoarcerea pe tronul tarii a Regelui Carol al II-lea, un fel de lovitura de stat despre care spunea ca “este cea mai primejdioasa aventura ce s-a putu face si este tot ce poate aduce mai mult rau consolidarii noastre nationale si situatiunii tarii in toate privintele, (…) o primejdioas aventura la care nu pot sa iau parte, la care refuz sa ma duc chiar daca viata mea politica ar lua sfarsit azi” (in ziarul liberal “Viitorul”, din 8 iunie 1930), pentru ca in noiembrie 1933, acelasi lider liberal sa accepte numirea sa in functia de prim-ministru de catre Carol al II-lea, devenind un instrument aproape docil al politicii Regelui ce prevestea viitoarea dictatura regala. Seful de guvern a carui instransigenta violenta a intrat in conflict cu intransigenta politica a Miscarii Legionare aflata in plina ascensiune, sfarsindu-si viata sub gloantele lui Nicolae Constantinescu, un simpatizant al “Garzii de Fier”. Un asasinat politic in a carui organizare nu s-a dovedit, in acele timpuri, ca ar fi fost implicata Miscarea Legionara, formatiune politica pe care o gasi, la 25 noiembrie 1937, functionand legal si parte a unui pact de neagresiune electorala cu Partidul National Taranesc si cu onorabilul Partid National Liberal– Georgist, incheiat cu semnaturile lui Corneliu Zelea-Codreanu, Iuliu Maniu si Gheorghe I. Bratianu.

Rea-credinta deconcertanta

In misiva pe care o trimite Parintelui Stoica de la Patriarhie, cel care, in numele Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist, ii oferise un raspuns crestinesc, de bun simt si in duhul iubirii crestine si al impacarii, domnul Adrian Cioroianu imi dovedeste ca manupuleaza grav trecutul si prezentul, amestecandu- le nepermis. A acorda, printre randuri, cvasi-anonimei organizatii neguvernamentale “Noua Dreapta” calitatea de urmasa a Miscarii Legionare este pe cat de hilar pentru un istoric serios, pe atat de ipocrit pentru un om politic care se vrea a fi responsabil. “Noua Dreapta” a avut prezenta de spirit, dar evident si interesul propagandistic, sa se implice in protestele firesti la adresa mascaradei homosexualilor, minoritari sexuali care, desi aflati in legitima manifestare a dreptului la libera exprimare, au lezat prin marsul si mai ales prin cererile lor -precum legalizarea casatoriilor homosexuale - drepturile majoritatii la apararea, conservarea si promovarea traditiilor nationale autentice, care, cu siguranta, se regasesc si in preocuparea domnului Cioroianu legata de “calea pe care o va lua societatea in care traieste”. Apoi, a cataloga “Noua Dreapta” ca organizatie extremista este apanajul Justitiei, or Justitia a acordat, prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, statutul legal de o.n.g. pentru aceasta organizatie. Daca onorabilul cetatean Adrian Cioroianu detine si alte informatii decat cele pe care le-a cules superficial si dezlanat de pe site-ul “Noii Drepte” , pentru a le folosi in scrisoarea adresata Parintelui Stoica, atunci il indemn cu caldura sa se adreseze organelor in drept ale statului. Daca nu, ii recomand domnului Cioroianu sa nu se mai aventureze in afirmatii care devin nu numai campanie de imagine pentru insignifianta grupare “Noua Dreapta”, dar si posibile impedimente in calea unei atitudini serioase si legale fata de gesturile extremiste care, intr-adevar, pun in pericol siguranta nationala. Altfel, domnul Cioroianu se va trezi in ingrata calitate de propagandist fara voie al epigonilor lui Corneliu Zelea Codreanu care, adunati in “Noua Dreapta”, traiesc in afara timpului si ii ofera dansului prilejul unor digresiuni ieftine.

Domnul Cioroianu mai presus decat Justitia

Cat priveste pericolul legionar, iata, domnule Cioroianu, ce se spune in textul unei hotarari judecatoresti ramasa definitiva si irevocabila prin sentinta Inaltei Curti de Casatie si Justitie, emisa in februarie 2006, in dosarul profesorului brasovean Grigore Oprita, acuzat de “propaganda nationalist- sovina si pentru organizarea grupari fasciste”: “In Romania, ca stat democratic, exprimarea unor opinii sau convingeri legate de doctrina sau Miscarea Legionara nu sunt interzise (…)

Domnule Adrian Cioroianu, nu putem “transporta” peste timp, in trecut, valorile democratiei post-capitaliste europene a anilor 2000 si eticheta in numele acestor valori, actiunile politice si evenimentele dramatice si sangeroase ale istoriei interbelice romanesti. Nu ne este permis a utiliaz mituri, precum cel al lui Iorga, in care se separa eronat marele si exceptionalul om de cultura, de jalnicul, orgoliosul si incapabilul om politic, in beneficiul celui dintai si pentru intretinerea artificiala in constiintele contemporanilor nostri a unei jumatati de adevar. Nu ne este ingaduit sa ne afisam ca aparatori ai valorilor nationale si democratice autentice, confundand aceste valori cu pseudo-valori importate de aiurea prin intermediul diferitelor influente internationaliste, masonice, ecumeniste, globaliste ori mai stiu eu de ce alta origine, care au asediat si asediaza de vreo doua secole sufletul romanesc, dorin sa-l modeleze altfel decat a ingaduit Dumnezeu.

O precizare despre “nationalismul” Bisericii

Ortodoxia, domnule Cioroianu, are un caracter universal tocmai pentru ca are caracter national. Crestinismul ortodox se pogoara catre oricare neam care il primeste liber, asezand neamul respectiv, in comuniune si neamestecare, alaturi de celelalte neamuri, intr-o egalitate randuita de Dumnezeu si nu de biete, efemere si incomplete legiuiri omenesti, tot asa cum Hristos intrupandu-Se, rastignandu- Se si inviind pentru fiecare om, S-a intrupat, S-a rastignit si a inviat pentru intreaga umanitate, daruind fiecaruia si tuturor posibilitatea mantuirii. Daca Biserica Ortodoxa Romana isi asuma caracterul national, aceasta o face nu din nostalgii nationaliste, ci pentru ca Dumnezeu a randuit-o sa pastoreasca, prin clerul, monahii si marii sai duhovnici, sufletul poporului roman, parte inseparabila a acestei Biserici. Cred ca v-as ofensa daca as incepe sa insirui nesfarsita lista a contributiilor Ortodoxiei si ale Bisericii Ortodoxe Romane la istoria si calatoria neamului nostru prin lume catre Dumnezeu. Cunoasteti aceasta mult mai bine decat mine…

Inchei cuvantul meu despre impoliteturile adresate de tanarul domn Adrian Cioroianu venerabilului nostru Parinte Patriarh, cu un citat dintr-o scrisoare al carei autor ii las domniei sale placerea sa-l descopere: “Datoria elementara a unui om corect este sa se informeze si la omul pe care il judeca”.

Autor: Horia Brad

Suplimentul “Aldine” al ziarului “Romania libera” din 5 august a.c. surprinde neplacut prin publicarea propunerii profesorului Ion Coja de infiintare a unei Comisii Ogoranu pentru “cercetarea comunismului si anticomunismului” . Pe scurt, in numele “mai multor persoane si asociatii culturale”, Ion Coja initiaza alcatuirea unei comisii private, in opozitie cu aceea constituita de presedintele Traian Basescu si condusa de Vladimir Tismaneanu. Motivul: il considera nepotrivit pe Tismaneanu pentru raspunderea ce-i revine. Dar mai mult grupul reprezentat de Ion Coja este ingrijorat de faptul ca Tismaneanus va condamna numai perioada ceausista. Iar in opinia profesorului Coja “…perioada 1964-89 se caracterizeaza - oricat ar parea de paradoxal - prin abaterea in sens pozitiv de la modelul comunist importat cu sila din URSS. In ultimii ani de “domnie” a lui Gheorghiu Dej si “sub” Nicolae Ceausescu, comunismul din Romania a incercat sa arate o fata “mai” umana, sa abandoneze teza criminala a luptei de clasa si s-o inlocuiasca cu preeminenta interesului national… Caracterul benefic al devierii de la linia Moscovei pe care a produs-o “epoca Ceausescu” a fost recunoscut la vremea respectiva de cei mai avizati comentatori politici, de oamenii politici occidentali cei mai importanti. Nu exista nici un motiv serios ca aceasta apreciere sa fie azi abandonata. Exista in schimb interesul celor care au organizat lovitura de stat din decembrie 1989 de a-l discredita total pe Nicolae Ceausescu si mai ales de a discredita astfel politica interesului national pe care acesta a incercat s-o practice, asa cum s-a priceput el. (…) Ceausescu are dreptul, la 16 ani de la asasinarea sa, la un proces cinstit. Avem motive sa ne temem insa ca numita comisie Tismaneanu va ajunge la condamnarea nu a comunismului, ci a asa-zisului “comunism nationalist” , bun pretext pentru a se da in fapt o noua lovitura nationalismului autentic…”
Unde am mai auzit noi toate aceste aprecieri la adresa lui Ceausescu si a “epocii” sale? In revista nationalist- comunista “Romania Mare”. Cine sint promotorii ei? Vechi tovarasi cominternisti si fosti securisti sangerosi, altminteri nationalisti, vezi bine!, adapostiti in partidul lui C.V. Tudor. De altminteri, Ion Coja insusi colaboreaza la “Romania Mare”. Iar in perioada post-decembrista a cutreierat toate cercurile “nationaliste” , de la PUNR la PRM si de la legionari la Gigi Becali, aparandu-l pe Ceausescu si gasind dovezi de satisfactie in “domnia” lui. De data aceasta insa a intrecut masura, pentru ca se foloseste de prestigiul unui erou anticomunist, Ion Gavrila Ogoranu, spre a-si legitima demersul. Este cu atat mai revoltator gestul sau cu cat Gavrila-Ogoranu nu-l agrea defel, cum nu-i placea pe nici unii dintre falsii nationalisti. In aceeasi editie a “Aldinelor”, redactorul coordonator Dan Stanca pune, delicat dar ferm, lucrurile la punct: “Nu impartasim acest punct de vedere. Totusi, merita luat in seama. Cele doua perioade, Pauker-Dej iar apoi cuplul Ceausescu, sint egale ca suma de distrugeri. In ambele perioade am fost calcati in picioare fara mila si fara nici o retinere fata de ce inseamna traditie, cultura, umanitate. Faptul ca inainte cantand Tricolorul putei fi arestat, iar pe urma acesta, ca o inversiune inselatoare, a devenit chiar imnul national nu e mare lucru”.
Era si mai bine daca o publicatie cu renumele “Aldinelor” ar fi refuzat sa publice enormitatea lui Coja, care poate fi smintitoare pentru tinerii care n-au trait in comunism.

Cotidianul danez “Information” a publicat ieri caricaturile pe tema Holocaustului expuse in Iran in urma unui concurs lansat de un centru de benzi desenate.

Link: http://www.irfp.ir/modules.php?name=News&file=article&sid=1474

Link: http://baumwolle.wordpress.com/2006/09/08/cum-nu-vii-tu-tepes-doamne/