Sită Deasă

AUTORITATILE DE MEDIU URGENTEAZA procedura de autorizare pentru proiectul minei de aur de la Rosia Montana prin luarea unor decizii fara aplicarea procedurilor legale care reglementeaza emiterea acordurilor de mediu. 17 ONG-uri de mediu printre care se numara si Alburnus Maior sunt alarmate in ceea ce priveste legalitatea acestor recente decizii de autorizare a proiectului minei de aur de la Rosia Montana.

Gabriel Resources este o companie canadiana fara experienta care intentioneaza sa stramute populatia de la Rosia Montana pentru a realiza cea mai mare mina de aur deschisa din Europa cu folosirea tehnologiei pe baza de cianuri. La sfarsitul lui septembrie 2006, autoritatile de mediu din Ungaria au furnizat evaluarea lor oficiala a studiului EIM Rosia Montana, solicitand partii romane sa nu emita acordul de mediu pentru acest proiect, date fiind omisiunile majore si contradictiile de la baza studiului.

Pe data de 20 septembrie 2006, agentiile pentru protectia mediului Alba Iulia si Sibiu au avizat favorabil Planul Urbanistic Zonal (PUZ) pentru Zona de Dezvoltare Industriala Modificata Rosia Montana, titular fiind RMGC si pentru Zona Istorica Centrala Rosia Montana. Cele doua agentii au decis ca pentru nici unul dintre cele doua PUZ-uri nu este necesara aplicarea procedurii de evaluare strategica de mediu (SEA) prevazuta de Directiva cu acelasi nume pentru ca, printre altele, nu au un impact semnificativ asupra mediului.

Continuare: http://ro.altermedia.info/mediusanatate/autoritatile-de-mediu-din-romania-urgenteaza-ilegal-procedura-de-autorizare-pentru-proiectul-de-la-rosia-montana_5289.html#more-5289

Marko a sarit in barca radicalilor

EvZ, 25 Septembrie 2006,
Autor: Clarice Dinu

Presedintele UDMR solicita autonomie teritoriala pentru Tinutul Secuiesc.

UDMR preia discursul autonomist al radicalilor maghiari, asumandu-si paternitatea unei “Uniuni pentru Tinutul Secuiesc”, avand ca obiectiv obtinerea autonomiei teritoriale a Harghitei, Covasnei si Muresului.

“Scopul realizarii dezideratelor secuimii si solutia, in acelasi timp, este obtinerea autonomiei”, a sustinut sambata, in fata a peste 300 de primari si viceprimari UDMR, presedintele Uniunii, Marko Bela. De altfel, la initiativa sa, participantii la reuniune au adoptat si o declaratie-program privind obtinerea autonomiei teritoriale, punand bazele unei “Uniuni pentru Tinutul Secuiesc”.Aceasta mai vizeaza realizarea unei descentralizari reale, elaborarea unei strategii de dezvoltare culturala, precum si infiintarea regiunii de dezvoltare economica in zona Harghita-Covasna-Mures

Link: http://www.evz.ro/article.php?artid=273453

UDMR DEZGROAPA AUTONOMIA TERITORIALA

Alesii locali din UDMR si-au exprimat, sambata, vointa pentru obtinerea autonomiei teritoriale a Tinutului Secuiesc printr-o Declaratie semnata la Miercurea Ciuc.

Semnatarii cer aplicarea principiilor descentralizarii si realizarea diverselor forme de autonomie, inclusiv cea teritoriala. In acest sens, edilii minoritari au decis infiintarea asociatiei administratiilor locale din judetele Harghita, Covasna si Mures, sub denumirea “Uniunea pentru Tinutul Secuiesc”.

VEHEMENTA

Prezent la reuniune, presedintele UDMR, Marko Bela , a afirmat ca maghiarii din Romania nu trebuie sa mai priveasca cu speranta nici catre Budapesta, nici catre Bucuresti si ca singura solutie pentru problemele lor este cea a autonomiei teritoriale. “Autonomia teritoriala face parte din programul politic al UDMR si ea se va infaptui in Tinutul Secuiesc”, a spus Marko. Este pentru prima data cand liderul Uniunii sustine atat de transant chestiunea autonomiei. Pana acum s-a vorbit despre autonomia culturala si, doar neoficial, despre cea teritoriala.

TACTICA, NU DE RAZBOI

“Nu-i deloc o atitudine ostila la adresa Romaniei. Declaratia contine multe elemente de negociere. S-a vorbit de nevoia modificarii Constitutiei Romaniei si a directivelor Uniunii Europene. Este o strategie pe care UDMR a folosit-o in mai multe randuri in ultimii 15 ani pentru a rezista momentelor critice”, considera politologul Cristian Pirvulescu. In opinia sa, declaratiile lui Marko Bela au rolul de a calma spiritele maghiarilor radicali din Transilvania, solidarizati cu miscarea populatiei din Budapesta.

Link: http://www.ziarulziarul.ro/article/aid/40199/UDMR-DEZGROAPA-AUTONOMIA-TERITORIALA/

Noi actiuni de maghiarizare

Profitînd de faptul cã atît vechea guvernare PSD, cît si actuala coalitie neagrã PNL-PD-PC au cooptat-o la guvernare si i-au fãcut pe plac cum a vrut ea, conducerea organizatiei teroriste a UDMR-ului si-a fãcut de cap, si îsi face în continuare în judetele Covasna si Harghita. În ultimul timp le-a impus membrilor UDMR, care detin functii de conducere la institutiile descentralizate ale ministerelor în judete, sã caute prin arhivele institutiilor respective, dacã imobilul unde îsi desfãsoarã activitatea institutia a fost construit în timpul cînd directorul era de nationalitate maghiarã, sau dacã în acel imobil si-a desfãsurat activitatea vreun activist mai de seamã al natiei ungare. Dacã din hîrtii reiese un nume de „migrator“ maghiar, imediat numele acelei persoane este atribuit imobilului respectiv. Dacã este român, nu trebuie sã se stie! Exemplu: Spitalul Judetean din Sf. Gheorghe, jud. Covasna, a fost construit, prin anii ’70-’76, lîngã o clãdire în care si-a desfãsurat activitatea un oarecare medic cu numele Sfogolyan Kristof. Conducerea UDMR-istã a Spitalului Judetean, împreunã cu teroristii UDMR-isti din conducerea Primãriei Sf. Gheorghe si a Consiliului judetean, i-a dat numele acestui migrator spitalului, nume care cu greu se poate pronunta. Toate scolile generale, liceale si grãdinitele au fost botezate cu nume ale unor grofi unguri, iar altele cu ale unor criminali sãlbatici din timpul revolutiei din 1848-1849. La fel si cu strãzile din orase si comune din judetele Covasna si Harghita. Recent, la Grupul Scolar Agricol din Sf. Gheorghe s-au gãsit niste hîrtii cum cã în perioada ocupatiei horthyste a Ungariei asupra Ardealului, care cuprindea si judetul Covasna, director al acelei scoli, în perioada 1941-1944, a fost un anume Gaman Janos (pus de fascistii unguri), care a fugit imediat în Ungaria, în 1944, cînd trupele române au eliberat Ardealul. Cu asa-zisa ocazie de împlinire a 65 de ani de la înfiintare, sîmbãtã, 16 septembrie a.c., conducerea UDMR-istã a judetului Covasna a schimbat denumirea scolii în „Grupul Scolar si de Industrie Alimentarã Gaman Janos“, director fiind Latzin Gabor. La acest „botez“ a participat si migratorul-sef al UDMR-ului, Marko Bela. La fel, mai toate revendicãrile de imobile si terenuri agricole si forestiere, solicitate de cetãtenii de etnie maghiarã, imediat s-au rezolvat. De 13 ani, Biserica Ortodoxã revendicã peste 1.200 de hectare de teren agricol si forestier din cele douã judete, dar conducerile fasciste ale UDMR-ului din administratia acestora refuzã împroprietãrirea legalã a acesteia. Atît vechea guvernare a PSD-ului, cît si actuala, PD-PNL-PC, le-au dat voie acestor lichele ale UDMR-ului sã facã ce vor în aceste judete ale României. Sperãm cã vor mai avea putin, iar dupã alegeri PRM-ul sã impunã ordinea si legea pe tot cuprinsul României. Jurist Gicã Agrigoroaie

Winnipeg-Canada
(Text reprodus din revista “Curentul International”, nr. din 27 iulie 2006)
“O mîna spala pe alta si amîndoua fetele patibulare” - proverb adaptat pentru condamnarea urgenta a comunismului!

De la instalarea comunismului în Rusia, oamenii constienti si clarvazatori l-au condamnat. Adus si instalat în România prin forta de politruci tanchisti, adica veniti pe tancurile Armatei Rosii, românii nu l-au acceptat, l-au condamnat de la început, dar nu au avut contra-forta necesara (nici sprijin european) de a-l elimina. În 1989, un grup comunist si-a executat “conducatorul iubit” - în numele poporului, bineînteles - si i-a luat puterea. Sînt înca la putere, numai ca trec de la dictatura comunista la “democratia” lumii capitaliste, de forma. Dupa 16 ani, sînt marionete în mîna celor care le dau puterea, si asa, de circ, condamna, de urgenta, comunismul! Penibil si ridicol! Si cine suna goarna de urgenta?! Grupul pentru Dialog Social. Dupa 16 ani de la baricada bucuresteana, lanseaza “Apel pentru condamnarea urgenta a comunismului”. Nu înteleg de ce atîta graba, asa, dintr-o data, numai pentru ca cineva, pe undeva, prin Belgia, a întrebat pe altcineva: “Cum stati cu procesul comunismului?”. Raspunsul ar fi fost: “Îl condamnam urgent, praf îl facem pîna în ianuarie 2007!”. Bun raspuns, numai ca praful, fabricat stiintific din trecutul cîtorva comunisti de mîna a doua, morti de mult, va fi de aruncat în ochii lumii. Pai, nici nu se poate altfel, doar Ion Marcel Ilici Iliescu e înca în viata, mi se pare ca si Silviu Brucan, si multi altii trebuie sa se bucure de pensiile batrînetii. Cît priveste junele Petre Roman, e înca în floare ca un pulovar rosu, sa nu mai vorbim de Traian Basescu, fost membru de nadejde si contrainformator la cooperativa retina si trompa lui Eustache.
Privim lista semnatarilor si începem sa avem si mai multa neîncredere. Banuieli întemeiate. Printre semnatari se afla H.R. Patapievici (HRP) si Vladimir Tismaneanu, fii de comunisti. De comunisti devotati pîna în gît, de nomenclaturisti. Ei, si? Ei, si, cum au sa-i condamne ei pe iubitii lor parinti? Simplu: prin omisiune! Acesta este si motivul implicarii. În curînd veti afla, daca chiar vreti sa stiti, ca de vina nu au fost, atît de mult, comunistii, cît au fost, de fapt, legionarii, de exemplu. Marturie pot depune Ion Marcel Ilici Iliescu si Petre Roman. Legionarii au început toata tragedia, comunistii au venit sa apere poporul. Au venit ca politruci tanchisti plini de intentii bune, cu care au pavat calea spre Jilava, Pitesti, Aiud, Gherla pentru patriotii români, de la elitele calauzitoare la truditori, iubitorii de tara. Printre politrucii tranchisti, care într-o mîna aduceau “pax-sovietica”, adica ocuparea si jefuirea României, iar în alta comunizarea fortata, se afla si taticul lui Vladimir Tismaneanu, pe care-l chema Tisminenski, asa cum pe taticul lui Petre Roman îl chema Neulander, iar pe Brucan, dupa nevasta, Sidorovici. Toti cu vederi comuniste, jur împrejur. Sub dictatura odiosului si-a sinistrei, Vladimir Tismaneanu a fost elev la liceul nomenclaturistilor, coleg cu Nicu Ceausescu, si abia pe urma a zburat din România, indirect, tocmai în Statele Unite, unde, dupa Dan Pavel de la UTC, este un renumit politolog, fiind profesor de stiinte politice la University of Maryland. Cei care se îndoiesc ca ar fi chiar asa de renumit vin cu argumentul statistic: în Statele Unite sînt mii de universitati si colegii, fiecare din ele cu cel putinun profesor de stiinte politice. La o asa competitie de politologi renumiti, Tismaneanu, sau Tisman dupa e-mail, si-a dat seama ca mai repede face un ban bun în dialog cu Ion Marcel Ilici Iliescu sau Traian Basescu decît cu soferii de la Casa Alba în pauza lor de prînz, nu? Un politolog trebuie sa se orienteze, întîi de toate, dupa o situatie, dupa un profit. Ori, poate, dupa o misiune… Dar, în fond si la urma urmei, ce este un politolog? Un politolog este exact ceea ce era si un politruc, un instructor de partid cu propaganda. Nimic altceva! Daca deschideti vechiul DEX din 1984, cel de pe vremea odiosului si sinistrei, cuvîntul politolog nici nu exista, dar politruc e acolo! Deci, ce se naste din politruc comunist devine un îndoctrinar lefegiu, un individ pe care Natura nu l-a înzestrat genetic ca pe un util social, sau cum spunea bunicul meu “unul ce nu stie nici sa tina de cornele plugului, nici sa bata cu ciocanul un cui”. Sigur, am evoluat de la bunicul meu, îi numim analisti politici pe cei care umplu timpul între doua reclame pe sticla TV-ului. Volodea Tismaneanu, unul dintre acestia, considerat politolog de renume pe malul bucurestean al Dîmbovitei, pune si el semnatura pe unde se poate aciua la un chilipir, sau, mai stii, i s-a trasat sarcina precum taticului! Si cum în toata România este o saracie lucie de politruci, pardon, politologi, de renume, vine el, “mare profesor din America”, sa faca pe anticomunistul de renume, sa execute sarcina lui Traian Basescu: “sa faca o sinteza stiintifica privind crimele si abuzurile regimului comunist din România de la înfiintarea sa si pîna la Revolutia din 1989″. Ceea ce, dupa stiinta lui Traian Basescu, însemna ca ne intereseaza cine a înfiintat comunismul, nu cine l-a instalat în România si, de asemenea, trebuie sa acceptam ca Iliescu si ai lui au executat comunismul, nu pe Nicolae Ceausescu! Mare lucru stiinta lui Traian Basescu! Deci, Vladimir Tismaneanu va trece sub tacere pe politrucii tanchisti, pe politrucul-tata, care i-a dat cozonac pe vremea cînd ceilalti, românii, mîncau pîine neagra pe cartela, doar pentru asta a fost numit sef al comisiei de “condamnare a comunismului de urgenta”. Pardon, daca credeti ca este o aluzie tendentioasa, o retrag si spun adevarul: între milioanele de români “cu fete patibulare si retardati”, cum îi descrie Patapievici în opera sa “Politice”, nu se  gaseste nici un “politolog de doamne ajuta”! Toti cîti se cred politologi, abia ca ajung la genunchiul broastei în comparatie cu fiul lui Tisminenski. Si pentru ca veni vorba de cel mai mare “boier al mintii” de azi (pe mîine) de pe malul bucurestean al Dîmbovitei, H.R. Patapievici, iata-l si pe el la datoria de urgenta cu semnatura pe apel. HRP trebuie sa fie peste tot, nimic nu se mai misca fara el în România dupa 1989, nici dosarele-secu, nici cultura second-hand a românilor, care nu pot alcatui un popor fiindca sînt doar 23 de milioane de omuleti patibulari! Tatal lui nu a venit pe tanc, a venit cu trenul, de la Viena, unde a învatat totul despre finante si apoi a fost finantistul economiei CAER. (Tînara generatie “luminata de 22-GDS” nici nu stie ce înseamna CAER, nici ce pîine au mîncat românii atunci. Nu-i nimic, au sa vada ce îi asteapta în UE!) HRP pozeaza si el în victima a comunismului, a suferit din cauza odiosului si a sinistrei, niste dictatori înapoiati si neciopliti, dar mai ales nationalisti primitivi. A facut si închisoare sub comunisti, a fost detinut politic 26 (douazeci si sase) de ore. O noapte la IGM si o zi la Jilava! Ati auzit bine, Jilava, unde a îndurat bestialitatea comunista, mult mai rau ca toti detinutii politici dintre 1944 si 1964. Nici nu se compara cu ei, fiindca nu sînt elite euro-atlantice asemeni celor de la GDS-ul lui Sörös, nici nu înteleg politologia lui Vladimir Tismaneanu, de condamnare stiintifica a comunismului, în care nu este prioritara tragedia detinutilor politici români, chiar daca este identica cu a celor din lagarele naziste. Nu se ia în considerare, acum. Nici mai tîrziu. La Jilava, detinutul politic HRP si-a adus aminte de Malraux, care spunea ca nimeni nu rezista torturii, asa ca dupa-masa i-au dat drumul… nu rezista… El rezista numai pe ecranul televizorului si în deplasari în strainatate (pe banii contribuabililor români). Va condamna, din toata fiinta sa geniala, urgent comunismul, stafia aia care cutreiera prin Europa pe vremea lui Marx. Va fi un combatant total, cum a fost si la CNSAS, alaturi de Plesu si Dinescu, apoi va scrie o carte: comunismul mai putin recent, înainte de tata. În primavara, înainte de a-i veni ideea (oare de unde i-a venit?) lui Traian Basescu de condamnare stiintifica si urgenta a comunismului, HRP, directorul institutului cultural “Basescu-Patapievici”, a facut o vizita, zisa culturala, în Statele Unite, ce a fost discret proiectata, ca paravan punîndu-se pînzele unei tinere si talentate pictorite, în spatele carora s-a întîlnit, într-un cadru select, pardon, “select”, crema care a venit sa manînce crema la Ambasada Româna din Washington. În aceasta ambianta, Patapievici si Tismaneanu s-au simpatizat la nebunie, de la prima vedere, s-au apreciat unul pe altul pîna la paroxism, care si în acest caz înseamna fratie de sînge. Vor colabora  din rasputeri, împreuna, se vor sprijini cu devotament între ei pentru realizarea sarcinii primite! Si daca tot am ajuns aici cu polemica, sa punem întrebarea lui HRP, daca nu a venit vremea sa faca o vizita culturala, împreuna cu scutierul sau M.M., si la Chisinau sau la Cernauti, ca sînt si acolo români, care, cu certitudine, au mai multa nevoie de sustinerea culturala româneasca decît cei din Nord America!?!… (”tace si paste”). Azi, în 2006, nu sînt atît de periculosi noii politruci - fiii fostilor politruci - care vin, de data asta, pe tancuri americane, ci indiferenta poporului român, ce ne aminteste de napasta din “Miorita”! Parca întregul popor a devenit un ciobanas moldovean: i se spune adevarul, percepe adevarul, dar îl ascunde, acceptîndu-si soarta nefericita..

Ion Mihai Pacepa (* 28 octombrie 192 a fost şeful Serviciilor Secrete Româneşti în perioada comunistă. A jucat rol dublu, fiind totodată spion pentru americani. Când a realizat că serviciile secrete româneşti si ruseşti şi-au dat seama de aceasta, a fugit în SUA, unde locuieşte la ora actuală, în anonimat.

A scris o carte cu caracter autobiografic intitulată “Orizonturi Roşii”.

Datorită faptului că fugit în străinătate, regimul comunist al lui Nicolae Ceauşescu l-a condamnat la moarte în contumacie pentru crima de înaltă trădare. După Revoluţia română din 1989, la presiunea Statelor Unite ale Americii, această sentinţă definitivă şi irevocabilă (ce fusese transformată în condamnare la închisoare pe viaţă prin abrogarea pedepsei cu moartea din decembrie 1989) a fost anulată.

Din cauza actului de trădare al lui Pacepa, Nicolae Ceauşescu a început să instaleze în principalele funcţii de conducere din stat pe rudele sale, pentru a preveni un nou act de acest gen.

De curând, Cătălin Dancu avocatul fostului general a întreprins demersuri pe lângă autorităţile române pentru a recupera averea clientului său, confiscată de autorităţile comuniste.

Gabriel Constantinescu, Pacepa. Era trădătorilor

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

In premiera mondială, Pacepa a facut dezvaluiri.

Din nefericire, la 77 de ani, memoria pensionarului a inceput sa-i joace feste ori serverul de documentare al CIA a fost legat la “Cartoon Network”.
Pacepa sustine ca tatăl sau a fost condamnat de Garda de Fier pentru ca a fost prins ascultind “Vocea Americii”, desi la ora la care VOA a inceput sa emita - noiembrie 1942 - legionarii infundau de mult puscariile antonesciene sau luasera calea exilului. Viaţa “celebrului spionŢ e spoită mai ceva decit cea a unei batrine cocote, care sustine ca a studiat la un pension de domnisoare.La 15 ani raspindea fluturasi antinazisti si isi platea chiria din vinzarea “Scanteii”, iar seara dadea meditatii la matematica! Un debut in cariera de ilegalist pentru care l-ar fi invidiat si Ceausescu. Brusc, dupa citeva luni, se apuca sa poarta cruce, ca sa-i faca in ciuda tatalui sau, un comunist, si se inscrie in “Young Friends of the United States”.

Suspans total, mai ceva ca-n Agatha Christi. In citeva luni, poveste de capa si spada, aventura si magie: ilegalist, antifascist, cruce, pro-american, arestat ca purta insigna cu chipul regelui. O bibliografie care, daca ar fi reala, i-ar fi oferit un stralucit viitor de detinut politic. Numai ca viata a fost cruda si nedreapta, iar Pacepa a devenit securist la 23 de ani.

    Colonel Paulian PASARIN

    Virgil Magureanu a declarat public, in cazul Pacepa, ca exista un dosar cu numarul 11 300 in care sunt „contorizate”, ca sa spunem asa, toate faptele acestuia. Acest dosar n-a fost invocat de catre magistrati, nici nu a fost cerut de la SRI. Credeti ca se va face acelasi lucru si pentru lotul celor 20?
   Ceea ce s-a facut in instanta acum cu dosarul lui este ambitia unei puteri straine. Pentru ca au mai fost cazuri in care s-a intervenit. In Siria, de Gaulle i-a dat de trei ori telefon intr-o noapte lui Hafez al Asad ca sa-i amnistieze pe sase spioni francezi, dar arabul a refuzat. Dar cazuri de interventie au mai fost in istorie. Cazuri de talia lui Pacepa, in care o masura a Justitiei data acum 21 de ani sa fie casata si el reabilitat, plus sa i se plateasca solda din urma, nu s-au mai vazut. Oamenii care au facut asta poate se gandesc sa-i ridice si o statuie.

    A creat cazul Pacepa un precedent?
   Sigur! A creat un precedent fara precedent in istoria spionajului. Noi ne inscriem ca unicat in istoria spionajului si contraspionajului.

    Acest lucru nu va face sa scada prestigiul serviciilor de spionaj si contraspionaj ale Romaniei?
   Prestigiul serviciilor de spionaj si contraspionaj a fost pus la indoiala de catre cei care au tradat. Prin reabilitarea lor se incurajeaza insasi de catre noi, romanii, comiterea acestei infractiuni, cea mai grava din lume. Pentru ca, se vor gandi toti cei care au vazut asta, atata timp cat Pacepa a fost reabilitat si platit, o sa vina si Iacobescu sa fie reabilitat si platit, o sa vina si Raceanu sa fie reabilitat si platit, o sa vina si Marcu, or sa vina pe rand, asa, toti cei care au tradat. De acum incolo, ne putem astepta sa vina plutoane intregi de tradatori pe care tara ii va plati. Adica, nu gasim bani pentru sinistrati si gasim bani pentru Pacepa si pentru cei care ne-au tradat tara.

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

Aparent este convingător. Are o voce puternică si un timbru radiofonic. Dă impresia că ar sti multe dedesubturi si din spusele sale reiese că ar fi fost marele maestru al combinatiilor, pe oriunde a trecut; fie că e vorba de trustul magnatului Dan Voiculescu, de partidul-stat al lui Năstase si Iliescu, ori chiar de „Revolutia Portocalie”, Gusă pretinde, direct sau indirect, că ar fi creierul din umbră sau chiar matca strategiilor, ideilor si, în final, a succeselor respectivelor institutii. În realitate, Gusă nu este decît un tupeist profitor, cu caracteristicile de rigoare - incult, cabotin si mincinos. Peste toate astea, Gusă, care a încercat să arunce cu caracterizări de tip „păpusă” sau „păpusar” în toată lumea, este, el însusi, o păpusă în mîini deloc curate. Asa sustin si apropiatii săi, asa reiese si din analiza carierei sale, precum si a averii uriase pe care o posedă. Ziaristul mediocru Cozmin Gusă a deschis ochii în lumea Capitalei, fiind adus de la Cluj la Trustul Intact în urma negocierii unui contract de productie între Vasile Stîngă - pe vremea aceea patron al celebrului circuit financiar Eurobingo - si Antena 1. Respectivul circuit financiar a fost o afacere extrem de dubioasă, lăsată liberă pe piată de Serviciile Speciale românesti de la acea vreme si care a adus sume exorbitante în buzunarele unora si altora.

Desigur, Antena 1 a cîstigat bani cinstiti, întrucît încasările au fost din productie publicitară si din alte activităti legale, de presă. Cozmin Gusă s-a mai remarcat în fată patronului Dan Voiculescu, cunoscut pentru „ariciul” pe care îl are în buzunar, propunînd ca o măsură de rentabilizare a trustului scăderea salariilor angajatilor. Acest fapt, pe lîngă tendinta sa de a controla activitatea „Jurnalului National” si a multor emisiuni de la Antena 1, l-a făcut pe celebrul ziarist Marius Tucă să îi declare război deschis acestui parvenit.  În unele cercuri, Dan Voiculescu afirmă că individul cu eczemă pe chelie îl fura si făcea numai găinării. Gusă spune că a cîstigat bani frumosi la Antena 1. Ce a făcut cu ei si unde s-au dus acesti bani nu se stie, pentru că averea lui - constînd în imobile si terenuri scumpe, precum si actiuni la diverse societăti - începe să se oficializeze abia după intrarea în politică. Contrastul este mult prea evident: pînă la „penetrarea” în politică, Gusă era proprietarul unui teren si al unei fînete în comuna Cornu, cumpărate la preturi modeste la acea dată; după 2001, începe un sir formidabil de investitii imobiliare, care reies chiar din Declaratia sa de Avere – două vile în Bucuresti, două apartamente tot în Capitală si o casă de vacantă în comuna Cornu. Nu amintim decît în treacăt zvonurile care circulă despre proprietătile trecute pe numele familiei - părinti, sotie s.a. Dar, dacă Gusă are curajul pe care-l tot clamează, să facă bine si să-si roage rudele de gradul 1 si 2 să-si facă publice Declaratiile de Avere. Noi facem prinsoare că tupeistul pe cale de răsuflare nu va avea curajul să răspundă acestei provocări. Luînd în ordine proprietătile individului, constatăm că ele se află în zone de prim rang ale Bucurestilor – atitudine caracteristică arivistilor si parvenitilor care au pretentia că sînt figuri centrale ale vietii Capitalei. Interesant este că una din case este închiriată, pe bani frumosi, circa 3.000 de euro pe lună, firmei OMV. Adică, exact firma care a privatizat Petrom-ul, afacere îndelung analizată si atacată de Gusă & Co. De altfel, în mod suspect, atacurile PIN-ului la adresa Petrom au încetat la fel de brusc cum au si început. Concluzia o pot trage cititorii… si eventualii anchetatori. 
O altă chestiune interesantă este averea mobilă a lui Gusă.  Milioanele de dolari care compun astăzi bunurile mobile si imobile ale liderului PIN sînt obtinute, conform propriilor declaratii, din dividende. Avînd în vedere politica oricărei firme de a aloca o cotă extrem de mică veniturilor din dividende - majoritatea profitului fiind reinvestit - înseamnă că firmele la care este actionar Gusă au obtinut anual beneficii de sute de milioane de euro! Credem că energicul domn Sebastian Bodu ar putea da o lovitură Mafiei economico-financiare legate de politică printr-o anchetă care să plece de la corelarea profiturilor declarate de către firmele la care sînt actionari politicienii si declaratiile de avere ale acestora. Pentru că, domnule Bodu, cu flerul dvs. de copoi financiar, nu vi se pare suspect ca un individ care nu acumulează nici un fel de avere ca director într-un mare trust să cumpere sau să construiască 5 vile si apartamente după ce nu mai face afaceri, dar intră în politică?! De asemenea, îl întrebăm pe dl. Adrian Năstase, fost presedinte executiv al PSD - si părinte politic al lui Cozmin Gusă -, cu cît îl plătea pe fostul său secretar general (al PSD), astfel încît acesta a putut să acumuleze cele 5 proprietăti imobiliare între 2001 si 2005?! Dacă tot am adus vorba despre PSD, atunci să vorbim si despre cea mai tenebroasă afacere a lui Cozmin Gusă: investitia rusească de la Cîmpia Turzii. Liderul PIN s-a dus personal cu rusii pentru a-i introduce la Cîmpia Turzii si a făcut totul pentru ca acestia să realizeze privatizarea. Rezultatul – un dezastru economic, faliment, somaj, spolierea Statului Român de încă un obiectiv industrial extrem de important. Sigur, nu discutăm acum dacă Gusă a avut vreun rol în evolutia post-privatizare a întreprinderii; problema pe care o ridicăm noi este în ce calitate a intervenit Gusă pentru privatizarea întreprinderii?! La vremea aceea, el nu avea nici o functie administrativă, nu era nici parlamentar, nici membru al Executivului, nici nu reprezenta în vreun fel judetul… Era, pur si simplu, un influent ins politic (din partidul de guvernămînt!), care, după cum se vede, si-a folosit din plin aceste canale politice în favoarea firmei ruse. Or, asa ceva ar fi definit, de către procurorii din întreaga lume civilizată, trafic de influentă. Oare DNA nu ar putea lua la verificat si această implicare a politicului în privatizare? Încă o întrebare: de ce îi este teamă „curajosului” Cozmin Gusă să se ducă prin Cîmpia Turzii? Oare pentru că l-ar lua la omor locuitorii orasului la a căror sărăcire a contribuit atît? Informatiile de care dispunem ne permit să formulăm ipoteza că Afacerea Cîmpia Turzii a însemnat si căderea lui Cozmin Gusă din PSD. Serviciile de Informatii Externe, conduse la acea vreme de Ioan Talpes, au demonstrat o conexiune între asa-zisii investitori rusi – sustinuti de Gusă - si forte oculte din fosta Uniune Sovietică. Informatiile au ajuns la conducerea statului (si a partidului) si s-a decis eliminarea acestui agent de influentă din partid. De aici rezultă si „prietenia” pe care i-o poartă Cozmin Gusă fostului general, Ioan Talpes. Faptul că acesta din urmă nu contraatacă cu datele pe care le are este foarte explicabil – fostul ofiter respectă jurămîntul de confidentialitate. Conform informatiilor, Cozmin Gusă îsi continuă afacerile cu aripa întunecată a suprastructurii fostei Uniuni Sovietice. Vizitele sale la Moscova, urmate de explicatii bîlbîite si incoerente, nu fac decît să confirme o anumită subordonare a acestui tînăr fată de bătrîna si odioasa structură ex-sovietică. O altă legătură, acuzată si dezvăluită chiar de fostii săi colegi de partid, este aceea cu Virgil Măgureanu si Iulian Vlad. În ceea ce-l priveste pe bătrînul general, din informatiile noastre reiese că acesta refuză avansurile lui Gusă, fiind contrariat de insistenta cu care îi promovează numele – precum si asa-zisele întîlniri în doi – la fiecare aparitie în public. În ceea ce-l priveste pe Virgil Măgureanu, legătura lui cu KGB si cu zona de influentă ex-sovietică este bine cunoscută, fiind reclamată în mii de articole de politicienii si presa care au făcut marea greseală de a-l introduce pe Cozmin Gusă în Parlament. Fostul său coleg, deputatul avocat Aurelian Pavelescu, declara, exasperat de situatia din PIN: „Cozmin Gusă trebuie să clarifice relatia lui cu Iulian Vlad, pentru opinia publică, pentru cei care au rămas în PIN si care au încredere în continuare în el. Trebuie să clarifice relatiile lui cu Virgil Măgureanu! Trebuie să clarifice relatiile lui cu Mircea Popa! Trebuie să clarifice de unde vin banii, si pentru partid, si pentru propria lui persoană. Cozmin Gusă este o persoană care nu are o meserie. Cozmin Gusă de meserie este fizician, a făcut Facultatea de Fizică. A intrat în presă într-un mod destul de ciudat. A spus că are 3 case si 3 apartamente (un apartament si o vilă ar fi pe numele familiei - nota red.). Averea lui de pe declaratie depăseste 1 milion de euro”. În concluzie, Cozmin Gusă ar face bine ca, înainte de a scuipa în stînga si în dreapta, să dea cîteva explicatii cu privire la propria persoană. Care sînt legăturile cu Rusia, de unde si cum a acumulat formidabila sa avere – inclusiv aceea a familiei? Desigur, cu abilitatea lui serpească, va ocoli aceste întrebări; noi, însă, vom sta cu ochii pe el, pentru că, recunoastem, am lăsat acest vierme să ajungă sobolan. Acum el încearcă să muste patriotii si oamenii care încearcă să facă ceva în tara aceasta. Gigi Becali avea dreptate - sîntem martori! Acest Gusă i-a fost prezentat de către Viorel Hrebenciuc; îl invităm pe presedintele PNG să spună cîti bani i-a cerut Gusă - si de cîte ori - ca ajutor sau ca împrumut (?!), pe vremea cînd lucra în trustul lui Dan Voiculescu. Asta, ca o dovadă de cîti bani dispunea Gusă înainte de a intra în politică… 

Cozmin Gusă si deschiderile sale spre Răsărit:

„Seful de campanie electorală a Partidului Democrat (PD), Cozmin Gusă, a fost brusc propulsat în politică, în ianuarie 2001, cu sprijinul presedintelui Partidului Umanist Român (PUR). În diverse medii de presă se cunoaste că, în baza protocolului încheiat de PDSR si PUR, la sugestia lui Dan Voiculescu, directorul general al Companiei «Jurnalul National», Cozmin Gusă, a fost numit direct pe functia de secretar general al partidului de guvernămînt, personajul în cauză fiind recomandat de diversele relatii din presă de care dispunea la acea vreme (realizate ca ziarist, director de publicatie si membru în CA al trustului Intact). În realitate, Dan Voiculescu l-a mandatat pe Cozmin Gusă să reprezinte interesele PUR în negocierile preelectorale cu PDSR, însă acesta, profitînd de conjunctură, s-a înscris, în secret, în PDSR, încă din luna august 2000, motiv pentru care fostii colegi de la Intact au lansat versiunea plauzibilă, potrivit căreia «Cozmin Gusă este mai periculos ca aliat decît ca adversar, neezitînd să joace la două capete, din dorinta de putere». Din pozitia dobîndită, Gusă a promovat cu perseverentă interesele sale personale, fiind permanent în legătură cu o diversitate de grupuri de presiune si personaje extrem de controversate. L-a sprijinit pe omul de afaceri Cocos să achizitioneze, prin trafic de influentă, Hotelul «Orizont» din Municipiul Iasi. A exercitat presiuni asupra conducerii APAPS în scopul includerii pe ordinea de zi a Colegiului de Conducere din data de 20 decembrie 2001 a unor note privind încheierea de acte aditionale, dezavantajoase Statului Român, la contractele de vînzare-cumpărare încheiate de fostul FPS cu firmele bucurestene «Tec Miac» SRL, «Tec România» SRL si «Tec Energetic Min» SRL, aflate sub controlul lui Marius Iliev si Dorinel Mihai Mucea. Respectivele acte aditionale urmăreau, în fapt, amînarea termenelor de achitare de către firmele mentionate a unor penalităti si a celor de realizare a unor investitii stipulate în contractele de bază încheiate. În luna ianuarie 2002, a intervenit la Ioan Niculae, patronul SC «Inter Agro» SA Bucuresti, pentru favorizarea si mentinerea ca distribuitor al produselor Societătii Nationale Tutunul Românesc (SNTR) a firmei «Punctual Cimimpex» SRL Cluj, care are ca actionar pe Vasile Muresan si acoperă segmentul de piată în domeniu pe zona Cluj-Bistrita-Alba. Prin intermediul lui Gabriel Magdas a exercitat presiuni asupra oamenilor de afaceri din Municipiul Dej, pentru a-i determina să cotizeze cu diverse sume de bani, amenintîndu-i că, în caz contrar, ar putea să aibă probleme cu Politia sau Garda Financiară. Are o înclinatie aparte pentru realizarea de relatii cu persoane originare din spatiul estic, intermediate de Mircea Popa, fostul său consilier pe probleme politice, în perioada cînd a detinut functia de secretar general al PSD. Apropiati ai săi cunosc faptul că Gusă este nepotul sotiei fostului procuror Bebe Rădulescu, patronul Societătii de Pază si Detectivistică «Super Sfinx» din Bucuresti. O pleiadă întreagă de foste cadre ale Securitătii, apropiate aceluiasi Virgil Măgureanu, au calitatea de angajati ai firmei lui Rădulescu. Mircea Popa este membru fondator al «Fundatiei România-Rusia» si director general al revistei «Noua Rusie», lansată la sfîrsitul anului 2002. Colectivul redactional al publicatiei provine de la cotidianul «Ziarul politic», sediul acestuia fiind preluat de «Noua Rusie», redactor-sef fiind Lucian Pal, ziarist, fost redactor la «Evenimentul zilei» (1995-1997), redactor-sef la «National» (1997-2001), director al publicatiei «Ziarul politic» (2001-2002), înfiintat de Cozmin Gusă si la care consilier editorial a fost Mircea Popa, editor al săptămînalului «Politic Show», care si-a încetat aparitia după numai 4 numere, în 2003. Printre sponsorii noii publicatii se numără SC «Petrotel Lukoil» SA si Combinatul de Oteluri Speciale Tîrgoviste (COS), ambele achizitionate si coordonate de investitori rusi «Lukoil» si «Conares TradingAG», înregistrată în Elvetia). Din pozitia detinută, Mircea Popa a actionat sustinut pentru promovarea/facilitarea unor interese comerciale manifestate pe spatiul românesc de cercuri economice ruse, coordonate la rîndul lor de centre de putere de la Moscova. Mircea Popa, născut în fosta URSS, a intrat în atentia Securitătii în anii ’70, cînd s-a stabilit că, în calitate de angajat al Ambasadei RS Cehoslovacia la Bucuresti, desfăsura activităti de spionaj în favoarea Uniunii Sovietice. Din ratiuni de stat si la recomandarea unor diplomati sovietici, a fost numit la conducerea unui cinematograf bucurestean, local devenit în scurt timp punct de întîlnire al diplomatilor rusi suspectati/cunoscuti că desfăsoară activităti de spionaj. Anterior anului 1990, Mircea Popa si-a depus actele pentru stabilirea definitivă în URSS, cererea fiindu-i respinsă de autoritătile sovietice pe motiv că nu i se poate asigura locuintă. În toamna anului 1989, a fost arestat pentru trădare în favoarea URSS, iar după evenimentele din decembrie 1989 a fost eliberat, fiind catalogat drept victimă a politiei politice, iar dosarul său de la Parchetul Militar, instantă aflată sub autoritatea Ministerului Apărării Nationale, condus la acea vreme de generalul kaghebist Nicolae Militaru, a dispărut. Mircea Popa este patronul Holdingului «Energi-Co» si al Editurii «Argument MP», derulînd afaceri cu societăti precum «Electrica», «Distrigaz», APAPS. În cerc restrîns, Mircea Popa afirmă frecvent că fostul său sef, Cozmin Gusă, «este total dedicat sustinerii intereselor rusesti în România». Date în acest sens atestă interventiile lui Cozmin Gusă la nivelul conducerii APAPS pentru favorizarea firmei «Conares Trading», inclusiv în cazul privatizării SC «Petrotub» SA Roman, societate achizitionată în cele din urmă de LNM Holdings. Cei doi prieteni, Mircea Popa si Cozmin Gusă, îsi organizează întîlniri discrete în localuri selecte din Capitală, nu de putine ori avînd alături de ei diversi oameni de afaceri din fosta URSS. Demisia lui Gusă din functia de secretar general al PSD, în luna iulie 2003, a generat comentarii diferite, ce nu exclud varianta conform căreia înregimentarea în PD nu ar fi altceva decît îndeplinirea unei directive dictate de un grup de interese foarte puternic. Initial, înfiintează o organizatie civică, Initiativa 2003, iar din ipostaza de presedinte al acesteia îsi conturează oferta politică (obiectivele declarate fiind îndepărtarea din viata politică a persoanelor compromise de activitatea lor din perioada regimului comunist ori de legăturile cu fosta Securitate, elucidarea evenimentelor din decembrie 1989 si din lunile următoare, si propulsarea tinerei generatii de politicieni, europeni, necompromisi, nemanipulabili). Presedintele PSD de atunci l-a catalogat pe demisionar drept «mercenar politic», desi este paradoxal ca un mercenar să părăsească o functie importantă, bănoasă, de viitor, într-un partid de guvernămînt, previzibil cîstigător în alegeri, pentru functia de sef al campaniei electorale pentru alegerile locale la un partid de Opozitie, teoretic fără sustinere financiară deosebită si slab cotat în sondaje. Însotit de Mircea Popa, Cozmin Gusă a întreprins, atît anterior demisiei din PSD, cît si ulterior acesteia, mai multe deplasări la Moscova: în anul 2001, la invitatia conducerii partidului «Edinstvo», la începutul lunii aprilie 2004 si la mijlocul anului 2006. Toate vizitele au fost niste esecuri penibile“. 
 

Cozmin Gusă - penibila marionetă a Sarpelui cu Ochelari

Societatea românească trăieste momente tensionate, legate de asa-zisa luptă de deconspirare a ofiterilor si colaboratorilor fostei Securităti. În acest angrenaj diabolic, vioara întîi pare să fie băiatul cu pete pe chelie, Cozmin Gusă, prezent zilele acestea pe majoritatea posturilor de Televiziune, unde lansează tot felul de acuze ridicole la adresa unor oameni politici. Cu acest prilej, găinarul cu eczemă a anuntat deconspirarea unor nume grele - nume pe care numai el le cunoaste, negresit! Aparitiile lui la posturile de Televiziune, care devin din ce în ce mai enervante, ridică anumite semne de întrebare legate de calitătile lui si, mai ales, de cine anume se află în spatele acestui personaj comic, lider al partidului cu 2 membri si nume apartinînd tehnicii telefoniei G.S.M. - PIN. E cunoscută fascinatia infantilă a lui Gusă fată de Serviciile Secrete, concretizată în relatii cu fostii sefi ai acestor servicii, de la Iulian Vlad la Virgil Măgureanu. Dacă relatia lui cu Iulian Vlad este doar una legată de anumite informatii profesionale, aceea cu Sarpele cu Ochelari este una mult mai consistentă, de numele lui Măgureanu fiind legată ascensiunea politică a tînărului Gusă. Una dintre dovezile de netăgăduit ale legăturii ombilicale între păpusarul Măgureanu si marioneta Gusă este cea referitoare la organizarea, în urmă cu 2 ani, la Complexul Vox Maris, din Costinesti (fostă statiune a tineretului), a nuntii fiicei lui Virgil Măgureanu. O nuntă ca-n povesti, la care invitat principal era Cozmin Gusă. La Complexul Vox Maris, actionar majoritar a fost Cozmin Gusă, ulterior actiunile fiindu-i cesionate lui Virgil Măgureanu. Legătura dintre cei 2 este foarte bine cunoscută de locuitorii Costinestilor, care au dorit să intre în direct la OTV, în seara cînd a fost prezent Gusă, pentru a „deconspira” afacerile celor doi mafioti. Această legătură i-a facilitat lui Gusă accesul la informatii legate de fosta Securitate, cunoscîndu-se că Sarpele cu Ochelari a fost, timp de 7 ani, directorul SRI, pozitie din care a traficat dosare si a santajat politicieni din toate partidele. Ca orice sef de Serviciu Secret care se respectă, Măgureanu nu actionează direct, ci prin intermediul unei portavoci, avidă să parvină în ierarhia politică si socială. 

Biografia autorizata a “Oracolului din Damaroaia” - Silviu Brucan
EvZ, 5 Mai 1998, CORNELIU CIOCAN “De la capitalism la socialism si retur” este ultima realizare publicistica a “Profetului din Damaroaia”, cunoscutul politolog Silviu Brucan .”Biografia intre doua revolutii” a aceluia care a stat cu fundul in toate barcile politice romanesti, capatind “marea intelepciune” a politologului avizat din zilele noastre este alcatuita de catre Alexandru Singer [notă SD: mână pe mână se spală şi amândouă faţa]. “Biografia autorizata” este “fructul dialogului” cu “marele guru” al politichiei romanesti. “Brucan” incearca desprinderea de propria sa subiectivitate” (Singer). In ce masura reuseste sa-si spele pacatele tineretii ramine la aprecierea cititorului volumului editat la Nemira.

Link: http://www.evz.ro/article.php?artid=8193 

Brucan, dat in judecata de stupid people!
EvZ, 9 Decembrie 2000, MIHAELA CONSTANTINESCU Profetul trebuie sa dea explicatii Brucan, dat in judecata de “stupid people”!Silviu Brucan a fost dat in judecata de doi bacauani, jigniti de un comentariu facut in cadrul unor dezbateri pe marginea alegerilor generale, in care a reluat, referindu-se la romani, sintagma “stupid people”. Afirmatia a fost facuta la PRO TV, iar expresia folosita de Brucan i-a insultat atit de tare pe cei doi - Dobos Eronim si Ciceu Dan - incit s-au hotarit sa faca plingere penala, acuzindu-l pe Brucan de insulta si calomnie. Cei doi isi motiveaza plingerea: “Emisiunea in cauza era programata intr-un moment de maxima audienta nationala, aducindu-se astfel grave prejudicii morale statutului nostru de cetateni ai Romaniei”. Reclamantii nu si-au prezentat inca pretentiile materiale, acestea urmind a fi cunoscute la primul termen, in instanta. Link: http://www.evz.ro/article.php?artid=23974

Biografie:
Silviu Brucan (n. Saul Bruckner, 18 ianuarie 1916 - decedat septembrie 2006) este un politolog român, fost politician în timpul României comuniste, ambasador în SUA şi la ONU. Din septembrie 1944 este numit secretar general de redactie la ziarul Scînteia, de la tribuna caruia cere condamnarea la moarte, printre altii, a lui Iuliu Maniu, Gheorghe Bratianu, Corneliu Coposu, Radu Gyr si Pamfil Seicaru. Soţia sa, Alexandra Sidorovici, a fost acuzator public al Tribunalului Poporului.

A fost unul din semnatarii “Scrisorii celor şase” demnitari comunişti împotriva lui Nicolae Ceauşescu.

Imediat după revoluţia din 1989 a fost membru în FSN. În această calitate a fost citat spunînd: “Pentru a deprinde democraţia, românii vor avea nevoie de 20 de ani”, “profeţie” care i-a atras porecla de Oracolul din Dămăroaia (cartier bucureştean unde acesta a avut domiciliu forţat în ultimii ani ai comunismului).

Din 1996 este invitat permanent al emisiunii de analiză politică Profeţii despre trecut de la Pro TV. 

Fapt divers: Despre cit de convins era in anii ‘50 de idealurile comuniste, Silviu Brucan a marturisit sec unui ziarist: Eram asa de convins ca, daca ai fi aparut cu obraznicia de acum, atunci te impuscam imediat! Sursa: Evenimentul Zilei 15/02/2002
Link: http://www.evz.ro/article.php?artid=79214

Cu ce a deranjat România pe bubuli ? In primul rand, cu nivelul de trai care, desi modest, era peste cel planificat de ei. Pentru a nu fi acuzat de fabulatii ori de propaganda, voi cita direct din documentele bubule, devenite publice. In ziarul Libertatea din 28 iulie 1993, „dizidentul” Silviu Brucan reproduce pretentiile Fondului Monetar International astfel : FMI este nemultumit de volumul deficitului bugetar si s-a ciocnit de refuzul guvernului Vacaroiu de a proceda la reducerile drastice ale cheltuielilor social-culturale cerute de banca. Pentru a-l convinge pe Watson de seriozitatea situatiei materiale a salariatilor, dl. Vacaroiu i-a aranjat o intalnire cu liderii sindicali, dar aceasta nu a fost de natura a „imblanzi” pe bancherii de peste ocean. Interesant pentru mentalitatea acestor adepti ai Scolii Economice de la Chicago (Milton Friedman) si ai terapiei de soc este aprecierea lor ca raportat la nivelul productiei industriale 1993 a Romaniei, standardul de viata al populatiei este prea ridicat (60% fata de 1989) si ar trebui sa fie cam de 40 sau chiar 35%. In ce priveste somajul, rata lui de 9% reflecta un ritm nesatisfacator de privatizare : somajul in Romania ar trebui sa ajunga la 20%. Am incheiat acest mizerabil, nerusinat si cinic citat.

   Sa stam stramb si sa judecam drept ! Pe Ceausescu l-au asasinat bubulii, in urletele multimii de tugulani indobitociti de slogane. Acuzatia principala : a infometat poporul, punand in pericol fondul biologic al natiunii. Nu neg vina lui Ceausescu in aceasta directie : ar fi putut creste sensibil nivelul de trai si n-a facut-o, deoarece dorea sa investeasca rezerva valutara in alte directii. Altceva vreau sa subliniez : daca nivelul de trai al anului 1989 a determinat o condamnare la moarte, cel actual dictat de FMI, care nu atinge decat circa 50% din nivelul stabilit de raposat, ce merita ? Plutonul de executie de la Targoviste trebuie pus din nou pe rol, pentru a-i executa pe cei care ne infometeaza  si mai rau decat fostul dictator. Ce mai dicteaza friedmanii din FMI ? Reducerea cheltuielilor social-culturale. De ce ? In ciuda sloganului „50 de ani de intuneric”, urlat de scursorile natiunii romane, majoritatea romanilor au un inalt nivel de cultura. Nu e constatarea mea. Sunt in contact permanent cu multi straini care au constatat cu stupefactie ca avem un popor foarte cultivat. Asta nu place bubulilor. Romanii trebuie indobitociti, adusi la stadiul de turma analfabeta. Mai trebuie sa comentez dictatul privind atingerea unui somaj de 20% ? Adica, fiecare al cincilea roman sa fie somer ? [...]

[...] aproape intreaga avutie nationala era in mainile romanilor sub forma de actiuni (parti sociale). Daca mai luam in considerare si rezerva valutara de peste 4 miliarde de dolari, intelegem ca Romania se putea privatiza intr-o singura zi. Da, se putea privatiza, dar in interesul romanilor. Nimic n-ar fi incaput in ghearele bubulilor care socoteau fiecare surub din fiecare fabrica romaneasca.

   Cum au procedat bubulii pentru a preveni privatizarea in interesul cetatenilor romani cunoasteti. Ne-au returnat partile sociale (actiunile) in lei pe care i-au devalorizat de peste o suta de ori. Au falimentat intreprinderile noastre pentru a le cumpara in dolari umflati cu pompa FMI. [...]

Link: http://www.geocities.com/dualis_mit/filo_corut.htm

Înca un fals grosolan al plodului facut de CIA cu KGB:
PACEPA ESTE, DE FAPT, TISMANEANU! 

Zilele trecute, în publicatia “National Review”, care apare peste Ocean, a vazut lumina tiparului un articol cu un titlu alarmant: cica Basescu ar fi dejucat un puci anti-american la Bucuresti! Extraordinar si intrauterin! Mormidabil! Mai ales ca alarma a fost trasa de generalul Ion Mihai Pacepa. Dar, cum Pacepa este “cît se poate de mort” (vorba lui Raymond Chandler), am fost, si noi, curiosi sa aflam cine se ascunde în spatele acestui “brand”. Ce credeti ca am aflat? Autorul infamului text este nimeni altul decît Vladimir Tismaneanu, copchilul retardat, facut de CIA cu KGB! Iar puciul nu era altceva decît turbarea care l-a apucat pe machitorul fruntas la auzul vestii ca primul-ministru si ministrul Apararii intentioneaza sa retraga trupele românesti din Irak. Daca ar fi reusit chestia asta, puciul anti-american era gata!

Metoda Tismanenilor: minciuna
În loc sa se confrunte cu cei din România, care au trait experienta comunismului românesc, reprezentat cu brio de Leonte Tismaneanu (Leon Tisminetki), fiul acestuia, Vladimir Tismaneanu, numit de presedintele României, Traian Basescu, în fruntea unei Comisii pentru condamnarea comunismului, se plînge de contestarea onestitatii lui, în “The Washington Post”. Într-un articol intitulat Cercetarea trecutului comunist (28 iulie 2006), reporterul publicatiei americane transcrie, astfel, opiniile lui Vladimir Tismaneanu: “Tismaneanu respinge criticile potrivit carora parintii lui ar fi fost comunisti convinsi si credibilitatea sa ar fi stirbita de prietenia cu Ion Iliescu, care a detinut diverse functii în timpul regimului Ceausescu si a fost de doua ori presedinte (!) dupa 1989″.

Link: http://www.ziarultricolorul.ro/dosarele_tricolorul.html?aid=2160&numar=725
 

Colonelul super-spion Liviu Turcu (SUA) se destainuie: 

Numirea lui Vladimir Tismaneanu la conducerea comisiei prezidentiale care are drept scop sa condamne crimele savîrsite în timpul regimului comunist ar putea sa se transforme într-o complicatie serioasa si stînjenitoare pentru presedintele Basescu si sa afecteze credibilitatea României în lume. Si iata de ce: Vladimir Tismaneanu a obtinut titlul de doctor în sociologie politica în România (1976) într-o perioada în care, dupa cum stim cu totii, admiterea pentru obtinerea acestui titlu era limitata, fiind acceptati numai cei care erau pregatiti pentru functii de conducere si propaganda în PCR. Disertatia sa, de altfel destul de subtire (101 pagini), care a fost publicata de catre Editura Politica în 1976 (unde tatal sau, Leonte Tismaneanu, era un propagandist cu mare influenta) dovedeste ca Tismaneanu era un adept înflacarat al comunismului habotnic. Intitulata “Noua Stînga si scoala de la Frankfurt”, teza ajunge la urmatoarea concluzie: “Capitalismul nu poate fi nimicit prin vagi reverii, prin revolte dogmatice, prin tranzitii bruste si prin studii metafizice. SINGURA MODALITATE DE A DEPASI ACEST STATU-QUO ESTE REVOLUTIA SOCIALISTA, ÎN CARE CLASA MUNCITOARE, CONDUSA DE PARTIDUL POLITIC REVOLUTIONAR, VA AVEA ROLUL PRINCIPAL.” Foarte suspect, dar disertatia lui Tismaneanu nu poate fi gasita nicaieri în bibliotecile din România! Profesorii si colegii care îl cunosc pe Tismaneanu înca din vremea aceea confirma ca acesta era un produs al PCR, care a beneficiat de privilegiile de care se bucura nomenklatura si ca a participat activ la ducerea la îndeplinire a programului partidului.

Link: http://www.ziarultricolorul.ro/intern.html?aid=1269

Evangheliştii” Pippidei

Autor Pr. Lucian Grigore - parohul Bisericii Domneşti “Sfântul Gheorghe” din Piteşti 

• Întâi trebuie să ştiţi că, în zilele cele de apoi, vor veni, cu batjocură, batjocoritori care vor umbla după poftele lor! (II Petru 3,3)

• “Şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura eresuri pierzătoare şi, tăgăduind chiar pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, îşi vor aduce lor o grabnică pieire. Şi mulţi se vor lua după învăţăturile lor rătăcite şi, din pricina lor, calea adevărului va fi hulită. (II Petru 2,1-2)

Link: http://www.laurentiudumitru.ro/evanghelistii-pippidei.php

Între diversiunile de toată ziua cu care sunt siliţi a se confrunta iubitorii dramaturgiei contemporane iată încă o provocare menită să oripileze pentru posteritate bunul simţ românesc şi creştinesc. Este vorba despre piesa de teatru “Evangheliştii” scrisă de Alina Mungiu Pippidi, o piesă pusă în scenă, în premieră pentru România, sâmbăta, 3 decembrie a.c., la Ateneul Tătăraşi din Iaşi, în regia directorului ateneului, regizorul Benoit Vitse, scenografia şi costumele fiind realizate de Gelu Râşcă. Piesa “Evangheliştii”, publicată în volumul “Après la censure”, la Editura Unitext, Bucureşti, în 1993, a fost tradusă şi publicată anii trecuţi de Modern International Drama din New York şi montată în Ungaria. Pentru cei interesaţi amintim că titlul lucrării cu pricina poate fi găsit în fişierul Bibliotecii Centrale Bucureşti la cota II 308325, însă există alături specificaţia “nici un exemplar disponibil”, ceea ce mă duce la concluzia că ar fi fost retrasă de la sală.

Citeşte mai departe »

ANTINAŢONALISTUL ANTIUDEMERIST MIRCEA CĂRTĂRESCU
- Autor:  Marius Mioc

“Nu mai am nici un strop de simpatie pentru UDMR” îşi începe Mircea Cărtărescu articolul din “Jurnalul Naţional” din 20 decembrie 2005. Este tactica recentă a multor antinaţionalişti, de a critica UDMR pentru a cîştiga credibilitate. Articolul ne dezvăluie limitele intelectuale ale lui Mircea Cărtărescu, incapabil de a pricepe un fenomen al lumii moderne: naţionalismul.

“Nu înţeleg [de] ce le trebuie maghiarilor universitate în limba maghiară (oricum o limbă fără circulaţie, ca şi româna) şi de ce românii se opun acestei năstruşnice idei”, scrie Cărtărescu, confirmînd încă o dată că, pentru poeţi, faptele concrete n-au nici o importanţă, ei trăiesc în lumea lor poetică în care răzbate foarte puţin din ceea ce se cheamă lumea reală. De ani de zile ungurii din România au învăţămînt universitar în limba maternă, există chiar şi universitate integral maghiară (“Sapienta” în Cluj, Tîrgu Mures, Miercurea Ciuc, “Partium” în Oradea). Dar, şi de s-ar înfiinţa în România 100 de universităţi maghiare, asta n-ar împiedica antişovinii de meserie să deplîngă înverşunarea cu care românii se opun învăţămîntului maghiar. Învăţămînt universitar în limba maghiară exista chiar şi în epoca Ceauşescu, e adevărat, nu pentru toate specializările, dar azi puţine sînt meseriile în care un ungur din România nu se poate pregăti, pe teritoriul României, în limba maghiară. Asta nu-l împiedică pe Mircea Cărtărescu să afirme că “românii se opun” învăţămîntului în limbă maghiară, “oricum o limbă fără circulaţie, ca şi româna”. Dar oare acceptă Cărtărescu nevoia învăţămîntului în limba română? Dînsul nu dă un răspuns dar subliniază lipsa de circulaţie a limbii noastre.

Link: http://ro.altermedia.info/minoritati/antinaionalistul-antiudemerist-mircea-crtrescu_3153.html

„Literatura lui Mircea Cărtărescu e o marfă proastă, pentru obsedatii sexuali, care se masturbează“ - Autor: Corneliu Florea, Winnipeg-Canada

Motto: „Pe la 3-4 ani, mama îmi spunea o istorioară. Un evreu îsi trimite copilul la un cioban ca să-l învete o limbă românească pură. După cîteva luni, bate cineva la usă: «Sînt eu, ciubanul, ti-am adus cupilul». Rîdeam de pronuntia aceea ciudată. Dar ce era un evreu? Mama n-a stiut să-mi explice“. (Mircea Cărtărescu)

În anul cînd se năstea Mircea Cărtărescu - colegul meu de bancă, de la Liceul Loga, Constantin Mares, român după nume, evreu după mamă, ne-a spus „istorioara“ de mai sus, într-un joc de accente de mare efect. La vremea aceea, în anul 1956, nu spuneam „istorioare“, ci bancuri cu evrei, care circulau cu duzinele, erau libere si savurate, dar cele mai multe erau scoase si spuse de evreii însisi. Nu se punea problema de antisemitism, ca acum! De fapt, din cel de fată, afară de „pronuntia aceea ciudată“ de atunci, Mircea Cărtărescu nu a realizat nici acum, la maturitate, că e luat în derîdere ciobanul, nu evreii!

Citind articolul „O vină istorică“, al lui Mircea Cărtărescu (M.C.), mi-am adus aminte de acei ani, cînd aveam cartele pentru alimente si îmbrăcăminte, cînd liceul românesc se transformase în „scoala medie de 10 ani“, si singura masină care circula noaptea în cartierul nostru timisorean era duba neagră. Eram o tară ocupată, subjugată. Am remarcat respectuosul gest al autorului fată de mama sa, scriind cuvîntul cu literă mare, dar am rămas perplex (după atîtia ani de viată, mi se întîmplă tot mai rar) să aflu că mama sa nu a stiut să-i explice ce este un evreu! Nu se poate să spui asa ceva despre o mamă bucuresteană din acea perioadă, pentru că anihilează istoria, realitatea socială, o lume bucuresteană care era acolo dinainte de război si după aceea. Anihilează si litera mare de la începutul cuvîntului mamă! Se poate, dragă Mircea Cărtărescu? Rămîie vorba între noi, dar si ciobanul din crestetul Carpatilor stie ce este un evreu… În articolul „O vină istorică“ publicat în „Jurnalul National“ din 5 iulie 2005, M.C. străbate întreaga distantă din copilăria sa pînă în zilele de astăzi, cu istorioare (bancuri cu Itzic si Schtrul), parabole (interesante) cu profunde indignări împotriva antisemitismului (foarte frumos, apreciabil si lăudabil, numai că anumite constatări reale despre evrei nu înseamnă antisemitism), relevatii despre vina românilor fată de evrei, si trage concluzia că „avem datoria să ne recunoastem vina istorică fată de evreii din România, ca un prim-pas spre recîstigarea onoarei noastre de popor civilizat, european“. Mă rog, asta-i concluzia sa, opinia sa, este dreptul său inviolabil de expresie. Dar ce ne facem cu ciobanul? Fiindcă si ciobanul face parte din poporul român si are dreptul inviolabil de expresie: „Apoi, domnule Mircea Cărtărescu, io-s român si nu mă simt vinovat fată de evrei! Eu nu le-am făcut nici un rău. Nici fiu-meu, care-i tot cioban, de vîrstă cu dumneata, nu le-o făcut nimic niciodată! Şi eu, si el avem necazurile noastre si alte vine, nu ne mai pune si dumneata una în spate! Că nimeni nu ne-a întrebat pe noi, atunci, demult, la război, ce să facă cu evreii! Opriti-vă la domnii care au condus lumea atunci, care tăiau si spînzurau cum vroiau, nu noi, poporul român“. Are dreptate si ciobanul, spune si el o parte de adevăr. Este indignat că, după 65 de ani, să vină un poet răsfătat si agătat de scara cătărării si să-l învinovătească, să-i vorbească de „onoarea noastră de popor civilizat, european“. Expresie obsolut nelalocul ei, umflată, tipică de pe malul bucurestean al Dîmbovitei, împrumutată din cliseele lui Andrei Plesu, Liiceanu si Patapievici! Expresia de mai sus este necivilizată si nedemocrată, pentru că lasă de înteles că europenii ar fi mai cu mot, superiori altora de pe alte continente. Dar asa se manifestă spuma bucuresteană (îsi spune elită), obsedată să pară euro-atlantică pură, încît s-au redus intelectual la o singură idee fixă: intratul în Europa. Ideea-i fixă, personal sau implantată să fie fixă zi si noapte, spuma bucuresteană a devenit de ani de zile simbriasă-trîmbitată asurzitoare, să nu se mai audă nimic altceva în jur. Privind-o, îti aminteste, desi nimeni nu mai vrea să-si amintească, de fixomanii constructiei comunismului. Spumă de val murdar, atunci si acum! În paranteză, dacă cineva le-ar spune: „Linistiti-vă, sînteti în Europa de cînd Apollodor din Damasc a făcut podul peste Dunăre. E rîndul vostru să faceti ce au făcut romanii în urmă cu 2.000 de ani: ordine si muncă“, atunci să vezi reactie isterică! Cum îndrăzneste cineva din afara Bucurestilor să-i învete ceva pe ei, care-s toti poeti talentati, eruditi de la Ştefan Gheorghiu si 22-GDS, sau filosofi ca Plesu si Liiceanu! Pardon, scuzati, a fost o scurtă paranteză… dacă începeau românii cu poduri si autostrăzi, cu lege si curătenie, azi ne-ar ruga UE să ne afiliem la ea… Dar, să ne întoarcem la ciobanul nostru si la M.C., care este un nou trîmbitas al holocaustului în fata intrării Institutului „Elie Wiesel“, unde cercetarea-i gata aranjată, mai e nevoie, de ochii lumii, de cercetători-trîmbitasi autohtoni. Şi M.C. îsi scrie curriculum vitae în acest articol pe care-l încheie cu: „…caut antisemitismul în cele mai ascunse zone ale mintii mele, să-l localizez, să-l izolez. Abia în acest fel voi fi liber de el“. Bravo, M.C., asa să faci! Ti se vor deschide portile împărătiei! Sigur că acest final-angajament este un îndemn pentru toti românii, din tară si diasporă, să facă la fel ca tine! Mobilizator îndemn! Nu stiu cum va fi cu ciobanul… El nu-i oaie de turmă. El e baciul lor… Şi nu a trecut mult si citesc într-o notă din „România liberă“ că „Tîrgul de Carte Bucuresti s-a închis“ si lui M.C. i-a fost decernat premiul AER (pardon, Asociatia Editorilor din România) pentru cartea „De ce iubesc femeile“. Bravo, M.C., vezi cum s-au deschis portile împărătesti/împărătiei, dacă stii cum si unde să trîmbitezi? Dar asta nu-i tot, mai aflăm din nota RL că: „Pe lîngă cei trei boieri ai mintii, a apărut al patrulea“. Ceilalti, Andrei Plesu („Despre îngeri“) H.R. Patapievici („Omul recent“) si Gabriel Liiceanu („Usa interzisă“). „Ce supra-academică nominalizare“, care va stîrni puternice reactii printre scriitorii marii Uniuni, dintre care unii vor face angină pectorală de ciudă, aflînd că numai patru sînt boieri ai mintii, si ăstia toti aliniati de-a-lungul cheiului dîmbovitean, nici un provincial, nici un parizian! Păi, cine este de vină, dacă nu si-au căutat antisemitismul în cele mai ascunse zone ale mintii si, găsindu-l, nu l-au lichidat! Au stat, asa, deoparte, măreti, ca ciobanul pe crestele Carpatilor. M.C. este istet, a prins vremurile de-un picior, îmi place. Dovada este că a doua zi m-am urcat în avion, am trecut Oceanul, am cumpărat „De ce iubim femeile“ - are 135 de grame, mi l-au cîntărit la controlul bagajelor pe aeroport - si am decolat înapoi. Zbor la 11.000 de metri, afară, la înăltimea asta, sînt minus 56 de grade Celsius, înăuntru ni se serveste „vegetarian pasta“ si un vin prost si cu portia. Renunt, pun mîna pe creion si mă apuc de cartea celui de-al patrulea boier al mintii. (Pe ceilalti trei boieri i-am devorat pe sărite, fiindcă îmi dădeau indigestii, în plus, am dreptul să aleg numai ce-mi place, sînt liber.) Cartea, de 135 de grame, începe cu o mărturisire: „Aveam tîmpitul obicei de a vorbi în citate“ (ceilalti trei boieri ai mintii îl au si acum), iar la pagina următoare aflăm: „Am rămas acelasi jerk“ (zice pe englezeste, să nu înteleagă ciobanul ce este, dar acesta si-a dat seama că-i smucit, de cînd a început să-si caute antisemitismul cu lumînarea aprinsă prin minte), după care intră în tema despre femeile cu care s-a culcat pe unde a apucat, si cum. Asta este în esentă cartea care s-a vîndut mai bine decît cele ale celorlalti boieri ai mintii pe malul bucurestean al Dîmbovitei. Să nu uit, că vreau să mă iau cu altele, după orgasm M.C. face mici filosofii, banale de cînd lumea, dar acum era rîndul lui. Îsi aduce aminte si de „bancuri idioate“ pe care le împărtăseste cititorilor. Dar să intrăm mai în adînc: „… eu aveam 23 de ani si pe futelnita mea nu venise nici o femeie“, si se consolează ca Huxley, alt boier al mintii, dar de pe altă gîrlă, care a fost băiat mare pînă la 26 de ani. În sfîrsit, a venit ziua mult-asteptată si a devenit bărbat în mirosul de tocană al garsonierei în care si-a pierdut virginitatea cu Irina, care va deveni securistă. Nici nu se putea altceva, doar acum a venit momentul să întoarcem roata istoriei si din apărătoarele clasei muncitoare, să le facem curvele-curvelor. Pe toate! Apoi, după Irina, începe să-si deschidă o agendă cu ejaculările sale, un fel de jurnal de futelnită, ca să-i folosim expresia. Şi iată-l si pe malul Senei, în sezonul în care „Parisul pute a pipi si a languste“, găzduit la un algerian si o româncă, aceasta, în ultima seară, invitîndu-l să aibă o partidă de sex în trei. În această situatie, boierul mintii se luptă cu hormonii dezlăntuiti de grappa care îi ataca întruna constiinta. Scenă mare, emotii tari! Vine stewardesa cu „fruit juice“ si mă întrerupe tocmai cînd aflam că M.C. era într-o tabără de tineri scriitori, „pe undeva, prin Banat… înfundat pînă în gît de mizeria sexului… cu o poetă nimfomană… care în acelasi timp s-a dat oricui i-a spus vino“. De data asta am lăsat cititul, am luat sucul si am rămas pe gînduri. Chiar asa: cîti ani am eu de am timp de irosit cu asemenea pagini scrise pentru elevii ajunsi la pubertate sau adolescentii întîrziati? Dar cîti ani are M.C.? Uite, împlineste 50 de ani! La 50 de ani, si întîrziatii se maturizează, dar M.C. scrie de parcă a rămas din punct de vedere psiho-sexual în stagiul falic (între 3 si 6 ani), după teoria lui Sigmund Freud! Ce dracu’, nu si-a publicat jurnalul de futelnită pînă la 30 de ani, mai era o scuză! Nu se putea atunci, acum a dat lovitura publicitară la grupa mică. A vîndut peste 40.000 de exemplare. Bravo lui, boier s-a făcut! Oare, chiar e multumit de el? Dacă da, înseamnă că atît îl duce mintea! Nu că are minte, dar si-o foloseste cu interese de căpătuială, de boiereală! Ăia de la „RL“ nu au gresit, mai ales dacă te uiti si la ceilalti trei boieri! Ce puternică este reclama! Ce clan odios sînt scriitorimea si critica literară bucuresteană! Poate gresesc eu, am rămas în urmă, la realismul socialist, la adevărul istoric, la frămîntările omenirii, pe cînd astăzi predomină doar realismul sexual în arte si literatură. Noua generatie este sexografică, se cultivă sexul înainte de toate, falusul si vulva, în loc de toate! E fiziologic, e normal, necesar si plăcut, dar oare trebuie să devină dominant?! Din moment ce Asociatia Editurilor din România premiază 135 de grame de fabulatii sexuale scrise pentru clasa a patra primară, probabil asa este! Repet, 135 de grame, pentru că asta am cumpărat, o cantitate scrisă fără nici o calitate literară sau intelectuală, o maculatură pentru obsedatii sexual care se masturbează cînd citesc agendele de ejaculare ale altora. Ia să trimit eu cartea asta înapoi autorului si să-i cer să-mi înapoieze banii! Că asa-i în UE, chiar în America: marfa proastă se înapoiază si banii se restituie. Întreb stewardesa dacă au un oficiu postal în sura asta zburătoare în care a înghesuit si legat vreo 400 de călători, unii în altii. Nu au! Păi, cum, doar în toate cătunele din UE, cu mai putini locuitori decît sîntem noi aici, există oficiu postal. Trebuie să astept. Înainte de a o pune în bagaj, răsfoind-o, privirea mi-a fost atrasă de un nou capitol: „…A lovely little jewish princess…“ Hop, aici trebuie să fie „The Hub“, adică, în limba ciobanului, butucul rotii, si am citit. Pe scurt, după ce a vizitat Lagărul de la Auschwitz, a cinat într-un local evreiesc, unde era un grup de israeliene încîntătoare, care, pur si simplu, l-au fermecat, făcîndu-l să-si aducă aminte de Estera, o adevărată printesă a frumusetii si-a mintii, „cu care nu m-am culcat niciodată“, dar care l-a fascinat si l-a făcut să înteleagă, o dată pentru totdeauna, ce înseamnă cu adevărat o femeie. Romantă sută la sută, pe „sub stele cu sase colturi“, pînă ce Estera a emigrat în Israel cu părintii ei. Destept băiat, ajunge departe în viata lui, pentru el…

 VADIM, IN RAZBOI CU DINESCU

Liderul PRM Corneliu Vadim Tudor a sustinut, ieri, ca actualul membru CNSAS Mircea Dinescu ar fi primit in anul 1983 note informative de la un tanar de 11 ani si jumatate. Vadim l-a prezentat pe Cezar Marin in conferinta, care a afirmat ca fiind vecin cu Mircea Dinescu, acesta i-ar fi cerut sa scrie compuneri legate de viata din familia sa si despre colegii sai de scoala. Dinescu a declarat ca l-a dat in judecata pe Vadim si ca “tanarul” in cauza este fiul unui general de securitate.

Link: http://www.ziarulziarul.ro/index.php?pid=article&aid=38221

Mircea Dinescu are Dosar Penal pentru evaziune fiscala si deturnare de fonduri
Link: http://www.ziarultricolorul.ro/ultima_ora.html?aid=2429&numar=737 

MIRCEA DINESCU, VÎRÎT PÎNA-N GÎT ÎN CRIMA ORGANIZATA! 
Link: http://www.ziarultricolorul.ro/eveniment.html?aid=1794&numar=710

Traian Basescu l-a chemat la ordine pe Mircea Dinescu
Link: http://www.ziarultricolorul.ro/eveniment.html?aid=2332&numar=733

Dinescu l-a facut de trei ori bou pe Onisoru
Link: http://www.evz.ro/article.php?artid=115031

Mircea Dinescu - veriga între Mafia din Justitie si Mafia din Economie!
Link: http://www.ziarultricolorul.ro/intern.html?aid=2100&numar=723

Fostul patron al unei fabrici de mobila arata cît de corupt e Poetul Cimpanzeu
Link: http://www.ziarultricolorul.ro/intern.html?aid=2053&numar=721

Mircea Dinescu l-a turnat la Securitate si pe Ion Baiesu
Link: http://www.ziarultricolorul.ro/intern.html?aid=1991&numar=718

Patapievici, un placebo GDS “…promovarea culturala nu pe criterii obiective de valoare, masurate prin popularitate sau vandabilitate, ci prin acceptarea si ungerea geniilor de catre alte genii, e o situatie mai mult feudala decit moderna. Ascensiunea lui H. R. Patapievici, prin ungerea lui de catre mostenitorii grupului Paltinis, mi se pare cea mai buna ilustrare a acestui fenomen” (Sorin Adam Matei, “Boierii Mintii”)

Link: http://ro.altermedia.info/opinii/patapievici-un-placebo-gds_4866.html

Ce doreşte domnul Patapievici românilor. Propunem ca dânsul şi păpuşarii dânsului să înceapă primii şi după aceea mai discutăm…

Patibularul Patapievici 

“Românii nu pot alcătui un popor pentru că valorează cât o turmă: după grămadă, la semnul fierului roşu, feţe patibulare, maxilare încrâncenate, guri vulgare, trăsături rudimentare, o vorbire agramată şi bolovănoasă“. (H. - R. Patapievici - preşedintele Institutului Cultural Român, din volumul său intitulat “Politice” şi publicat în 1996 la Editura Humanitas a lui Gabriel Liiceanu)

Acestea sunt o parte din opiniile noului preşedinte al Institutului Cultural Român despre români: sunt o turmă cu feţe patibulare [vezi nota de subsol]. Este surprinzător, şocant să citeşti că neamul tău este asemuit cu o turmă! Cu ce drept cineva aduce o asemenea gravă insultă românilor? Sunt românii secolului XX patrupede cu feţe patibulare? Adică, după dicţionar, sunt demni de spânzurat! De ce? De către cine? De către cea mai clasică faţă patibulară, ce apare pe ecranele televiziunilor din România: H. R. Patapievic  

Link: http://www.afacereamea.ro/i-ce.php?P=art-view&code=i-CE&artID=i-CE-PATIBULARUL_PATAPIEVICI