Archive for the 'Opinii' Category

ROMÂNII DIN UNGARIA CONDAMNĂ FOLOSIREA LEGII MINORITĂŢILOR DIN UNGARIA ÎN INTERES PERSONAL

COALIŢIA ROMÂNILOR din Ungaria şi Asociaţia Femeilor Ortodoxe Române din Budapesta atrage cu îngrijorare atenţia opiniei publice asupra faptului că în Budapesta şi în unele localităţi din Ungaria au apărut deja aşa-numiţii „pui de cuc”, intruşi necunoscuţi în rândul comunităţii româneşti, care vor să candideze ca români la alegerile de autoguvernări minoritare de la 1 octombrie 2006.
Link: http://ro.altermedia.info/cealalta-romanie/romanii-din-ungaria-condamna…

Pe 25 noiembrie 2005 s-a modificat Legea Minorităţilor din Ungaria, care a produs schimbări în procedura alegerilor minoritare. Parlamentul, la propunerea majorităţii grupurilor minoritare, a adoptat varianta mai puţin severă a modificării legii. Din cele 13 minorităţi naţionale şi etnice din Ungaria, şase comunităţi au fost pentru varianta mai severă, iar alte şase pentru varianta mai simplificată. Balanţa a fost înclinată în favoarea variantei mai simple tocmai de către Traian Cresta, preşedintele Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria. Această variantă, adică participarea fără control, din proprie iniţiativă la alegerile minoritare, defavorizează cel mai mult tocmai comunitatea românească din Ungaria, acea comunitate care deja de 8 ani este invadată de persoane necunoscute în autoguvernările aşa-zis româneşti.

În cunoştinţa acestor cazuri antecedente, este de-a dreptul scandalos ca tocmai Asociaţia pentru Reprezentarea Intereselor Românilor din Ungaria (ARIRU), înfiinţată de conducerea actuală a Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria, să sprijine în Budapesta candidatura unor persoane necunoscute sau a unor persoane vădit din afara comunităţii, care nu cunosc limba română.
Ba mai mult, unii candidaţi sprijiniţi acum de ARIRU, la alegerile din 1998 şi 2002 au fost susţinuţi de Uniunea Democratică Maghiaro-Română, condusă de binecunoscutul Zoltan Papp, a cărui nume se leagă strâns de fenomenul „etnobussiness”-ului din Ungaria. Aceste persoane necunoscute comunităţii româneşti din Ungaria au blocat în 1998 înfiinţarea Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria. În 2002, Uniunea Democratică Maghiaro-Română a avut şi mai mulţi candidaţi la alegerile minoritare româneşti.

Datorită unor astfel de fenomene, satele, localităţile cu comunităţi româneşti istorice din Ungaria (cum sunt, printre altele, Micherechi, Jula, Seghedin) au rămas fără reprezentanţi în conducerea AŢRU.

Asociaţia pentru Reprezentarea Intereselor Românilor din Ungaria, condusă de Gheorghe Gulyas, primarul Chitighazului, vicepreşedintele AŢRU, sprijină candidatura pentru alegerile din această toamnă a numeroşi „străini”. Asta dă dovadă de faptul că cei care se autointitulează lideri ai comunităţii româneşti nu acordă importanţă apartenenţei la această comunitate, precum nici cunoaşterii limbii române.

Condamnăm public acele persoane care folosesc Legea Minorităţilor în scopuri personale.

Protestăm contra faptului ca unele persoane să-şi satisfacă ambiţiile politice pe spatele comunităţii româneşti din Ungaria.
Protestăm ca banii statului să fie cheltuiţi pentru scopuri pseudo-minoritare.

Cerem sprijinul tuturor forurilor, instituţiilor competente, din Ungaria şi România, să nu mai permită fenomenul „etnobussiness”-ului, care, dacă nu-l vom opri, va duce la pieirea comunităţii româneşti din Ungaria.

Teodor Martin, Coaliţia Românilor din Ungaria
Gabriela Elekes, Asociaţia Femeilor Ortodoxe Române din Budapesta

Proiectul de la Roşia Montana provoacă îngrijorare în Ungaria

Ministrul de Externe al Ungariei, Kinga Göncz, a calificat proiectul de exploatare a minei de aur de la Rosia Montana, din România, ca fiind daunator mediului înconjurator din ambele tari. Daca acest proiect va fi realizat, el va reprezenta un pericol pentru mediul înconjurator din România si Ungaria, a declarat ministrul luni, 28 august, în urma întîlnirii cu omologul sau român, Mihai-Razvan Ungureanu. La Rosia Montana, firma româno-canadiana Gold Corporation intentioneaza sa extraga în urmatorii 17 ani peste 330 de tone de aur si 1.600 de tone de argint. Pentru extractia minereurilor, compania doreste sa foloseasca cianuri, substante extrem de otravitoare. Lucrarile pregatitoare, care includ si stramutarea populatiei din zona, au costat Gold Corporation, în ultimii sapte ani, o mare parte din suma totala planificata pentru investitiile de 400 milioane de euro. Ministerul Mediului din România a anuntat ca va decide în luna septembrie asupra dreptului de exploatare la Rosia Montana, iar autoritatile ungare au atras atentia ca o posibila catastrofa provocata de cianuri ar afecta în mare parte si mediul înconjurator din Ungaria. Ambele parti sînt îngrijorate de posibilitatea repetarii accidentului din anul 2000, cînd cantitati mari de cianuri dintr-o alta mina de aur din România s-au revarsat în Tisa, provocînd daune mari mediului înconjurator.

Despre modul în care FRANCMASONERIA cautã sã distrugã ROMÂNIA

DEZVÃLUIRI CUTREMURÃTOARE:

Despre modul în care FRANCMASONERIA caută să distrugă ROMÂNIA

Ing. VIOREL ROşU, Dr CAMELIA ROşU

Editura ANANTA, 1997

Oferim această carte poporului român, popor greu încercat de-a lungul mileniilor, care are misiunea spirituală de a contracara acţiunile malefice ale Francmasoneriei.

Cuprins
1. Definiţia francmasoneriei
2. Originea francmasoneriei
3. Mod de organizare
4. Scopuri
- declarate
- ascunse
5. Sloganuri francmasonice
6. Modalităţi de realizare a scopurilor ascunse în următoarele domenii:
- economic
- social-demografic
- politic
- militar
- justiţie
- învăţământ
- cultural-artistic
- ideologie-filozofie
- religie
7. Soluţii pentru contracararea acţiunilor malefice ale francmasoneriei
8. Bibliografie

Citeşte mai departe »

APRILIE 1940 - PADUDREA KATYN

Remarcă: În articolul de mai jos găsit la adresa web  http://ro.altermedia.info/international/aprilie-1940-padudrea-katyn_3870.html am remarcat lipsa dorinţei de răzbunare a poporului polonez şi atitudinea creştină faţă de evenimentul istoric menţionat. Am făcut această remarcă în contrast cu dorinţa reprezentanţilor unui popor de pretutindeni mânat de o avidă dorinţă de răzbunare şi de câştig de pe urma unor evenimente similare pe care le susţin dar în schimbul cărora nu aduc dovezi concrete şi suficiente ca să justifice cererile lor. Dumnezeu Să-i ierte şi Să-i lumineze. Doamne ajută!



 IN LUNA MAI, saptezeci dintre familiile victimelor masacrului de la Katyn din 1940 au deschis, la Curtea Europeana pentru Drepturile Omului din Strasbourg, un proces pentru daune si reparatii. Unii vor ca vinovatii aflati inca in viata sa fie judecati, altii, doar ca faptele sa fie recunoscute, iar Rusia sa dezvaluie tot ce stie despre acestea.

“Nu suntem interesati de razbunare, si nici nu vrem sa pedepsim pe cineva” spune un supravietuitor al masacrului, Zdzislaw Peszkowski, acum in varsta de 85 de ani. “Vrem doar ca adevarul sa fie cunoscut pretutindeni. Aceasta nu e o problema care-i priveste doar pe polonezi. Pentru a inchide capitolul istoriei celui de-Al Doilea Razboi Mondial este necesara dezvaluirea tuturor circumstantelor care au dus la aceasta atrocitate.”

In 1943, cativa soldati germani au descoperit o groapa comuna in padurea Katyn langa Smolensk, in Rusia de vest. In groapa se aflau cadavrele a cel putin 4000 de ofiteri polonezi, in uniforme. Acestia fusesera ucisi in aprilie 1940, dupa ocuparea estului Poloniei de catre URSS in 1939.

In speranta ca vor da o lovitura grea colaborarii dintre Aliati, oficialii nazisti au facut publica descoperirea, acuzand pentru masacru Uniunea Sovietica. Moscova a negat vehement, replicand ca germanii nu faceau astfel decat sa incerce sa isi acopere propriile atrocitati.


Desi aveau si ei suficiente dovezi in sprijinul tezei ca sovieticii erau autorii, aliatii vestici au decis se priveasca in alta parte. Presedintele american Roosevelt a respins afirmatiile ca fiind “propaganda germana si un complot german”. Mai mult, conform unor date de ultima ora, Winston Churchill s-ar fi impotrivit unei cereri venite din partea guvernului polonez in exil pentru cercetarea evenimentelor de la Katyn de catre Crucea Rosie Internationala, informeaza CNN. “Cu cat se spun mai putine despre asta cu atat mai bine”, il citeaza pe liderul britanic Hoover Institution on War, Revolution and Peace de pe langa Universitatea Stanford.

Asasinatele in masa au fost executate in trei locatii diferite, insa doar numele uneia a ramas in istorie: Katyn, zona impadurita situata in Belarusul de azi. Sovieticii au “preferat” mai ales ofiteri polonezi, dar si scriitori, profesori, jurnalisti, ingineri, avocati. Toti au fost executati cu cate un glonte in ceafa.

In 3 martie 1959, Aleksandr Shelepin, seful KGB, oferea datalii complete in legatura cu numarul celor executati in acest adevarat genocid anti-polonez, intr-un memorandum - evident secret - remis lui Hrusciov. Conform arhivelor sovietice, deschise dupa 1990, totalul a fost de 21,857 morti:
- 4.421 ucisi in padurea Katyn (regiunea Smolensk)
- 2.820 in lagarul Starobelsk (langa Harkov)
- 7.305 in alte lagare si prizonieri in Ucraina de vest si Belarusia de vest.

Vreme de cinci decenii, amintirea celor intamplate a deteriorat relatiile dintre Moscova si Varsovia. Abia in 1990, in plin “dezghet” presedintele sovietic Mikhail Gorbaciov a recunoscut ca omorurile au fost savarsite de politia secreta a lui Stalin, dupa cum citim in The Independent.

(foto: monumentul ridicat in amintirea celor ucisi la Katyn)

AFACEREA “GOJDU”: DINCOLO DE DIPLOMATIE

de Ionut Apahideanu

CENTRUL “STRATEGIKON” din cadrul Fundatiei Delta a finalizat Raportul “Afacerea Gojdu: dincolo de diplomatie”, anexat acestui mesaj, pentru a atrage atentia asupra situatiei actuale a chestiunii Gojdu - intelegand prin aceasta totalitatea documentelor, actelor, subiectelor si actiunilor legate de recuperarea, macar in parte, a mostenirii lui Emanuil Gojdu.

“Afacerea Gojdu” se prezinta, inca inainte de o rezolutie definitiva pe marginea sa, drept un subiect extrem de controversat si de interes public crescut. Dincolo de miza cuantificabila, financiara (a valorii bunurilor mobiliare si imobiliare a patrimoniului Gojdu), “dosarul” in discutie se subsumeaza unei discutii mai cuprinzatoare referitoare la ceea ce (mai) inseamna “buna guvernare” si respect pentru obiectele de dezvoltare si demnitate nationala.

Raportul, care de azi este disponibil si publicului, reprezinta, mai inainte de orice speculatie care ar putea fi facuta, un act de recunoastere si de respect adus de societatea civila din Romania celui care a fost Emanuil Gojdu: un semn de respect si de recunostinta pentru viziunea si valorile in care a crezut.


Documentul atrage atentia asupra problematicii mostenirii Gojdu, dar si asupra unui lung sir de balbaieli procedurale mai mult sau mai putin deliberate, care demonstreaza cum in Romania, chiar uitandu-te cu atentie la ceea ce se intampla, nu-ti poti da seama daca o Lege e aprobata sau nu. Ne aflam acum in bizara situatie ca Senatul Romaniei sa se pronunte asupra unei reglementari legislative, care, sub alt nume, e posibil sa fi intrat deja in vigoare!

Raportul vorbeste despre Emanuil Gojdu si istoria Fundatiei care i-a purtat numele. Faptele sunt clare, prezentate in ordine cronologica. Va invitam sa comparati simplitatea acestei cronologii cu dificultatea de a intelege ceea ce se intampla in istoria “reluata” a acestei Fundatii abordand “sarabanda procedurala” din Parlament. Ungaria ar fi putut de multi ani sa faca un gest reparatoriu. Putea sa-l faca unilateral. A ales sa aiba, abia acum, ca partener, Guvernul Romaniei. Iar romanii, fiecare cetatean, vor plati pentru visul lui Gojdu, desi aceasta ar fi, fireste, impotriva ideii lui de generozitate.

Tinerii romani au nevoie de proiecte care sa le asigure accesul la cea mai buna educatie. Parintii lor platesc deja taxe si impozite pentru a sustine sistemul romanesc de invatamant. De ce a fost nevoie, totusi, ca Guvernul Romaniei, sa faca parte din acest proiect?

Peste zeci de ani, poate, istoria contemporana a Fundatiei Gojdu va fi rescrisa. Noi am vrut doar sa spunem ceea ce am cercetat si ceea ce am inteles. Acum.

Ionut Apahideanu, Strategikon

Descarcati raportul: Gojdu_eval_report.pdf

MIŞCAREA CONSERVATOARE CONSIDERĂ CĂ “SĂPTĂMÂNA GAY” REPREZINTĂ O GRAVĂ OFENSĂ ADUSĂ POPORULUI ROMÂN

Bucureşti, 30 mai 2006

Ministerul Sănătăţii şi Guvernul României merg “braţ la braţ” în promovarea homosexualităţii

Săptămâna homosexualilor a sosit şi în România. După ce a stârnit antipatie în întreaga Europă, prin proteste agresive ale organizaţiilor civile şi bisericeşti, care au manifestat ferm împotriva acestui flagel, a acestei reţele mai nocive decât prostituţia, România îşi scoate în stradă perechile de acelaşi sex.

Printr-o promovare vicleană a unui eveniment deloc comic şi privit cu simpatie de mass-media şi de clasa politică românească se realizează o gravă blasfemie şi se încurajează răspândirea bolilor şi în special a virusului Hiv.

În loc să ne bucurăm de Sărbătoarea Înălţarii Domnului, suntem obligaţi să fim martorii unei demonstraţii anticreştine şi împotriva firii.


Guvernul României în complicitate cu Ministerul Sănătăţii, uită de situaţia precară a spitalelor, a felului cum sunt trataţi pacienţii şi vă trimite în stradă, dragi români, eventual pe tocuri, pentru a celebra răspândirea virusului HIV şi pentru a încuraja degradarea poporului român; eventual vă invită să ocupaţi un loc în paturile de bolnavi incurabili, purtători de SIDA.

Dacă Ministerul Sănătăţii susţine financiar homosexualitatea aceasta înseamnă că Ministerul Sănătăţii consideră homosexualitatea ca fiind o stare de sănătate. Sau poate nu ministerul şi guvernul, poate cei care le conduc îşi exprimă opţiunea şi orientarea sexuală. Noi considerăm că aceasta este o boală care are nevoie de sprijinul Ministerului Sănătăţii, dar ca boală care trebuie eradicată şi nu încurajată!

“Guvernul fără nici un Dumnezeu”, (în calitate de partener la acest eveniment), care ne conduce, face apel la toleranţă şi invocă libera exprimare!; vă invită nefericiţi români să vă iubiţi aproapele, dar nu după cuvântul predaniei, ci vă indică să iubiţi locul cu care “gândesc” ei, locul care îi face fericiţi şi împliniţi pe aceşti ne-oameni.

Trăim într-o ţară unde este arhicunoscut că se practică şi se încurajează prostia; de un timp încoace, ni se dă să absorbim tot ce este nociv, tot ce nu are legătură cu morala, cultura, credinţa şi cu spiritul românesc. Suntem târâţi pe o cale descendentă a bunelor moravuri şi suntem îndepărtaţi de de destinul nostru ca popor; cădem într-o capcană întinsă de alţii, care în final ne fură ultima fărâmă de speranţa - dragostea lui Dumnezeu.

Poporul român care s-a format, a luat existenţă în credinţa şi sub ocrotirea Celui de sus şi care a vărsat mult sânge în decursul istoriei pentru apărarea creştinătăţii este trădat de o clasă politică care întoarce “spatele” şi istoriei.

Partidul politic “Mişcarea Conservatoare”, este o organizaţie care se bazează pe valorile fundamentale ale poporului român şi nu are nici un punct comun cu politica antinaţionala din România din ultimii 70 de ani.Mişcarea Conservatoare are ca scop redresarea României din punct de vedere moral, economic şi cultural. Noi nu suntem ei!

Partidul Mişcarea Conservatoare,

Biroul de presă

www.conservatorii.ro

presa@conservatorii.ro

Cătălin Deacu 0727.702.339
Dragoş Nicu 0740.830.075

“OASELE CELOR CE AU LUPTAT ŞI SUFERIT ZAC BATJOCORITE DE UITARE”

Interviu cu domnul Ioan Roşca

Motto: “Nu voi accepta niciodată să mă joc de-a ştiinţa pe suprafaţa unui pamânt în care oasele celor ce au luptat şi suferit pentru condiţia mea umană ZAC BATJOCORITE DE UITARE” (Ioan Roşca)

Gabriel Gherasim: Domnule Roşca, vă rog daţi-ne câteva date biografice.

Ioan Roşca: M-am născut în 1958 în comuna Vama, judeţul Suceava. La absolvirea Liceului Petru Rareş din Piatra Neamţ (în 1977) eram pasionat de literatură, filozofie (existenţialistă) şi matematică (premii la olimpiada naţională). La absolvirea Facultăţii de Electronică şi Telecomunicaţii din Iaşi (1978-1983) eram interesat de filozofie, matematică (iarăşi am primit premii la olimpiade naţionale şi internaţionale), didactică şi popularizarea ştiinţei (am încercat întâi o lucrare de stat cu “Estetică şi Dragoste în Predarea Electronicii”&hellip ;) şi teoria sistemelor (”Analiza Sistemelor Neliniare” - fiind în final lucrarea mea de stat). Din 1983, am fost angajat inginer la Întreprinderea Electronica Bucureşti - secţia Service - Piatra Neamţ.

M-am ocupat aici de cercetarea şi explicarea funcţionării şi depanării aparatelor analogice (televizoare, etc). Am pus la punct şi coordonat Centrul din Piatra Neamţ de pregătire a depanatorilor din Electronică, scriind cursuri, caiete service, sisteme de testare. Din 1986 am virat către calculatoare, punând la punct caiete de depanare şi programând soft de bază şi de aplicaţie (de exemplu sistemul de boot pentru calculatorul personal CIP-Electronica, lecţii de matematică, etc.).

Am încercat să-mi public lucrările de popularizare a fiziologiei sistemelor tehnice - dar nu am găsit interes la edituri. În paralel, am făcut intens preparaţii, explorând modul în care puteam stimula înţelegerea matematicii prin probleme făcute în “pas de deux”. Mi-am sintetizat observaţiile despre explicarea gândirii matematice şi carenţele învăţămîntului românesc în lucrarea a doua de stat (1990) cu care am încheiat Facultatea de Matematică - urmată la “fără frecvenţă”, la Bucureşti între 1984 şi 1989. Pasiunea mea pentru studiul şi practica “explicaţiei” s-a adâncit, făcându-mă să lansez (în ianuarie 198 8) un manifest “neoiluminist” (prin domnul Mihai Pelin - despre care nu ştiam pe atunci mare lucru), care urma să scoată materialul afară (la Milano) pentru publicare…Acest text a stat la baza platformelor de partid (”Al Renaşterii Spirituale”, etc.) pe care le-am conceput şi propus în ianuarie 1990 - şi îmi ghidează şi azi cercetarea ştiinţifică

Citeşte mai departe: http://ro.altermedia.info/opinii/oasele-celor-ce-au-luptat-i-suferit-zac-batjocorite-de-uitare_4112.html

Protocoalele inteleptilor sionului

Motto:  “Cunoaşteţi adevărul şi acesta vă va elibera!”

sau altfel spus:

PLANURILE DOMINĂRII ÎNTREGII LUMI, INIŢIATIVĂ FIXATĂ SĂ SE REALIZEZE PÂNĂ ÎN ANUL 2000 ÎN CELE 24 DE PROTOCOALE SECRETE, ÎNTOCMITE DE CONDUCĂTORII FRANCMASONERIEI MONDIALE CU OCAZIA MARELUI CONGRES SECRET FRANCMASONIC DE LA BÂLE, ELVEŢIA, CARE A AVUT LOC ÎN ANUL 1897

Primul protocol secret francmasonic
Dreptul, în viziunea francmasonilor, constă în forţă. Libertatea este o
idee himerică. Liberalismul şi anarhia. Credinţa. Autonomia. Despotismul exercitat prin intermediul capitalului. Duşmanul intern. Mulţimea trebuie să fie păcălită. Anarhia şi efectele ei. Politica şi morala nu trebuie să aibă nimic comun. Dreptul trebuie să fie al celui mai tare. Puterea ascunsă francmasonică trebuie să fie de neînvins. Scopul francmasonic justifică întotdeauna mijloacele. Mulţimea este oarbă şi de aceea poate să fie atât de uşor manipulată de francmasoni. Alfabetul politic secret. Discordiile partidelor. Forma de guvern care conduce cel mai bine la scopul principal urmărit de francmasoni este autocraţia. Lichiorurile tari şi băuturile alcoolice în exces, care fac să slăbească conştiinţa creştinilor. Clasicismul. Desfrâul generalizat. Principiul şi regulile principale ale guvernului superstatal francmasonic. Teroarea necesară. Libertate, Egalitate, Fraternitate sau marea minciună. Principiul guvernului dinastic. Privilegiile aristocraţiei creştine trebuie să fie cât mai repede nimicite. Noua aristocraţie care trebuie să apară. Un calcul psihologic folosit de francmasoni. Abstracţia utopică a libertăţii. Amovibilitatea (revocarea) reprezentanţilor poporului.

Al doilea protocol secret francmasonic
Toate războaiele economice sunt de fapt temelia supremaţiei francmasonice. Administraţia vizibilă şi "Consilierii francmasonici secreţi care acţionează din umbră". Succesul foarte mare al tuturor doctrinelor distrugătoare. Asimilarea anumitor principii francmasonice în politică. Rolul de manipulator eficient al maselor care revine presei. Preţul socotit al aurului şi valoarea victimelor omeneşti.
 

Al treilea protocol secret francmasonic
Şarpele francmasonic simbolic şi semnificaţia lui secretă. Nestabilitatea urmărită a balanţei constituţionale. Teroarea necesară care se inoculează în palate. Puterea francmasonică şi ambiţia. Maşinile ridicole de vorbit, parlamentare şi pamfletele. Abuzurile curente ale puterii. Sclavia economică. "Adevărul poporului". Acaparatorii şi aristocraţia. Armata secretă a francmasonilor. Accelerarea prin toate mijloacele a degenerării creştinilor. Foamea generalizată şi dreptul de neclintit al capitalului. Venirea şi încoronarea "stăpânului planetar universal". Scopul fundamental secret al programelor viitoarelor şcoli populare ale francmasonilor. Secretul ştiinţei ordinii sociale. Criza economică generală provocată de francmasonerie. Siguranţa celor care care sunt de ai "Noştri". Despotismul prestabilit al francmasonilor şi domnia necesară a raţiunii. Pierderea unui călăuzitor. Francmasoneria şi cum a provocat chiar ea în realitate "Marea" Revoluţie Franceză. Regele despot este o prefigurare a "STĂPÂNULUI PLANETAR UNIVERSAL". Cauzele de bază ale invulnerabilităţii francmasoneriei mondiale. Libertatea este o himeră. 

Al patrulea protocol secret francmasonic
Diferitele stadii necesare ale unei Republici. Francmasoneria exterioară şi secretele sale. Libertatea şi credinţa. Concurenţa internaţională a comerţului şi industriei în viziunea francmasoneriei. Rolul esenţial al speculaţiei. Cultul aurului ca valoare fundamentală la francmasoni. 

Al cincilea protocol secret francmasonic
Crearea unei cât mai puternice centralizări a Guvernului. Mijloacele tainice de a-şi însuşi puterea care sunt specifice francmasoneriei. De ce adeseori statele nu se pot înţelege între ele. Elitismul generator de mândrie al francmasonilor. Aurul şi banii sunt totdeauna motorul principal care face să se mişte toate mecanismele în state. Monopolurile create de francmasoni în comerţ şi în industrie. Importanţa nebănuită a criticii. Instituţiile statului aşa "cum se văd". Oboseli şi plictiseli cauzate de excesul de cuvântări. Cum se pote pune pe deplin stăpânire pe opinia publică? Importanţa deosebită a iniţiativei particulare. Guvernul francmasonic suprem.   

Al şaselea protocol secret francmasonic
Monopolurile; averile tuturor creştinilor vor ajunge în curând să depindă de aceste monopoluri. Aristocraţia slăbită va fi lipsită de bogăţia funciară. Comerţul, industria şi speculaţia ca mijloace francmasonice de îmbogăţire fără muncă. Luxul care înrobeşte. Mărirea salariului şi scumpirea imediat ulterioară a obiectelor de primă necesitate. Anarhia întreţinută şi beţia generalizată. Înţelesul secret al propagandei unor teorii economice năucitoare.  

Al şaptelea protocol secret francmasonic
Pentru ce trebuie de fapt să fie sporite mereu armamentele. Fermentaţii, discordii, duşmănii care există în lumea întreagă. Constrângerea unei eventuale opoziţii a "creştinilor" prin războiul general. Presa ca mijloc important de influenţă în masă şi modul în care este influenţată opinia publică. Tunurile americane, japoneze şi chineze.  

Al optulea protocol secret francmasonic
Utilizarea intenţionat echivocă a dreptului juridic de către francmasoni. Colaboratorii apropiaţi ai regimului francmason. Şcolile particulare ca mijloc de educaţie superioară cu totul specială. Economişti şi milionari. Cui ar trebui să fie încredinţate toate posturile de răspundere în Guvern?   

Al nouălea protocol secret francmasonic
Aplicarea atentă a principiilor francmasonice secrete în scopul de a reface educaţia popoarelor. Cuvântul tainic de ordine francmason. Importanţa nebănuită a orientărilor antifrancmasonice. Din nou despre teroare. Ce îi aşteaptă pe cei care servesc francmasoneria. Forţa cea "inteligentă" şi forţa cea "oarbă" a regatelor creştine. Împărţirea aparentă a puterii cu poporul. Misterele arbitrariul liberal. Uzurparea gradată a instrucţiunii şi a educaţiei. Interpretarea diferită a legilor. Metrourile şi francmasoneria.  

Al zecelea protocol secret francmasonic
Forţa tainică a lucrurilor în politică. "Genialitatea" diabolică a josniciei. Ce modificări promite după aceea lovitura de stat francmasonică. De ce apreciază francmasonii sufragiul universal. Stima de sine însuşi. Şefii francmasoni şi promovarea lor. Conducătorul cel genial al francmasoneriei. Instituţiile statului şi funcţiile lor. Otrava cea puternică a liberalismului. Constituţia este totdeauna şcoala neînţelegerilor ce apar între partide. Noua eră republicană. Preşedinţii statelor sunt aproape totdeauna creaturi "de paie" ale francmasoneriei. Responsabilitatea limitată a preşedinţilor statelor. Misterul afacerii "Panama". Rolul important al camerei deputaţilor şi al preşedintelui statului. Francmasoneria este totodată şi o forţă legislativă. Noua constituţie republicană şi rolul acesteia. Trecerea ulterioară la "autocraţia" francmasonică. Momentul secret al proclamării "regelui universal" al planetei Pământ. Inocularea criminală cu microbi şi viruşi ale diferitelor boli precum şi alte fapte malefice ale francmasoneriei.   

Al XI-lea protocol secret francmasonic
Programul tainic al noii Constituţii. Câteva amănunte secrete asupra loviturii de stat aşa cum este ea propusă de către francmasoni. Creştinii sunt în general naivi, proşti şi mici. Francmasoneria secretă din umbră şi lojile sale exterioare de "faţadă".   

Al XII-lea protocol secret francmasonic
Interpretarea masonică secretă a cuvântului "libertate". Viitorul diferit al presei în timpul domniei planetare a francmasonilor. Controlul strict şi total al presei atunci. Agenţiile corespondenţilor. Ce este în realitate progresul pentru francmasoni? Solidaritatea francmasonilor aşa cum se manifestă ea în presa modernă. Aţâţarea şi întreţinerea pretenţiilor "sociale" provinciale. Infailibilitatea noului regim.
 Al XIII-lea protocol secret francmasonic
Nevoia pâinii zilnice îi dresează gradat pe oameni. Chestiunile politice care apar. Chestiunile industriale. Petrecerile ca mijloc de deviere. Casele poporului. Adevărul este unul. Marile probleme care survin.
 Al XIV-lea protocol secret francmasonic
Religia cea nouă a viitorului. Sclavia viitorului. Imposibilitatea de a cunoaşte misterele religiei francmasonice a viitorului. Pornografia necesară şi viitorul cuvântului tipărit atunci când francmasonii vor avea complet puterea.  

Al XV-lea protocol secret francmasonic

Secretul loviturii de stat mondiale ce va dura o zi. Condamnările la moarte ce vor fi pronunţate atunci. Soarta viitoare a tuturor francmasonilor creştini. Caracterul legendar şi mistic al puterii francmasonilor. Înmulţirea rapidă a lojilor francmasonice. Administraţia centrală a Marilor maeştri francmasoni. Tainica afacere Azeff. Francmasoneria este călăuza esenţială a tuturor societăţilor secrete. Importanţa tainică a succesului public. Colectivismul inerent. Victimele eventuale. Condamnarea ulterioară la moarte a francmasonilor. Prăbuşirea planetară a prestigiului legilor şi al autorităţii. Prealegerea francmasonilor. Scurtimea şi limpezimea exemplară a legilor care vor fi promulgate în timpul domniei viitoare a francmasonilor. Supunere totală şi necondiţionată faţă de autoritate. Măsuri dure contra abuzurilor de putere. Cruzimea neobişnuită a pedepselor. Limita vârstei pentru cei care vor fi judecători. Liberalismul judecătorilor şi al puterii vor dispare. Banul mondial al Statului Planetar Unic. Absolutismul fără precedent al francmasoneriei. Dreptul de casaţie. "Aspectul" patriarhal al viitorului "guvern" Planetar. Zeificarea obligatorie a guvernului. Dreptul celui mai tare în calitatea sa de drept unic. Regele Statului Unic Planetar este considerat a fi patriarhul lumii.  

Al XVI-lea protocol secret francmasonic
Modul secret în care universităţile pot fi făcute să devină nevătămătoare. Clasicismul va fi pe deplin înlocuit. Educaţia în Statul Planetar Unic şi alte profesiuni. Reclama obligatorie a autorităţii "Stăpânitorului" cel nou în şcoli. Desfiinţarea completă a învăţământului liber. Noile teorii ale Statului Planetar Unic. Independenţa gândirii va fi reprimată. Învăţătura în Statul Planetar Unic se va face mai ales prin imagine.
 

Al XVII-lea protocol secret francmasonic
Baroul va fi restructurat. Influenţa preoţilor creştini va trebui să scadă tot mai mult. Libertatea conştiinţei se va urmări să fie diminuată. Regele Statului Planetar Unic al Francmasonilor va fi simultan şi Patriarh şi Papă. Mijloacele secrete de luptă ale francmasoneriei cu bisericile existente. Problemele curente ale presei contemporane aşa cum sunt ele privite de francmasoni. Organizarea cea nouă a poliţiei. Poliţia voluntară. Spionajul şi turnătoria după modelul grupărilor francmasonice secrete. Abuzurile de putere vor fi curent muşamalizate.
 

Al XVIII-lea protocol secret francmasonic
Măsurile suplimentare de siguranţă care vor fi luate de francmasoni. Supravegherea foarte atentă şi totală a conspiratorilor. O gardă numeroasă care îl păzeşte la vedere pe Preşedintele Statului indică ruina puterii. Garda regelui Statului Planetar al francmasonilor. Prestigiul mistic şi totalitar al puterii. Arestarea rapidă şi cercetarea abuzivă va fi realizată la prima bănuială atunci.
 

Al XIX-lea protocol secret francmasonic
Dreptul de a prezenta jalbe şi proiecte va fi speculat la maxim de francmasoni. Răzvrătirile şi rostul acestora. Crimele politice vor fi altfel judecate de tribunale. Reclama pentru crimele politice va trebui să înceteze pentru totdeauna. 

Al XX-lea protocol secret francmasonic
Noul program financiar. Impozitul va fi mărit în mod progresiv. Perceperea progresivă şi insidioasă a impozitului prin aşa zisele timbre. Casă de fond de titluri şi modul în care va fi evitată stagnarea banilor. Curtea de conturi. Desfiinţarea reprezentării. Stagnarea posibilă a capitalurilor. Emisiunea de bani noi. Schimbul aurului. Schimbarea cea nouă de cost a muncii. Bugetul. Împrumuturile statului şi modul în care vor fi ele realizate. Seria hârtiilor cu 1% dobândă. Hârtiile industriale. Conducătorii creştinilor: favoriţii şi totodată agenţii eficienţi ai francmasonilor.

Al XXI-lea protocol secret francmasonic
Împrumuturile interne. Pasivul şi impozitele. Conversiile. Casele de Economii şi renta. Suprimarea completă a bursei fondurilor publice. Taxarea modificată a valorilor industriale.

Al XXII-lea protocol secret francmasonic
Secretul viitorului trebuie să fie ascuns cu grijă. Răul secular este singura bază a binelui viitor. Aureola puterii absolute şi adorarea ei mistică de către masele ignorante. 

Al XXIII-lea protocol secret francmasonic
Reducerea drastică a producţiei obiectelor de lux. Mica industrie şi rolul ei. Şomajul reprezintă un mare pericol în cadrul Statului Planetar Unic. Interzicerea completă a beţiei. Condamnarea definitivă la moarte a vechii societăţi şi învierea sa fără o nouă formă. Regele Statului Planetar Unic al francmasonilor va fi considerat în unanimitate ca fiind alesul lui Dumnezeu. 

Al XXIV-lea protocol secret francmasonic
Întărirea rădăcinilor regelui Statului Planetar Unic al Francmasonilor. Pregătirea atentă şi iniţierea secretă a regelui. Îndepărtarea moştenitorilor săi direcţi. Regele Statului Planetar Unic şi cei trei iniţiatori ai săi. Regele Statului Planetar Unic va avea un destin aparte. Ireproşabilitatea totală a moravurilor externe ale regelui. 

COMENTARIU asupra celor 24 de protocoale… 

Citeşte mai departe »

Protest Stoiciu-Goma

Bucureşti, 11 September 2005 

În legãturã cu destituirea abuzivã a scriitorului Liviu Ioan Stoiciu din Direcţia revistei „Viaţa româneascã”, destituire dictatã de conducerea Uniunii Scriitorilor din România ca urmare a publicãrii unui text cu pretins caracter antisemit aparţinând lui Paul Goma, semnatarii Protestului de faţã ne exprimãm dezacordul profund faţã de decizia conducerii USR. Regretãm, de asemenea, acuzaţiile de antisemitism care i-au fost aduse cu aceastã ocazie lui Paul Goma de cãtre Comitetul Director al Uniunii.Detractorii consacraţi ai scriitorului exilat i-au atribuit mai demult acestuia infamul calificativ, mai ales pentru lucrarea sa istoricã „Sãptãmâna Roşie sau Basarabia şi evreii”, pe care, s’a dovedit, nici unul dintre ei nu a discutat-o în fond, limitându-se sã o eticheteze. Mulţi dintre semnatarii acestui Protest sunt desigur buni cunoscãtori ai operei lui Paul Goma, unii însã (din cauza cenzurii de presã la care autorul este supus în ultima vreme în România) cunosc doar în parte opera lui Paul Goma. Pentru noi toţi e totuşi evident ca scriitorul Paul Goma nu este antisemit nu doar pentrucã este soţ şi tatã de evrei. Ci deasemenea şi pentrucã nu a negat şi nu neagã Holocaustul şi toate celelalte crime grave comise împotriva evreilor, inclusiv de conaţionalii sãi. În chiar cartea amintitã, Paul Goma calificã, fãrã echivoc, drept „inadmisibile, reprobabile, criminale şi condamnabile” gravele abuzuri sãvârşite de români împotriva evreilor ulterior „Sãptãmânii Roşii” (28 iunie – 3 iulie 1940), în care a avut loc evacuarea armatei şi civililor români din Basarabia ocupatã în urma pactului criminal Hitler – Stalin, şi în care mulţi dintre evreii localnici s’au dedat la crime şi alte samavolnicii împotriva românilor siliţi sã-şi pãrãseascã ţara). Paul Goma nu a justificat niciodatã aceste orori. Dacã ar fi fãcut-o, nu ar mai fi denunţat „crimele inadmisibile şi condamnabile” ale conaţionalilor sãi. În legãturã cu acuzaţia de antisemitism, dar şi cu multe altele care i se aduc azi lui Paul Goma, este semnificativ faptul cã practic toate i-au fost aduse în trecut şi de Securitate. Din chiar dosarele desecretizate recent se ştie deja cã încã din primãvara anului 1977 şefii Securitãţii au pus la punct „planuri de mãsuri” de discreditare prin antisemitism a scriitorului disident. Iatã cum sunã una din directivele cuprinse în strategiile Securitãţii: „Sã fie lansatã acuzaţia de antisemitism, fãcând apel la evrei individual şi la Statul Israel, cu care ne aflãm în bune relaţii”. Iar acuzaţia a fost, bineînţeles, lansatã şi apoi susţinutã cu metodã, aşa cum numai Securitatea ştia s’o facã.Sunt destule date care aratã ca în acest caz preşedintele USR, dl. Nicolae Manolescu, nu atacã o chestiune de principiu. Ne temem cã în realitate nu e deloc vorba despre „antisemitismul” lui Paul Goma.Este ştiut cã Paul Goma a fost exclus din Uniunea Scriitorilor – în Aprilie 1977, în plinã teroare comunistã – inclusiv prin votul actualului preşedinte al USR. Dar Paul Goma este nu numai o amintire neplãcutã pentru proaspãtul preşedinte al scriitorilor români, ci şi un critic sever al atitudinii morale şi politice de dupã 1990 a acestuia.Imediat dupã ce incidentul dela Uniunea Scriitorilor a devenit public, şi înainte ca Liviu Ioan Stoiciu sã fie destituit, Paul Goma a anunţat cã de data aceasta îi va chema în justiţie pe cei care l-au acuzat de antisemitism (şi care i-au imputat d-lui Stoiciu publicarea textelor sale). Dacã pentru dl. Manolescu şi colegii sãi problema ar fi fost într’adevãr „antisemitismul” scrierilor lui Paul Goma (ceea ce scriitorul exilat contestã de mult timp şi cât se poate de argumentat), atunci analiza şi deciziile în acest caz ar fi trebuit amânate pânã când justiţia se va pronunţa cu privire la sesizarea d-lui Goma. Neprocedând aşa, avem motive sã bãnuim cã „antisemitismul” lui Paul Goma nu a fost decât un pretext pentru o rãfuialã meschinã cu doi dintre scriitorii români demni de respect pentru opera şi viaţa lor publicã.Ne adresãm conducerii Uniunii Scriitorilor şi tuturor membrilor USR, cerând revocarea deciziei de destituire a scriitorului Liviu Ioan Stoiciu şi retragerea, printr’o declaraţie publicã, a acuzaţiilor calomnioase la adresa lui Paul Goma, considerând cã celor doi le-a fost încãlcat – printr’un act de cenzurã greu de justificat – dreptul cel mai natural al oricãrui scriitor, acela de a-şi publica scrierile.

Semneazã: (în numãr de: 122 persoane şi grupuri)

Link: http://www.aradomain.com/pdfs/protestSG11sep05.pdf

Mai citiţi:

  • Noul scandal Goma ia amploare
    Miercuri, 14 septembrie 2005
    Scandalul provocat de aparitia in revista "Viata Romaneasca" a unui fragment de jurnal de Paul Goma considerat antisemit ia amploare. Dupa cum se stie, in urma cu doua saptamani, Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor din Romania (USR) a dat publicitatii un comunicat de delimitare fata de decizia editoriala a "Vietii Romanesti", considerand inacceptabila gazduirea respectivelor pagini de jurnal. Ca urmare, Paul Goma a respins acuzatia de antisemitism si a anuntat ca da in judecata USR, pe Nicolae Manolescu, presedintele USR, pe Horia Garbea, directorul de imagine al USR, si pe conducatorii Comunitatii Evreilor din Romania, care ar fi protestat la aparitia paginilor de jurnal. Vinerea trecuta, Comitetul Director al USR a audiat cativa membri ai redactiei "Vietii Romanesti" si l-a demis pe poetul Liviu Ioan Stoiciu din functia de redactor-sef adjunct al revistei. Cititorii ziarului ZIUA au putut urmari intregul "contencios", caruia i se adauga acum un protest sustinut de cateva zeci de semnaturi, multe dintre ele ale unor romani din exil, precum si o noua reactie a lui Paul Goma, de asta data in urma demiterii lui Liviu Ioan Stoiciu din postul de conducere de la "Viata Romaneasca". Cele doua texte pot fi citite in aceasta pagina. http://www.ziua.ro/display.php?id=184722&data=2005-09-14

    Scandal - Marele Inchizitor si Goma
    14 Septembrie 2005 | de Mihaela Suciu 
    Dupa scandalul iscat de demiterea redactorului-sef adjunct de la Viata Romaneasca de catre USR pentru publicarea unui fragment din Jurnalul lui Paul Goma, acuzat de antisemitism, protestele nu au asteptat sa apara, asa cum este cel semnat de Dan Culcer, redactor pentru Franta al revistei Vatra si director la revista Asymetria.
    http://www.jurnalul.ro/articol.php?id=36501

Întrebare: ministrul român de externe e cumva “tăiat împrejur”?

Citiţi Declaraţia de Interese a Dl-ui Ministru Mihai-Răzvan Ungureanu… şi trageţi singuri concluziile de rigoare

http://www.gov.ro/declavere/interese/mihai-razvan-ungureanu-interese.pdf

Mai cititi: http://ro.novopress.info/?p=1321 

Cuvântul monahilor: Ce ne oferă Europa?

IPS Bartolomeu AnaniaAm meditat mai adînc la vremurile noastre, dacă nu cumva procesul se prelungeşte, dacă nu cumva viziunea dostoievskiană a mers dincolo de comunism. Dumnezeu ne-a ajutat şi am scăpat de povara comunismului, prin jertfele din decembrie ‘89, intrînd într-o altă eră. Iată însă că avem o altă perspectivă: dacă ne-am confruntat cu Răsăritul bolşevic, de data aceasta ne îndreptăm cu faţa către Occidentul european (care se autodefineşte drept "Europa" însăşi şi care ne invită să intrăm în ea, ca şi cum noi n-am fi fost niciodată europeni).

În privinţa aceasta, dacă trebuie să fac o paranteză şi vreau să o fac, doresc să afirm că noi am fost întotdeauna europeni şi că nu poate fi vorba de o "intrare" a noastră în Europa, ci de regăsirea noastră în Europa, sau mai precis de regăsirea Europei în noi.

Ne e greu să fim trataţi ca nişte primitivi, cu toată sărăcia noastră, uitînduse că dacă suntem astăzi săraci şi înapoiaţi datorită comunismului, este şi prin faptul că Occidentul ne-a livrat, aproape gratuit, acestuia. Lucrurile acestea sunt ştiute. Cred că Apusul nu are dreptul să ne umilească, aşa cum a încercat şi încearcă; fără să fac politică, trebuie să subliniez atitudinea tot mai demnă a ţării noastre în acest context european.

Nu aşteptăm spiritualitate din Occident, pentru că nu o are. Uneori suntem trataţi ca nişte "balcanici", uitîndu-se că suntem la nordul Dunarii şi, că, geografic, nu facem parte din Balcani. Ei, şi dacă am face? Alexandru Paleologul spune că, la urma urmei, chiar daca am fi balcanici n-ar fi nimic ruşinos în asta. Platon, Aristotel şi Sofocle au fost balcanici. Iar eu aş adăuga: toată doctrina teologica a lui Toma d’Aquino s-a sprijinit pe Aristotel, pe un balcanic. Iar dacă este vorba de civilizaţie, ar trebui să ne amintim că, în jurul anului 1000, bazileii şi principesele Bizanţului aveau băi de marmură, în timp ce curtenii lui Carol cel Mare se scarpinau de păduchi şi rîie.

Aşadar, dacă este vorba de o Europă, si anume de adevărata Europă, noi am avut întodeauna viziunea şi trăirea ei. Europa este sinteza gîndirii elene, a spiritualităţii creştine şi a civilizaţiei romane. Este singura Europă pe care o recunoaştem, dar şi cea care ni se refuză. Ni se propune în schimb, o Europă construită eminamente pe economie şi politică; nici cea mai mică adiere de cultură, că de religie nu mai vorbim. Dacă aceasta este Europa care ni se îmbie, nu avem nevoie de ea!

Mai degrabă o invităm să se îndrepte ea către noi, pentru ca să se redescopere pe ea însăşi; noi nu avem de cerşit ci de oferit.

Ce ni se propune? Economicul-pîinea. Prin pîine ni se cere libertatea. De aici, pretenţiile aberante care ni se pun în faţă, a fi acceptaţi în această Europă: homosexualitatea, viciul, avortul, desfrîul, sexualitatea, pornografia, adică tot ceea ce poate fi mai rău în viaţa unei societăţi, nişte rele pe care noi ca popor, în frunte cu biserica şi din fericire în frunte cu tineretul nostru creştin ortodox, le respingem cu toată fermitatea, pentru că nu vrem ca, cu pretul "intrării" noastre în Europa să ne pierdem propria identitate naţională.

Aşadar: economie, pîine, robire. În al doilea rînd: "miracolul". Nici pomeneală de vreun miracol în numele lui Dumnezeu, aşa cum încerca cel puţin, marele inchizitor. Nu, "ci miracolul" zborului cosmic, al electronicii, al calculatorului, al ingineriei genetice: un miracol perpetuu, pe care fascinaţi va trebui să-l acceptam în locul minunilor lui Dumnezeu.

Şi în al treilea rînd, tot prin economic: puterea şi prin putere, autoritatea.

Nu mai este aceea a comunismului, ci aşa-ziselor "Mari puteri", cele îndrituite să hotărăscă pentru popoarele mici.

Pentru intrarea în Europa ni se cere să fim toleranţi cu toate cele care ne smulg din credinţa noastră.

Verbul "a corupe", în accepţia termenului grecesc, înseamnă a altera nu numai prin descompunere ci şi prin amestec. Toate formele de sincretism religios care ni se propun, începînd cu New Age şi terminînd cu tot felul de combinaţii între diferite secte neo-protestante, care alcătuiesc federaţii "evanghelice" şi "evanghelizatoare", şi care caută să ne ameţească prin aceste oferte foarte comode, seducătoare, deseori toate acestea sunt forme şi manifestări ale corupţiei spirituale.

E bine să ştiţi că, pe măsură ce aceste invazii devin tot mai radicale, dar ne propun, în mod repetat şi stăruitor, "toleranţa", e bine să ştiţi că toleranţa trebuie să funcţioneze pînă în clipa cînd începe abuzul! Din momentul în care celălalt abuzează de toleranţa mea, aceasta încetează şi trebuie să înceteze.

De aceea, personal, voi deveni intolerant, chiar cu riscul de a fi catalogat drept fundamentalist. La urma urmei, dacă e vorba de "fundamentalism", primul fundamentalist a fost însuşi Iisus Hristos: "Înapoia Mea, satano!"

ÎPS Bartolomeu Anania

http://www.romfest.org/rost/sep2004/europa.shtml

« Pagina Precedentă