America si Germania reaprind butoiul cu pulbere al Balcanilor

Articol preluat de la: http://www.ziarultricolorul.ro/eveniment.html?aid=12633

Surse din masonerie ne-au precizat ca reiese din ce în ce mai pregnant faptul ca declararea independentei Kosovo este contributia guvernului mondial invizibil format în jurul finantei si ocultei iudaice internationale – care include FMI, Banca Mondiala, ONU, NATO, UE, Grupul Bilderberg, Council of Foreign Relations (CFR) etc. – la desavîrsirea Noii Ordini Mondiale (NOM). Referindu-se la acest guvern mondial, care începea sa-si faca simtita prezenta înca din vremea sa, presedintele SUA Theodore Roosevelt aprecia ca “în spatele guvernului la vedere troneaza un guvern invizibil, care nu este credincios poporului si nici raspunzator fata de popor”. Istoria recenta a evenimentelor petrecute în spatiul fostei Iugoslavii confirma ca dezmembrarea acesteia s-a facut din ordinul si sub supravegherea acestui guvern. Toata lumea îsi pune întrebarea de ce sîrbii, cunoscuti ca un popor razboinic si deosebit de curajos, nu au replica la farîmitarea tarii lor. Raspunsul este legat de cei ce au fost “alesi” (a se citi impusi) sa le conduca destinele si care au cedat facil la constrîngerile externe, acceptînd, în fapt, independenta Kosovo, în pofida declaratiilor lor oficiale. Este evident ca asupra Serbiei s-au facut presiuni constante, atît de natura economica din partea UE, cît si de natura militara din partea NATO, trupele stationate în Bosnia reprezentînd o amenintare permanenta cu interventia la cel mai mic semnal. De altfel, cu prilejul unei conferinte desfasurate la Londra în 1999, Henry Kissinger, fost secretar de Stat al SUA, unul dintre membrii marcanti ai Grupului Bilderberg si ai guvernului mondial, afirma, referindu-se la zona Balcanilor, ca “NATO este pe punctul de a înlocui fortele imperiilor Otoman si Habsburgic, creînd protectorate permanente”.

Pentru a nu fi acuzat de neo-colonialism de catre Rusia, China si India, dupa declararea independentei Kosovo, NATO se va retrage, lasînd celalalt brat al Noii Ordini Mondiale, Uniunea Europeana, sa se implice în aceasta zona a batrînului continent. Iata cum NOM începe sa-si impuna legea cu o forta din ce în ce mai mare, ducînd la anihilarea suveranitatii natiunilor si la aducerea lor sub o autoritate centrala mondiala. Si în cazul Serbiei stabilirea locului sau într-o Europa unita urmareste acelasi plan. Acesta este substratul întîlnirii rapide dintre Boris Tadici si reprezentantii UE – Frank Walter Steinmeier, seful diplomatiei germane, a carui tara detine presedintia UE, Javier Solana, Înaltul Reprezentant al UE pentru politica externa (fost secretar general NATO), si Ollie Rehn, comisarul european pentru extindere al UE – survenita imediat dupa cîstigarea turului II din 3 februarie, la numai cîteva procente de nationalistul Tomislav Nicolici. Si acesta, la rîndul lui, si-a recunoscut înfrîngerea cu o graba ce ridica multe semne de întrebare, date fiind pozitia partidului pe care l-a reprezentat si consecintele cunoscute si inevitabile ale pierderii bataliei politice interne asupra viitorului provinciei Kosovo. Rolul ONU ca instrument al NOM este relevat si de momentul 2 februarie 2007, cînd finlandezul Martti Ahtisaari, emisarul special ONU privind Kosovo, care pîna atunci evitase sa utilizeze cuvîntul “independenta” în contextul Kosovo, a suferit o evidenta schimbare de atitudine, si în Raportul sau final a afirmat ca “mentinerea administratiei internationale nu mai este posibila”, iar “reintegrarea în Serbia nu reprezinta o optiune” pentru Kosovo, recomandînd “independenta sub supraveghere internationala”. Pozitia de lider a SUA în actiunile de promovare a NOM este dovedita în cazul Kosovo de faptul ca, potrivit unui oficial ONU, liderul provinciei, Hashim Thaci (fost comandant al armatei UCK), nu întreprinde nimic fara permisiunea americanilor si urmeaza strict instructiunile Washingtonului, care a fixat luna februarie 2008 pentru declaratia de independenta a Kosovo. Principalii sustinatori ai independentei Kosovo, desi cunoscut ca focar al terorismului international, al crimei organizate, al traficului de droguri si de persoane în statele Uniunii Europene, sînt americanii, care au clamat în permanenta ca pozitia lor are în vedere strict realizarea stabilitatii în Balcani, care ar depinde acum de rezolvarea crizei din mica provincie a fostei Iugoslavii, posibila exclusiv prin acceptarea statalitatii acesteia. Pozitia oficiala care sustine ca are în vedere realizarea stabilitatii în Europa de Sud-Est ascunde si interese financiare obscure legate tocmai de cîstigurile rezultate din operatiunile ilegale – droguri, prostitutie, armament – ale marii finante dirijate de peste Ocean.

A se vedea conflictul din Afganistan, cel mai mare producator de opiu din lume, unde oculta mondiala duce un razboi de uzura de mai multi ani, în care, pentru acoperire, au implicat si cîtiva outsideri (8 state, între care si România), cu avantaje enorme de pe urma comertului cu droguri. În fapt, stabilitatea internationala nu poate fi asigurata prin dezintegrarea statelor multietnice, iar promotorii NOM nu numai ca sînt constienti de aceasta realitate, ci intentioneaza sa se foloseasca pentru dobîndirea suprematiei absolute de probabilele consecinte ale ceea ce este deja numit pe o scara tot mai larga “Precedentul Kosovo”, respectiv atomizarea statelor actuale. “Precedentul Kosovo” va crea în Europa si în spatiul fostelor republici sovietice un adevarat domino, care ar putea schimba multe frontiere externe, instaurînd, în schimb, o serie de frontiere interne, justificate etnic sau religios. În spatiul ex-iugoslav, prima vizata va fi Bosnia, “un stat, trei natiuni”, formula impusa prin acordurile de la Dayton (1995) si care nu a functionat nici un moment, unde bosniacii sîrbi, croati si musulmani abia asteapta proclamarea independentei Kosovo, ca sa-si declarare si ei separarea. Rusia a anuntat ca, daca se trece peste veto-ul sau si al Chinei din Consiliul de Securitate, drept represalii va recunoaste imediat independenta Abhaziei si Osetiei de Sud, pe care Georgia le revendica si unde majoritatea zdrobitoare a populatiei a optat prin referendum pentru independenta. Azerbaidjanul si Armenia vor relua razboiul pentru Nagorno-Karabah, dar Azerbaidjanul are doua atuuri importante care vor fi hotarîtoare în înclinarea balantei: giganticul oleoduct american Baku-Tbilisi-Ceyhan, prin care se transporta petrolul azer si care va avea, în final, o prelungire pîna la Eilat, în Israel, si gazoductul Baku-Erzurum, caruia i se va adauga noul gazoduct care trece prin Turcia si Grecia, spre Europa. Cum pentru SUA si UE interesul fata de resursele energetice ale Azerbaidjanului este cu mult mai mare si mai important decît Nagorno-Karabah, este limpede în ce directie va evolua situatia.
Si în Europa de Vest sînt situatii critice. Spania se confrunta de cîteva decenii cu miscarile separatiste din Catalonia (capitala Barcelona), care ocupa cam o patrime din teritoriu, si din Tara Bascilor (ETA). Desi regiunea Catalonia se bucura de o “autonomie extinsa”, este foarte probabil ca în urma “Precedentului Kosovo” sa-si proclame independenta, iar miscarea ETA ar putea solicita independenta Tarii Bascilor. În Scotia, guvernul regional va organiza un referendum în 2010 pe tema independentei. Franta cunoaste, la rîndul ei, o serie de miscari separatiste, dintre care cea mai virulenta este cea pentru independenta Corsicii. Flamanzii din Belgia solicita, de asemenea, independenta si separarea de valoni. Nici Elvetia nu sta mai bine, fiind un conglomerat de francezi, italieni si germani. Ciprul, cu o minoritate turca, si Slovacia, cu una maghiara, ar putea disparea de pe harta. Este bine cunoscut separatismul maghiar din România (judetele Covasna, Harghita, Mures) sau Serbia (Banatul sîrbesc, revendicat pe baza etnica de Ungaria). Ca si situatia din Bulgaria, prin partidul nationalist “Ataka”, acesta revendicînd Dobrogea. Analistii estimeaza ca “Precedentul Kosovo” va da la iveala si alte miscari separatiste, inspirate de “succesul” recent. Un asemenea precedent este echivalat cu o veritabila “bomba etnica” pentru multe state europene sau din spatiul ex-sovietic, care ar arunca în aer frontierele fixate dupa al II-lea razboi mondial. De altfel, Carl Bildt,fost prim-ministru al Suediei si mediator în problema Kosovo, declara, cu mai multi ani în urma: “Kosovo este cea mai sensibila regiune pentru Europa, prin consecinte, si orice miscare abrupta aici poate fi fatala Europei”. Sursele citate apreciaza ca sustinerea independentei provinciei Kosovo de catre americani, în fapt de catre oculta mondiala, ar putea reprezenta preludiul unui al III-lea razboi mondial, pentru ca state precum Rusia si China nu pot ramîne impasibile la scenariul care se pregateste, iar Serviciile Secrete din ambele tari cunosc foarte bine planurile pentru instaurarea Noii Ordini Mondiale, ale carei instrumente de actiune (între care NATO) s-au apropiat tot mai amenintator de granitele lor.

SEMNATI O PETIE ON-LINE IMPOTRIVA INDEPENDENTEI KOSOVO!

Decizie controversată a Ministerului Sănătăţii.

Pe motiv că ne armonizăm legislaţia cu cea europeană, peste o lună prăjiturile, dulciurile, sucurile şi produsele de panificaţie vor conţine noi aditivi alimetari, periculoşi.

Este vorba despre îndulcitori, antioxidanţi şi agenţi de îngroşare care favorizează apariţia diabetului, a cancerului şi a bolilor cerebrale. Grav este că autorităţile nu se opun, în condiţiile în care România este ţara cu cei mai mulţi diabetici şi cardiaci.

Autorităţile încearcă să explice de ce vom cumpăra mâncare cu E-uri interzise până acum. Anca Telniceanu, care lucrează la Institutul de Sănătate Publică, a declarat: ”Autorizarea acestor noi aditivi s-a făcut prin transpunerea directivelor Comisei Europene în legislaţia naţională.”

Ordinul cu noile modificări ar trebui să intre în vigoare peste o lună.

Iată lista E-urilor care vă pot îmbolnăvi şi care sunt alimentele în se pot găsi acestea:

1. ÎNDULCITORI – care pot provoca probleme metabolice, diabet şi afecţiuni cerebrale

E 955 – SUCRALOZA - sucuri, prăjituri, deserturi, băuturi spirtoase, bere fără alcool şi bere cu alcool. 

E 962 – SARE DE ASPARTAM – ACESULFAM – sucuri, prăjituri, deserturi, băuturi spirtoase, bere fără alcool, bere şi cidru.

2. ANTIOXIDANŢI – care pot provoca cancer

E 319 – TERŢ-BUTILHIDROCHINONA - ulei şi snacks-uri

E 586 4 – HEXILREZORCINOL - crustacee

E 1452 - OCTENILSUCCINAT DE AMIDON ŞI ALUMINIU - bomboane pentru respiraţie şi suplimente de vitamine

AGENŢI DE ÎNGROŞARE – care pot provoca iritaţii ale tractului digestiv şi cancer

E 426 – HEMICELULOZA DE SOIA – lactate, sosuri emulsionate şi produse de brutărie.

E 462 – ETILCELULOZA – produse procesate din cartofi şi orez.

E 1204 - PULLULAN – jeleuri şi suplimente alimentare.

Alte E-uri la fel de periculoase se vor găsi în curând în alimetele de pe piaţa românescă:

E 968 - ERITRITOL; E 954 – ZAHARINĂ ŞI SĂRURILE SALE DE Na, K şi Ca (ZAHARINAT DE SODIU, ZAHARINAT DE CALCIU, ZAHARINAT DE POTASIU); E 962 - SARE DE ASPARTAM-ACESULFAM; E 965 – SIROP DE MALTITOL; E 966 - LACTITOL; E 307 - ALFA-TOCOFEROL; E 315 - ACID ERITHORBIC; E 415 - GUMA DE XANTAN; E 472 - ESTERII GLICERICI AI ACIDULUI  CITRIC CU ACIZI GRAŞI; E 559 - SILICAT DE ALUMINIU (CAOLIN).

De ceva timp încoace, sufletele cele binecredincioase ale Bisericii Ortodoxe Române sunt supuse la o grea încercare duhovnicească, prin ademenirea către aşa-numitele manifestări de “apropiere” urmată de rugăciuni pentru “unitatea în credinţă”, o perfidă chemare la trădarea Ortodoxiei şi al lui Hristos, ce se face auzită mereu la fiecare sfîrşit al lunii ianuarie.

Timp de şapte zile se desfăşoară pe tot cuprinsul ţării o mişcare ce se doreşte a fi harismatică prin ţelul pe care şi-l impune: unirea Bisericii Ortodoxe cu “fraţii” catolici, protestanţi şi păgîni. În toată această perioadă se fac solemne procesiuni de stradă la care se îmbulzesc cei amăgiţi de unitate, se fac alternativ slujbe cu ectenii şi rugăciuni în bisericile ortodoxe, apoi în lăcaşurile catolice şi protestante, încheiate cu predici ţinute ori de eretici între ortodocşi ori de preoţii ortodocşi între eretici.

Dar cît de iubite de Hristos sunt asemenea atitudini vom arăta prin înseşi cuvintele Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, singurii neînşelaţi şi cu adevărat mărturisitori ai adevăratei credinţe.

NUMAI ORTODOXIA ESTE ADEVĂRATA BISERICĂ

De-a lungul celor 2000 de ani de existenţă, numai credinţa ortodoxă şi-a păstrat neschimbată Sfînta Predanie a Sfinţilor Părinţi, precum şi Sfintele Dogme ale Bisericii. Doar Biserica Ortodoxă se ocîrmuieşte după cele Şapte Soboare a Toată Lumea, numai Biserica Ortodoxă păstrează neschimbate scrierile Sfintilor Părinţi, doar în Biserica Ortodoxă se ţin slujbele primelor veacuri. Şi pentru aceea numai în Biserica Ortodoxă găsim toate Tainele cele Sfinte trebuincioase mîntuirii sufletelor noastre. Numai Biserica Ortodoxă a biruit veacurile neatinsă, nepătată şi neîntinată, doar Biserica Ortodoxă a dăruit lumii sfinţi, sfinţenie şi sfinte moaşte, numai Biserica Ortodoxă va fi singura ce va purta război împotriva “bisericilor” ce vor încerca să o uzurpe.

Drept aceea doar noi credincioşii ortodocşi mărturisim despre Biserica în Crez ca fiind: “Una, Sfîntă, Sobornicească şi Apostolească”. Precum un singur crez este, tot aşa doar o singură Biserică al cărei cap este Domnul nostru Iisus Hristos. Nu pomenim în crez două Biserici, doi hristoşi, două botezuri pentru că avem – ca şi Sfinţii Apostoli – un Domn, o Credinţă, un Botez – cel ortodox. Toată învăţătura şi predania Bisericii viază şi se mărturiseşte în Crezul Ortodox, crez pe care nu se-ncumetă să-l rostească nimeni din cei ce aparţin altor “credinţe”, adunaţi de-a valma cu prilejul săptămînii pentru “rugăciune şi unitate.”

Rugăciune către cine şi unire în ce?

Spre lămurirea acestora, Sfîntul Apostol Pavel (+64) dorind ca ucenicii săi în Hristos – creştinii, să fie păziţi de comuniunea cu credincioşii vreunor culte şi confesiuni, ne îndeamnă: “Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea, sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul, şi ce învoire este între Hristos şi Veliar, sau ce parte are un credincios cu un necredincios? (2 Corinteni 6:14, 15). Ei mărturisesc că-l cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele lor Îl tăgăduiesc (Tit 1:16). De omul eretic, după întîia şi a doua mustrare, depărtează-te, ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de el însuşi osîndit! (Tit 3:10, 11). Nu vă lăsaţi înşelaţi! Însoţirile rele strică obiceiurile bune!” (1 Corinteni 15:33)

Din păcate, cultele protestante şi romano-catolicii nu-şi dau seama că Biserica lui Hristos există deja, şi ei fiinţează în afara ei. Acestea nu sînt “biserici”! Pentru ca o adunare să poată fi ceea ce Sfinţii numesc Biserică, este nevoie să păstreze întreagă, neschimbată, neînnoită toată învăţătura de credinţă aşa cum au primit-o Sfinţii Părinţi, urmaşi ai Apostolilor, întruniţi în cele Şapte Sfinte Soboare. Toţi aceştia, insuflaţi de Duhul Sfînt, ne-au lăsat pecetluită cu sîngele lor, o singură, adevărată şi dreaptă credinţă, întru o singură, adevărată şi dreaptă Biserică, tocmai de aceea numită – după ruperea şi anatemizarea catolicilor la 1054 – “Biserica Ortodoxă”, adică drept-credincioasă.

Ieromonah Martirie Pãduraru
http://www.sihastru.net/mirem

Mãrturisire sau apostazie

Biserica este Una şi Unul Sfînt este Capul ei, şi nimeni niciodată nu va putea alcătui o altă “Biserică” decît cea lăsată de Hristos Sfintilor Părinţi. Tocmai această provocare ne-o aruncă celelalte “credinţe” – o nouă predanie, alte învăţături, un alt dumnezeu – care caută să ne dezrădăcineze din Ortodoxie, să ne dezbine Neamul, să ne euro-înglobeze.

Ereticii niciodată nu se vor întoarce la Biserică dacă îi întărim în convingerea că şi ei au Biserică şi Sfinte Taine, prin participarea noastră la rugăciunile în comun cu catolicii şi protestanţii, fapte ce odihnesc pe aceştia în ereziile credinţelor lor. Limpede trebuie să fie pentru oricare dintre “ortodocşi” – ierarhi, preoţi, călugări, teologi sau mireni – ce se pleacă spre comuniunea cu ereticii, că se leapădă de Trupul cel Viu al Bisericii lui Hristos, fapt pentru care aceştia se vor judeca laolaltă cu ereticii alături de care s-au rugat şi împărtăşit, dar mai ales se vor osîndi pentru sminteala ce o arată celor neîntăriţi în credinţă.

Canonul 64 al Sfinţilor Apostoli hotărăşte: “Dacă vreun cleric sau laic intră în sinagoga iudeilor sau a ereticilor să se roage, să fie caterisit şi să se afurisească!” Însă aceste înşelătoare chemări la “unitate în diversitate” ascund sub chipul faptei bune depărtarea creştinului-ortodox nu numai de acest Canon, ci de toate Dogmele şi Canoanele Bisericii şi de rînduielile Sfinţilor Părinţi. Iar fără dreptarul vieţuirii Sfinţilor nu vom putea ajunge în Împărăţia Cerurilor spre a ne împărtăşi din aceeaşi odihnă cu Sfinţii.

Pentru ortodocşi nu este posibilă unirea cu catolicii atîta timp cît aceştia nu renunţă la toate ereziile lor (Filioque, infailibilitate, primat papal, harul creat, purgatoriul, imaculata concepţiune, slujirea cu azimă, botezul prin stropire sau turnare ş.a.), la neo-rînduielile scolastice şi nu primesc botezul ortodox prin afundare precum Sfinţii Părinţi au hotărît. Nu putem uita istoria încă sîngerîndă a uniaţiei catolice din Ardeal şi nu putem fi ignoranţi la planul demonic de în-globalizare a Ortodoxiei de către Marele Apus.

Astfel chemăm toată suflarea ortodoxă spre a se împotrivi oricăror rugăciuni în comun cu catolicii şi protestanţii; îndemnăm pe ortodocşii creştini a se opune ereziei ecumeniste care prin “reconciliere şi unitate” subminează însăşi unimea Bisericii lui Hristos. După Schisma din 1054, toţi cuvioşii şi mărturisitorii Părinţi au luptat împotriva eresurilor papei, a dogmelor mincinoase şi expansiunii politice plătind aceasta cu însuşi scump sîngele lor. Pentru aceasta Sf. Paisie de la Neamţ (+1794) spune: “Pe papa, Sfînta Biserică îl afuriseşte! Şi eu împreună cu Biserica, fiul ei fiind, îl afurisesc!” Cuvintele lor au pînă astăzi puterea şi lucrarea Duhului Sfînt şi ne întăresc a crede că: “Este doar o singură Biserică a lui Hristos – cea Ortodoxă, apostolească şi sobornicească, nu mai multe.” (Sf. Fotie al Constantinopolului)

EREZIILE ECUMENISMULUI

Sfîntul Mucenic Codrat din Nicomidia (+250), fiind îndemnat de împărat şi de dregători să fie “conciliant” cu rău-credincioşii păgîni şi să participe la jertfele lor, grăieşte: “Eu mă supun legilor Împăratului ceresc, şi nu poruncilor nebuneşti ale oamenilor care nu-l cunosc pe Dumnezeu. De aceea, şi Sfînta Scriptură ne îndeamnă să ne rugăm pentru ei [nu cu ei!], ca aceştia să se întoarcă şi să afle adevărul.” (Biserica şi Statul) Această mărturie arată: întîi, pînă unde merge supunerea faţă de mai marii Bisericii şi ai stăpînirilor lumeşti; apoi, faptul că nu toţi oamenii Îl cunosc pe adevăratul Dumnezeu propovăduit în Ortodoxie, printre aceştia numărîndu-se mulţi dintre creştinii ortodocşi ai vremurilor noastre.

Pe ierarhii şi preoţii ce vă amăgesc spre a vă cîştiga la “rugăciunile în comun” se cuvine a-i întreba: Oare catolicii de azi au lepădat eresurile părinţilor lor, rătăciri pentru care au ucis pe sfinţii şi mărturisitorii români ca Visarion, Sofronie şi Oprea? De ce în urma acestor “rugăciuni”, “fraţii” catolici şi protestanţi nu leapădă învăţăturile eretice întorcîndu-se la botezul apostolic? De ce noi ortodocşii suntem cei care trebuie de fiecare dată să călcăm peste învăţăturile Sfinţilor Părinţi pentru a nu sminti pe “fraţi”? Ce interese se află în spatele acestor mascarade “bisericeşti”? Se doreşte oare ca poporul să lepede adevărata credinţă pentru a se uni cu Noua Împărăţie a lui Antihrist?

Mulţi vor veni în numele Meu şi pe mulţi vor înşela. (Matei 24:5) Privitor la cele de mai sus Sf.Iacob Hozevitul (+1960) arată: “Vorbesc şi fraţii mincinoşi de sfînta şi preadulcea ortodoxie, de dragoste, de curăţie pentru fapta bună, de smerenie şi de virtute, şi ajută obştile creştineşti. Cît e de greu pentru ortodocşii cei curaţi şi simpli să înţeleagă pe cine au înaintea lor. Cît e de uşor să fie atraşi la ideile lor “filosofice” şi să-i creadă! Dacă răscoleşte cineva adînc în sufletele acestor oameni, va găsi nu dragostea cea fierbinte pentru Dumnezeu, ci închinarea unui idol care se numeşte OM.”

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA a remis, ieri, o scrisoare deschisa presedintelui Institutului Cultural Roman, Horia-Roman Patapievici, scrisoare prin care protesta fata de implicarea filialei din Stockholm a ICR in organizarea Festivalului Moonbow din cadrul “Stockholm Pride 2007″ si fata de invitarea unei delegatii a comunitatii homosexualilor romani la Stockholm, in timpul festivalului.

“Am aflat cu stupoare, din presa, ca Institutul Cultural Român (ICR) din Stockholm, institutie bugetara, desfasoara si activitati pentru ‘construirea de punti între comunitatea heterosexuala si cea homosexuala’,” scrie Alianta Familiilor din Romania. “Intelegem sa protestam intrucat consideram ca prin aceste actiuni s-a incalcat scopul si misiunea Institutului Cultural Român. Conform Legii 356/2003, in baza careia functioneaza ICR, scopul Institutului este “reprezentarea, promovarea si protejarea culturii si civilizatiei nationale in tara si in strainatate”, mai citim in scrisoarea remisa ieri presei.

Conducerea Aliantei ii cere socoteala presedintelui ICR pentru aceste actiuni pe care le apreciaza ca “accidente reprobabile”. Totodata, mai anunta comunicatul, Alianta Familiilor din Romania a depus o cerere prin care solicita in baza Legii nr. 544 privind liberul acces la informatiile de interes public, detalierea cheltuielilor efectuate de la bugetul ICR pentru colaborarea cu organizatorii festivalului minoritatilor sexuale “Stockholm Pride 2007″.

Conform site-ului web www.protejarea-familiei.com, Alianta Familiilor din Romania este o organizatie a societatii civile care promoveaza valorile familiale traditionale. AFR a luat fiinta “pe structura Comitetului de Initiativa a Proiectului de modificare a Constitutiei in vederea definirii casatoriei ca uniunea dintre un barbat si o femeie”, proiect la care au aderat peste 650.000 de cetateni români.

Redam mai jos integral scrisoarea AFR.

Cititi un interviu cu Bogdan Mateciuc, unul dintre responsabilii Proiectului constitutional pentru ocrotirea familiei si casatoriei in Romania. (Altermedia)

Alianta Familiilor din România critica Institutul Cultural Român pentru “propaganda in favoarea homosexualitatii”

Către,

INSTITUTUL CULTURAL ROMÂN
Aleea Alexandru nr. 38 011824 Bucureşti
Tel.: (4) 031 71 00 627, (4) 031 71 00 606 Fax: (4) 031 71 00 607
E-mail: icr@icr.ro

D-lui Horia-Roman Patapievici, preşedinte

Spre ştiinţă,

INSTITUTUL CULTURAL ROMÂN – Filiala Stockholm
Rumanska kulturinstitutet
Skeppsbron 20 BV,
Box 2336
103 18 Stockholm
tel: +46(0)8 20 76 00, fax: +46(0)8 20 74 06
info@rkis.se, www.rkis.se

D-lui Dan Shafran, Director

Spre ştiinţă,

D-lui Traian Băsescu, Preşedintele României, Preşedintele de Onoare al Institutului Cultural Român

ALIANŢA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA (AFR) este o organizaţie a societăţii civile care promovează valorile familiale tradiţionale. AFR a luat fiinţă pe structura Comitetului de Iniţiativă a Proiectului de modificare a Constituţiei în vederea definirii căsătoriei ca uniunea dintre un bărbat şi o femeie, proiect în derulare, pentru care au semnat peste 650.000 de cetăţeni români din ţara şi străinatate.

Vă scriem întrucât am aflat cu stupoare, din presă, că Institutul Cultural Român (ICR) din Stockholm, instituţie bugetară, desfăşoară şi activităţi pentru “construirea de punţi între comunitatea heterosexuală şi cea homosexuală.”

Astfel, conform unui comunicat de presă ICR,

“Ca recunoaştere a eforturilor institutului în acest sens, ICR Stockholm a fost laureatul premiului Bifrost 2007, decernat de Organizaţia Nordică a Agenţilor Culturali LGBT (Lesbian, Gay, Bisexual and Transgender). Premiul a fost acordat pentru ‘încurajarea şi sprijinirea comunicării între comunitatea LGBT din România şi cea din Suedia, vizibile în special în proiectul său de colaborare cu Festivalul Moonbow din cadrul Stockholm Pride 2007′.

Cu acea ocazie, ICR Stockholm i-a avut ca invitaţi pe Florentina Ionescu, vicepreşedinte Accept România, şi Octav Popescu, organizatorul Bucharest GayFest, care au participat la o serie de evenimente din cadrul festivalului”.

Domnule preşedinte,

Vă transmitem pe această cale protestul nostru ferm, în numele celor 650.000 de cetăţeni semnatari ai “Proiectului Constitutional pentru ocrotirea căsătoriei şi a familiei în România”, faţă de implicarea ICR Stockholm în seria de manifestări de propagandă homosexuală “Stockholm Pride 2007″ şi de invitarea, cu acea ocazie, a unei delegaţii a comunităţii homosexualilor din România, la Stockholm.

Înţelegem să protestăm întrucât considerăm că prin aceste acţiuni s-a încălcat scopul şi misiunea Institutului Cultural Român. Conform Legii 356/2003, în baza căreia funcţionează ICR, scopul Institutului este “reprezentarea, promovarea şi protejarea culturii şi civilizaţiei naţionale în ţară şi în străinătate”. De asemenea, conform prezentării de pe website-ul icr.ro, scopul principal al activităţilor ICR este “creşterea vizibilităţii valorilor culturale româneşti în lume”.

Va adresăm, domnule preşedinte, următoarele întrebări, la care aşteptăm răspuns:

- Care este, în viziunea instituţiei dvs., legătura dintre scopul declarat al ICR şi promovarea unei deviaţii sexuale denumite ipocrit “stil de viaţă alternativ”, absolut străină de cultura şi tradiţiile româneşti pe care aveţi datoria de a le reprezenta?
- În ce măsură apreciaţi drept corectă cheltuirea oricăror sume provenite din taxele plătite de contribuabilul român, pentru propagandă în favoarea homosexualităţii şi pentru “plimbarea” unor reprezentanţi ai homosexualilor români în Suedia?

Totodată vă informăm, domnule preşedinte, că am formulat către instituţia dvs. o cerere de informare, în baza Legii nr. 544 privind liberul acces la informaţii de interes public, cerere prin care solicităm ICR să ne comunice, în termenul prevăzut de lege, cuantumul cheltuielilor efectuate de ICR Stockholm atât pentru participarea Institutului la Festivalul Moonbow din cadrul “Stockholm Pride 2007″, cât şi pentru deplasarea delegaţiei reprezentanţilor homosexualilor din România la acest festival.

Alianţa Familiilor din România va monitoriza activitatea Institutului Cultural Român şi solicită ferm Institutului Cultural Român ca, pe viitor, în îndeplinirea nobilei misiuni ce i-a fost încredinţată de cetăţeni, să evite repetarea unor astfel de “accidente” reprobabile.

În cazul în care Institutul va înţelege să continue sustinerea, pe banii contribuabililor, a unor activităţi aflate complet în afara misiunii sale, Alianţa Familiilor din România îşi rezervă dreptul de a vă interpela din nou.

În aşteptarea răspunsurilor dvs., primiţi, domnule Preşedinte, asigurarea întregii noastre consideraţii,

Alianţa Familiilor din România
prin Consiliul Director

Link: http://www.mindfully.org/Nucs/2003/DU-Baby2003.htm

Click here to . . .
Learn About Depleted Uranium From
The US Army’s Expert on Depleted Uranium (DU)

photos: Dr. Jenan Hassan

WARNING: Extremely Graphic Images !
We are quite horrified by them. But… the denial that these innocent children
have been deformed by the practices of the Unites States Armed Forces’ use
of depleted uranium is a much bigger problem that leads to yet more innocent
children and people of all ages being permanently injured. It has been said that
ignorance is bliss. If you are seeking bliss, other websites cater to that desire.
Imagine. . . Put yourself in the shoes of a parent of one of these children.

SHAME ON THE U.S. ARMY! *
The U.S. Army is making the world a frightening place to live.
SHAME ON THE U.S. ARMY! *

Link: http://www.mindfully.org/Nucs/2003/DU-Baby2003.htm

Vasile I. Zărnescu

UNGARIA ESTE un stat care, deşi are o uriaşă datorie externă – cea mai mare dintre statele europene foste socialiste –, alocă pentru propaganda externă circa un miliard de dolari anual. Cea mai mare parte din această sumă este destinată activităţilor antiromâneşti. Unele dintre acestea rezidă în cumpărarea de spaţiu publicitar în revistele occidentale străine, în care se postează materiale prin care, într-o exprimare de o violenţă extremă, se falsifică istoria într-un mod incredibil, mizându-se, probabil, pe ignoranţa funciară a cititorilor occidentali în domeniul Istoriei Universale. Un astfel de exemplu este articolul, nesemnat (fapt simptomatic pentru „curajul“ lor!), Ungurii, victimele românizării, tipărit, în mod semnificativ, la rubrica „Genocid“, în suplimentul intitulat, şi el, tendenţios, „Feţele crimei“, din publicaţia portugheză Diario de Noticias, nr. 26, 7 martie 1999, pag. 308-309. Îl redăm integral, într-o traducere absolut fidelă.

„Ungurii, victimele românizării

Timp de mai bine de un mileniu, ungurii au constituit populaţia majoritară din Transilvania, actuala provincie românească, unde a trăit vestitul conte Dracula. La sfârşitul primului război mondial, după trecerea acestei regiuni (care, înainte, făcea parte din Imperiul Austro-Ungar) la România, ca pradă de război, calmul de aici a luat sfârşit. În doi ani, toate localităţile au fost rebotezate cu nume româneşti, cele mai bune pământuri au fost luate de la stăpânii lor, 600.000 de unguri au fost siliţi să părăsească ţara, toţi maghiarii care deţineau funcţii în administraţia publică au fost demişi, folosirea limbii maghiare a început să fie pedepsită prin lege, publicaţiile au fost interzise şi cărţile au dispărut, iar, în final, sistemul de învăţământ a fost dezintegrat. În anii ’40, în timpul celui de-al doilea război mondial, violenţa a fost ceva constant. Între anii 1940 şi 1945, au fost ucişi aproximativ 200.000 de maghiari din Transilvania.

Recrudescenţa persecuţiei îndreptate împotriva celor peste două milioane şi jumătate de suflete a revenit când s-a instalat la putere Nicolae Ceauşescu. Contravenind prevederilor Constituţiei României – care garanta coabitarea paşnică dintre toate naţionalităţile – şi folosindu-se de «pavăza socialistă», noul dictator a făcut o cauză comună puternică şi personală din principiul «o naţiune, un popor».

Occidentul a tăcut în faţa noilor autorităţi, întrucât Ceauşescu dădea impresia că era «oaia rătăcită» a Blocului Socialist. Deoarece a adoptat diferite poziţii opuse Moscovei, nici Estul nu a dorit să ofenseze o personalitate atât de importantă.

Intimidarea constantă, de multe ori asociată cu închisoarea, deportarea şi tortura, a devenit modalitatea de a-i convinge pe minoritari să devină «români». Cel care apăra drepturile celor care nu erau români urma să aibă aceeaşi soartă.

Cu toate că erau reprezentanţi în Marea Adunare Naţională (cu aproximativ 5 la sută din locuri) şi cu toate că erau o naţionalitate numeroasă, ungurii nu au constituit niciodată un obstacol în campania de creare a unei naţiuni.

Karoly Kiraly, membru al minorităţii maghiare, care dispunea de o poziţie importantă în cadrul Partidului Comunist Român, a fost unul dintre puţinii care au protestat în public. În 1977, când a declarat că maghiarii erau pe cale de a fi asimilaţi forţat şi că erau discriminaţi în toate sectoarele de activitate, cu toate că se bucura de sprijin venit din diferite părţi, cum era cel din partea unui fost prim-ministru (Gheorghe Maurer), Kiraly a fost arestat şi ţinut sub supraveghere la domiciliu până în ultimele zile ale regimului socialist.

Reacţia lui Kiraly a avut loc la şase ani după ce statisticile au început să prezinte, la recensămintele populaţiei, alterări semnificative, prin reducerea substanţială a numărului celor care nu erau români. Persecuţia era implacabilă şi acţiona asupra tuturor. Cu câţiva ani înainte, ceangăii – o altă minoritate de origine maghiară, care locuia în zona de est a Carpaţilor – au fost persecutaţi, obligaţi să se declare români şi împiedicaţi să se îmbrace în costumele lor tradiţionale.

Cercul se strângea. Independent de unele acorduri încheiate cu străinătatea, care permiteau plecarea legală a germanilor şi evreilor, guvernul român a făcut totul pentru a descuraja emigraţia. Cei care încercau să fugă clandestin, trecând frontiera cu Iugoslavia, riscau să fie lichidaţi sau să fie siliţi să se întoarcă în România. În anii ’90 s-a confirmat existenţa mai multor cimitire în apropierea acestei graniţe, unde au fost îngropaţi mulţi dintre cei care încercau să se elibereze de sub tirania lui Ceauşescu.

Cu toate că, în acest caz, era vorba despre un genocid cu aspect preponderent cultural, despotismul care a acţionat, în timpul acestor douăzeci de ani, asupra populaţiilor din Transilvania, a provocat multe victime. În afară de deportări, există registre cu profesori care s-au încăpăţânat să predea copiilor limba maghiară şi cu tineri intelectuali naţionalişti. Care au dispărut pentru totdeauna în temniţele poliţiei politice româneşti.

Încălcând întru totul rezoluţiile forurilor internaţionale (în faţa cărora au fost denunţate aceste crime), autorităţile româneşti nu au renunţat la practicile lor, bazate pe xenofobie, naţionalism şi rasism. În 1966, acestea au anulat acordul încheiat cu U.R.S.S. în 1952, care prevedea înfiinţarea, pe teritoriul românesc, a unei Regiuni Autonome Maghiare.

Niciodată nu au existat date concrete în legătură cu numărul de victime din perioada comunistă, însă adevărul este că, în ziua în care a murit Ceauşescu, în România existau cu mult mai puţini maghiari decât în urmă cu 24 de ani, când acesta venise la putere. La actul său de acuzare au fost adăugaţi şi cei 60.000 de morţi ai ultimei faze a acestui interminabil genocid“.

U.D.M.R.: exponent travestit al Diviziei Secuieşti

Evident, tot textul conţine numai falsuri. Şi, reţineţi, aceste minciuni gogonate erau debitate la 10 ani de la Retrovoluţia din decembrie 1989! Dar, în esenţă, ele au fost debitate, tot timpul, după Trianon. De exemplu, dacă se organiza, undeva în lume, un congres ştiinţific pe probleme de ginecologie, venea un medic maghiar cu un referat pe tema respectivă, dar şi încă alţi doi-trei cu referate pe tema „Transilvania, pământ unguresc“. Şi aşa fac, totdeauna, indiferent de locul şi tema reuniunii. Nu am nici timpul şi nici locul să resping, la fiecare frază, insanităţile exalate aici de propaganda hungaristă. Chiar stalinismul este invocat, fără jenă, pentru „argumentare“ în favoarea teoriei lor revanşarde: acordul încheiat cu U.R.S.S. în 1952!

Dar trebuie să subliniez că această propagandă are proprietăţile unei holograme: adică spiritul ultraşovin, revanşard, revizionist, iredentist şi eminamente antiromânesc din acest material de propagandă devine propriu oricărei organizaţii hungariste, fie că se numeşte Uniunea Mondială a Ungurilor (U.M.U.), condusă de un român renegat, fiindcă, evident, este maghiarizat, Micloş Patrubany (vedeţi ce nume unguresc are?! Patrubani!), fie că se cheamă U.D.M.R., condusă de Marko Bela, Atilla Verestoy, Joszef Csabo, Gheorghe Frunda ş.a. Mai lipsea Ciociolina şi garnitura era completă! Liderii acesteia, chiar dacă pozează, ipocrit, în europeni, nu sunt decât urmaşii horthyştilor.

Atitudinea profund antiromânească etalată, la 15 martie a.c., la 15 martie din fiecare an de după 1990 şi, inclusiv, zilele acestea, de „Lenin în mizerie“ – cum a mai fost poreclit acest ridicol Marko Bela –, o atestă constant.

Desigur, este grav că, aproape peste tot unde apar asemenea texte falsificate cu un scop vădit revanşard, neorevizionist şi antiromânesc, Ambasadele României din acele ţări nu încearcă să contracareze în nici un fel această murdară şi foarte agresivă propagandă. Şi nici nu ar trebuie să ne mire, cu un guvern bazat pe sprijinul politic al U.D.M.R. şi cu un ministru de Externe ca Adrian Cioroianu-Oregon, un prost-fudul şi cu „grave carenţe de educaţie“ – cum l-a caracterizat, zilele trecute, preşedintele Traian Băsescu.

Dar ceea ce este la fel de grav, dacă nu mai grav, este faptul că, începând cu mandatul C.D.R., U.D.M.R. a ajuns la guvernare exclusiv prin jocul politicianist al partidelor care au fraudat alegerile „la mustaţă“. O altă latură abjectă a politicianismului postdecembrist este acceptarea duplicităţii U.D.M.R.: când este vorba de înscrierea ca partid politic a U.D.M.R., este considerată organizaţie „culturală“ – pentru că, altfel, nu ar putea fi înregistrată ca partid politic, fiindcă ar contraveni legii partidelor politice; dar, la încropirea coaliţiei de guvernare, este tratată ca partid politic, pentru a se putea realiza majoritatea necesară formării guvernului. De această prostire a electoratului s-au făcut vinovate toate partidele care au guvernat după 1996: C.D.R., care a inclus U.D.M.R. în guvern, P.S.D., care s-a aliat cu „inamicul de până ieri“ – cum se remarca, ironic, inclusiv la B.B.C. – pentru a forma majoritatea parlamentară necesară formării guvernului, iar, acum, coaliţia P.N.L.-P.D.-U.D.M.R., care constituie noua C.D.R., în varianta zdrenţuită – pentru că, deşi P.D. a ieşit din guvern doar la Bucureşti, în ţară guvernează, bine-mersi, alături de ceilalţi.

Şantajul U.D.M.R.

Dar, în toată epoca Tranziţiei, presa a avut ca laitmotiv „Şantajul U.D.M.R.“ Aproape că nu era şi nu este săptămână în care să nu apară un articol care conţine această sintagmă. Aşa au reuşit să reinstaleze statuia „Ungariei Mari“, cu cei 13 generali „maghiari“ criminali: premierul de atunci, sicofantul Adrian Năstase, s-a lăudat că nu va permite reinstalarea ei, dar nu a avut coloana vertebrală să se opună până la capăt (sau, ca să folosesc exprimarea lui, nu a avut „ouă“). Anul trecut, în februarie, a rulat filmul Trianon – care fusese interzis în Ungaria, fiindcă este prea revizionist. A fost interzis şi în România, de către nevertebrata Mona Muscă, dar, la presiunea „societăţii civile“ şi a U.D.M.R., a fost, până la urmă, difuzat şi în România. În genere, moghiorii au un calendar de sărbători foarte bogat şi în toate îşi manifestă şovinismul, revizionismul şi, îndeosebi, antiromânismul. Când se mai detensiona situaţia, reîncepeau „radicalii“ să agite problema „Ţinuturilor Secuieşti“!

Numai că acelaşi horthyst udemerist Jozsef Csapo, care iterase îndemnul lui Horthy ca ziua de 4 iunie să fie zi de doliu, şi care nu are nici o legătură cu aşa-zişii „secui“, avea să declare, comiţând acelaşi şantaj udemerist: „Autonomia Ţinutului Secuiesc este condiţie pentru aderarea României la U.E.“ (vezi Gardianul, 26 septembrie 2005).

Dar, deşi, etnic şi statistic, secuii nu mai există încă de pe vremea criminalului Lajos Kossuth, în schimb, în Ungaria, în localitatea Palhalma, s-a înfiinţat o organizaţie paramilitară, aşa-zisa „Legiune secuiască“, deşi „Ţinuturile Secuieşti“ pe care le invocă moghiorii se află în România (cf. R.G., „Secuii paramilitari“, în Ziua, 9 martie 2006, pag. 1, 4-5). Mai mult. Preşedintele aşa-zisului „Consiliul Naţional Secuiesc“, Jozsef Csapo, şi vicepreşedintele organizaţiei, Attila Tulit, s-au deplasat la sediul Forumului Uighur din München şi, în 5 iunie 2006, împreună cu preşedintele Forumului, Perhet Muhammet, şi, respectiv, prim-secretarul Umit Hamit Agahi, au parafat un „Tratat“ publicat pe www.sznt.ro. Precizez că Forumul Uighur figurează pe lista organizaţiilor teroriste elaborată de S.U.A. (cf. Luca Iliescu, „Scaunele terorii“, în Ziua, 1 aug. 2006, pag. 5). Chiar dacă nu afirm că S.U.A. au totdeauna dreptate, în acest caz trebuie să-i acordăm credit şi, prin extrapolare, trebuie să subliniem că pretinsul „Consiliul Naţional Secuiesc“, pe care l-a condus, până recent, Jozsef Csapo, este o organizaţie teroristă – pentru că, pe de o parte, a parafat „Tratatul“ cu organizaţia teroristă indicată de lista S.U.A. şi, pe de altă parte, îşi are originea în organizaţiile teroriste horthyste! Aşa că, dacă nu din respect, măcar din teamă faţă de Big Brother ar fi trebuie să luăm în considerare lista organizaţiilor teroriste emisă de S.U.A. şi, în consecinţă, Jozsef Csapo şi ai lui trebuie băgaţi la puşcărie pentru terorism!

Să reţinem, în plus, că deşi ziarul Ziua a relevat aceste agresiuni ale liderilor „secuilor“ pe multe pagini, jurista Renate Weber, care publică şi ea, frecvent, în Ziua, cerea la televizor, oarecum ultimativ, ca, prin numirea lui George Maior ca director al S.R.I., „să se desfiinţeze Diviziunea S.R.I. care monitorizează minoritatea maghiară“ (!). De ce solicita acest lucru?! Fiindcă este preşedinta Fundaţiei pentru o societate deschisă, a lui G. Soros – supranumită de revista România Mare „Caracatiţa Soros“ –, care are sediul central la Budapesta, încă de la înfiinţarea ei, în 1986! Iată cum se leagă lucrurile! Acum, „liberala“ Renate Weber este europarlamentar ca să „apere“ interesele României!

Reînfiinţarea „Regiunii Autonome Maghiare“!

Liderul U.D.M.R., acelaşi ipocrit Marko Bela, a practicat jocul moderatului care se „delimitează“ de „radicalii“ din U.D.M.R. Dar, farsa asta, deja notorie, a fost frecvent relevată de presă. Acum, acelaşi individ iterează problema autonomiei secuilor, deşi nu mai există secui în România: cum de sunt secui când vorbesc maghiareşte şi subscriu la tezele hungariste?! Apoi, trebuie reamintit că, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în România, adică în Ardeal, cea mai criminală – întrecând cu mult crimele puse în seama hitleriştilor – a fost Divizia Secuiască! Iar, acum, urmaşii acestor criminali vor să înfiinţeze „Ţara Secuilor“, vor autonomie prin vocea „moderatului“ Morko Belo, vice-premierul României!

Problema aşa-zişilor secui nu este decât o diversiune sordidă, ca că compromită România, pretextându-se că nu respectă drepturile minorităţilor, care, vedeţi dvs., pe lângă bieţii maghiari „persecutaţi permanent“ – cum se vaită în materiale precum acela din Diario –, mai sunt şi „secuii“! Mai sunt persecutaţi şi ţiganii, cum au descoperit, recent, două reprezentante ale unei organizaţii europene, reprezentante care, nu ştiu cum se face, sunt tot unguroaice! De fapt, şi aici este tot o şmecherie a lobby-ului hungarist: când este vorba de a reprezenta interesele minorităţilor dintr-o ţară, sunt trimişi reprezentanţi ai organismelor europene în persoana unor moghiori. De exemplu, acest ticălos de Gheorghe Frunda, „reprezentant“ european, a făcut, acum câţiva ani, nişte afirmaţii în favoarea unor minorităţi din Letonia contra letonilor – fapt care i-a revoltat la culme. Ca atare, dacă s-ar duce, şi acum, în Letonia, ar fi pur şi simplu linşat! La forurile europene, acelaşi renegat de Gheorghe Frunda – care nu este decât un român maghiarizat! – a comis, fapt arhicunoscut, aceleaşi agresiuni politice contra României. Dar, spre deosebire de letoni, care sunt în stare să-l sfârtece, noi încă îl ţinem în Parlamentul României. Un alt horthyist maghiar din Parlamentul României, Kelemen Hunor, a afirmat că, „în legătură cu proprietatea publică, se poate vorbi de o a doua ocupare de ţară în Ardeal, dat fiind că o suprafaţă de aproape un milion de hectare a fost retrocedată în proprietate maghiară. Aceasta este o avere uriaşă, o avere de mai multe miliarde de dolari“ (cf. Adevărul, nr. 3819, 3 oct. 2002, p. 2).

Când, la vremea respectivă, P.U.N.R. a atras atenţia că această afirmaţie înseamnă fascism, horthyism şi antiromânism, cerând, în consecinţă, pedepsirea lui, Kelemen Hunor a replicat că „este o afirmaţie politică şi este apărat de imunitatea parlamentară“ (sic).

O listă neactualizată, rămasă la nivelul anului 2000, a agresiunilor hungariste, via U.D.M.R., se găseşte pe Internet, numită chiar „Cartea neagră a U.D.M.R.“. Recomand tuturor publicaţiilor româneşti să o publice în serial, fiindcă nu toţi românii au calculator sau acces la Internet.

Şantajul U.D.M.R. înlesneşte şantajarea internaţională a României

Aşadar, în România, aceşti indivizi pot să facă orice. Aceasta este consecinţa politicii dezastruoase introduse, la „Revoluţie“, de Bestia Brucan, care a inventat reprezentarea în Parlament a organizaţiilor etnice, precum U.D.M.R., Comunitatea Evreilor din România, Federaţia Democrată a Germanilor din România, Uniunea Lipovenilor etc., „Parlamentul României transformându-se într-o O.N.U.“ în miniatură, cum relevase, acum câţiva ani, deputatul Sever Meşca!

Totuşi, cum de mai rămâne acest individ, Marko Bela – fonfăit şi scabros – vice-prim-ministrul României?! În fond, Marko Bela, ca şi articolul din Diario, vrea reînfiinţarea stalinistei „Regiuni Autonome Maghiare“! Vorba d-lui deputat Augustin Bolcaş: chiar nu poate nimeni să-l aresteze?! Generalul-maior Ovidiu Soare a putut fi arestat pentru luare de mită – o culpă deja banală! –, iar Marko Bela rămâne în libertate – şi, încă, în Guvern! – când atentează la siguranţa naţională, la unitatea şi suveranitatea României?!

Lipsa de voinţă politică le-au redat curajul unor indivizi ca Laszlo Tokes şi Marco Bela, care, cer, mai mult, ca limba română să fie învăţată ca limbă străină! Oare cine le-o fi dat ideea asta?!

Una dintre cele mai grave consecinţe actuale ale incontinentei propagande revanşarde hungariste este şantajarea internaţională a României, cu spectrul destrămării ei: „Vorbind despre Kosovo la summit-ul Rusia-UE de la Lisabona, liderul de la Kremlin a făcut aluzie la posibilitatea revendicării Transilvaniei şi Dobrogei de către etnicii maghiari şi bulgari“ („Putin ameninţă România“, în Ziua, nr. 4071, 27 octombrie 2007). Care a fost reacţia guvernului Tăriceanu şi, în mod expres, a lui Adrian Cioroianu-Oregon?! Silentium lugubrum!

Este necesar să reamintesc faptul că, la „Revoluţia“ din decembrie 1989, unul din scopurile majore a cercurilor intervenţioniste a fost destrămarea României. Acest scop, nerealizat atunci, a fost doar amânat. Acţiunea lui Voronin este doar „vocea a doua“ a lui Putin. Acţiunea U.D.M.R. este „vocea a treia“. În curând, acestora li se va adăuga „vocea a patra“, formată de acţiunea concertată şi dirijată din afară a organizaţiilor ţigăneşti, care vor dori şi ele „un stat“! Deja cecitatea politică a unuia care ar fi trebuit să aibă mai mult discernământ le-a dat ideea.

Aceeaşi lipsă de voinţă politică a preşedintelui României şi a Parlamentului face ca Marko Bela să rămână în guvern: căci dacă ar fi arestat sau măcar dacă ar fi demis, atunci ar cădea guvernul de „expresie liberalo-monarhisto-udemeristă“. Acest fapt atestă, o dată în plus, calitatea reală a guvernului actual: antiromânesc, antinaţional, care „a îndrăgit străinii“!

Actuala clasă politică preferă să fie subminată România din interior, prin intermediul U.D.M.R. şi al nenumăratelor organizaţii ţigăneşti, decât să-şi rişte privilegiile dobândite, oricum, în mod oneros.

Colonel (r.) Vasile I. Zărnescu

PDF: N.C.Paulescu: Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul, Francmasoneria ( 11,9 Mb )

«Neamul nostru n-a trait prin milioanele de robi care si-au pus gâtul în jugul strainilor, ci prin Horia, prin Avram Iancu, prin Tudor, prin Iancu Jianu, prin toti haiducii, care în fata jugului strain nu s-au supus, ci si-au pus flinta în spate si s-au ridicat pe potecile muntilor, ducând cu ei onoarea si scânteia libertatii. Prin ei a vorbit atunci neamul nostru, iar nu prin „majoritatile” lase si cuminti.”

Link: http://legeastrabuna.org/

«Spre inimile cele necurate care vin întru preacurata casã a lui Dumnezeu, fãrã milã întind sabia mea.»

Despre Gruparea Legea Străbună

Suntem un grup de tineri romani care inteleg sa vada mai departe de interesele proprii transformate astazi in modelul conceptual al unei societati de consum criminale a sufletului.
Intelegem sa luptam cum putem impotriva curentului de deznationalizare si de distrugere a credintei.
Vom lupta intotdeauna pe linia lasata de inaintasii nostrii care nu si-au plecat capul jugurilor straine ci au luptat si murit pentru apararea neamului si a Sfintei Cruci.
Suntem dintre aceia care s-au saturat de a astepta salvarea din alte parti in afara de propria lupta sustinuta de constiinta crestina. Ne-am saturat sa ne plangem de mila stand cu capul plecat in fata tuturor prigoanelor ce se abat voit asupta acestui neam.
Suntem cei carora le sare singura sabia din teaca in fata pericolului.
Vrem sa luptam pentru binele neamului din care ne tragem si este nedrept supus multor presiuni exterminatoare in aceasta perioada!
Acestia suntem noi

1. Vrem sa ne pastram identitatea si constiinta nationala indelung supusa marilor presiuni venite din exterior pentru anihilarea sa si transformarea acestui neam intr-o cohorta de consumatori!

2. Vream ca neamul romanesc sa isi pastreze credinta sa milenara Crestin Ortodoxa considerate mai nou inutila sau jignitoare. Vrem ca toti romanii sa inteleaga ca ea este sufletul acestui neam prea mult batjocorit! Ca ea este izvorul rezistentei neamului de veacuri pe acest pamant daruit noua de Dumnezeu si ca doar prin credinta putem deveni adevarati luptatori contra tuturor atacurilor la carea fiinta nationala este supusa!

3. Vrem ca visul stramosesc de unire a tuturor provinciilor vorbitoare de limba romana sa reinvie in sufletul romanilor iar toate teritoriile rapite sa revina la Romania Mama!

4. Vrem sa fim scoala care sa educe tineretul roman in spirit nationalist si crestin ortodox!

5. Vrem sa stam impotriva abominatiilor propovaduite in secolul nostru!(ex: homosexualitatea, sectele ori ecumenismul)

6. Vrem oprirea tiganizarii culturii romanesti.

7. Vrem sa se creeze mediul adecvat afirmarii culturii pur romanesti fara a leza celelalte culturi ale neamurilor conlocuitoare dar si fara a se contopi cum este tendinta actuala!

8. Vrem afirmarea unei elite nationale veritabile care sa devina in timp clasa conducatoare a Romaniei inlocuind pseudo-elita actuala!

9. Vrem o Europa a Natiunilor libere si independente pe pe plan economic, cultural si spiritual!

10. Suntem pentru bune relatii cu statele din vecinatate. Relatii bazate pe dreptate onoare.

Daca exista persone care sa ne acuze de extremism le raspundem: nu credem ca iubirea de neam ori de Dumnezeu este interzisa si nici dorinta de a face bine neamului.

Ori de xenofobie: Xenofobia este un cuvant ce denumeste “frica de straini”: nu ne-am numi nationalisti daca ne-a r fi frica de straini!

Ori de rasism: Nu judecam pe nimeni dupa culoarea pielii ci dupa fapte.

Link: http://legeastrabuna.org/

Fostii detinuti politic catre Traian Basescu: Raportul Tismaneanu, un fals care trebuie opritDomnule Presedinte al Romaniei,

Editura “Humanitas” a lansat sub semnatura editorilor Vladimir Tismaneanu, Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, asa-numitul “Raport final” al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. In format electronic de aproape 666 de pagini volumul are in varianta tiparita 880 de pagini si este vandut cu 750.000 lei.

Din pacate, in ciuda promisiunilor sale si a angajamentelor asumate personal si sub semnatura proprie de catre seful Comisiei prezidentiale, Vladimir Tismaneanu, Raportul contine aceleasi neadevaruri si date eronate ca si in prima varianta, electronica, la care s-au adus nenumarate corectii in ultimul an, inregistrate oficial de Comisia in cauza. A devenit o evidenta faptul ca, sub aspect academic, calitatea “Raportului” nu este satisfacatoare, dupa cum au semnalat deja numerosi cercetatori si specialisti din mediul universitar.

Printre cele mai grave falsificari de date din Raportul lui Vladimir Tismaneanu, constatate recent de catre Consiliul National Director al Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din Romania, se numara micsorarea nepermisa a chiar numarului victimelor comunismului in Romania, de la circa 2.000.000, consemnate prin lucrari stiintifice in domeniu, la 350.000, cifra inscrisa “dupa ureche” de Dorin Dobrincu, cel mai apropiat colaborator al lui Vladimir Tismaneanu, alaturi de Cristian Vasile.

Acest act dezvaluie incercarea flagranta de minimalizare a caracterului criminal al regimului de ocupatie comunist in Romania – pe care l-ati condamnat, in acest sens, cu demnitate, in 18 decembrie anul trecut – si se inscrie in lantul neadevarurilor insirate in Raport despre capi si duhovnici ai Bisericii Ortodoxe si alti factori ai luptei anticomuniste din Romania.

Am crezut ca toate rectificarile solicitate de noi cu baze stiintifice si transmise cu buna credinta Comisiei prezidentiale si presedintelui acesteia personal, relatate ca victime si martori directi ai evenimentelor interpretate de Comisia lui Vladimir Tismaneanu, vor fi aplicate textului initial, dupa cum am fost asigurati, ferm, in mai multe randuri, de catre Administratia Prezidentiala a Romaniei.

Faptul ca, in ciuda acestor asigurari, Comisia prezidentiala nu a inregistrat nici o nota de rectificare in cuprinsul Raportului Tismaneanu-Humanitas – dupa cum nu a inclus nici protestul oficial al Bisericii Ortodoxe Romane – denota reaua vointa a autorilor si a coordonatorului principal al compilatiei pe marginea comunismului ce poarta, din nefericire, efigia statului roman prin Presedintia Romaniei.

Noi, victime ale comunismului, fosti detinuti politici si luptatori anticomunisti in toate viata noastra, va cerem, Domnule Presedinte al Romanie, sa solicitati retragerea neintarziata de pe piata a “Raportului final” si, mai ales, sa dispuneti ca acest “Raport” viciat sa NU fie difuzat in bibliotecile scolare si universitare, dupa cum intentioneaza Vladimir Tismaneanu. Propagarea falsului in sistemul educational este un act de o gravitate fara precedent, mai ales in contextul utilizarii institutiei prezidentiale ca vehicul.

NU vrem sa li se serveasca copiilor nostri o “prelucrare a trecutului” tributara unor “viziuni” complet falsificante asupra istoriei traite de noi pe frontul anticomunismului, in temnite si munti, in spitale psihiatrice si in deportare, pe strazile Brasovului lui ’87 si ale Bucurestiului lui ’89 – ‘90.

In numele zecilor de mii de morti ai nostri cazuti pentru Romania pe frontul luptei anti-comuniste si a celor peste doua milioane de victime ale aparatului bolsevic de represiune, in numele familiilor acestora, va cerem, in al 12-lea ceas, sa nu girati aceasta prelucrare deformatoare a Istoriei reale a Romaniei.

Sunteti Presedintele care si-a asumat curajos condamnarea comunismului si care a avut puterea morala de a cere iertare victimelor, in calitate de sef al statului, si in numele Statului Roman, la 20 de ani de la revolta anticomunista de la Brasov.

Noi, semnatarii, afirmam raspicat ca suntem in masura sa va punem la dispozitie toate datele care lipsesc Raportului, nici pe departe “final” si speram sa nu nesocotiti aceasta ultima rugaminte a supravietuitorilor Holocaustului Rosu.

In numele Adevarului, pentru Romania.

Centrul Rezistentei Anticomuniste, presedinte de onoare Vladimir Bukovski;
Federatia Romana a Fostilor Detinuti Politici si Luptatori Anticomunisti;
Fundatia Luptatorilor din Rezistenta Armata Anticomunista;
Asociatia 15 Noiembrie 1987, Brasov si Iulius Filip, fost detinut politic, sustinator al Sindicatului Solidarnosc;
Societatea Academica Romaneasca pentru Adevarul Istoric;
Civic Net – Piata Universitatii 1989-1990

La prag de Sfantul Apostol Andrei
Ocrotitorul Romanilor
noiembrie 2007

Procuroarea care a incercat sa instrumenteze dosarul Net Consulting privind fraudarea alegerilor, reclamata de presedinte in 2004, a fost inlaturata din postul de sef al biroului “Anchete speciale” din Parchetul General
Viorica Stoica a facut greseala sa se ocupe temeinic de sesizarea lui Basescu, dupa ce acesta batuse palma cu Net Consulting * Procuroarea a devenit incomoda in momentul in care a vrut sa-l audieze pe seful statului, in calitate de parte vatamata * Viorica Stoica s-a oferit chiar sa se deplaseze la Cotroceni pentru a strange toate datele necesare anchetei penale * Basescu a informat-o, prin consilieri, ca si-a gasit timpul necesar si va veni personal la sediul Parchetului * Imediat dupa acest episod, fostul procuror general Ilie Botos i-a luat Vioricai Stoica dosarul “Net Consulting”. Procuroarea a fost fortata sa plece din Ministerul Public * Dupa schimbarea lui Botos, procuroarea incomoda a revenit la Parchetul General, in functia de sef al biroului “Anchete speciale” * In aceasta calitate, ar fi urmat sa supervizeze dosarele ministrilor penali, care veneau de la Cotroceni * Intersectarea cu Basescu ii poarta, insa, ghinion: in urma cu cateva zile, Stoica a fost schimbata din aceasta functie-cheie

LINK: http://www.ziua.net/display.php?data=2007-11-30&id=230120

Mihai Razvan Ungureanu este cea mai proasta alegere pentru sefia SIE din intreaga istorie a serviciului secret presupus romanesc.

In primul rand, la nivelul de suprafata, din considerente morale dar si politice. Unul dintre principiile pentru care se bat cu pumnul in piept partidele momentului, aceleasi care il aclama azi pe Ungureanu – PD, PNL, UDMR – este legat de sustinerea Legii lustratiei. Mihai Razvan Ungureanu este lustrabil: facea parte din pepiniera partidului comunist si, fara indoiala, chiar daca nu ar fi existat revolutia din decembrie 1989 el s-ar fi aflat tot in structurile puterii. A fost membru suplean al CC al UTC. Se lauda colegilor de clasa dupa o manifestare de la Bucuresti ca nu isi va mai spala mana sa dreapta, pe care a strans-o “Tovarasul Nicolae Ceausescu, Secretarul General al Partidului nostru”. In timpul evenimentelor de la Iasi, din 14 decembrie 1989, monitoriza studentii care aruncau manifeste in incercarea declansarii unei revolte in camine. De altfel, Ungureanu, care, dupa ce a fost instalat la MAE prin concursul lui Andrei Plesu de la Trustul media al Rompetrol se visa viitorul presedinte al Romaniei, era poreclit “mini-Ceausescu” in centrala Ministerului Afacerilor Externe. Aroganta era o alta caracteristica a personajului cu care o sa trebuiasca sa se confrunte spionii Romaniei. La prima sa intalnire cu toti ambasadorii straini din Romania a intarziat o ora, fara sa-si mai ceara scuze la aparitie. Diplomatii occidentali de la Bucuresti au fost sarbatorit momentul cand Ungureanu a fost silit sa demisioneze.

Apoi, in profunzime, Mihai Razvan Ungureanu, fost membru al conducerii Fundatiei Soros in Romania, bursier al magnatului rus Marc Rich – considerat cel mai mare infractor al spatiului ex si post sovietic – si membru al “board”-ului Colegiului Noua Europa al lui Andrei Plesu, a dovedit in toate activitatile sale in vreo pozitie de stat o aplecare adanca pentru actiuni impotriva intereselor nationale romanesti.

Nu in ultimul rand, Ungureanu nu este indicat din punct de vedere al protectiei informative a secretelor de stat, pentru simplul motiv ca este santajabil si are anumite slabiciuni nenaturale. Surse apropiate serviciilor secrete romanesti ca si din zona diplomatiei au confirmat relatiile preferentiale ale fostului ministru cu anumite personaje masculine din apropierea sa. Astfel, este cunoscut faptul ca, in perioda in care era ministru de Externe, fostul sau ofiter SPP, Marius Necula, a fost eliberat din functie de Serviciul de Protectie si Paza, fiind transformat apoi in aghiotantul sau personal si, ulterior, in cadru diplomatic. Un alt personaj nedezlipit de Ungureanu este Cornel Feruta, fostul sau sef de cabinet. Feruta a fost propus de fostul ministru pentru a prelua functia de ambasador la Misiunea Permanenta a Romaniei pe langa organizatiile internationale de la Viena, dupa ce Ungureanu a anuntat ca isi reia postul de reprezentant special al Romaniei la Initiativa de Cooperare Sud-Est Europeana (SECI), cu sediul tot la Viena.

Cu o nuanta grava de coruptie, notam si faptul ca, inainte de a parasi ministerul, Ungureanu a initiat o Hotarare de Guvern prin care (si-)a dublat salariul postului de la SECI. In urma modificarii, detinatorul acestui post urma sa incaseze lunar aproape 8.000 de euro, din care 5.280 reprezinta salariul, iar restul, sporuri si diurne. In acelasi registru se inscrie si propunerea sa de numirea a lui Lucian Leustean (adus tot de el in minister, din pepiniera de la Iasi, numit secretar de stat si transformat apoi in functionar public, secretar general al MAE, pentru a nu putea fi indepartat ulterior din Minister), in pozitia activa de ambasador la Bratislava, la doi pasi de Viena.

Leustean s-a remarcat in diplomatie prin modul in care a facut Romania de ras in cazul hotiei practicate asupra Fundatiei Gojdu. Pe vremea cand era secretarul de stat la MAE, Lucian Leustean si-a facut un nume in spatiul public romanesc afirmand ca in cazul negocierilor asupra chestiunii Gojdu, Romania se gaseste fata de Ungaria in situatia Liechtensteinului fata de Brazilia in cazul unui meci de fotbal. Lucian Leustean si-a bazat pozitia de renuntare diplomatica pe punctul de vedere al Budapestei conform caruia nu mai este valabila Conventia din 1937 (prin care Ungaria se obliga sa restituie integral bunurile Fundatiei Gojdu de la Sibiu). Pozitia lui Lucian Leustean era contrazisa insa inclusiv de profesionistii din MAE, autori ai studiului oficial intitulat “Fundamentele juridice ale obligatiei statului ungar de restituire a bunurilor Fundatiei Gojdu aflate pe teritoriul Ungariei”.

Problema majora a lui Ungureanu este legata tocmai de aceasta inclinatie a sa pentru tradarea intereselor nationale ale Romaniei. In ciuda unei prese aservite ideologic filonului anti-national sau cumparate masiv pur si simplu – prin care si-a construit atent o imagine de guruletz al diplomatiei – in realitate, orice diplomat serios din MAE sau cadru al serviciilor secrete romanesti va cadea de acord ca mandatul de ministru de Externe al lui Mihai Razvan Ungureanu a consemnat un lung sir de esecuri prin care au fost mascate caderile Romaniei.

Ironic, demisia sa a fost fortata la inceputul anului acesta de presa dupa ce aceasta primise informatii despre lapsusurile sale legate de doi cetateni roamni in Irak chiar de la serviciul pe care se presupune ca il va conduce acum: SIE. Relatia lui Ungureanu cu presa care prefera sa-si pastreze independenta a produs interventii de-a dreptul dictatoriale din partea ministrului si a ministerului. Din cauza lui Ungureanu, care a blocat prin interveniitle serviciilor secrete un site-pamflet al adresa sa si a solicitat datele persoanale ale autorilor, Romania a fost condamnata international in ultimele Rapoarte al libertatii presei elaborat de Reporters sans Frontiers, International Federation of Journalists si South East Europe Media Organizations.

Actiunile sale in contra statului roman ar fi trebuit sa intre in atentia organelor de aparare a tarii in urma unei eventuale aplicari a Legii asumarii responsabilitatii ministeriale sau a Codului Penal.

Pe scurt, acestea sunt:

Romanii din jurul granitelor – abandonati

In ciuda declaratiilor pompoase de la inceputul mandatului privind sprijinirea romanilor de pretutindeni si din jurul granitelor, MAE a tinut contactul doar cu gastile care servesc interese anti-romanesti, prin intermediul unor corupti cu legaturi in SIE. Coordonatorul Civic Media, Victor Roncea, a declarat ca s-a despartit complet de Mihai Razvan Ungureanu, inca de la inceputul mandatului sau, dupa ce acesta i-a propus sa ocupe pozitia de secretar de stat in MAE pentru a conduce Departamentul pentru Relatiile cu Romanii de Pretutindeni. Conditia lui Roncea a fost ca acesta sa reformeze complet Departamentul dupa un audit independent urmat de demiterea cadrelor cu legaturi coruptibile in zona serviciilor secrete si cu afaceri oneroase pe banii contribuabililor si, apoi, angajarea prin concurs a unui alt personal profesionist. Ungureanu a refuzat aceasta intiativa, in prezent Departamentul continuand o politica cel putin defectuasa pentru romanii din jurul granitelor si cei de pretutindeni. Aceasta a constituit dovada ca Ungureanu, in ciuda mastii sale pro-occidentale, era si este subordonat grupului din SIE care a blocat constant o politica nationala pe spatiul rasaritean romanesc, Basarabia si Bucovina, preferand sa sustina – prin inactiune sau chiar operatiuni favorabile – politica Rusiei in zona.

Cedarea Mostenirii Gojdu Ungariei

Prin Acordul din octombrie 2005 dintre guvernele Romaniei si Ungariei, conceput de Ungureanu si plasat pe sub mana la semnat in cadrul primei reuniuni guvernamentale Bucuresti-Budapesta, o parte din averea Fundatiei private Gojdu ramase in Ungaria a fost trasferata ilegal statului ungar, in ciuda opozitiei Bisericii Ortodoxe Romane, executoare testamentara, care a cerut respectarea Testamentului lui Emanuil Gojdu. “Acest ministru de Externe nu pare roman”, avea sa afirme profesorul Raul Sorban, detinator al titlului de Drept intre Popoare de la Yad Vashem si aparator al Fundatiei Gojdu.

Minciuna ministeriala de la Moscova. In cadrul unei vizite intreprinse in 2006 in Federatia Rusa a sustinut ca a transmis Patriarhului Alexei un mesaj din partea Patriarhului Teoctist – afirmatie respinsa imediat de Biserica Ortodoxa Romana. Patriarhia Romana s-a aratat ultragiata de o asemenea intruziune abuziva si mincinoasa in afacerile externe ale Bisericii, intr-un moment in care relatiile dintre cele doua Biserici erau la fel de incordate ca intodeauna, din cauza pretentiilor Bisericii Ruse asupra Basarabiei.

Austro – Ungureanu

“Romania ca si un nou land federal (al Austriei)” a titrat cotidianul austriac Die Presse pe 4 martie 2006 un interviu cu ministrul Mihai Razvan Ungureanu, care a declarat “Austria este azi cel mai important investitor strain din Romania. Trebuie sa priviti Romania aproape ca si un nou land federal”. In acelasi registru se inscrie si o intalnire misterioasa avuta cu seful Bundes Nachrichten Dienst (BND), la prima sa vizita in Germania, in calitate de ministru de Externe, informatie pe care a incercat sa o blocheze de la publicare in presa romana.

Marea Neagra si diplomatia schioapa. In ciuda anunturilor entuziaste privind realizarea cooperarii la Marea Neagra si a milioanelor de euro cheltuite, diplomatia condusa de Ungureanu a incasat esec peste esec in zona. Desi Romania a detinut presedintie OCEMN, nu a reusit sa puna pe agenda organizatiei nici un proiect. Dupa ce Rusia a preluat presedintia, Moscova a concretizat teme care fusesera propuse si refuzate de catre MAE de la Bucuresti: o retea energetica, o autostrada in jurul Marii Negre, si reluarea legaturilor maritime intre porturile Marii Negre, act neglijat de Romania inclusiv pe relatia Constanta-Istanbul.

Pierderea relatiilor cordiale cu Vaticanul. Romania s-a indreptat catre un conflict diplomatic cu Vaticanul dupa ce intr-un document adresat Guvernului, ministrul Ungureanu recomanda masuri de publicitate pentru a-l pacali pe Suvernul Pontif in privinta afacerii din jurul Catedralei Sf Iosif. Biserica Catolica a protestat oficial la Guvern si Presedintia Romaniei fata de aceasta atitudine.

Ungureanu si limba romana. In mai 2006, Ungureanu a declarat ca cetatenii de peste Prut vorbesc “o varianta a limbii romane”, un fel de “light Romanian” (”romana usoara”). Critica unor ziaristi fata de aceasta exprimare care intarea teza “limbii moldovenesti” a declansat un razboi murdar la adresa acestora si a libertatii de expresie in Romania.

Contribuind la intretinerea confuziei dintre romi si romani, in ianuarie anul acesta, cu ocazia “Saptamanii Romaniei in cadrul Comisiei Europene si Consiliului UE”, MAE a aranjat un “concert de gala” desfasurat la Bruxelles. Concertul a fost sustinut, conform afisului si promovarii MAE de: Elvis the Bear (Elvis Ursul), Mariana Bidon, Sile the Philosopher (Sile Filosofu), The Tornado Rose (Trandafir Vijelie) si Leo Cascarache ca “invitati speciali ai lui Damian Draghici si Fratii sai – Filarmonika Rromanes”. Cabinetul lui Ungureanu anunta la acea data: “Printre invitati se numara inalti oficiali comunitari, ambasadori ai reprezentantelor permanente pe langa Uniunea Europeana si ai misiunilor diplomatice de la Bruxelles. Sunt asteptati peste 700 de invitati, printre care si directori de think-tank-uri, ONG-uri de prestigiu, reprezentanti ai mass-media internationale si show-business etc”. Cei 18 membri ai familiei muzicale a lui Draghici – un reprezentant valoros al culturii tiganesti universale – s-au deplasat la Bruxelles pe banii contribuabililor unde au defilat cu drapelul Romaniei alaturi de reprezentantii noilor state ale UE.

Lista este mult mai lunga si priveste, inclusiv, distrugerea unei institutii de elita a Romaniei cum ar fi trebuit sa fie Ministerul de Externe, alterat prin promovarea incompetentei si a favoritismelor specifice unui sistem institutionalizat de coruptie.

Nominalizarea sa pentru ocuparea pozitiei de sef al Serviciului de Informatii Externe a alarmat deja membrii onesti ai aparatului de securitate al Romaniei, ai comunitatii de informatii pro-atlantice. Ramane de vazut in ce masura Serviciul Secret Roman va sti sa-si gaseasca anti-corpii si anti-virusii pentru ca Romania sa nu ajunga in scurt timp un cadavru pe masa de disectie a cooperativei anti-romanesti.

grupaj realizat de Victor Roncea - Civic Media

Articol preluat de la adresa: http://ro.altermedia.info/politica/numirea-lui-ungureanu-sfarsitul-serviciului-de-informatii-externe_8061.html

Ilie Moldovan

Instinctul criminal – generatorul stării postavortive

Fiecare femeie are o constiinta care în momentul deciziei pentru avort este adormita si ignorata. In urma experientei la care se expune, savarsind pruncuciderea, devine constienta de adevarul ca nu exista cale de întoarcere spre statutul avut înainte. Avortul nu poate fi revocat. Fapta odata îndeplinita nu mai poate fi anulata si nimeni si nimic nemaifiind în stare sa o justifice.De aceea, femeia va fi, mai întai cinica cu ea însasi, precum si cu cei din jur. Daca vina nu este recunoscuta, printr-o ordine fireasca apar în ea unele tulburari interioare, care, printr-o desfasurare intrinseca, aduc cu ele diverse tendinte coruptive, precum: consum de alcool si droguri, feminism si hiperprofesionalism alienant etc. Sentimentul de vinovatie, chiar cand ramane inconstient, produce în prima faza un efect depresiv manifestat prin tristete, plans nejustificat si pesimism.

Mai apoi, prin impulsul instinctului, ia forma unor manifestari autodistructive. Identitatea ei ca femeie e tot mai mult diminuata. Urmarea consta în instalarea în fiinta ei a psihozelor si nevrozelor post-avort, care mai aduc cu ele si grave deformari psiho-somatice: tulburari în maturizare, slabirea performantelor personale, depresii, precum si o severa afectare a sistemului nervos vegetativ. Odata atins profund echilibrul hormonal al organismului feminin, tulburarile organice ce pot aparea, ca de exemplu sterilitatea, vor accentua si mai mult sentimentul de vinovatie si frustrare, facand în acelasi timp sa creasca riscul infectiilor si cancerului.

Se verifica astfel adevarul ca instinctul criminal face ca procesele de constiinta sa-si gaseasca, mai ales atunci cand sunt tainuite, cai de manifestare somatica prin diverse boli. Nu mai putin important este însa faptul ca împreuna cu suvoiul suferintelor ce se transmit ereditar, în vistieriile vietii patrunde si instinctul criminal ce se împrumuta astfel urmasilor. Lucrurile sunt însa si mai complexe.

Simptomele SPA rasfrante din existenta mamei vinovate, oglindite în spiritul proavortiv al vremii

Senzatia pe care o produce sindromul post-avort este acela de goliciune, caruia îi urmeaza disperarea. în locul unei personalitati puternice, încarcata de energie, pe care o avea mai înainte, femeia de acum are impresia ca poseda un corp gol, distrus. Este un sentiment de ruinare a vietii, pe care nu-l poate controla.Dupa avort, pe langa faptul ca începe sa moara încet în propriul ei suflet, mama vinovata se simte agresata de o putere din afara fiintei sale. Instinctul criminal se îndreapta de acum virulent asupra ei. In sensul acesta, ajunge sa aiba ganduri sau chiar tentative de sinucidere. Nu de putine ori, ne asigura numeroase studii, gandul sinuciderii ia acum o alta întorsatura, tinzand spre repetarea tragediei.Asa se face ca un alt rezultat binecunoscut al avortului este un fapt, în sine de-a dreptul surprinzator si chiar paradoxal: tendinta femeii de a-l repeta. Numai ca aceasta repetare, de catre mai multe femei în cauza, creeaza un fenomen de masa, o întreaga retea de constiinte vinovate asociate, care determina aparitia unui spirit al vremii. Acest spirit nu numai ca sustine din afara intentia nesabuita, ci chiar încearca sa o justifice. Totodata, unul si acelasi instinct criminal face sa se schimbe radical relatia dintre barbat si femeie în societatea contemporana.

Statisticile de astazi ne arata ca 80 la suta dintre perechile de casatoriti se despart dupa avort. Tot astfel, agresarea copiilor, uneori si a parintilor, terorizarea sotilor, în general vorbind, violenta din familie si dezorganizarea ei, sunt consecintele directe ale unei violente provocate de avort.

O putere vrajmasa se afla la rascrucea dintre tendinta de a se pocai a mamei si o noua crima ce urmeaza a se savarsi si care nu este altceva decat o noua resurectie violenta a instinctului criminal de natura diabolica ce apare în sindromul SPA. Creat de acest sindrom, spiritul vremii sustine proavortionismul, dupa cum îl si propaga, atat prin mijloace directe, cat si indirecte.

Apelul la Taina Pocaintei – sansa suprimarii instinctului proavortiv

 Un autentic sentiment de vinovatie, în masura sa îndrepte constiinta spre pocainta, nu-l poate dobandi o femeie ce a savarsit avortul decat traind ruptura si ramanand totodata în intima legatura cu copilul ei, pe care Hristos l-a primit în sanul Sau.In timp ce înainte de ucidere era sigura ca nu si-l doreste, acum este convinsa ca l-ar fi dorit, dar el nu mai e printre cei vii, asa ca sufera cumplit lipsa lui, iar vina pierderii si-o proiecteaza asupra propriei sale persoane.

Maternitatea fiind o lege de neclintit a naturii, adanc înradacinata în constiinta umana, amintirea pruncului pierdut ramane vesnic vie si sapa rani adanci în sufletul sau. Ea simte ca a distrus ceva maret, care ar fi putut da continut vietii ei, dar care a trebuit jertfit din ratiuni sacrilege, în lipsa unei iubiri creatoare. E felul în care i se deschid usile pocaintei. In neputinta de a mai readuce la viata copilul, ajunge la certitudinea ca în asemenea situatii nu ajuta nici medicamentele si nici psihoterapia, unica solutie ramanand apelul la o interventie divina în Scaunul Marturisirii.

Pentru a fi izbavitoare, pocainta nu poate fi în nici un caz mai mica decat crima. Numai credinta care “muta muntii” si ni se împartaseste prin Miracolul euharistie la Sfanta Liturghie, este în stare sa nimiceasca forta distructiva a unui pacat atat de mare cum este avortul si sa suprime nefastele lui consecinte, concretizate în pruncuciderea generalizata.

Proavortionismul analizat pana aici, creat si promovat printr-o actiune chirurgicala, vine în întampinarea proavortionismului hormonal, al utilizarii mijloacelor contraceptive, în realitate contragestive, prin care se perfectioneaza pruncuciderea generalizata, constituind împreuna ultimul cult al varsarii sangelui nevinovat pe pamantul strabun.

Coroborarea reciproca între acestea doua ramane de urmarit într-o preocupare ulterioara, întrucat o interventie salutara, în vederea regenerarii vietii noastre traditionale, este mai mult decat de dorit, ea se impune printr-un imperativ categoric.

Articol preluat de la adresa: http://ro.novopress.info/?p=3187

Parintele Ioanichie Balan s-a dus dupa parintele Cleopa, ieri noapte. Cu exact un an in urma ne parasea si parintele Calciu. Ramanem din ce in ce mai singuri, in timp ce la varful Bisericii se cocoata draci “opeartivi” in vesminte aurite. Arhimandritul Ioanichie Balan a trecut la Domnul in sfanta manastire Sihastria, unde si-a facut veacul alaturi de un alt mare duhovnic al fostei Romanii, parintele Cleopa. Ioanichie a fost ca un toiag pentru parintele Cleopa, iar pentru dreapta credinta si munca de carturar si profesor de taina al generatiei noastre a fost persecutat ani indelungati de catre Mitropolitul Moldovei, actualul “Prea-Fericit” Daniel. Parintele Ioanichie va fi inmormantat sambata, 24 noiembrie, la Sihastria. Sambata are loc si parastasul Parintelui Calciu, la manastirea Petru Voda, unde, in urma cu un an, acelasi Ciobotea, actualul Patriarh, se impotrivea ca marturisitorul anticomunist sa fie inmormantat.

Autor: George Roncea

Articol preluat de la adresa: http://www.ziarul-ziarul.ro/articol980/Inca-un-sfant-parinte-ne-a-parasit.htm

Sclavul perfect este acela care se crede liber. Multi accepta inconstient sau benevol jugul tiraniei spirituale si financiare pentru ca prin comoditate, lene, aroganta, autosuficienta si ignoranta platesc tribut propriului hedonism.

“Puneti-ne lanturi, incatusati-ne, dar hraniti-ne!” – aceasta e deviza omului contemporan, lipsit de orice urma de onoare, de maretie sau sentiment de libertate. Ma rog, libertatea pentru unii se rezuma la legalizarea marijuanei, a tuturor incestelor sexuale, desfiintarea politiei, disparitia oricarei autoritati, dinamitarea bisericilor, organizarea de partyuri maraton, exhibitionism fizic si moral fara nici o restrictie, luarea in bataie de joc a artei prin promovarea unor boraturi pe post de opere, etc. Nu la o asemenea libertate ma refer.

Nietzsche spunea ca „devii decadent numai atunci când îţi doreşti slăbiciunea” – iar oamenii din ziua de astazi asta fac – defileaza cu mediocritatea lor in frunte, isi fac altare ale neputintei, se ascund de adevar pentru ca se tem de el. Presa ii ajuta in acest joc absurd, spunandu-le ca adevaratul pericol pentru civilizatie nu sunt cei care ne controleaza viata si ne jecmanesc zi de zi, ci niste beduini care traiesc in deserturi sau in pesteri… Noi de aia trebuie sa ne ferim, nu de cei care ne ingradesc pe zi ce trece cu legile lor idioate si cu politica lor de suicid identitar.

Filosoful german Oswald Spengler considera că o cultură parcurge aceleaşi etape ca şi o fiinţă vie: naştere, copilărie, tinereţe, maturitate, bătrâneţe şi moarte. Spre sfârşitul ciclului vieţii, cultura trece în stadiul civilizator, în care se află şi cultura europeană occidentală actuală. Faza actuală a civilizaţiei europene traditionale constituie o perioadă de criză inevitabilă a oricărui ciclu milenar, consacrând dominaţia civilizaţiei materiale, economice, industriale, politice, o dată cu epuizarea posibilităţilor creatoare, cu instalarea unor dispoziţii sufleteşti sterile şi nivelatoare.

Intr-un eseu numit Conceptele de “modern” şi “postmodern”, un anume domn Tudor Heredea sustinea ca si Spengler, asemena lui Nietzsche, considera că Occidentul se află în pragul prăbuşirii şi că încă de la începutul secolului al XIX-lea au fost realizate ultimele creaţii culturale autentice. În lumea civilizaţiei toate valorile spiritului se pervertesc sub presiunea nevoilor cotidiene, a realităţilor practice şi a criteriilor lor înguste, în care primează puterea banului (spiritul propune şi banul dispune) înlocuindu-se, spunea Spengler, perspectiva de vultur cu cea de broască, cultivând la scară de masă mediocritea şi prostituţia intelectuală.

Unii râd pentru ca nu stiu altceva sa faca. Preocupati doar de bunastarea materiala multi refuză să vadă pericolele care ne pândesc. Nu cred ca ele sunt reale sau le iau in derâdere. La urma urmei, si pe Iisus Hristos l-au luat in deradere unii contemporani ai sai, altii l-au ucis, iar astazi sunt inca foarte multi cei care pun la indoiala existenta Fiului lui Dumnezeu… Pai daca unii “destepti” nu cred in existenta Celui care le-a dat viata, de ce sa ma mir ca nu cred in existenta unui grup de smecheri mondialisti care le manipuleaza viata? Aveti ce pune in frigider? Caldura e? La vara mergem 10 zile la mare? Putem sa injuram pe cine vrem? Atunci e totul in regula, vedeti, avem tot ce ne trebuie!
(G.M. – Novopress Romania) Articol preluat de la adresa: http://ro.novopress.info/?p=3118

Autor: Arhim. Ghervasie PARASCHEVOPOULOS

Ne aflăm în epoca în care Bizanţul urmărea unirea Bisericii Ortodoxe Răsăritene cu ereticul papă de la Roma. Şi aceasta pentru că împăratul de atunci al Constantinopolului – Mihail al VIII-lea Paleologul (1259-1282), aştepta de la papa Urban al IV-lea (1261-1264) să ajute politic Imperiul Bizantin. Cu toate acestea, această încercare a împăratului a întâmpinat o statornică împotrivire din partea patriarhului Iosif I (1267-1275).

Dacă în alte situaţii patriarhul era foarte credincios împăratului, în momentul în care împăratul a pus problema unirii, s-a împotrivit “şi a declarat cu jurământ că în nici un caz nu va semna unirea cu ereticul papă”. Niciodată nu va recunoaşte autoritatea papei care este potrivnică Evangheliei, Sfintei Tradiţii şi canoanelor bisericeşti.

Pretenţiile papei în legătură cu unirea erau următoarele:

Jurământ de credinţă din partea tuturor clericilor faţă de papă;

Catehizarea poporului să se facă în acord cu credinţa papei de la Roma;

Cu precădere adaosul “Filioque” în Simbolul Credinţei, adică învăţătura că Sfântul Duh purcede “şi de la Fiul”, iar nu numai de la Tatăl;

Papa să fie socotit ca aşezat de Dumnezeu să judece şi să hotărască irevocabil şi fără drept de apel în orice chestiune dogmatică. Fără drept de apel, adică să nu se poată anula sau contramandata (dejuca) orice hotărâre a sa! “Să fie, cu alte cuvinte, autoritate bisericească supremă”. Şi cum rămâne cu Sinoadele bisericeşti, locale sau ecumenice?! Ei, acestea trebuie aerisite, deoarece papa a fost – după cum zic catolicii – mai presus şi superior Sinoadelor locale şi ecumenice. Dumnezeul meu, ce înălţare luciferică!!!

Aceleaşi convingeri le nutrea şi succesorul papei Urban al IV-lea, papa Clement al IV-lea (1265-1268). Dar şi urmaşul lui Clement, papa Grigorie al X-lea (1271-1276). Statornic crez al tuturor papilor! Aceleaşi pretenţii! Aproape aceleaşi condiţii pentru unire pe care le ceruse stăruitor şi împăratul. Împotrivirii faţă de unire a patriarhului Iosif I s-au alăturat şi mulţi teologi. Biserica toată. Dar această împotrivire l-a mâniat din cale afară pe împărat. şi într-o aşa măsură, încât a început prigoana. Pe unii i-a chinuit, pe alţii i-a surghiunit, iar altora le-a confiscat averile. şi un alt lucru: cel mai ieşit din minte dintre toate. Deşi tot poporul Constantinopolului era împotriva unirii cu ereticul papă, împăratul orbit de pizmă, a cerut de la locuitorii oraşului imperial impozitele pe 10 ani în urmă!

De ce aceasta? Pentru că împăratul redobândise Constantinopolul de la franci înainte cu 10 ani şi pentru aceasta se considera pe sine ca proprietar al oraşului!

După aceea, delegaţii săi s-au dus la Lyon, în Franţa, unde papa convocase un sinod “unionist” şi de unde aceştia s-au întors cu propunerile de unire ale papei gata semnate.

Care erau propunerile pe care le-au semnat? Aceleaşi pe care le-a cerut întotdeauna fiecare papă: adaosul “Filioque” în Simbolul Credinţei, recunoaşterea supremaţiei papei şi dreptul papei de a fi pomenit de către patriarh la Dumnezeiasca Liturghie!

Urmarea? Semnarea acestor pretenţii ale papei a stârnit în poporul ortodox al “Împărătesei cetăţilor” un val de indignare şi revoltă. Aproape toţi s-au împotrivit. Desigur, patriarhul Iosif I pentru că s-a opus pe faţă, a fost izgonit din scaunul patriarhal.

Şi atunci?! O, atunci a fost ales patriarh latinocugetătorul Ioan al XI-lea Vekkos (1275-1282)! Imediat s-au ridicat împotriviri din rândurile clerului şi ale poporului. Împotriviri din partea tuturor ortodocşilor! S-au împotrivit şi s-au remarcat diferite persoane: Evloghia, sora împăratului, Andronic Paleologul, Ioan Paleologul, Manuil Paleologul, toţi trei rude ale împăratului şi viitori împăraţi şi Isaac Raul. Împăratul şi patriarhul au început să-i silească pe toţi spre acceptarea unirii prin cele mai tiranice mijloace. Înfricoşătoare mucenicii: închisori, schingiuiri, orbiri, tăierea limbii, ucideri… Un autor fizic şi moral al acestor mucenicii fără de omenie era şi patriarhul Vekkos!!!

Dar ne-am îndepărtat de subiect! Trebuia totuşi. Nu se putea altfel. Numai aşa putem acum să înţelegem şi prigoana părinţilor de la Sfântul Munte Athos. Când împăratul şi patriarhul au aflat de împotrivirea acestui castru al Ortodoxiei, a Sfântului Munte, şi-au ieşit din fire de mânie. Puse stăpânire pe ei patima oarbă a răzbunării. Auzi colo! Să îndrăznească să se opună rasa călugărească porfirei împărăteşti! Şi alta! Fesul călugăresc al simplilor şi smeriţilor monahi de pe Athos să desconsidere mitra patriarhală! Prigoana aşadar. Prigoană şi împotriva monahilor de la Athos, care dacă s-au dovedit aroganţi şi au considerat trădare unirea cu antihristul papă, n-aveau decât să plătească această împotrivire a lor cu sânge. Astfel trimişii latinocugetători ai împăratului şi fanaticii latini, înarmaţi cu dispoziţii stricte şi cu o puternică garnizoană, au ajuns la Sfântul Munte şi au început crudele mucenicii şi executări ale stareţilor şi părinţilor “reacţionari”.

Sfânta Mănăstire Vatopedi. Oprire a sângelui şi a muceniciei. Când, la propunerea lor de a se alătura unirii toţi monahii, latinocugetătorii au întâmpinat hotărâta lor împotrivire, au început schingiuirile părinţilor. Detaşamentul mulţimii de soldaţi s-a dedat fără nici o ezitare la cele mai neauzite torturi conform cu dispoziţiile pe care le aveau.

Dar viteji părinţi!

Pentru credinţa ortodoxă au considerat ca pe o favoare făcută lor a fi supuşi acelei mucenicii fără de omenie. şi cea mai mare cinste pentru ei era să-şi verse sângele pentru Sfânta Ortodoxie.

Doisprezece monahi, viteji mărturisitori, eroi şi apărători ai Ortodoxiei, care s-au împotrivit cu mare impetuozitate trădării curatei şi nefalsificatei predanii a Domnului nostru Iisus Hristos, au fost conduşi pe o colină din vecinătatea mănăstirii. Acolo, latinocugetătorii au înălţat o spânzurătoare. Unul câte unul vitejii monahi au fost spânzuraţi după cum o arată icoana zugrăvită în amintirea muceniciei lor. Luându-şi rămas bun unul de la altul, s-au suit pe eşafod şi de acolo la cer, în dulceaţa şi desfătarea raiului, unde se şi odihnesc sfintele lor suflete.

Stareţului i-au rezervat alt chip de mucenicie. Alt fel de moarte. Nu spânzurarea. Cu cât îl vedeau pe bătrânul Eftimie, care deşi fusese martor al atâtor de multe şi de crunte schingiuiri la care fuseseră supuşi monahii săi,continuând să se împotrivească şi să protesteze cu toată tăria sa sufletească împotriva unirii cu ereticul papă, cu atât delegaţii împăratului şi ai papei se umpleau mai mult de mânie. Turbau şi scânteiau de furie. Cum să se răzbune pe el? Ce moarte să-i aleagă? Înaintea mănăstirii era marea. Călăii l-au ridicat,au mânat corabia în larg şi acolo – legat fiind cu lanţuri – l-au înecat în mare.

Misiunea lor (!) se sfârşise aici. Urmau acum alte mănăstiri.

Plutonul soldaţilor latini şi latinocugetători – reprezentanţi ai împăratului – a poruncit adunarea în Kareia a tuturor monahilor care locuiau în chiliile din împrejurimile Kareii. Scopul adunării era de a-i obliga pe monahii athoniţi şi pe întâistătătorul lor – pe Sfântul Protos Cosma (n.tr.) – să accepte unirea cu “biserica” papei. Să “cugete latineşte” şi să primească dogmele latine.

Totuşi, propunerii unei astfel de trădări s-au împotrivit toţi. Şi Protosul şi monahii. Cu un singur cuvânt şi cu o singură inimă au răspuns că sunt pregătiţi să şi moară muceniceşte pentru credinţa ortodoxă,unica şi adevărata credinţă. În zadar reprezentanţii latinocugetători ai împăratului i-au ameninţat pe monahi cu muncile şi chiar cu moartea, iar pe Protos cu spânzurătoarea.

Cu îndrăzneală şi cu hotărârea de a muri muceniceşte au vorbit împotriva unirii cu reprezentanţii papei. Nu se pot împăca – spuneau – lucrurile de neîmpăcat. Poate să se împace Hristos cu Veliar, Hristos cu diavolul? “Ce înţelegere este între Hristos şi Veliar?” (II Cor. 6,15). Nici o împărtăşire nu poate exista între Răsărit şi Apus. De la Răsărit ne-a venit luminarea, iar de la Apus întunericul.

Dialogul a fost considerat de prisos de către latinocugetători. Şi aici, în Kareia, călugării aghioriţi s-au dovedit de neînduplecat. Stânci neclintite. De aceea şi vrăjmaşii Ortodoxiei începuseră muncile. Dar cu cât mai mult monahii erau chinuiţi, cu atât mai mult mărturiseau credinţa ortodoxă cu toată puterea lor. Pentru aceasta li s-a şi hotărât moartea. O moarte cruntă: spânzurarea şi junghierea. ştreangul pentru Protosul Sfântului Munte, ieromonahul Cosma, iar decapitarea pentru monahi. S-a înroşit de sânge pământul sfânt al Kareii.

În Sfânta Mănăstire a iviriţilor, una din cele mai mari mănăstiri din Sfântul Munte şi cu un număr la fel de mare de monahi, latinii şi latinocugetătorii au întrebuinţat la început toate mijloacele paşnice. Păreau buni şi amabili. Întrebuinţaseră toate posibilităţile lor în vederea unirii cu “biserica” papală: Asta o vrea Dumnezeu. Astfel este voia Lui: “ca toţi să fie una” (Ioan 17,21). Dar nici amabilităţile linguşitoare ale latinocugetătorilor, nici argumentele lor n-au putut să-i ispitească pe părinţii iviriţi. Iviriţii ştiau foarte bine ce înseamnă papa. Cunoşteau istoria. Cunoşteau câte răutăţi făptuise în anii ce se scurseseră. ştiau că primirea “unirii” înseamnă cea mai mare trădare. O, nu! În nici un caz nu vor primi o astfel de trădare, ce va fi o pată neagră asupra întregii lor vieţi… pe pământ şi în cer.

Rezultatul a fost acelaşi ca şi la celelalte mănăstiri athonite. A fost sângele, mucenicia, moartea. şi las’ că doar şi ei sunt creştini!…

Ce-au făcut aşadar? Au poruncit garnizoanei de soldaţi ridicarea tuturor călugărilor. Porunca a fost executată imediat şi, desigur, într-un chip neomenos, barbar, sălbatic. Aşa a vrut-o “Sfântul Părinte” de la Roma. “Scopul sfinţeşte mijloacele”. Iar acest mijloc de arestare era permis doar cu scopul unirii. Şi doar ridicarea monahilor?! Nu, ci şi toate celelalte ce aveau să urmeze în continuare.

Pe toţi câţi îşi aveau obârşia în Georgia (Iviria) i-au luat ca sclavi în Italia sau, după alţii, i-au surghiunit în Italia. Ceilalţi monahi – părinţi şi fraţi – au fost duşi de garda militară, după cum primise poruncă, la arsanaua mănăstirii Iviron. Acolo, i-au urcat într-o barcă având porunca explicită de a mâna în larg şi acolo să deschidă nişte orificii în vasul în care se aflau părinţii iviriţi pentru ca aceştia să fie înecaţi. Astfel s-a şi întâmplat. Toţi Sfinţii Cuvioşi Mucenici – Părinţi şi fraţi mărturisitori – din Mănăstirea Iviron au fost înecaţi în mare şi şi-au dat sufletele lor sfinte Aceluia care a zis prin gura Apostolului şi Evanghelistului Ioan: “Fii credincios până la moarte şi îţi voi da cununa vieţii” (Apoc. 2,10).

În acea zi şi în acea oră îngerii lui Dumnezeu, ţineau cununi după numărul mucenicilor şi mărturisitorilor Bisericii Domnului nostru Iisus Hristos, Bisericii celei Una, Sfinte, Soborniceşti şi Apostoleşti, Bisericii Ortodoxe. Pomenirea lor se săvârşeşte pe 13 mai.

În Sfânta Mănăstire Zografu, papistaşii întrebuinţează prima lor armă ca să “ardă” crezul ortodox al părinţilor. Care armă? Arta retorică. Părinţii sunt chemaţi să-l recunoască pe papă cap al Bisericii universale în schimbul a mult aur şi a milei papale.

Dar ce replică au dat părinţii la această propunere a latinilor? Replica dată a fost mărturisirea credinţei ortodoxe.

Iată răspunsul lor: “Şi cine v-a spus că papa al vostru este capul Bisericii? De unde aveţi voi o astfel de învăţătură? La noi Capul Bisericii este Hristos! Mai uşor ne hotărâm să murim decât să cedăm şi să se spurce acest loc sfânt de silnicia şi tirania voastră! Nu deschidem porţile mănăstirii! Plecaţi de aici!”

Atunci catolicii papistaşi, ieşindu-şi din fire, întrebuinţară cea de-a doua armă de care au dispus dintotdeauna. Care armă? Rugul, focul. Întotdeauna rugul a fost o armă a papei. Câţi nu au murit pe rug? Reprezentantul lui Hristos – după cum se numeşte papa – această armă o întrebuinţează împotriva tuturor acelora care nu-şi pleacă capul înaintea lui şi nu i se închină. Focul! În foc să se piardă aşadar şi cei douăzeci şi şase de părinţi zografiţi! În foc, ca să ardă! Astfel la curajoasa mărturisire a părinţilor mănăstirii, catolicii papistaşii răspund: “şi prin urmare, dacă tot o vreţi, atunci muriţi!”.

Fără să mai piardă timpul, latinii catolici aleargă care mai de care ici şi colo, adună vreascuri şi lemne, alcătuiesc un morman uriaş, dau foc şi îi ard pe părinţii mărturisitori ai Ortodoxiei! Părinţii au preferat să mărturisească credinţa ortodoxă şi să moară, decât să trăiască şi să se papistăşească. Biserica noastră I-a aşezat în ceata Cuvioşilor Mucenici şi cinsteşte pomenirea lor în fiecare an la 22 septembrie.

Fraţilor,

Nimeni şi niciodată nu va izbuti unirea cu ereticul papă, pentru că unirea înseamnă supunerea faţă de papă cu dezastruoase urmări pentru Ortodoxie şi neamul nostru ortodox. O garanţie sigură pentru integritatea Ortodoxiei de azi şi de mâine constituie cei ce în zilele noastre sunt apărători ai Ortodoxiei “în putere” şi “în lucrare”: poporul nostru ortodox, dar şi castrul Ortodoxiei – acest Sfânt Munte către care întotdeauna cler şi popor au privit ca şi către un scut al Ortodoxiei. Întotdeauna, dar şi astăzi. Nu, în nici un caz nu vor deveni trădători ai Ortodoxiei părinţii de la Sfântul Munte Athos, chiar dacă s-ar şi găsi unul, doi care poate întâmplător vor accepta o astfel de dezastruoasă unire.

(traducere din greceşte din revista “Palami”, material apărut în revista Rost, nr. 17, iulie 2004 – http://www.romfest.org/rost/, sub titlul Mucenici la Muntele Athos)

Documentarul “Judea declares war on Germany” a facut de curand subiectul unei dispute pe teme de politici editoriale la un post TV public din SUA. Cazul a fost relatat si de Altermedia.

Va invitam sa vizionati acest film de 67′ si sa trageti singuri concluziile. Difuzarea unor astfel de documentare in Romania si multe tari ale UE este o infractiune care te poate trimite in inchisoare cativa ani.

Judea Declares War on Germany: A Critical Look at the Holocaust and WWII

Autor: Pr. Dan Badulescu

Originile, istoricul, doctrina şi consecinţele sale din perspectivă ortodoxă

Cuprins:

• Introducere: cauzele socio-religioase ale new age-ului
• Originea new age-ului
• New age: o pseudo-religie mondială?
• Doctrina new age-ului
• Omul „nou” holist: trup şi suflet
• Preocupările new age legate de om şi de mediu
• Mişcarea new age: o nouă abordare a ştiinţei?

FISIERE:

• http://www.ortodoxmedia.com/dn/0443/Pr-Dan-Badulescu__Imparatia-raului__New-age.pdf

În Evenimentul zilei din 11 octombrie a. c., d-l Florian Bichir, pornind de la un recent comunicat al Biroului de Presa al B.O.R., saluta ceea ce, in opinia sa, reprezinta transarea binevenita a unei probleme mult prea agitate in ultimele luni: presupusa apartenenta la Masonerie a unor ierarhi ai B.O.R., printre care si insusi noul Patriarh. Iata citeva spicuiri din articolul respectiv (intitulat insinuant – cu aluzie la o vorba romaneasca mai cruda – “Ce are Patriarhia cu Masoneria?”):

“Mai ferm si clar de-atat ce se mai poate spune impotriva calomniilor debitate in legatura cu apartenenta sa oculta la iudeo-masonerie, laturi care sunt deversate din 1991 incoace impotriva Patriarhului Daniel? [...] «Toata suflarea romaneasca a vazut limpede ca, in cursa spre patriarhat, IPS Daniel este sustinut patetic de Masonerie», scria Dan Ciachir in Ziua [...]. Nici un om serios nu a crezut povestea asta de capa si spada, cu masoni, sorturi si cabala. Cand parea insa definitiv ingropata, ea a izbucnit din nou, pentru ca sunt destui care nu dorm linistiti. Ce s-a intamplat de fapt? Alaturi de mai multe culte, organizatii si asociatii, si Marea Loja Nationala din Romania, condusa de Eugen Ovidiu Chirovici, una dintre cele opt structuri masonice din Romania [dupa alte surse, ar fi chiar 9! – n. n.], a trimis o scrisoare de condoleante catre IPS Daniel, in calitatea sa de loctiitor de Patriarh. In concordanta cu uzantele protocolului si, de ce nu, ale bunului-simt, acesta a raspuns la toata lumea, inclusiv simplilor mireni care si-au aratat compasiunea pentru trecerea la cele vesnice a PF Teoctist. Spre deosebire de alti adresanti, fudul, d-l Chirovici a tinut neaparat sa afiseze raspunsul – foarte protocolar si anost – pe site-ul organizatiei sale. Atat le-a trebuit «amicilor» noului Patriarh: «Avem dovada! I-a raspuns lui Chirovici, deci e mason!», au strigat acestia infierbantati [...].  Un gest banal de curtoazie s-a transformat intr-un jihad. La urma urmei, pentru ca a raspuns tuturor cultelor, de ce nu l-ar face pe Patriarh evreu, mormon, sintoist sau budist? Raspunsul Patriarhiei este binevenit. Desi este cunoscut ca Patriarhul a pus blestem asupra sa daca este mason [?!], de data aceasta avem de-a face cu o reactie oficiala si definitiva”.

… SI ECOURILE LUI

            Chiar comentariile de pe internet la articolul de mai sus arata insa ca opinia publica este mult mai nedumerita, mai circumspecta si mai ingrijorata decat autorul, ba chiar vadit inclinata sa “problematizeze” pe marginea subiectului, chiar daca nu intotdeauna cu suficienta informatie si stringenta (iar pe alocuri cu vadite exagerari). Nu este vorba, desigur, numai de raspunsul protocolar catre d-l Chirovici (care nu dovedeste mare lucru), ci probabil de un anumit cumul de fapte si situatii in care oameni ai Bisericii s-au expus in ultima vreme la rand cu (franc)masonii (nu indraznesc sa folosesc sintagma de “iudeo-masoni” pe care a riscat-o d-l Bichir…). Iata si cateva spicuiri din aceste comentarii anonime pro si contra (ce pot fi lesne accesate on-line):

“Iata ca Dumnezeu face dreptate fara intarziere. Iata ca Adevarul iese, ca intotdeauna, la Lumina. Unde sunt cei care inainte de alegerea Patriarhului isi tipau prin toata presa minciunile? [...] Unde sunt acum cei care prezentau dovezi «clare» despre legaturile ierarhilor ortodocsi cu masoneria? Mergeti la oricare manastire, cumparati un indreptar de spovedanie si veti vedea ca orice legatura cu masoneria este considerata pacat care trebuie marturisit. Chiar credeti ca inaltii ierarhi – oameni sporiti duhovniceste – nu se spovedesc, sau ca ascund anumite lucruri la spovedanie si apoi se impartasesc nu nevrednicie? Stiti ca impartasirea cu nevrednicie se transforma pentru cel care inseala in foc care-l arde? Cum credeti ca Dumnezeu ar permite ca unul ca acesta sa ajunga stalp al Bisericii Sale?”.

“A propos! Spunea cineva de Pittis si Pintea ca au fost masoni; in privinta slujirii lui D-zeu sau mamona, pe mine m-au intristat preotii vazuti la oficierea slujbei de inmormantare a celor doi (poate ma insel in privinta lui Pintea, el fiind catolic); nu mai vorbesc de frustrarea simtita cu ceva timp in urma, cand au inmormantat o vrajitoare «renumita» din Chitila cu nu stiu cati preoti si un cor de maici de la nu stiu ce manastire! Pentru mine este suparator, ingrijorator… fenomenul. In privinta indreptarului de spovedanie – numai in cel din Muntele Athos am vazut mentiunea pacatului apartenentei la masonerie; in cel al lui Nicodim Mandita, sau in cel asemanator lui, dar imbunatatit al Parintelui Cleopa, nu-mi amintesc sa fi citit mentiunea. Lucrurile sunt amestecate si confuze”.

“Nu sunt ferm convins… Ar trebui ca Sfantul Sinod sa se mai pronunte o data in legatura cu Masoneria. De ce se feresc?…”

“D-le Bichir, incercati sa va imaginati, pentru o secunda, cum ar fi sunat comunicatul Patriarhiei daca IPS Daniel era mason. Asta imi aminteste de comunicatul KGB-ului ca Ion Iliescu nu este agent KGB”.

“Asta imi aminteste de o butada citita intr-un…. almanah: «Nici un bun diplomat nu crede intr-un zvon pana ce nu e dezmintit oficial»”.

“BOR a fost acaparata de Masonerie de multa vreme, nu de azi, de ieri. Sa ne amintim ca in 1937 Biserica Ortodoxa a condamnat si infierat puternic Masoneria, ca pe o organizatie satanica, si cu toate acestea Masoneria conducea linistita BOR-ul prin insusi Patriarhul Miron Cristea, care era un mason important! Asadar, daca un act de CONDAMNARE era fals si mincinos, si n-avea nici o valoare pentru BOR, cum poate un palid comunicat actual, care nici macar de delimitare nu este, sa reprezinte adevarul?!  [...] Pe langa argumentul istoric [...] vine insa si argumentul logic: Masoneria nu reprezinta o organizatie deschisa si democratica, ci una DISCRETA. Iar de la un nivel incolo devine chiar SECRETA. [...] Si atunci ma intreb: de unde stie Patriarhia ca PF Daniel nu e mason? Este comunicatul rezultatul unei analize a Sinodului, ori pur si simplu cuvantul de onoare al Patriarhului? In primul caz, ajungem la concluzia ca Patriarhia si Masoneria lucreaza mana-n mana, dat fiind faptul ca Masoneria nu pune oricui la dispozitie lista sa de membri. Daca este valabila varianta a doua, nici nu mai merita comentata. Este singurul raspuns pe care-l putea da PF Daniel…”  

“Frate, Bichire… eu nu cred ca PF Daniel este un mason. Insa te intreb pe dumneata: ce cauta masonii in Adunarea Nationala, ex. Sorin Frunzaverde? De ce nu scrii si despre aceasta incompatibilitate intre calitatea de mason si cea de membru in Adunarea Nationala Bisericeasca? De ce? De ce?? De ce??? Ia incearca sa fii mai obiectiv!”.

Nr: 3919/10 octombrie 2007

PRECIZARE

 In legatura cu speculatiile referitoare la o presupusa legatura intre Intaistatatorul Bisericii Ortodoxe Romane si organizatii masonice, facem urmatoarele precizari:

Conform bunului simt si uzantelor de protocol din orice tara civilizata, cabinetul patriarhal a raspuns la toate mesajele de condoleante primite cu ocazia funeraliilor la trecerea in vesnicie a adormitului intru fericire Parintele Patriarh Teoctist, indiferent de credinta religioasa sau ideologie. In acest sens, au fost trimise raspunsuri de multumire la mesajele de compasiune ale conducatorilor sau reprezentantilor tuturor confesiunilor crestine, ale altor credinte religioase, institutiilor statului, organizatiilor si asociatiilor bisericesti si laice din tara si strainatate, inclusiv celor trimise in nume personal de numerosi credinciosi. Respectarea acestor reguli de politete nu presupune si impartasirea opiniilor si convingerilor celor ce trimit mesaje sau scrisori pe adresa Patriarhiei Romane.

Si cu acest prilej, precizam faptul ca Prea Fericitul Parinte Patriarh Daniel nu a facut si nu face parte din nici o loja masonica din tara sau din strainatate, nici nu impartaseste alta credinta decat credinta Bisericii Ortodoxe.

BIROUL DE PRESA AL PATRIARHIEI ROMANE

COLAC PESTE PUPAZA: DECLARATIA D-LUI PETRE MIHAI MILUT

“Da, am luat decizia de a ma retrage din Adunarea Nationala Bisericeasca! Cu adanca mahnire am asistat, cu ocazia intronizarii Preafericitului Daniel, la irosirea unei sanse unice ca Biserica Ortodoxa Romana sa se lepede de supusenie si linguseala fata de o clasa politica atee si lipsita de virtuti. Decorarea noului Patriarh Daniel cu cea mai inalta distinctie din Romania pentru «fapte de vrednicie pe care urmeaza sa le faca!» si comportamentul de la ceremonia de intronizare al presedintelui si al celor din jurul sau m-au facut sa iau aceasta decizie. Din pacate, Prea Fericitul nostru Patriarh Daniel nu a avut harul si puterea sa amane mascarada de la Cotroceni, pentru ca a crezut ca legitimitatea suprema pentru cea mai inalta pozitie din ierarhia BOR trebuie sa fie obtinuta de la Presedinte. Aceasta este de fapt realitatea cruda, iar securistii pe care pot sa afirm ca ii are in interior BOR nu-l vor lasa pe Patriarh sa pastoreasca liber sub indemnul lui Dumnezeu. Prea Fericitul Daniel a pierdut batalia cu Securitatea. Neputand sa fiu partas la aceasta imensa umilinta care continua in sanul BOR, declar astazi, 02 octombrie 2007, ca ma retrag din Adunarea Nationala Bisericeasca, si, asa cum spunea Majestatea Sa Regele Mihai in minunatul cuvant rostit cu acest prilej, «ma rog la Domnul pentru buna si inspirata pastorire a Patriarhului Daniel»”.

Articol preluat de la adresa: http://www.punctecardinale.ro/noi_2007/noi_2007_02.html

Maghiarii au adoptat „Proclamatia de la Mures”, ieri, exact cand s-au deschis oficial, la Alba-Iulia, Serbarile Unirii, care vor atinge apogeul in data de 1 decembrie, cand va avea loc traditionala defilare militara. Manifestul maghiar este expresia concentrata a tuturor aspiratiilor secesioniste ale Budapestei. UDMR-ul incearca sa impuna ideea de partener statal ca subiect politic, ceea ce implica definirea UDMR ca natiune asociata/co-natiune, adica alcatuitoare de stat, care isi pretinde autonomia in aceasta calitate. Unul din punctele cheie ale Proclamatiei este “autonomia teritoriala”!
In timp ce la Alba Iulia s-au deschis oficial Serbarile Unirii, manifestari organizate pentru a marca Ziua Nationala a Romaniei si implinirea a 89 de ani de la Marea Unire, presedintele UDMR, Marko Bela, a citit ieri, in fata a peste 4.000 de etnici maghiari, „Proclamatia de la Tg Mures”, un document in 12 puncte prin care se cere inclusiv autonomia teritoriala. La manifestatia de campanie electorala a UDMR organizata in Sala Sporturilor din Targu-Mures au participat peste 4.000 de persoane, reprezentanti a peste 500 de localitati din Transilvania. La eveniment au fost prezenti si candidatii UDMR pentru alegerile europarlamentare, printre care György Frunda, Csaba Sógor, Gyula Winkler, Rózália Bíró si Attila Korodi. Aproape simultan cu momentul solemn in care la Alba Iulia se desfasura un ceremonial religios, in fata bustului eroului national Avram Iancu, incheiat cu arborarea unui steag tricolor de aproape 20 de metri, Marko Bela citea documentul „descalecarii” maghiare, in care se solicita recunoasterea comunitatii maghiare drept „factor constitutiv in stat”.
ROMANIA – PARTE A UNGARIEI!
Proclamatia atinge subiecte fierbinti – de la autonomia teritoriala la ideea statului in stat al minoritatii maghiare, care se pretinde „factor constitutiv” al Romaniei! Liderii UDMR pretind ca maghiarii beneficiaza de o dubla ipostaza – pe de o parte minoritatea maghiara ar fi “factor constitutiv” al statului roman si pe de alta parte deoarece este si “parte organica a natiunii maghiare” – rezulta indirect ca Romania ar fi parte a Ungariei! UDMR-ul sustine practic ideea ca grupul etnic maghiar reprezinta o societate distincta autodefinita ca subiect politic, atribut propriu statelor. Daca o minoritate pretinde calitatea de autoritate statala autonoma, rezultatul poarta titlul de secesiune si implica redesenarea frontierei interne. Este izbitoare asemanarea dintre proiectele federaliste ale UDMR si cele ale Kominternului, privind Romania. Bolsevicii, in 1920, aveau o perspectiva comuna actualului UDMR. Pentru respingerea caracterului national al statului roman a fost scos in afara legii, la vremea respectiva, Partidul Comunist din Romania.
Marko Bela nu l-a vrut pe Basescu
Initial, seful statului a fost invitat de UDMR sa participe la intalnirea cu electoratul Uniunii de la Targu Mures, dar dupa aceea, afirma presedintele Basescu, „s-au razgandit. Invitatia fusese facuta public de Laszlo Borbely, dar Marko Bela a declarat ca nu este cazul sa mai fiu invitat”. In urma cu un an, tot la Targu Mures, presedintele Ungariei, Solyom Laszlo, declarase ca autonomia culturala este un drept al tuturor in Europa, iar in cazul in care comunitatea respectiva doreste, este posibila si autonomia teritoriala, Ungaria sustinand toate aceste demersuri „constitutionale“.
Proclamatia dezmembrarii Romaniei
Manifestul „Descalecarii maghiare” este un indicator alarmant ce semnifica faptul ca Romania se indreapta cu pasi repezi spre dezmembrare. Recent, prim ministrul maghiar, invitat de premierul liberar C.P. Tariceanu la sedinta saptamana trecuta, s-a referit la „contopirea teritoriala” dintre Romania si Ungaria si a invocat modelul Belgiei. Belgia trece chiar in aceste momente printr-o criza dramatica, zeci de mii de belgieni manifestand in strada impotriva dezmembrarii tarii. La numai trei luni de la alegerile generale, castigate de crestin-democratii flamanzi, se vorbeste despre separarea tarii, deoarece crestin-democratii vor autonomie extinsa pentru cele trei regiuni ale tarii, Flandra, Valonia si Bruxelles. Romaniei i se pregateste un statut de „land federal“ al unei noi Austro-Ungarii, daca avem in vedere ca principalele repere economice romanesti au fost inhatate de Viena, in timp ce Budapesta dicteaza deja la Palatul Victoria si in Parlamentul Romaniei, prin UDMR.

articol preluat de la:  http://www.ziarul-ziarul.ro/articol825/UDMR-palmuieste-Romania.htm

Interviu cu Ramona Duminicioiu, director executiv,
Centrul de Informare asupra Organismelor Modificate Genetic – InfOMG

Rep.: Ramona, spune-ne, in primul rand ce inseamna “organisme modificate genetic” (OMG)?

R.D.: Termenul “OMG” se refera la organisme vii, plante sau animale, carora le-au fost inserate gene, particule din ADN-urile altor specii, incalcandu-se in acest fel bariera de specie, pentru a avea proprietati noi.

Continuare: http://ro.altermedia.info/mediusanatate/in-romania-exista-un-mare-deficit-de-informare-cu-privire-la-organismele-modificate-genetic_8006.html

“Ceea ce Napoleon si Hitler n-au putut obtine pe calea armelor, elita globala reuseste in tacere.”

Pentru Noua Ordine Mondiala, un guvern unic este doar inceputul. Odata la putere, acesta va putea sa-si puna in aplicare planul de exterminare a majoritatii populatiei lumii si va permite elitelor sa isi prelungeasca viata cu ajutorul tehnologiilor moderne.

“Endgame: Blueprint for global enslavement” este ultimul documentar al jurnalistului american Alex Jones, pe tema planului secret pentru exterminarea umanitatii – Operatiunea ENDGAME.

Incisiv ca intotdeauna, Alex Jones realizeaza o cronologie a cursei spre putere a elitei mondiale si a modului in care aceasta a sprijinit dictaturi si finantat cele mai sangeroase razboaie, pentru a cladi, pe ruine, o Noua Ordine Mondiala, calea spre primul Imperiu Mondial adevarat.

In film veti mai putea afla:
- despre North American Union, care va pune capat suveranitatii nationale a statelor din America de Nord, despre Asian Union, European Union si modul cum aceste 3 supra-state vor forma inima Guvernarii Unice Mondiale;
- despre reuniunile secrete ale grupului Bilderberg si pregatirile pentru un al Treilea Razboi Mondial,
- despre apropiatul colaps al Statelor Unite ale Americii.

Endgame reuneste piesele ascunse si cenzurate dintotdeauna ale unui joc a carui miza este insusi viitorul omenirii. Filmul dureaza 2 h 19′. Vizionare placuta. Pagina oficiala a filmului.

Autor: Claudiu Târziu

E limpede pentru toti cei zdraveni la cap: “ecumenismul” nu este credinta, ci politica. Or politica se bazeaza nu pe Adevar, ci pe interese. Iar cine sta in calea unei politici, deci a unei maniere de satisfacere a unor interese de catre o entitate anume, se expune unui risc major.

“Ecumenismului” i se opun in general cei inarmati duhovniceste. Represaliile asupra lor nu intirzie. Exemplu recent: ieromonahul Eftimie Mitra, egumenul Schitului Huta – Bihor. Parintele a fost schimbat din functie si oprit sa slujeasa si sa predice in satele invecinate, pentru ca a ridicat glas contra “ecumenismului”.

Pretextul a fost ca parintele Eftimie Mitra nu are studii teologice, ca si cum asta primeaza in monahism (parintele Cleopa si alti sfintiti slujitori ai nostri n-au avut scoala mai de loc, dar s-au dovedit mari duhovnici si stareti iubiti).

Parintele Eftimie este cunoscut pentru activitatea sa publicistica bazata pe invatatura crestina adevarata, nutrita din Sfinta Scriptura si din Sfinta Traditie, ca si pentru atitudinea antiecumenista fatisa.

Pentru ca incercat sa vorbeasca pe aceeasi tema la sedinta cu preotii de la Beiusi, din 13 noiembrie a.c., parintele Eftimie a fost admonestat de PS Sofronie Drincec, Episcopul Oradei, care a doua zi l-a demis si i-a interzis sa mai slujeasca si sa mai predice in satele bihorene.

PS Sofronie este cea mai proaspata surpriza neplacuta a Sfintului Sinod.

Afirmat ca un episcop traditionalist, patriot si vrednic la Giula, in Ungaria, PS Sofronie a fost sustinut pentru a deveni episcop al Oradei de catre unii dintre cei mai induhovniciti si cu autoritate ierarhi ai nostri.

Insa, imediat dupa ce a fost ales la Oradea, PS Sofronie a inceput sa-si dea arama pe fata. Mai ca l-a pus sub arest la domiciliu pe fostul episcop Ioan Mihailtan, pensionat si restras din scaun din pricina bolii, l-a exilat intr-un capat de judet pe Episcopul Vicar Petroniu Salajanul si a inceput sa tune si sa fulgere impotriva calugarilor antiecumenisti.
Este de prisos sa mai spun cui a facut PS Sofronie campanie electorala pentru alegerea ca patriarh.
Acum, PS Sofronie incearca sa impuna politica ecumenista cu forta.

In sedinta de pe 13 noiembrie a.c., PS Sofronie a facut urmatoarele afirmatii grave:
- ca preotii si calugarii care se opun ecumenismului sint “razvratiti”;
- ca manastirea Petru Voda din judetul Neamt este “turbulenta” si trebuie ocolita;
- ca nu trebuie luate in seama cuvintele duhovnicesti ale parintelui Iustin Parvu, staretul de la Petru Voda, ca si acelea ale parintelui Arsenie Papacioc de la Techirghiol (doi dintre uriasii duhovnici pe care ii mai are ortodoxia romaneasca), si alti “asa-zisi duhovnici care nu fac altceva decat tulburari”;
- ca monahii antiecumenisti sint “analfabeti si inculti”;
- ca ierarhii care vor mai da binecuvintare pentru carti care se opun eresului ecumenist vor fi maziliti, adica, in limbajul diplomatic pe care l-a folosit PS Sofronie, “se vor trezi mutati de canon intr-o manastire”!

Demiterea unui egumen mai poate fi acceptata, chiar daca s-a facut fara un motiv valid. Dar vorbirea de rau a unor traitori si aparatori ai Ortodoxiei, ca parintele Iustin sau parintele Arsenie, or amenintarea unor episcopi, nu pot fi tolerate.

Sa fiu iertat, dar daca asa inteleg unii sinodali sa impuna la noi “ecumenismul”, ma tem ca vor fi pricina de mare smintire. Sa nu fie!

Articol preluat de la adresa: http://www.rostonline.org/blog/claudiu/2007/11/ps-sofronie-incepe-vinatoarea-de.html

mai citiţi şi Dictatura ecumenista din Biserica isi arata coltii

Răspunsul lui Mihai Eminescu la acuzaţia de reacţionarism – precum şi, totdeodată, DOIMEA CEA DE O FIINŢĂ a testamentului politic eminescianîn viziunea Domnului Profesor Radu Mihai CRIŞAN, doctor în economie – specializarea Istoria gândirii economice.

“Experienţa însă a dovedit că introducerea de forme lipsite de cuprins este departe de a prezenta o compensaţiune exactă a sacrificiilor pe cari le cere înfiinţarea [lor], că poporul sărăceşte prin risipa de muncă, cu totul disproporţionată cu foloasele ce le poate culege din aceste inovaţiuni.(;) Ar trebui în sfârşit să se dea un atac eroic cauzelor cari produc degenerescenţa şi diminuarea populaţiunilor, ar trebui ca interesul general să nu ni se pară o utopie, o acţiune zadarnică sau o idee nerealizabilă. Nepotrivite vor fi fost pentru noi înaintatele forme ale civilizaţiunii pripite, introduse ca o plantă exotică pe pământul nostru, dar cu încetul şi cu stăruinţă cultura se va aclimatiza şi, din cosmopolită, va deveni naţională. (Mihai Eminescu, Formă şi fond, 11 decembrie 1888, Fântâna Blanduziei, în Mihai Eminescu, Opere, vol. XIII, Ediţie critică întemeiată de Perpessicius, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1985, pag. 331, 332)

Carte oferita prin bunavointa autorului. Descărcaţi aici.

Dacă tendenţele şi ideile noastre e pot numi reacţionare, epitet cu care ne ratifică adversarii noştri, această eacţiune noi n-o admitem decât în nţelesul ce i-l dă fisiologia, reacţiunea nui corp capabil de a redeveni sănătos ontra influenţelor stricăcioase ale
elementelor străine introduse înlăuntrul ău.

Mihai Eminescu , Esprimată în termenii cei mai generali…, Timpul, 17 august 1879, în Opere, vol. X, Ediţie critică întemeiată de Perpessicius, Editura Academiei, Bucureşti, 1989 pag. 315

Ţara nu mai poate merge cu această organizare avorabilă reputaţiilor uzurpate, fără de pericolul de-a nceta să fie ţară românească.
Reacţie ca încercare a unei reconstrucţiuni storice anterioare fanariotismului, nu mai e cu putinţă n România şi nu suntem utopişti pentru a cere ceea ce -ar fi cu putinţă nici pentru Dumnezeu din ceruri.
În ţara noastră e de ajuns dacă se asigură naintarea meritului şi a muncii; e destul atâta, şi numai entru atâta se cere reorganizarea socială.

„Reacţiune! Reacţiune! Iată cuvintele magice ce rebuie să ne spulbere în ochii ţării, iată acuzarea, ururi reînnoită”.
„Noi declarăm, şi aceasta din toată puterea onvicţiunii noastre, că suntem liberali în toată puterea uvântului şi în tot adevărul său.
Toate libertăţile înscrise în Constituţia noastră le iubim i le sprijinim; departe de-a urmări răsturnarea lor, leam păra, din contra, împotriva acelor ce ar voi să se tingă de ele”.
„Aceea ce nu voim(;) sunt(;) despotismul şi presiunea prin mulţime, radicalismul şi demagogia.
Este incapacitatea erijată în titlu de merit, prostia i neştiinţa brevetate ca titluri de recomandare.
Ceea ce combatem este(;) împresurarea tribuţiunilor reciproce ale puterilor statului precum sunt tabilite de Constituţie”.

DA! SUNT REACŢIONAR! ÎNVIEREA NEAMULUI ÎNTRU MIHAI EMINESCU

Prigonirea Parintelui Eftimie

Miercuri, 31 octombrie 2007, la manastirea Sf Cruce din Oradea a avut
loc intrunirea ecumenica la nivel de dialog interconfesional intre
ortodocsi si greco-catolici.
Inainte de inceperea conferintei, episcopul greco-catolic unit cu
Roma a salutat preotii prezenti, iar maica Mina Badila, stareta
manastirii gazda, a cerut binecuvantarea arhiereasca a acestuia, dupa
care i-a sarutat mana. Cand episcopul unit a ajuns in dreptul meu, l-
am intrebat: “Cu ce ganduri ati venit?”, iar el mi-a raspuns ca a
venit cu ganduri bune. Bineînteles ca gandurile lui bune erau cele ce
ne tulburau pe noi de ani de zile, si anume PROCESELE. Intrebarea mea
a fost catalogata de catre PS Sofronie ca “obraznicie” la adresa
musafirului.
In introducere, s-a citit cererea Episcopiei Greco-Catolice de Oradea
de restituire a unor imobile (case parohiale, biserici etc.) de catre
Biserica Ortodoxa. In timpul conferintei, mi-am manifestat
nemultumirea, vorbind cu un preot care statea langa mine, fata de
pretentiile exagerate ale greco-catolicilor dar mai ales fata de
procesele pe rol. Fiind in randul din fata, cele ce am spus s-au
auzit pana la masa Prea Sfintitului Sofronie. Pentru acest motiv am
fost criticat de catre ierarhul ortodox, ceea ce l-a satisfacut pe
episcopul greco-catolic. Mi-am cerut scuze pentru ca am vorbit
neîntrebat. As fi dorit sa iau si eu cuvantul, dar nu s-a putut; au
avut dreptul la cuvant doar cei randuiti. Sedinta a decurs in pace si
liniste. La sfarsitul intrunirii, intre cei doi episcopi s-a semnat
un document care nu a ajuns si la noi. Ceea ce stim din presa este ca
cei doi episcopi si-au recunoscut reciproc “demnitatea eclesiastica” .
Marti, 13 noiembrie 2007, in cadrul sedintei preotesti de la Beius, s-
a discutat despre innoire in Biserica, iar PS Sofronie a prezentat
aspectul “pozitiv” al ecumenismului si necesitatea infiintari unor
episcopii si mitropolii ortodoxe peste Prut. Cu acest prilej PS
Sofronie a amintit preotilor prezenti ca in timp ce se afla la o
intrunire interconfesionala de la Bruxelles, a fost felicitat de
organizatori pentru rezultatele ecumenice dintre ortodocsi si
catolici in urma conferintei din 31 oct. 2007 de la manastirea Sf.
Cruce din Oradea.
In a doua parte a sedintei, PS Sofronie a povestit preotilor despre
unii “razvratiti” care nu se supun directivelor Sf. Sinod in ceea ce
priveste ecumenismul. In acest sens a exemplificat manastirea Petru-
Voda, pe care a prezentat-o ca “turbulenta” , dandu-le de inteles
preotilor ca la aceasta manastire ar trebui sa nu mearga si nici sa
ia in seama spusele pr. Iustin Parvu. Unul dintre preotii de fata a
afirmat: “Dar, in Romania, peste 90% din calugari si calugarite sunt
impotriva ecumenismului” . Raspunsul ierarhului a fost: “Nu ma mira,
deoarece acesti 90% dintre monahii din Romania sunt analfabeti si
inculti”. In continuare, PS Sofronie a vorbit despre necesitatea
pregatirii viitorilor monahi in scolile teologice. (Din pacate,
majoritatea acestor scoli sunt afectate de erezia ecumenista, si
scopul lor este de a-i forma pe elevii si absolventii unor astfel de
seminarii intr-o gandire globalista si sincretista) . Acelasi preot a
mai spus ca multe dintre cartile care combat ecumenismul sunt aparute
cu binecuvantarea unor membri ai Sf Sinod, iar la acestea PS Sofronie
a raspuns: “Daca acesti ierarhi vor mai da binecuvantare pentru
astfel de carti, se vor trezi mutati de canon intr-o manastire”. In
acest moment in sala s-a asternut o tacere. Multi dintre preotii de
fata se ingrijorau dar, in acelasi timp se temeau ca nu cumva acesta
sa fie inceputul unei noi dictaturi sub masca ascultarii. In acest
moment m-am gandit si eu pana unde merge ascultarea si de unde incepe
dictatura. Sfintii Parinti spun ca ascultarea merge pana la pacat. Am
primit si eu dreptul de a vorbi, dar nu am apucat sa termin nici
macar prima fraza deoarece mi s-a spus autoritar: “Sa taci. Stiu ce
duh te stapaneste. Vorbim dupa sedinta intre patru ochi. Tu ca si
monah trebuie sa fii smerit si nu sa ma contrazici pe mine. Eu sunt
episcop”. In acest moment banuiala ca urmeaza o noua dictatura s-a
intarit mai mult. Am incercat sa-i cer doar dreptul de a ma exprima,
dar nu mi s-a dat voie.
La sfarsitul sedintei, PS Sofronie m-a chemat in birou, unde am
discutat intr-un cadru mai restrans. Am fost avertizat din nou.
A doua zi m-am trezit cu hotararea episcopului de a ma demite din
functia de egumen, de a nu avea voie sa slujesc si sa predic in
satele invecinate. Ma voi stradui ca in cat mai scurt timp sa raspund
in scris acestei hotarari.
PS
Intr-o perioada a sedintei de la Beius am iesit din sala. Lipsa mea
din sala de sedinte a durat aproximativ 10 minute. Dupa sedinta, am
aflat, de la cei ramasi in sala, ca in acest timp PS a “sfatuit”
preotii sa evite vizitele la pr Iustin Parvu, Arsenie Papacioc si
alti “asa-zisi duhovnici care nu fac altceva decat tulburari” …
OBS
Cu toate ca PS Sofronie spunea ca Sfintii Parinti sunt ecumenisti nu
a demonstrat aceasta.
Si o intrebare: pr Staniloae e “incult”? caci a spus : “ecumenismul
este produsul masoneriei” ….

Nu ma simt vinovat ca sunt prigonit.
Imi voi pierde functia sau casa sau hainele de pe mine…, nu e nici
o problema..
Sufletul nu il voi da nimanui. NU SUNT ECUMENIST !
P. Eftimie Mitra, schitul Huta de Finis (Beius), Bihor

mai cititi si:

• O PARALELA INTRE UN ECUMENIST SI UN HABOTNIC
  de Gigel Chiazna

• Paradoxurile ecumenismului

articol de: Nicolae Popeneciu

Motto: “De la Nistru pîn’la  Tisa/ Tot românul plînsu-mi-s-a/ Ca nu mai poate strabate/ De-atîta strainatate./ Din Hotin si pîn’la Mare/ Vin muscalii de-a calare,/ De la Mare la Hotin/ Mereu calea  ne-o atin…”
MIHAI EMINESCU – “Doina”

De vreo trei secole, “muscalii” rusi cauta, cu toate mijloacele imaginabile, folosind pîna si mîrtoagele pripasite prin norii de colb ridicati în urma hoardei lor, sa stearga de pe fata pamîntului o natiune care nu are nici o vina în afara de aceea ca e de vita latina! Adica îi împiedica pe ei sa ajunga direct în strîmtorile Marii Negre si sa îsi ia sub “protectie” masa de slavi din Balcani. Pîna si lor, însa, “nuca” româneasca le este foarte greu de spart. Dar… au rabdare. Daca mareea rusa s-a aflat, între 1918 si 1940, în stare de reflux, comunistii lui Stalin s-au înteles perfect cu nazistii lui Hitler si au aplicat o lovitura aproape mortala visului dintotdeauna al urmasilor dacilor si romanilor, închegat pentru o clipa istorica de Mihai Viteazul – România Mare. În acel sinistru an 1940, în Piata Rosie din Moscova, se sarutau ruseste, pe gura, nazistii cu bolsevicii! Nu a fost de ajuns ca rusii ne rapeau teritorii din Est si din Nord, ei i-au sprijinit si pe unguri, si pe bulgari, sa ia tot ce le place de pe la noi! (Si azi, bulgarii beneficiaza de acel rapt teritorial pe seama României.) Printr-o manevra de o subtilitate satanista, Stalin, care nu avea de gînd sa continue alianta cu Germania lui Hitler, a împins România spre cautarea unui mijloc de a-si elibera teritoriile rapite. Pentru noi, orice razboi declansat, prin care ne puteam atinge acest scop, devenea un razboi drept. “Va ordon, treceti Prutul” a fost, deci, un ordin cît se poate de legitim. Necunoscînd subtilitatile imperialiste dintotdeauna ale conducatorilor rusi, care, pentru a obtine noi teritorii, au fost (si sînt si azi) gata sa sacrifice milioane de supusi de-ai lor, occidentalii li s-au alaturat, neconditionat, în lupta “antifascista” dusa în ultimul razboi mondial, de fostii prieteni la toarta cu fascistii, pe care mai întîi îi ajutasera sa împarta România si Polonia. Cu exceptia lui Churchill, care a simtit ceva, dar a cedat repede, dîndu-i-se cîteva ramasite ale sîngerosului festin, participantii la Conferinta de Pace de la Paris au dat “sarmanei” Rusii teritoriile smulse României cu ajutorul lui Hitler, plus… jumatate de continent! Teroarea instituita apoi de Stalin si ai lui în teritoriile “eliberate” se cunoaste, în ceea ce a mai ramas din România Mare si nu vom insista aici asupra ei. Vom reaminti cîteva masuri, multe dintre ele putînd fi “admirate” azi în Transnistria si, din ce în ce mai des, în “Moldova lui Voronin”, unde tot ce e românesc devine ilegal si un pacat de moarte. Dusi în continuare de nas de catre adeptii lui Putin, autocratul “democrat” al Rusiei, si ajutati de tembelismul criminal al diriguitorilor actuali de la Bucuresti (care, fara sa recunoasca, tînjesc dupa acest model rusesc), occidentalii nu observa sau se prefac a nu observa ca “jucatorul” rus are, prin aceasta zona, nu numai rol de “tatuc” atotputernic, ci si de fals arbitru în conflictele pe care le isca tot el, pentru a stapîni în mod absolut. NATO si Uniunea Europeana chiar nu iau act de simultaneitatea votului unanim din Duma de Stat a Rusiei pentru Legea cu privire la participarea acestui stat la CFE (tratatul privind fortele armate din Europa), cu tragedia imigrantilor nostri în Italia, loviti de un val nemaiîntîlnit de rasism si xenofobie antiromâneasca si cu pretentiile gloabei din urma alaiului moscovit, Voronin, de a se crede urmasul lui Stefan cel Mare, extinzînd stapînirea sa pro-ruseasca peste toata Moldova, pîna la Carpati, poate si dincolo? Duma de Stat si-a permis sa fie brutal de sincera: motivele partii ruse în sprijinul deciziei sale fiind extinderea NATO la granitele Rusiei si instalarea unor baze americane în Bulgaria si în România! De aceea, “tovarisci” Voronin, cu grade mari în fostul KGB, îsi permite sa declare ca revenirea la “Moldova lui Stefan cel Mare” ar fi “un act istoric foarte just”(sperînd, parsiv, în realizarea acestuia în cadrul unei “Europe mari, unite”, coincidenta cu planurile extremistilor maghiari în legatura cu soarta Transilvaniei nefiind deloc întîmplatoare!) si sa instituie, prin decret, anul 2009 drept “An al sarbatoririi a 650 de ani de la întemeierea Statului Moldovenesc”! Si, pentru ca actualul ministru de Externe al României nu s-a opus sa semneze documente oficiale ale UE în care s-a introdus, serpeste, notiunea de “limba moldoveneasca”, guvernul lui Voronin anunta înfiintarea unei structuri specializate pentru efectuarea de traduceri oficiale ale documentelor în “limba moldoveneasca”! Ce vor face acesti “tovarisci” cînd le va veni la rînd, spre a traduce, în “moldoveneasca”, “Doina” celui mai reprezentativ român, pe care Dumnezeu, nu întîmplator, l-a adus pe lume printre românii din Moldova, Mihai Eminescu? Poezia aceasta delimiteaza nu numai granitele naturale ale României Mari, ci cuprinde si un blestem pentru lepadaturile ce pun în pericol alcatuirea statala pe care ne-a lasat-o Creatorul: “Cine-au îndragit strainii/ Mînca-i-ar inima cîinii,/ Mînca-i-ar casa pustia,/ Si neamul nemernicia!”.

P.S.Pe “tovarisci” Voronin îl cheama, de fapt, pe româneste, Cioroiu, dupa cum ne-au spus basarabeni care îi cunosc cimotiile si îl stiu bine si pe el. Intrînd în slujba ocupantului, la KGB, si-a tradus si numele, sau i-a fost tradus (“vorona” înseamna, pe ruseste, cioara, cioroi!). În afara de parerea despre”limba moldoveneasca”, nici o alta legatura, deci, cu… Cioroianu?

de Lech Biegalski, 14 octombrie 2007

ACEST ARTICOL descrie modificările negative din educaţie, care nu pot fi explicate prin vreo justificare profesională, competentă. Chiar dacă sunt date motive pentru a le raţionaliza, un scurt rezumat al acestor schimbări, prezentat într-un context politic mai larg, este alarmant. Faptul că toate au pornit după căderea Uniunii Sovietice şi toate indică spre o singură direcţie, semnalează un sabotaj deliberat.

Competiţia ideologică s-a încheiat

Al Doilea Război Mondial nu s-a sfârşit în 1945. A continuat până la colapsul Uniunii Sovietice în 1991. Termenul “Răboi Rece” face referire nu doar la cursa înarmării, ci şi la competiţia ideologică dintre comunism şi capitalism, în care propaganda politică a jucat un rol major. Ca răspuns la Pactul de la Varşovia, vestul a creat NATO. Ca răspuns la Drepturile Muncitorului, vestul a promovat Drepturile Omului. Ca răspuns la programele sociale comuniste, vestul a înfiinţat propriile reţele de susţinere socială.

Cei care au crescut pe acest continent (America de Nord, n.t.) s-ar putea să nu înţeleagă concluziile mele. În timp ce trăiam în Polonia, începând cu anii 1950 şi până la mijlocul anilor 1980, am ascultat regulat emisiunile în poloneză ale Radio Europa Liberă şi Vocea Americii. Aceste canale propagandistice, finanţate sub umbrela Congresului S.U., au zugrăvit consistent o imagine a Americii ca un paradis în care libertatea, democraţia, drepturile omului, asigurarea slujbelor, un înalt standard de viaţă şi programe sociale excepţionale au permis poporului să trăiască cu demnitate. “Familii Americane Fericite” a fost cea mai atractivă temă.

Continuare: http://ro.altermedia.info/noua-ordine-mondiala/analiz-noua-ordine-mondial-i-educaia_7980.html#more-7980

Formatiunile sectante resping cinstirea Sfintei Cruci, nu numai cu afirmatia luata din protestantism, cum ca aceasta cinstire e o inchinare la un idol, ci si cu afirmatia ca lui Hristos nu-i place sa I se aminteasca de crucea pe care a suferit. Biserica Ortodoxa, urmand traditiei neintrerupte de la Apostoli, stie ca Domnul Hristos nu S-a ferit de cruce, caci in primirea ei S-a aratat, mergand pana la capat, dragostea Lui si a Tatalui Sau pentru oameni. Fiul lui Dumnezeu nu S-a multumit numai sa Se faca om pentru noi, ca sa ramana Frate cu noi in veci, ci a mers in dragostea

Scurt istoric al semnului Sfintei Cruci

Obiectul acestui studiu nu este de a face istoricul crucii ca semn in general, sau al reprezentarilor sale, si nici de a lamuri posibilele semnificatii ale acestui simbol. Scopul nostru este mult mai modest, anume de a pune la indemana credinciosilor ortodocsi ceea ce se cu­noaste din istoria insemnarii cu sfanta cruce, ca gest de pietate al crestinilor. Semnul crucii facut pe frunte este unul dintre riturile cele mai vechi ale Bisericii. Ca majoritatea acestor rituri, are destule parti enig­matice pentru cel care studiaza practica si dezvoltarea lui in istoria Bisericii.

Continuare: http://bisericasecreta.wordpress.com/2007/11/11/cum-putem-cinsti-cu-evlavie-sfanta-cruce/#more-392

Autor: TITUS FILIPAŞ

Pe data de 14 octombrie 2007, la emisiunea domnului Mihai Tatulici de pe canalul Realitatea TV, erau prezenţi numai patru invitaţi   dintre jurnaliştii propuşi la un fel de TOP 10 (emisiunea se chema ‘Primii zece’) din mass media de Limba Română reliefaţi pe parcursul anului  2007.  Personalitatea  cea mai bine profilată dintre cei patru invitaţi  era incontestabil jurnalistul Mircea Badea. Un om care produce şi prezintă el însuşi   emisiuni pe canalele  de televiziune Antena 1 şi  Antena 3.

Cu ajutorul unui juriu de alcătuire complexă, şi  în care cele  două ‘ancore deontologice’ se presupune că erau  sociologul Mircea Kivu si psihologul Aurora Liiceanu de la SAR, pe canalul Realitatea TV  s -a încercat literalmente strangularea intelectuală  şi linşajul moral al lui Mircea Badea. Folosesc eu aici cuvinte prea tari? Nu cred. De altminteri nu ascund faptul că împărtăşesc cu Mircea Badea, –fără să vrea, fără să vreau–, o anumită atitudine de viaţă pe care aş numi-o:   respectul faţă  de “educaţia extremă”.  În ultima vreme, constat,   şi asupra mea, mai exact asupra eseurilor mele,  se revarsă de către un grup   de  intelectuali români anonimi care controlează totuşi  precum cerberii accesul  pe Wikipedia    românească, –astfel, aceşti cerberi şi -au permis să şteargă un articol întreg, nu ştiu cine l- a scris dar îi mulţumesc!, ce îmi era favorabil–,   o Wikipedia   românească  unde eu sunt atacat, dar o Wikipedia    românească  unde mie nu mi se permite să public  măcar o singură replică, o vastă operaţiune chemată DEBUNKING TITUS FILIPAŞ, chiar aceştia sunt termenii!  Mă amuză, mai ales  primul pas din această operaţiune  DEBUNKING TITUS FILIPAŞ, anume de a se folosi ghilimelele dispreţului  snob, scriind de exemplu :  un “eseu” de Titus Filipaş, iar nu un eseu de Titus Filipaş, cum ar fi normal, sau măcar “un eseu de Titus Filipaş”.   Vă interesează ce înseamnă cuvâ ntul englezesc DEBUNKING ? Şi pe mine. Iată aici copiată  o Definition of debunking  din WordReference.com  English Dictionary:  Repudiation (repudiere pe româneşte), şi ea se exemplifică prin fraza  ”the debunking of religion has been too successful”, adică ‘operaţiunea DEBUNKING întreprinsă asupra religiei a fost încununată  de succes’.   De ce anume se tem  cenzorii care controlează accesul  pe Wikipedia   româ nească? „Eseurile” lui Titus Filipaş tind să devină o nouă  „religie”  şi din această cauză trebuiesc repudiate din start ?  Dicţionarul WordReference  are foarte utilul  obicei de a prezenta pentru cuvântul englezesc şi echivalentul său în trei  dintre vernacularele neolatine:   italiana, spaniola şi franceza. Mă interesează în primul rând echivalentul în italiană, despre care de la Heliad  ştim că este vorbirea cea mai apropiată de spiritul limbii române. Constatăm  că dicţionarul WordReference  nu propune vreo echivalare!  Ceva mai mult succes are căutarea în spaniolă. Aici aflăm : debunk  = desacreditar.  Astfel, “the debunking of religion” s -ar putea traduce pe   româneşte prin  ”desacreditarea religiei”, ori “lipsirea religiei de orice credenţiale”.  În fine, găsim în limba franceză:   debunking = déboulonnage (action de discréditer). Deci  DEBUNKING TITUS FILIPAŞ s-ar putea  traduce prin DISCREDITAREA PROGRAMATICĂ A LUI TITUS FILIPAŞ.

Şi, în mare măsură, aproape s- a reuşit repudierea lui Mircea Badea în acea emisiune televizată a domnului Mihai Tatulici. Deloc neutru, aşa cum ar fi fost normal  din partea unui moderator obiectiv, dar nu trebuie să înţelegem de aici că domnul  Mihai Tatulici ar avea ceva personal împotriva jurnalistului Mircea Badea, nu, domnia sa  doar ascultă de “comandamentul zilei”, de altminteri pe tot parcursul vieţii sale îndelungate de   “profesionist în soldă”  Mihai Tatulici  a fost mereu sensibil la “comandamente”. Nu îl blamăm. Dar a fost ceva imoral oricând, şi mai ales în acea memorabilă emisiune de televiziune.  Acceptabil, poate,   la toţi ceilalţi de pe platou manifestând “agresivitate deontologică” faţă de Mircea Badea. Faptul că Mihai Tatulici se comportă   pe platoul de la Realitatea  TV precum  instructorul superior al organizaţiei de pionieri de la o şcoală generală din perioada pre- Ceauşescu este oarecum de înţeles, dar nu şi acceptabil. De asemenea faptul că  ”deontologii de profesie”    Mircea Kivu plus Aurora Liiceanu de la SAR se comportau pe platoul studioului de televiziune  Realitatea TV la fel ca nişte vechi “tovarăşi de la raion” veniţi  să sprijine acţiunea de purificare ideologică exercitată de Mihai Tatulici asupra lui Mircea Badea este oarecum de înţeles. Dar nu şi acceptabil în contextul cultural românesc, acelaşi pentru toate timpurile, contextul unde ceea ce contează este numai “educaţia extremă” de genul celei primite pe vremuri de pruncii români la şcoala Sfântu Sava.  Intelectualii şi “deontologii de profesie”    Mircea Kivu plus Aurora Liiceanu trebuiau să  creeze  impresia de abordare abstractă  şi neutră   a  tematicii  subsumate “evaluării  jurnalistului  Mircea Badea”.  Dar nu i -am auzit  pe  Mircea Kivu plus Aurora Liiceanu lăudându- se vreodată că ar fi primit o “educaţie extremă”. Ei se laudă   doar că sunt „reprezentanţii societăţii civile”. Măi să fie, pruncule, da’ rom â n matale când oare mai eşti ?

Iar jurnalistul Mircea Badea, cu figura, manierele  şi atitudinea lui de autentic “prunc român”,   era acuzat în acea emisiune de foarte multe scăderi personale în exercitarea profesiei de jurnalist. În  primul  rând era acuzat de lipsa de abordare culturală. Look who is talking!  La acel moment Mircea Badea era personajul cel mai bine format cultural pentru televiziune dintre toate persoanele prezente pe acel platou  al canalului Realitatea TV. În ceea ce priveşte cultura necesară “omului de televiziune”, Mircea Badea putea clama, fără să poată fi absolut de nimeni contrazis, că el aparţine “familiei spirituale Jana Gheorghiu”. Nu vreau să adaug eu aici detalii de substanţiere a clamării. Dar ceva mi se pare a fi semnificativ şi credibil: În doliul zilelor   care urmaseră  stingerii din viaţă  a Marii Doamne din televiziunea noastră clasică Doamna Jana Gheorghiu, tînărul om de televiziune  Mircea Badea  povestea  îndurerat  că  Jana Gheorghiu  fusese o prietenă a familiei sale, şi că a fost vizitat la maternitate la o zi după ce îl născuse mama sa, colegă de facultate cu Jana Gheorghiu.  Plauzibil, este ceva care se încadrează în tiparul comportamental şi de atitudine al regretatei Jana Gheorghiu. Apoi, dincolo de această poveste, Mircea Badea  îşi reamintea  personal înt âmplări petrecute după împlinirea vâ rstei de trei ani, memorabile, nu -i aşa? când Jana Gheorghiu   îşi vizita săptămânal  colega şi pruncul,  apoi cele două absolvente de filologie de la Universitatea din Bucureşti se lansau în lungi discuţii despre diversitatea bucureşteană  întru excelenţă,  discuţii pe care le asculta în iubire atras fiind  şi fascinat mai  ales de vivacitatea limbii române culte a dialogului platonic.  Dar nu sunt tocmai amintirile despre conversaţiile sapienţiale  ce nu- ţi sunt destinate expres, baza viitoarei tale culturi în limba rom ână? Chiar şi acestea se înscriu în baza „educaţiei extreme”.  O educaţie extremă de care Mircea Badea  a avut ulterior parte  şi ca elev al  unui  liceu de informatică, unul dintre liceele acelea întru excelenţă înfiinţate de Mircea Maliţa, un ilustru reprezentant al protocronismului românesc, pe vremea regimului comunist. Ţinta ministrului Mircea Maliţa   fusese aceea de a îndepărta educaţia de la caracterul ei general, pentru a-i  da în schimb focalizări pe portofolii cu ţinte specifice. S –a tot vorbit despre fabrica de chibrite  a lui Mircea Badea, datează proiectul dintr -un portofoliu personal  antamat pe vremea liceului?  De ce nu a venit nimeni la emisiune cu acele chibrite proiectate de Mircea Badea, pentru că  fabrica lucrează, nu pentru Mircea Badea, şi aduce cuiva profituri bune, dar nu pentru Mircea Badea! Apoi, mi –a fost greu să înţeleg la acea emisiune agresiunea şi dispreţul afişate de regizorul dramatic Alexandru Darie faţă de Mircea Badea, fără să ne expună   şi raţiunile.  Cred mai curând că Alexandru Darie a fost adus acolo doar pentru ca  Mircea Badea să fie  judecat critic de un panel ce se consideră definitoriu în superioritate morală.

Demersul lui Mircea Badea în jurnalism diferă de abordarea top down, în măsura în care în jurnalism este vorba despre deontologie şi valori. Atunci să spunem că în abordarea jurnalistică top down fluxul deontologic este clar exprimat, valorile sunt  limpede, chiar redundant,  definite. Din păcate,  valorile acestea din abordarea top down sunt cel mai adesea definite   într –un sens politic.  Să recunoaştem, este o abordare politiceşte corectă aceea  care prevalează în jurnalismul de azi. Oricare ziarist ce se abate de la acest stil este imediat etichetat drept ” Centru naţional   de isterie care lucrează sub acoperire în presă”, formula aceasta de condamnare automată aparţine deontologului  Gabriel Liiceanu,   a cărui ocupaţie de bază   este aceea de a poza, şi nu gratuit!, drept  “stâlpul societăţii civile”  din România. 

Astfel tot ce are un pinch de politically correct în discurs capătă automat şi valoare morală! Acuzele aduse carenţelor deontologice, — nenumărate zic ei–, ale jurnalistului Mircea Badea sunt deduse prin excludere din faptul că stilul Mircea Badea nu se încadrează în   fluxul deontologic din abordarea jurnalistică top down. Stilul Mircea Badea în jurnalism se caracterizează prin abordarea bottom up, care la  Mircea Badea se dezvăluie  mai  ales prin rapide, nervoase, ostentative  sfâşieri ale discursului pompos, ori chiar prin  simple îndemnuri la  sfâşieri ale discursului pompos unde sunt definite valorile jurnalistice în cealaltă abordare. Dar Mircea Badea insistă pe faptul că domnia sa foloseşte totdeauna în evaluări şi în identificarea valorilor, primordialul   bunul simţ, cei “şapte ani de acasă”. Bineînţeles, manierele de statuare a valorilor folosite în  cele două  tipuri de abordări din jurnalism  sunt complet diferite, însă  nu trebuie să spun eu, în acest articol şi în analiza aceasta, truismele privitoare la cele două demersuri. Prezenţi acolo, pe platoul de televiziune de la Realitatea TV, Mircea Kivu plus Aurora Liiceanu erau în acelaşi timp,  şi în principiu, nişte canale intelectuale de transmisie a ideilor noi. Frecvenţa invitaţiilor  de participare ce li se fac la televiziunea Realitatea TV  dovedeşte că ei sunt racordaţi mult mai bine la politicianismul corect,   decât la cultura română. Dar  Mircea Kivu plus Aurora Liiceanu erau obligaţi să racordeze, din când în când, emisiunea domnului  Mihai Tatulici la cultura română.  Nu au făcut- o, însă autoritatea lor a avut pondere zdrobitoare. Toate personalităţile subţirele  s- au raportat deontologic exclusiv  la autoritatea celor doi mai înainte menţionaţi în tandem, precum şi la fluxul deontologic din stilul jurnalistic top down. În care un om cu discurs spontan precum Mircea Badea este în mod automat condamnat ca imoral, înainte chiar de a spune ceva.

TITUS FILIPAŞ

Articol preluat de la adresa:

http://monitorcultural.wordpress.com/2007/10/31/scandalos-un-linsaj-mediatic-organizat-%e2%80%9ecazul-mircea-badea%e2%80%9c/

O TÂNÃRÃ FATÃ DE ROMÂNI UCISÃ PENTRU CÃ NU A VRUT SÃ SCRIE ÎMPOTRIVA CREDINŢEI STRÃBUNILOR EI

sau

SOROS – Central European University – şi soarta ortodocşilor!

În cimitirul Mãnãstirii Petru Vodã se odihneşte, de mai bine de 5 ani de zile, monahia Heruvima, pe care, ca mireancã, a chemat-o Svetlana Mihaela Tanasã.

Maica Heruvima a terminat facultatea de limbi clasice la Iaşi şi, în 1995, a primit o bursã de la Fundaţia Soros pentru un masterat în istorie medievalã la Universitatea Central Europeană (CEU), Budapesta. Lucrarea sa de masterat a constat în cercetarea unui manuscris al Tâlcuirii la Facere, scris de Sfântul Ioan Gurã de Aur, şi dovedea, în aceastã lucrare, cã textul tipãrit de iezuiţi şi preluat de J. P. Migne în Patrologia Greacă are numeroase interpolãri şi modificãri faţã de manuscrisul cercetat, în care se regãsea un text cu adevãrat hrisostomic, plin de duh. Concluzia era cã la o ulterioarã editie criticã a Tâlcuirii la Facere se va descoperi balastul introdus cu reavoinţã de iezuiţi (de altfel, apropo de asta, pr. Dumitru Fecioru a fãcut acelaşi lucru cu traducerea în româneşte, pentru cã a luat textul tradus la Neamţu, care se gãseşte într-un uriaş manuscris de la Academia Românã, şi l-a prelucrat dupã cel tipãrit în PG; o altã observaţie – a mea, de data asta – ar fi aceea cã pãrinţii nemţeni de acum 200 de ani nu au tradus nici un singur cuvinţel dupã ediţiile apusene ale Sfinţilor Pãrinţi, ci doar dupã manuscrisele din spaţiul ortodox). Profesorii ei au apreciat munca şi i-au propus sã se înscrie la doctorat. Lucrarea sa de doctorat era axatã tot pe tâlcuirea la cartea Facerii: trebuia sã dovedeascã faptul cã Sfinţii Pãrinţi l-au urmat în tâlcuirea lor la Facere pe ereticul Origen. Svetlana s-a apucat de lucru cu încredere, neştiind ce i s-a cerut, de fapt. Dar, pe mãsurã ce mai citea din Sfinţii Pãrinţi cu pricina, realiza hula ce i se cerea sã o dovedeascã. Am aici, rãmase de la ea, Tîlcuirea la Facere a Fericitului Augustin (în latinã), cea a lui Origen (în greacã), cea a Fericitului Theodorit al Kirului (în greacã), si cea a Sfântului Efrem Sirul (în englezã), ba chiar si comentariul filosofului evreu Filon din Alexandria (în greacã), lucrãri pe care le citise acolo, la Budapesta, în original. Cu cât mai citea înţelegea nu numai cã Sfinţii Pãrinţi nu l-au urmat pe ereticul Origen în lucrãrile lor, ci unul din motivele pentru care au întocmit aceste lucrãri a fost acela de a-l combate pe eretic, şi se vedea asta din felul în care abordau fiecare chestiune în parte.

S-a întâmplat că, fiind acolo, sã-si punã câteva întrebãri despre profesorii sãi şi sã afle cã majoritatea sunt evrei, şi sã vadã dispreţul lor pentru Ortodoxie si pentru Tradiţie, cu toate studiile lor universitare. Iar când le-a comunicat concluzia de mai sus cu privire la Sfinţii Pãrinţi, ei i-au spus: “Nu, nu e aşa. Mai citeşte-i o datã. Mai gândeşte-te. Noi te plãtim ca tu sã demonstrezi ceva, iar tu trebuie sã o faci”.

Au urmat mai multe zile de certuri si argumentãri. Venind în ţarã pentru a-şi mai aduce nişte lucruri, s-a simţit rãu şi s-a dus la medic sã-şi facã un control. Aşa a aflat cã are un cancer al pielii cu o evoluţie rapidã, în zona omoplatului stâng. Explicaţia era una singurã: fususe iradiatã. Doctorul i-a zis cã mai are doar câteva luni de trãit. S-a întors la Budapesta sã-şi ia bagajele. S-a certat cu toatã lumea, care îi spunea: “De ce pleci? Avem soluţii pentru boala ta. Nu e nimic grav, noi putem sã-ţi oferim vindecarea. Fii ascultãtoare şi vei scãpa cu viaţã.” A luat tot ce a putut (deşi mare parte din cãrţi i-au rãmas acolo) şi s-a întors în ţarã. A venit la Pãrintele Iustin si i-a povestit toatã tãrãşenia, iar Pãrintele i-a spus sã rãmânã la noi în mãnãstire (aceasta se întâmpla în august 1997).

A urmat un an şi jumãtate de suferinţã. Boala a ajuns repede la metastazã. Încet, încet, se topea vãzând cu ochii. A primit sã fie rasoforitã şi, cu câteva sãptãmâni înainte de a pleca dintre noi, a fost cãlugãritã de Pãrintele Iustin. A refuzat sã ia morfinã, pentru a-şi şterge, prin suferinţã, toate pãcatele sãvârşite în aceastã lume. Urletele ei de durere vestesc şi astãzi, în urechile celor care le-au auzit, chinurile iadului. Dumnezeu i-a ascultat ultima dorinţã, aceea de a prinde sãrbãtoarea Sfinţilor Arhangheli. Dupã privegherea hramului mânãstirii noastre, în noaptea de 7 spre 8 noiembrie 1998, pe la ora 3 dimineaţa, Sfânta Muceniţã Heruvima a plecat dintre noi cu sufletul împãcat, luminoasã la chip, sã mãrturiseascã înaintea Sfintei Treimi lupta ortodocşilor împotriva stãpânitorilor acestui veac.

Dacã lumea în care trãim este, în întregul sãu, chipul Babilonului, al curvei celei mari, atunci Sfânta Heruvima dã mãrturie despre ceea ce stã scris în Apocalipsã: “Şi într’însa s’a aflat sânge de proroci şi de sfinţi şi de toţi cei junghiaţi pre pãmânt.”

Venind aici, maica Heruvima ne-a spus despre faptul cã de la CEU, mai înainte de ea, plecaserã din acelaşi motiv, cancer al pielii, un student din Bulgaria, o studentã din Georgia şi o alta din SUA. Îmi pare rãu cã nu vã pot da numele lor. Poate cineva le va afla vreodatã.

Batjocura cea mare a fost aceea cã, dupã plecarea maicii Heruvima, foştii ei profesori au instituit la CEU Premiul Svetlana Tanasă, pentru cea mai bunã lucrare a anului.

Diavolul a vrut să-i arunce sufletul pur în gheena, dar Dumnezeu a ridicat-o dincolo de nori, pentru dragostea de adevăr, pentru că Adevărul este Hristos Dumnezeul nostru. Ortodoxia este vie şi înfloreşte în adevăr şi sămânţa ei este sângele martirilor. Vino curând Hristoase Dumnezeul nostru, înainte ca să fim robiţi de vrăjmaşii care blasfemiază şi ne înspăimântă. Risipeşte cu Crucea Ta pe aceia care ne asupresc, ca să ştie ce minunată este Ortodoxia. Pentru rugăciunile Sfinţilor Martiri şi ale Născătoarei de Dumnezeu, Iubitorule de oameni, miluieşte-ne pe noi!.

Duminică 21 ianuarie 2007, de Monahul FILOTHEU

Mircea Badea realizeaza la Antena 1 o nonconformista revista a publicatiilor sub titlul „In gura presei”. Timp de jumatate de ora, el va supune atentiei telespectatorului cele mai interesante stiri aparute in presa cotidiana, sapatamanala si lunara. Deosebirea dintre programul pe care il realizeaza Mircea si emisiunile pe aceeasi tema ale altor televiziuni este ca, spune el, „eu voi fi firesc, normal, nu voi reproduce mecanic niste texte”.

De ce s-a reintors Mircea Badea la Antena? „Pentru ca imi doream de mult sa revin aici si cand mi s-a propus acest format am fost de doua ori mai fericit. Stiu si imi si place sa realizez o revista a presei”, raspunde el.

Link la Arhiva Emisiunii: http://antena1.ro/index.php?page=show&id=10

Link la Forumul Emisiunii: http://antena3.ro/forum/viewforum.php?f=18

Link la Resurse YouTube cu Mircea Badea: http://www.youtube.com/results?search_query=mircea+badea&search=Search

1. Mircea Badea – CNA Part 1
   
2. Mircea Badea – CNA Part 2

O studenta evreica din Statele Unite a alarmat pe toata lumea ca pe usa sa de camin au aparut niste svastici. S-a dovedit insa ca acestea au fost facute chiar de catre presupusa victima, a anuntat postul de televiziunea NBC.

Sarah Marshak, studenta in primul an la George Washington University, a fost filmata de o camera video ascunsa in timp ce desena o svastica pe usa camerei. Pana cand a fost prinsa, aceasta mai raportase incidente similare conducerii institutiei de invatamant.

Pusa in fata dovezilor, Sarah Marshak a declarat pentru un ziar studentesc ca ea a fost cea care a desenat ultimele trei din cele sase svastici de pe usa. Studenta va aparea si in fata unei comisii de disciplina pentru a raspunde pentru faptele comise. (D.S. – Novopress Romania)

După Retrovoluţia din decembrie 1989, macularea Bisericii Ortodoxe Române a fost permanentă. Am publicat studiul „Culpabilizarea Bisericii Ortodoxe Române“, sub pseudonimul Theodor V. Alexandru, în revista România Mare, începând cu nr. 486, 5 noiembrie 1999, cu continuarea în nr. 487-494/1999, 495-502/2000; dar este la fel de actual şi azi. De aceea, am considerat necesar să-l reeditez – ne varietur – tocmai pentru a se vedea mai pregnant că situaţia denunţată atunci a rămas neschimbată. Micile diferenţe sunt date de dispariţia în neant sau direct în Iad a unor denigratori şi de apariţia altora, mărind blestematul bestiar postdecembrist. Trecerea în eternitate a Prea Fericitului Teoctist şi alegerea noului patriarh au prilejuit doar escaladarea acestei maculări.

Biserica Ortodoxă Română, ţintă prioritară a războiului axiologic

Un fapt incontestabil atestat de toate sondajele de opinie, indiferent de măsura în care au fost „ajustate“ din diferite motive mai mult sau mai puţin oneste, este faptul că Biserica Ortodoxă Română constituie unul dintre pilonii de bază ai Statului Naţional Român, alături de Armata Naţională, Şcoala Naţională, Serviciile Secrete şi alte câteva instituţii. În consecinţă, Biserica Ortodoxă Română a devenit, atât în calitate de Biserică Naţională, cât şi de cult ortodox, văzut în opoziţie cu catolicismul, una din ţintele predilecte în cadrul războiului axiologic. Aceasta deoarece valorile Ortodoxiei – a căror perenitate şi-a dovedit rezistenta în faţa tuturor „năvălitorilor“, indiferent de forma de manifestare: militară, economică sau ideologică, dacă nu toate împreună – constituiau unul din obstacolele majore în calea expansiunii aşa-ziselor „valori“ ale Occidentului: modul de viată „american“, finanţele „americane“, „evangheliştii“ americani, muzica şi filmele americane, „ajutoarele“ americane etc.

Expresia „fundamentalism ortodox“, este o formă a dezinformării

Sintagma „fundamentalism ortodox“ este una din mijloacele folosite în războiul axiologic, prin care se devalorizează Ortodoxia, acesta fiind o formă de manifestare a războiului atipic dus contra României. Expresia „fundamentalism ortodox“ – preluată printr-un mimetism infantil de foarte mulţi intelectuali – dovedeşte ignoranţa crasă a celor care-o folosesc; asta, în cazul cel mai nevinovat, când, deci, nu este folosită deliberat, ca o diversiune. Deoarece, este necesar să reamintim, ortodox înseamnă păstrarea şi apărarea „dreptei credinţe“, deci a „legii drepte“ (orto = drept, doxa = lege, axiomă, dogmă) a credinţei, dată, în genere, de Biblie şi, în mod special, de către Iisus Hristos, în Evangheliile Noului Testament. Adică păstrarea „dreaptă“, neschimbată a credinţei şi nu „adaptarea“, „modernizarea“ ei, cum face doctrina romano-catolică îndeosebi prin politica „de aggiornamento şi de «prezenţă» în lume puse în practică de Conciliul Vatican II în universul catolic“ [1] –; sau cum fac toate cultele (neo)protestante şi toate sectele din Occident, care au ajuns să introducă muzică psihedelică, satanistă în biserici şi să ceară admiterea printre „drepturile“ omului a „homosexualităţii“ [2] – adică a sodomiei, condamnată de Ortodoxie, deoarece în Biblie este prezentată ca un păcat capital. De aici până la acceptarea „dreptului“ de a ucide pe oricine pentru orice, promovat de O.N.U. ajunsă la remorca N.AT.O., nu mai este decât un pas, deja făcut în Iugoslavia, prin introducerea în doctrina N.A.T.O. a unui nou „concept strategic“, numit astfel spre a masca vechiul imperialism în forme noi.

Continuare:

partea I: http://ro.altermedia.info/politica/culpabilizarea-bisericii-ortodoxe-romane-o-campanie-satanista-i_7918.html#more-7918

partea a II-a: http://ro.altermedia.info/noua-ordine-mondiala/culpabilizarea-bisericii-ortodoxe-romane-o-campanie-satanista-ultima-parte_7944.html

O femeie din Anglia, membră a organizaţiei Martorii lui Iehova, a murit din cauza principiilor religioase. Ea a refuzat o transfuzie de sânge de care avea nevoie după ce a născut gemeni. Emma Gough, în vârstă de 22 de ani, din oraşul Telford, a murit la scurt timp după ce a născut gemeni, pentru că a completat, la spital, un formular în care cerea să nu i se facă transfuzie de sânge.

Gemenii, care sunt sănătoşi, vor fi îngrijiţi de către tatăl lor, în vârstă de 24 de ani. Terry Lovejoy, purtătorul de cuvânt al organizaţiei Martorii lui Iehova din Telford, a afirmat că grupul local religios a oferit ajutor familiei îndurerate.

Un purtător de cuvânt al Spitalului Royal Shrewsbury nu a dorit să comenteze circumstenţele în care a murit femeia. Un membru al organizaţiei Martorii lui Iehova a explicat că adepţii acestei religii cred că transfuziile de sânge sunt interzise de anumite pasaje din Biblie.

“Totul se rezumă la relaţia cu Creatorul nostru, Iehova. Pentru noi, decizia referitoare la sânge nu este atât de dificilă cum cred unii oameni, deoarece avem încredere. Creatorul ştie despre ce e vorba”, a declarat acesta.

http://antena3.ro/O-britanica-a-murit-pentru-ca-religia-ii-interzice-transfuzia-de-sange_ext_41403_ext.html

„A doua zi după ce presedintele tării ne-a făcut de rîs, înghitind cu lasitate umilinta administrată de presedintele Ucrainei la Bucuresti, premierul Tăriceanu a mai spălat obrazul României, prin faptul că n-a tolerat atitudinea oaspetelui de la Palatul Victoria, ci l-a pus la punct. Iar oaspetele a evitat declaratiile de presă bilaterale. Care ar fi reabilitat imaginea României, sifonată de Ucraina la Cotroceni. Faptul că presedintele României a devenit presul lui Iuscenko risca să producă efecte negative în planul populatiei. Si atunci, marinarul pompat cu spanac Chivas, 18 ani, a cugetat că trebuie să facă o treabă mare si s-o toarne în capul adversarilor interni, pentru ca populatia să uite ce nevolnic e pe plan extern, cînd sînt în cauză interesele tării. Si a participat la emisiunea «Nasul», a televiziunii fratelui Păunescu, care nu este oligarh decît atunci cînd nu serveste interesele prezidentiale. Cînd le serveste, e din familie. Iar moderatorul Radu Moraru, Nasul talk-show-urilor maneliste, a pus blatul. Nici cu familia Becali n-a avut parte de asemenea reprezentatie. De hazna de la mahala. De fapt, de Cod Penal. Prin prestatia din seara de 31 octombrie, de la B1TV, presedintele tării a realizat un auto-flagrant. S-a recomandat la scenă deschisă ca presedinte penal. Nu doar injurios, nu doar calomnios cu adversarii. Nu doar lăudăros că se sterge pe picioare cu Constitutia, asa cum s-a sters presedintele Ucrainei cu presedintele României. Ci mult mai grav. Cuprins de betia puterii, Poppeye a comunicat un mesaj periculos, cu atît mai alarmant cu cît e vorba de o persoană care conduce tara în asa fel încît dă impresia că trebuie să i se facă un test de alcoolemie. S-a lăudat cu faptul că în România există politie politică, pe care el o patronează si care îsi bate joc si de justitie, si de drepturile omului, si de statul de drept, la dispozitia unui sef de stat iresponsabil. Cel mai grav este nu că a reiterat sprijinul anticonstitutional pentru PD în campania electorală, că l-a acuzat, delirant, pe Ludovic Orban de protectie a … mafiei asfaltului prezidential, că l-a numit «tînăr mafiot obraznic» pe un ministru al Justitiei, care îsi permite să-i strice jocurile de protejare a amicilor infractori si de incriminare a inamicilor politici, ori că a vorbit ca la usa cortului. Cel mai grav este faptul că seful statului are acces la dosare penale si o recunoaste ca atare, fără teamă că opinia publică i-ar putea cere socoteală. Mizează, adică, pe prostia populatiei care, crede el, nu-si dă seama că un presedinte de tară nu are ce să caute cu nasul în dosare penale, iar cine i le pune la dispozitie intră sub incidentă penală. Ca si cel ce le solicită sau doar le foloseste. De unde stie presedintele tării că ministrul Orban «s-ar putea să aibă probleme» în justitie? Se impune o anchetă neîntîrziată. Si o atitudine concertată a mass-media. Presedintele de la Cotroceni trebuie să răspundă. El e atît de las încît acuză în absentă. Muscă si fuge. Refuză confruntarea deschisă cu adevăratul lui Nas, Sorin Rosca Stănescu. Se teme să se confrunte public si cu premierul Tăriceanu. Seful statului n-ar avea curaj să vină la o emisiune a unor moderatori ca Ion Cristoiu, Mihai Gâdea, Dana Grecu, Gabi Firea, Victor Ciutacu. Si nici să se afle fată în fată cu interlocutori ca Ludovic Orban, Crin Antonescu, Tudor Chiuariu, Relu Fenechiu, ca să nu mai vorbim de Dinu Patriciu. Stie că l-ar face varză. De Bruxelles.“

preluat de la adresa: http://www.ziua.ro/display.php?data=2007-11-02&id=228829

Noi ştiam că Mihaela Rădulescu (fostă Ţiganu, înainte de căsătorie) frecventează vrăjitoare şi ghicitoare, dar ce-a făcut ea duminică, de Ziua Domnului, a depăsit orice măsură: le-a invitat pe urmaşele Mamei Omida în platou, pentru a ne demonstra ce minunat e să apelezi la diavol.

N-ai luat-o bine, Răduleasco!

Aşa ceva nu e pe placul lui Dumnezeu.

Şi încă un lucru care nu e plăcut Domnului:

Ţi-ai schimbat credinţa, adică “te-ai tăiat împrejur” la suflet, din creştin ortodox te-ai făcut iudaică, botezul creştin-ortodox era prea mult pentru tine.

Poate aşa se explică şi derapajul mental şi emoţional al personajului în cauză.

Este ştiut faptul ca Sf. Ciprian înainte de a deveni creştin era un evreu vrăjitor

Cele mai importante materiale ortodoxe postate in ultima saptamana (dintre cele pe care am putut sa le parcurgem) sunt privitoare la conferintele de la Deva si Bucuresti despre Sfintii Inchisorilor si despre monografiile exceptionale dedicate parintelui Calciu si Sfantului Valeriu Gafencu si editate recent, precum si, la antipozi, despre sacrilegiul savarsit la Catedrala Ortodoxa din Timisoara, unde “Casa Domnului” a fost “inchiriata” nu doar pentru a deveni “pestera de talhari” (motiv pentru care Hristos scosese biciul), ci mult mai grav: loc de desfasurare a ritualurilor (practic, antihristice) de investire a unor masoni deghizati (”cavalerii de la Malta”), cu binecuvantarea preotilor ortodocsi:

• Conferinta de la Deva a monahului Moise Iorgovan si a lui Danion Vasile – video pe ORTODOX TV:

Sfintii inchisorilor – Conferinta Danion Vasile – partea I
Sfintii inchisorilor – Conferinta Danion Vasile – partea II-a

• Recenzii ale cartii despre Sfantul Valeriu Gafencu si cronici ale conferintei organizate de ROST la Bucuresti de vineri, 2 nov., sustinuta de parintii Amfilohie de la Diaconesti, Moise de la Oaşa si de domnii Razvan Codrescu si Dan Puric:

DESPRE MARTIRII SECOLULUI XX si

PE URMELE LUI VALERIU GAFENCU

(pe blogul lui Razvan Codrescu).

Pentru recunoasterea sfintilor din inchisori

(pe blogul lui Claudiu Tarziu)

• Ceremonie a cavalerilor de Malta in Catedrala ortodoxa din Timisoara (pe blogul lui Laurentiu Dumitru);
• Comentariul lui Dan Camen pe blogul sau la: Ceremonia cavalerilor de Malta in Catedrala ortodoxa din Timisoara

Presedintele Ucrainei, Viktor Iuscenko, a maturat pe jos cu presedintele României, Traian Basescu. Mai mult decît atît, dar bolnavul de la Kiev i-a dat bolnavului de la Bucuresti o lista cu cca. 1.300 de asa-zisi mari investitori din Ucraina care vor sa se implice în economia româneasca – în cea mai mare parte a lor acestia fiind mafioti.

mai cititi: Dreptul natural al Romaniei asupra Insulei Serpilor vs. sucursala RAIFFEISEN BANK AVAL

GROPARUL ROMANIEI

articol de: Dan Zamfirescu, Deputat PRM de Calarasi

Stie sa cînte, sa joace, sa bea si sa petreaca. În privinta cîntatului, a facut-o în mai multe feluri: pe scena, la Securitate, la partid. Acum se preface ca a uitat. Se da mare democrat, dar prin comportament este un mare dictator. Nu are caracter, îsi devoreaza prietenii cei mai apropiati. Cine se încrede în el se înseala amarnic. Nu îi sînt prieteni decît cei cu care fura cot la cot – Necolaiciuc, Berceanu, Calin Marinescu, Besciu, Blaga, Videanu, Cocos – si atîta timp cît îi servesc interesele. Nu a facut nimic pentru România, a urmarit numai puterea. Se calauzeste dupa principiul “dezbina si stapîneste”. Creeaza numai probleme în jurul lui. Pe cînd era ministru al Transporturilor, a furat flota. A vîndut un vapor pe 1 dolar; curat murdar, ar zice Caragiale. A adus un prejudiciu de 324 milioane de dolari. A furat banii pentru drumuri, “aici sînt banii dumneavoastra”. Acuzatiile sînt multe si grave, dar datele de la Curtea de Conturi sînt ascunse din ordinul lui. Ca primar general, a atribuit contracte ilegale de refacere a infrastructurii, a retrocedat ilegal spatii verzi, si-a însusit ilegal imobile, a omorît peste 300.000 de cîini, a demolat micile afaceri, lasînd pe drumuri mii de oameni.
A ajuns presedinte cu sprijin extern, american. S-a facut anticomunist pentru a ramîne la putere. Mentine o stare de haos, incertitudine, instabilitate. Distrage astfel atentia populatiei de la incapacitatea lui de a conduce. Loveste în tot ce-i iese în cale. Este mafiotul numarul unu al României. Dar, ca orice profesionist, nu lasa urme pe unde trece. Întrebat fiind de ce nu produce probele jafului provocat la Ministerul Transporturilor gestionat de acest personaj în timpul guvernarii CDR-iste, actualul ministru Ludovic Orban a raspuns sec: “Le-a sters”. Acum vrea toata puterea. Si executiva, si legislativa, si judecatoreasca. Este bolnav de putere. Este bolnav si fizic. Crede ca este iubit de populatie, dar se înseala amarnic. Are mintea ratacita de bautura. Are frate de cruce pe Johnny Walker. Ghici cine-i?

preluat de la adresa: http://www.ziarultricolorul.ro/intern.html?aid=10774

Bogdan I. Stanciu

Update: Intr-o discutie purtata pe un forum al presei, Agentia de Monitorizare a Presei afirma nici mai mult nici mai putin decat ca respectivul comunicat este o replica ironica la proiectul lui Funar. Cu alte cuvinte, ca e la misto totul, inclusiv consideratiile geopolitico-istorice ale celui in cauza. Noi stiam ca AMP nu da comunicate la bascalie. Judecati singuri daca e sau nu la misto.

IMEDIAT DUPA venirea la putere a regimului comunist in Romania, preocuparea de capatai a tuturor oamenilor muncii era stahanovismul. Fiecare “comunist de omenie” dadea vartos la rindea, visand sa intre in randul stahanovistilor si sa auda laude din gura satului pe care-l parasise ca sa construiasca socialismul la oras. Tara noastra, proaspat eliberata de jugul fascist, avea de dovedit ca poate fi prietena cu marele popor sovietic, cel care aducea lumina de la rasarit.

In Romania de dupa caderea comunismului, numai obiectul cultului s-a schimbat: nu mai e stahanovismul, ci antidiscriminarea. Azi, “romano-europeanul de omenie” face spume la gura tragandu-i cu antidiscriminarea, doar-doar s-o convinge Ioropa ca nu suntem chiar asa niste paria si ne-o da si noua un certefecat de buna purtare.

Schimbarea domnilor, bucuria nebunilor!

Continuare: http://ro.altermedia.info/noua-ordine-mondiala/antidiscriminarea-noul-stahanovism_7908.html#more-7908

Cristian Şerban si-a lansat pe 20 octombrie, la Sibiu, volumul Robiti de “fenomenul” Da Vinci. O descifrare ortodoxă a Codului. Cartea, lansata in cadrul celei de-a VIII-a editii a “Târgului National de Carte si Revista Religioasa”, a aparut la Editura Egumeniţa, intr-o editie ingrijita de Laurenţiu Dumitru.

Prezentam mai jos cateva fragmente din cuvintele rostite de autor si invitatii sai cu ocazia lansarii si o recenzie semnata de Oana Bazavan.

“Orice supoziţie, orice speculaţie privind derularea evenimentelor biblice plecând de la tablou reprezintă o blasfemie, o impietate prin faptul că nu Sfânta Scriptură este inspirată din tablou, ci invers – tabloul este inspirat din Sfânta Scriptură. Nu tabloul a dat Scriptura, ci Scriptura a dat tabloul! Nu tabloul descrie Scriptura, ci Scriptura descrie tabloul! Obiectele nu au forţa să scrie un alt adevăr în afara adevărului biblic consemnat, de aceea este lesne de concluzionat că Scriptura naşte obiectele de artă. Nu invers!

Dacă Maria Magdalena a fost divină ca însoţitoare a Apostolilor în activitatea misionară a lui Hristos, cum oare Iisus a fost un simplu om? De unde şi-a luat sfânta porţia de divinitate despre care tot scrie Brown? Cine slujea cui? Iisus Mariei sau Maria din Magdala Mântuitorului?

Continuare: http://ro.altermedia.info/religietraditii/o-descifrare-ortodoxa-a-codului-lui-da-vinci_7868.html#more-7868

“Holocaustul meu”, de Tova Reich
Titlul original: “My Holocaust”
Editor: HarperCollins
326 pp., de vanzare la Amazon.com

Poate vreun grup sa pretinda pentru sine holocaustul? Desi victimele acestuia au fost, fara discutie, evreii, inseamna asta ca suferinta evreilor a fost atat de mare incat a ingropat-o pe cea a altora ucisi in holocaust, polonezi, tigani etc.? Defineste genocidul identitatea evreiasca? Sau, vorbind mai larg, a fost distrugerea populatiei evreiesti atat de intinsa incat holocaustul merita mai multa atentie decat alte genociduri?

Acestea sunt intrebari firesti, puse, insa, cu infinite precautii. Nu si in cazul lui Tova Reich. In cea de-a patra si ultima sa carte, dna Reich abordeaza aceste subiecte intr-un stil delicios de ireverent, pentru a-l corupe chiar si pe cel mai serios dintre cititori.

Desi cartea le va “zburli penele” corectilor politic, oricine are simtul umorului va fi provocat sa citeasca toata lucrarea, fara a rade. Adevaratul merit al cartii vine insa din discursul social al autoarei, caci intentia lui Reich nu este sa fie superficiala despre holocaust, ci mai degraba sa ridiculizeze pe aceia care i-au profanat memoria pentru propriul beneficiu.

Continuare: http://ro.altermedia.info/cultura/carti-incomode-xx_7116.html#more-7116

În padurea Clujului
Cînta puiul cucului
Cucul cînta, mierla zice:
“Musai Clujul sa se strice!
Ca cîte rele se fac
Toate de la Cluj se trag”.
De-ar avea ungurul minte
Cu românul nu s-ar prinde.
Unguru-i cu mintea proasta
Vrea sa strice legea noastra.
Suie-te, ungure-n deal
Si te uita prin Ardeal
Ca Ardealu-i românesc
N-a fost în veci unguresc!
Ca Ardealu-i tot cu flori
Le-o pus fete si ficiori,
Florile si le-o plivit
Românul cînd o venit.
Florile si le-o udat
Tot cu sînge-mbelsugat
Românul cînd s-o luptat.
Ungure, mustata lunga,
Zis-am moartea sa te-ajunga!
Ungure, mustata rara,
Vezi sa nu te frîngem iara!
De-aci pîna-n Bucuresti
Îs tot vetre românesti!
De-aci pîna-n larga zare
E tot Românie Mare!

Am citit mai multe articole ale susnumitului… dar articolul de astăzi din ZIUA al individului în cauză mi-a lăsat un gust amar: nu atât ce scrie şi cum scrie ci duhul în care scrie. Cert este: cunostinţa îngâmfă – este cazul si pentru “nenea” Cristi sau Christi cum l’ar mai chema.

de Pat Zukeran

preluat de la adresa: http://www.martorii.com/Biserici_abuzive.htm

    Tuturora ne sunt cunoscute cultele tradiţionale[...]. Există însă alte grupări cu caracteristici cultice care nu corespund ca profil cultelor tradiţionale. Numite uneori “biserici abuzive” sau chiar “culte bazate pe Biblie”, ele par la prima vedere a fi ortodoxe în aspectele doctrinare. Ceea ce distinge însă aceste grupări sau biserici de creştinismul autentic ortodox sunt metodologia abuzivă şi filozofia cultică de slujire religioasă.

    În cartea sa, Biserici care abuzează, Dr. Ronald Enroth examinează cu îngrijorare câteva dintre aceste biserici răspândite în Statele Unite. El dezvăluie metodele cultice de care uzează aceste grupări şi evidenţiază câteva semne distinctive ale bisericilor abuzive. La acest punct voi prezenta pe scurt fiecare din aceste caracteristici şi câteva reperate de mine. Mai târziu voi discuta toate aceste caracteristici pe larg.

Prima: bisericile abuzive au un stil de conducere orientat spre controlul individului.

A doua: liderii acestor biserici folosesc deseori manipularea pentru a obţine supunerea completă din partea membrilor.

A treia: este prezent un stil de viaţă rigid, reglementat, implicând numeroase cerinţe şi precizări detaliate pentru viaţa de zi cu zi.

A patra: bisericile tind să-şi schimbe frecvent numele, îndeosebi atunci când se fac dezvăluiri în mass-media.

A cincia: denunţarea altor biserici este obişnuită, pentru ca se consideră superioare tuturor celorlalte biserici.

A şasea: aceste biserici au un complex de persecuţie şi se văd pe ele ca fiind persecutate de lume, de presă şi de celelalte biserici creştine.

A şaptea: bisericile abuzive îşi fixează ca ţintă adulţii tineri cu vârsta între 18 şi 25 de ani.

Al optulea, şi cel din urmă semn al bisericilor abuzive este marea dificultate pe care o au membrii să iasă afară sau să părăsească aceste biserici, un proces marcat adesea de probleme sociale, psihice şi emoţionale.

    Cei implicaţi într-o biserică care pare să reflecte aceste caracteristici ar fi înţelepţi să evalueze temeinic situaţia şi să părăsească biserica dacă este potrivit. Rămânerea poate spori riscul afectării relaţiilor de familie şi măreşte probabilitatea de pierdere a perspectivei de viitor. Membrii acestor biserici dezvoltă adesea o percepţie distorsionată a realităţii, nu au încredere în oameni, şi suferă de stres, teamă şi depresie. Unii foşti membri continuă chiar să experimenteze aceste lucruri după scăparea dintr-o biserică abuzivă. Există de asemenea câteva cazuri dovedite în care asocierea cu o biserică abuzivă a dus la moartea respectivilor sau a rudelor lor.

    Unele din aceste grupări au reţele de biserici surori. În alte cazuri aceste grupări s-au desprins din denominaţiuni mai însemnate.

    Uneori grupurile noi au fost denunţate de denominaţiunea de bază. Asemenea grupuri adesea se deghizează prin schimbarea frecventă a numelui organizaţiei, în special după publicitatea negativă.

    Această practică face şi mai dificilă pentru omul nebănuitor stabilirea naturii acestor organizaţii. Unele biserici abuzive au servicii în şcoli în toată ţara. În unele campusuri universitare asemenea mişcări studenţeşti sunt printre cele mai mari grupuri din centrele respective. Este important ca toţi creştinii de astăzi să cunoască Biblia şi să ştie cum să recunoască asemenea biserici, astfel încât să nu cadă în capcana lor. Pentru a-i ajuta pe oameni să-şi dea seama mai bine de bisericile care abuzează de membrii lor, vreau acum să parcurg mai detaliat cele opt caracteristici pe care le-am menţionat.

1. Conducere orientată spre controlul individului

    Un aspect central al bisericii abuzive este stilul de conducere orientat spre controlul individului. Liderul dintr-o biserică abuzivă este dogmatic, încrezut, arogant şi punctul spiritual de focalizare în viaţa celor ce-l urmează.

    Liderul pretinde că este mai în armonie cu Dumnezeu din punct de vedere spiritual decât oricare altul. El susţine că are pătrunderea în Scripturi pe care n-o mai are nimeni.

    Sau ar putea afirma că primeşte revelaţii personale de la Dumnezeu. Din cauza acestor pretenţii poziţia şi punctele de credinţă ale liderului nu pot fi puse la îndoială.

    Afirmaţiile lui sunt definitive. Pentru membrii acestui tip de biserică sau grupare punerea la îndoială a liderului este echivalent cu punerea la îndoială a lui Dumnezeu. Deşi  s-ar putea ca liderul să nu iasă la rampă şi să susţină acest fapt, această atitudine este evidentă din tratamentul la care sunt supuşi cei care contestă sau provoacă liderul. Liderul mişcării ia deseori decizii personale pentru discipolii lui. Gândirea pe cont propriu este interzisă; astfel discipolii devin dependenţi de lider. În ierarhia unei asemenea biserici liderul nu este sau tinde să nu fie răspunzător în faţa nimănui. Chiar dacă există şi un comitet de bătrâni, de obicei acesta este compus din oameni loiali liderului sau care nu intră niciodată în dezacord cu el. Acest stil de conducere nu este unul aprobat de Biblie. Conform Scripturii toţi credincioşii au în egală măsură acces la Dumnezeu şi sunt egali înaintea lui pentru că toţi suntem creaţi după imaginea lui şi ne aflăm sub autoritatea Bibliei, Cuvântul lui Dumnezeu. În 1 Tesaloniceni 5:21 credincioşii sunt sfătuiţi să măsoare toate învăţăturile cu Cuvântul lui Dumnezeu. Fapte 17:11 arată că şi chiar apostolul Pavel era sub autoritatea Bibliei, iar bereenii au fost lăudaţi pentru că verificau învăţăturile lui Pavel cu ajutorul Scripturilor. Liderii şi laicii trebuie deopotrivă să trăiască conform Scripturii.

2. Manipularea membrilor

    Bisericile abuzive se caracterizează prin manipularea membrilor. Manipularea este folosirea de forţe exterioare pentru a-i determina pe alţii să facă ceea ce vrea cineva. Aici manipularea este folosită pentru a-i face pe oameni să se supună conducerii bisericii. Tactica manipulării include folosirea sentimentului de vinovăţie, presiunea privirii încruntate, intimidarea şi ameninţarea cu judecata lui Dumnezeu pentru neascultare. Deseori disciplina severă este administrată în public pentru a asigura ridiculizarea şi înjosirea.

    O altă tactică este politica “păstoririi”. Această strategie, aşa cum este practicată în multe biserici abuzive, pretinde fiecărei persoane să fie personal răspunzătoare în faţa altei persoane mai experimentate. Acesteia  trebuie să i se dezvăluie toate gândurile şi sentimentele profunde, şi cu ea trebuie discutate deciziile viitoare. Informaţiile personale respective nu sunt folosite pentru a ajuta membrul, ci pentru a-l controla.

    Un alt mijloc de control este izolarea. Bisericile abuzive ar putea tăia contactul între un membru nou şi familia lui, vechii prieteni şi oricine altcineva neasociat cu biserica.

    Cât de diferit este acest stil de conducere de conducerea lui Isus, păstorul cel bun care-şi conduce oile în mod iubitor, tandru, umil şi cu sacrificiu de sine.

3. Un stil de viaţă rigid, reglementat prin multe legi

    A treia caracteristică a bisericilor abuzive este stilul de viaţă rigid, legalistic al membrilor lor. Inflexibilitatea este rezultatul natural al stilului conducerii. Bisericile abuzive pretind o devoţiune neşovăitoare faţă de biserică de la discipolii lor. Supunerea faţă de biserică are prioritate în raport cu supunerea faţă de Dumnezeu, familie sau orice altceva.

    Deseori membrilor li se cere sau sunt constrânşi să asiste la studii biblice cinci, şase sau şapte zile pe săptămână. Există cerinţa să se meargă în evanghelizare; trebuie atinsă o anumită cotă de contacte cu oamenii, iar unele biserici chiar le cer membrilor să completeze fişe de evidenţă a timpului, consemnând câte ore au petrecut în evanghelizare, etc. Se fac agende de lucru zilnice aşa încât persoana îndeplineşte fără sfârşit serviciul cerut de biserică.

    Nişte foşti membri ai unei biserici abuzive mi-au povestit că lucrau pentru biserica lor de la 5 dimineaţa până la 12 noaptea cinci zile pe săptămână. Membrii acestor biserici întrerup şcoala, încetează să mai lucreze sau chiar îşi neglijează familiile pentru a face lucrarea cerută de biserică. Există de asemenea linii directoare pentru ţinută, întâlniri, finanţe şi aşa mai departe. Asemenea detalii sunt considerate de importanţă covârşitoare în aceste biserici. În bisericile de acest fel, oamenii încep să-şi piardă identitatea personală şi ajung să acţioneze ca roboţii programaţi. De multe ori presiunea şi cerinţele bisericii fac ca unii membri să cedeze nervos sau să cadă într-o depresie severă. Când mă gândesc la aceste caracteristici îmi amintesc de cuvintele lui Isus despre fariseii care “leagă sarcini apăsătoare şi cu greu de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte” (Mat. 23:4). Ce contrast cu stilul de conducere al lui Isus care a spus: “Veniţi la mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul meu asupra voastră… Căci jugul meu este bun şi sarcina mea este uşoară.” (Mat. 11:28-30).

4. Schimbarea frecventă a numelui  grupării sau bisericii

    A patra caracteristică a bisericilor abuzive este o rutină de schimbare sistematică a numelui bisericii sau serviciului din campusul universitar. Adesea schimbarea numelui este reacţia la publicitatea nefavorabilă din partea mass-media. Unele biserici abuzive şi-au schimbat numele de mai multe ori în cursul a câţiva ani. Dacă eşti într-o astfel de biserică care şi-a schimbat de mai multe ori numele datorită publicităţii negative sau dacă simţi o presiune necontenită să satisfaci cerinţele ei, este probabil timpul să evaluezi cu grijă activitatea bisericii şi participarea ta la ea.

5. Denunţarea celorlalte biserici

    Să analizăm acum o a cincea caracteristică: bisericile abuzive denunţă de obicei toate celelalte biserici creştine. Ele se consideră o elită spirituală. Ele simt că sunt singurele care au adevărul şi că toate celelalte biserici sunt corupte. Astfel ele nu se asociază cu alte biserici creştine. Adesea se referă la ele însele ca la un grup special aşa ca “Beretele Verzi ale lui Dumnezeu”, “Rămăşiţa fidelă” sau “Armata lui Dumnezeu din timpul sfârşitului”. Există un sentiment de mândrie în bisericile abuzive pentru că membrii simt că au o relaţie specială cu Dumnezeu şi cu mişcarea Lui în lume.

    În cartea lui, Biserici care abuzează, Dr. Ron Enroth citează cuvintele unui fost membru al unui asemenea grup: “Deşi nu am spus-o deschis, în adâncul inimii noastre simţeam că nu era nici un loc în lume asemenea adunării noastre. Ne imaginam că restul creştinătăţii era plecată în pauza de masă”. Biblia însă arată clar că din punct de vedere spiritual nu există grupuri sau biserici de elită. Efeseni 4:3-6 spune: “Faceţi orice efort să păstraţi unitatea spiritului prin legătura păcii. Există un singur corp şi un singur spirit, aşa cum aţi fost chemaţi la o singură speranţă, atunci când aţi fost chemaţi, un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez; un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor.”

    Biserica creştină universală este unită prin acelaşi Dumnezeu, acelaşi spirit sfânt şi prin punctele de credinţă fundamentale ale Bibliei care includ lucruri ca autoritatea Scripturii, moartea şi învierea lui Cristos, justificarea numai prin credinţă, etc. În aceste adevăruri centrale noi rămânem uniţi. O biserică care crede că este o elită şi nu se asociază cu celelalte biserici creştine, nu este motivată de spiritul lui Dumnezeu, ci de mândria dezbinatoare.

6. Complexul persecuţiei

    A şasea caracteristică urmează firesc. Din cauză că bisericile abuzive se văd pe ele însele ca o elită, ele se aşteaptă la persecuţie în lume şi chiar o alimentează. Critica şi demascarea din partea mijloacelor de informare sunt văzute ca dovezi că ele sunt biserica adevărată persecutată de Satan. Totuşi persecuţia atrasă de bisericile abuzive este diferită de persecuţia care a venit peste Isus şi apostoli.

    Isus şi apostolii au fost persecutaţi pentru predicarea adevărului. Bisericile abuzive îşi atrag o mare parte din publicitatea negativă datorită propriilor lor acţiuni. Însă orice critică primită, indiferent din ce sursă, creştină sau lumească, este văzută întotdeauna ca un atac al lui Satan, chiar dacă critica este bazată pe Biblie. Aceasta face dificilă depunerea de mărturie unui membru dintr-o asemenea biserică pentru că el va vedea încercarea ta de a împărtăşi evanghelia cu el drept persecuţie. Adesea în cazuri ca acestea când sunt acuzat că persecut, răspund doar atât: “Sunt aici şi vorbesc cu dumneavoastră din Cuvântul lui Dumnezeu în care spuneţi că credeţi. Cum poate fi acest lucru persecuţie?” Această abordare permite uneori continuarea dialogului cu un membru al unei biserici abuzive căruia i s-a spălat creierul să creadă că orice opoziţie este persecuţie.

7. Fixarea ca ţintă a adulţilor tineri

    A şaptea caracteristică a bisericilor abuzive este că ele tind să-şi fixeze ca ţintă adulţii tineri cu vârsta între 18-25 ani, care se află în clasa mijlocie, bine educaţi, idealişti şi adesea creştini imaturi. Adulţii tineri constituie grupa perfectă de vârsta asupra căreia să se concentreze, fiindcă ei sunt adesea în căutarea unei cauze pentru care să trăiască şi au nevoie de dragoste, afirmare şi acceptare.

    Deseori aceste biserici asigură aceste lucruri, iar liderii îşi asumă frecvent rolul de părinţi surogat.

8. Proces dureros de retragere

A opta caracteristică este un proces de ieşire dureros şi dificil. Membrii din multe biserici de acest gen se tem să plece din cauza intimidării, a presiunii şi a ameninţării cu judecata divină. Uneori membrii care se retrag sunt hărţuiţi şi urmăriţi de liderii bisericii. De cele mai multe ori foştii membri sunt ridiculizaţi în public şi umiliţi în faţa bisericii, iar celor care rămân li se spune să nu se asocieze în nici un fel cu un fost membru. Această practică este numită evitare.

    Mulţi care părăsesc biserici abuzive, din cauza spălării creierului şi a intimidării simt că parcă l-ar părăsi pe Dumnezeu însuşi. Nici unul din foştii membri nu se va mai asocia cu ei, şi se vor simţi izolaţi, abuzaţi, timoraţi în faţa lumii. Un fost membru al unui serviciu în campus a spus:

    “Dacă pleci fără aprobarea conducerii, condamnarea şi vinovăţia sunt îngrămădite asupra ta. Pastorul meu mi-a spus că el crede a fi satanic din partea mea să plec şi că se îndoieşte că-mi voi putea continua experienţa salvării”.

    Permiteţi-mi să închei această disertaţie, dezvăluindu-vă câteva moduri practice de a ajunge la cei care sunt prinşi în biserici abuzive. Mai întâi trebuie să începem cu o rugăciune personală. Depunerea de mărturie către cei cu creierele spălate din bisericile abuzive este adesea o provocare serioasă. Deseori liderii nu vor permite unui membru individual să se întâlnească cu unul din afară, neînsoţit de un bătrân, de o persoană mai experimentată care este antrenată în dezbateri şi/sau intimidare. Astfel trebuie să ne rugăm (1) pentru o şansă de a vorbi cu respectivul şi (2) ca el să fie deschis la ce avem noi de împărtăşit.

    În al doilea rând, confruntă în mod iubitor persoana cu câteva subiecte biblice. Adesea bisericile abuzive au o învăţătură bizară ori o eroare teologică care poate fi evidenţiată. În cartea sa Biserici care abuzează, Dr. Ron Enroth prezintă cu probe câteva exemple în acest sens. De pildă, liderul unei biserici avea învăţături ciudate bazate pe revelaţiile lui extrabiblice pretins divine.¹ Acestea includeau legi dietetice, comportamentul sexual, decorarea căminului şi altele. Liderul unui alt grup îi numea pe doctori “zeităţi medicale”. El de asemenea afirma că medicamentele au nume demonice şi că dacă sunt luate predispun la influenţa demonilor.² Relevarea erorilor, inconsistenţelor şi a punctelor de credinţă bizare poate deschide mintea interlocutorului şi îl pregăteşte să înceapă să pună întrebări.

    În al treilea rând, arată-i articole care s-ar putea găsi în ziare sau reviste în legătura cu biserica lui. Cartea din care am citat deja de mai multe ori, Biserici care abuzează, este o resursă excelentă. Cheia este să-l determini pe interlocutor să înceapă a se interesa, punând întrebări şi căutând el însuşi răspunsuri. Spune-i să testeze orice cu Scripturile şi să nu se reţină să întrebe. Dacă liderul are reţineri sau ezită să răspundă la întrebările oneste ale unui membru, maturitatea conducerii acestuia ar putea fi privită ca suspectă. Isus a zis că adevărul este un instrument al libertăţii, nu al încătuşării. El a spus: “Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi” (Ioan 8:32).

___________________________

(c) 1993 Probe Ministries.

 Note:

1. Ronald Enroth, Churches That Abuse (Grand Rapids, Mich: Zondervan, 1992),  p. 128.

2. Ibid., p. 170.

Decembrie 1989 a adus cu sine libertatea de constiinta, ceea ce a însemnat si o proliferare a sectelor neoprotestante. Desigur, va este familiara imaginea unor femei cu capul acoperit, care merg din usa în usa pentru a “predica cuvântul lui Dumnezeu”, având în mâna o Biblie înrosita de sublinierea cuvântului “martor”. Sunt Martorii lui Iehova, care predica “vestea buna a Regatului lui Iehova”, si care, recent, au intrat în deplina legalitate în România, drept cult crestin. La prima vedere nu se deosebesc foarte mult de alte secte sau “biserici” neoprotestante. Scopul nostru nu este acela de a ne pronunta împotriva libertatii religioase în România, sau împotriva tolerantei, de care românii au dat întotdeauna dovada, pâna într-atât ca unii au considerat-o slabiciune. Martorii au totusi câteva trasaturi specifice si primejdioase, care ar fi trebuit sa puna in garda autoritatile romane.

Scurt istoric

Începuturile sectei sunt legate de sfârsitul secolului al XIX-lea, când adeptii se defineau ca “studenti în Biblie”. Numele actual a fost adoptat în 1931. Cu timpul, numarul adeptilor s-a marit, lucrarea de predicare (sau misionara) ducîndu-i pe Martori în toate colturile lumii.

În 1997 Martorii se laudau cu peste 14 milioane de adepti, în 230 de tari, din care cca. 2,5 milioane în Europa. Watch Tower Society are filiale în întreaga lume.

În România Martorii sunt prezenti din 1911, fiind înregistrati legal la Cluj în 1919. Activitatea lor a fost interzisa în 1949 de regimul comunist. La 9 aprilie 1990, s-au inregistrat la noi ca organizatie neguvernamentala definita insa drept cult crestin. Acum are peste 90.000 membri si simpatizanti.

Organizare si mod de actiune

Activitatea se desfasoara în Temple numite Sali ale Regatului, lacasuri de cult care, pentru a da impresia de transparenta, sunt deschise publicului. Acestea sunt simple si ar fi construite voluntar. Se desfasoara trei întruniri pe saptamâna, cu rugaciuni si “cântari spirituale”, dar nu se fac colecte. Congregatiile sunt conduse de batrâni (supraveghetori), care supravegheaza lucrarea de instruire, ajutati de slujitori ministeriali, cu totii voluntari. Se pune accent pe egalitate si unitate. Saptamânal, toti Martorii din lume studiaza aceleasi subiecte biblice, fapt favorizat de raspândirea revistelor lor. Anual au loc congrese, unde mai multe congregatii se aduna pentru programe speciale de instruire biblica. Tot atunci au loc botezuri în masa ai noilor discipoli. Sediul mondial al Martorilor se afla la New York, fiind condus de Corpul de Guvernare, format din “batrâni cu experienta”, care supravegheaza Congregatia mondiala. Exista peste 100 de birouri de filiala în întreaga lume.

Martorii sunt bine organizati, receptivi, rabdatori, si mai ales informati si insistenti. Fiecare are arondat un teritoriu, pe care trebuie sa-l acopere. Chiar daca sunt respinsi în mod nepoliticos, ei bat în continuare la aceeasi usa dupa un timp. Fac aceasta periodic, pisând pe acelasi subiect si nu renunta, decât daca sunt dur admonestati. Sunt ca picatura care sparge piatra. Insistenta lor este combinata cu obtinerea de informatii despre cetateni. I-a murit lui Popescu sotia? Este Ionescu grav bolnav sau si-a pierdut serviciul? Copiii lui Georgescu consuma droguri? O înseala Ion pe Maria? – iata informatii care trebuie folosite in beneficiul sectei. Martorii sunt totdeauna prezenti, cu întelegerea si compasiunea lor. Asta, pentru ca fiecare Martor are o tinta: el trebuie sa converteasca un numar de persoane. În afara de Biblie, Martorii folosesc doua reviste proprii: Turnul de veghere - anunta Regatul lui Iehova, care trateaza probleme de doctrina, fiind cea mai raspândita revista religioasa si Treziti-va!, care are subiecte diverse, de interes general, ambele cu aparitie bilunara, intercalata, tiparite în conditii grafice excelente (full color, hârtie buna). Fiecare numar are o tema, si raspunde scrisorilor cititorilor, fiind pline cu îndemnuri de a te prezenta la cea mai apropiata Sala a Regatului. Ilustratiile au o tenta naiv-idilica, prezentând oameni fericiti (doar tineri, caci nimeni nu va îmbatrâni) alaturi de fiare salbatice care se gudura pe lânga fostul vânat. Tirajul mediu al unei editii în 2003 este de 22.755.000 exemplare, tiparite în 86 de limbi, ceea ce da masura fortei umane si financiare a acestui cult, care sustine ca se întretine doar pe baza de voluntariat si de donatii benevole. Pe lânga reviste, la tipografiile din Statele Unite, Canada, Marea Britanie, Australia, Brazilia, Japonia, Italia si Germania se tiparesc, în aceleasi conditii grafice de exceptie, un numar important de brosuri si carti tematice.

Prozelitismul lor direct si indirect (prin materiale de propaganda) ei îl denumesc “lucrare de predicare”, pe care o justifica prin îndemnul dat de IIisus apostolilor de a raspândi crestinismul. Actiunile lor au efect: am vazut intelectuali, initiali normali, care par acum sa aiba creierele spalate când vine vorba de religie – si când esti lânga un Martor, întotdeauna vine vorba de religie, indiferent daca vorbeai la început despre vreme, despre politica sau despre fotbal.

De fapt, activitatea Martorilor are un singur nume: prozelitism religios, fiind interzisa de legile statului român. Activitatea Martorilor poate afecta interesele de stat, deoarece doctrina lor interzice efectuarea serviciului militar (accepta doar serviciul civil nemilitar). De asemenea, este o doctrina dizolvant-unificatoare, pentru ca se pronunta împotriva existentei natiunilor, a statelor nationale si a guvernelor, militând în ultima instanta pentru un guvern mondial. În conceptia Martorilor, toate guvernele si toate natiunile crestine sunt vinovate de raul din lume, perfide si mincinoase, motiv pentru care vor raspunde în fata lui Iehova.

Doctrina

Martorii se considera crestini, singura religie adevarata, închinatori la adevaratul Dumnezeu, “caruia îi place sa i se spuna pe nume: Iehova”. Dar, ca toti neoprotestantii, ei nu accepta tainele crestine si neaga traditia crestina. Ei anunta “vestea cea buna a Regatului ceresc al lui Iehova”.

Ideea este sa te faca urcat în “arca simbolica”, adica membru botezat în rândurile Martorilor, altfel nu te slabesc de loc. Adica, asa cum Noe, ascultându-l pe Dumnezeu, s-a urcat în arca si astfel s-a salvat de la distrugere, în vremea Potopului, tot asa, poporul lui Iehova trebuie sa se salveze de la pieire, intrând în congregatia iehovista (arca simbolica). Lucrurile sunt simple: sistemul actual de lucruri este nedrept si oamenii nu-l pot îndrepta; doar Dumnezeu o va face, la momentul potrivit, când cei morti (nu adormiti – nota bene) vor fi recreati si vor popula noul paradis terestru. Cei astfel înviati sunt doar cei care au fost botezati ca Martori – doar ei se vor salva. Astfel, 144.000 de Martori si alesi, vor conduce Regatul lui Iehova alaturi de acesta si de Fiu, în timp ce alti guvernatori vor fi numiti pentru a executa poruncile lor, pe pamânt, devenit noul Paradis.

Martorii neaga nemurirea sufletului si Trinitatea crestina, considerându-le influente pagâne. Nu tin zilele de nastere si onomasticile, nu tin Craciunul (considera ca Mântuitorul s-a nascut pe la 1 octombrie) si nici Pastele, afara de comemorarea mortii lui Iisus. Martorii neaga ca Iisus ar fi murit pe cruce; ei spun ca a murit pe un…stâlp! Ei spun ca semnul crucii provine de la “religiile false, antice”, si ca primii crestini nu foloseau si nu venerau crucea. Din aceste motive, ei acuza religiile crestine de ipocrizie.

Martorii refuza transfuziile de sânge, ceea ce face ca doctrina lor sa fie cu adevarat periculoasa si anticrestina.

Martorii folosesc termeni masonici: Iehova este numit si Suveran Suprem, Înalta Autoritate, Arhitect si Fiinta Suprema, ceea ce ne aduce aminte de 1789 si de teribila Revolutie Franceza. “Fiul lucreaza în atelier pentru a produce ceea ce Tatal Sau a proiectat” (de remarcat ca textele Martorilor nu folosesc întotdeauna majuscule, în referirile la Dumnezeu), “cum ar fi cererile materiale si Pamântul, ca si multe creaturi spirituale. Fiul este Mesterul, iar Tatal este Maestrul!”

Punctul forte al Martorilor (pe lânga orgoliul de a apartine unui grup privilegiat, de “alesi”) este promisiunea ca “Regatul”, nu doar este foarte aproape, dar a fost deja instaurat în 1914, de Iisus, care l-a aruncat pe Satan jos, în prejma Pamântului. Acesta mai are putin timp sa conduca lumea, caci se apropie “Batalia Armaghedonului”, dupa care Paradisul va fi restabilit pe pamânt, iar acest lucru va fi vazut, conform profetiei, de câtiva oameni, care erau în viata în 1914. Spuneam ca este un punct forte pentru Martori, caci promisiunea pare palpabila, apropiata. De aceea, “efectivele” lor au crescut de la 3 milioane în 1986, la peste 14 milioane în prezent. Pe de alta parte, aceasta “tarie” include si slabiciunea lor: Orgoliosii si imaginativii Martori vor trebui curând sa faca dovada spuselor lor. Martorii sunt cei care nu mai au mult timp, caci banuiesc ca cel mai târziu pe la 2030, nimeni nu va mai da pe ei o para chioara. Dar pâna atunci vor continua sa prosteasca milioane de oameni, pe care-i vor lasa apoi într-o stare mai proasta decât la început.

Acum însa se poarta ca anumiti “alesi”: dur cu cei slabi, dar defensiv fata de puternicii timpului (autoritati), pe care se straduie sa nu îi provoace.

Interesant este faptul ca Martorii nu au reusit sa-si adapteze suficient mesajul la lumea ortodoxa, principalele lor critici fiind îndreptate împotriva Bisericii catolice, putin catre protestanti si aproape deloc asupra altor neoprotestanti.

Dar, în curând, “dupa roadele lor” îi vom cunoaste.

Radu Fiume

Preluat de la adresa: http://www.rostonline.org/rost/aug2003/iehova.shtml

Iată de ce:

Fragmente din cartea antiromâneasca “Politice”, autor Horia Roman Patapievici, publicata la Editura Humanitas, 1996

•  “Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbra fara schelet, o inima ca un cur, fara sira spinarii”. (pg. 63)
• “Românii nu pot alcatui un popor pentru ca valoreaza cît o turma: dupa gramada, la semnul fierului rosu… fete patibulare, maxilare încrîncenate, guri vulgare, trasaturi rudimentare, o vorbire agramata si bolovanoasa”. (pg. 64). (”patibular”, în limba latina, înseamna “bun de spînzuratoare”)
• “Masa degenerata, îngîmfata, proasta si rea”. (pg. 46)
• “(Românii) sînt una cu cancerul care-i roade”.
• “Îmi este rusine ca sînt român”. (pg. 23, pg. 46)
• “Româna este limba în care trebuie sa încetam sa mai vorbim, sau sa o folosim numai pentru înjuraturi”. (pg. 64)
• “Pentru puturosenia abisala a statutului suflet românesc… spirocheta româneasca îsi urmeaza cursul pîna la eruptia tertiara, tropaind vesela într-un trup inconstient, pîna ce mintea va fi, în sfîrsit, scopita, inima devine piftie, iar creierul un amestec apos”. (pg. 49)
• “Cu o educatie pur româneasca nu poti face nimic”. (pg. 56)
• “23 de milioane de omuleti patibulari”. (pg. 53)
• “Toata istoria, mereu, peste noi a urinat cine a vrut. Cînd i-au lasat romanii pe daci în forma hibrida stramoseasca, ne-au luat la urina slavii: se cheama ca ne-am plamadit din aceasta clisa daco-romano-slava, ma rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era sa ne înecam, asa de temeinic au facut-o. Demnitatea noastra consta în a ridica mereu gura zvîntata, iar ei reîncepeau: ne zvîntam gura la Calugareni, ne-o umpleau iar la Razboieni, si asa mai departe, la nesfîrsit. Apoi ne-au luat la urinat rusii, care timp de un secol si-au încrucisat jetul cu turcii, pe care, în cele din urma, avînd basica udului mai mare… i-au dovedit”. (pg. 63)

preluat de pe http://bisericasecreta.wordpress.com/2007/10/21/de-ce-e-numit-patapievici-limbric/

mai citiţi:

• “PATIBULARUL PATAPIEVICI” ATACA
•  „Apocalipsa dupa Patapievici“  de Liviu ANDREESCU
• http://ro.wikipedia.org/wiki/Horia_Roman_Patapievici

textul de mai jos este concluzia Domnului preluat  LIVIU ANDREESCU la cartea “OMUL RECENT” al H.-R. P si a fost preluat de la adresa:

http://www.observatorcultural.ro/informatiiarticol.phtml?xid=207

O chestiune de stil:
Scriam mai sus ca H.-R. Patapievici se joaca cu cuvintele, folosindu-le impropriu, abuziv, deplasat. Ceea ce e valabil nu doar atunci cind vine vorba de concepte si termeni tehnici, ci si cind se afirma retoric si se apreciaza subiectiv. Barocul conceptual si sentinta resentimentara sint condimentate cu patetisme stilistice de calitate dubioasa. Astfel, omul recent s-ar fi trezit „un epifenomen al curgerii, scurgerii si prelingerii“ fenomenelor lumii, in timp ce „ametitoarea ssat rotire s-a insurubat in titirezul de aer care se prabuseste continuu in miezul rotitor al scurgerii“ (p. 17). Notez la intimplare: „Cind timpul debordeaza, spiritul subversiunii inunda“ (p. 230). Si un favorit personal: „Zvirliti nebuneste in centrifuga caderii, de-acum simtim cu totii cum ne prabusim, indefinit contrasi si absorbiti in infinitul finitudinii“ (p. 16).
Excesul terminologic, incarcatura stilistica si grandoarea conceptuala a volumului de fata au o explicatie transparenta. Omul recent este o carte cu misiune, scrisa cu aplomb mesianic si furie, imi vine sa zic, necrestineasca. Autorul lasa in urma deopotriva modestia analitica a unui tip de cercetator pe care de altfel il invoca, precum si umilitatea specifica traditiei religioase pe care o reclama fara ostenire, pentru a scrie ceva care nu e nici studiu, nici revelatie. Un pretins opus grandios, demn de a fi cioplit in granit de o armata de proaspat convertiti si mai vechi emuli. Atita doar ca dupa o geneza caznita, un numar de pilde iritate si o atotcuprinzatoare apocalipsa, rezultatul e un volum descalificant, care nu mai poate spera decit uitarea. Uitare care, ma tem, nu ii va fi acordata prea usor.

Nota: privitor la crestinism
A devenit, din nefericire, aproape un loc comun in cultura patriei acela ca crestinismul e proclamat mai degraba decit practicat, asumat in public mai degraba decit interior. Nu stiu daca autorul volumului de fata sufera de un asemenea ponos, dar un lucru e clar: Omul recent e o carte esentialmente noncrestina. Lectura celor mai bine de 450 de pagini te face, ce-i drept, familiar cu imaginea lui Dumnezeu, invocat prea des de autor. Dar Dumnezeul lui Patapievici nu e Dumnezeul crestin. Dumnezeul lui Patapievici e substanta, e permanenta, e transcendenta, e fiinta – e o abstractiune, intemeiata poate ontologic si epistemologic, dar care nu are nici o legatura cu Cristos, in mod misterios absent din retorica (fals) crestina care abunda in paginile cartii. Si problema nu e atit ca din volum lipseste cel care a dat sensul religiei pe care H.-R.P. o cultiva cu atita (falsa) smerenie, cit ca lipsesc valorile care ii sint asociate acesteia in mod originar. Nimic despre toleranta, iubirea aproapelui, altruism. Nici pomeneala de crestinism ca experienta concreta, ca practica ale carei obiecte sint cei din jur. E suficient a inlocui particula „crestin“ cu un simbol – pentru bon ton, cu unul grecesc – si Omul recent ar putea foarte bine sa treaca drept o pledoarie in favoarea oricarei alte religii. Inclusiv a uneia seculare.

Fragment din vol. SPRE EMINESCU.

RASPUNS ROMANESC LA AMENINTARILE PREZENTULUI SI LA PROVOCARILE VIITORULUI

A te manifesta liber înseamnă a dispune după propria-ţi judecată de puterile tale fizice, intelectuale şi morale. Statele demagogice au inventat pseudoproblema egalităţii pentru a escamota problema reală, a libertăţii. Lupta între partidele politice se dă pentru obţinerea controlului asupra minţii noastre. Fiecare dintre ele ştie că, din acel moment, a pus mâna pe forţa noastră fizică şi pe cea intelectuală.

“Eminescu a spulberat, iată, ideea utopiană a omului perfect, a statului ideal, a societăţii perfecte. În locul fiinţei sublime(;), el propune viziunea unui real tensionat, expus, deopotrivă, şansei desăvârşirii, dar şi riscului desfiinţării. Ontologia eminesciană face posibil realismul sociologic”.  

RADU MIHAI CRIŞAN

Teorii abstracte de cosmopolitism, importate de aiurea, s-au împrăştiat pe nesimţite şi au slăbit, cu încetul, simţul conservării naţionale al românilor. Ele au introdus, în mecanismul nostru politic, fraza goală în locul realităţii. De libertăţile politice se folosesc numai privilegiaţii. Clasele de jos ale societăţii au fost lăsate pradă exploatatorilor de pretutindeni – fiind astfel nevoite să facă faţă concurenţei elementelor străine, strâns legate prin instituţiuni de ajutor mutual şi de protecţiune a fiecăruia de către toţi ceilalţi.

O serie dintre comandamentele strategice ale naţiunii se reflectă, programatic, în documente politice doctrinare elaborate de principalele formaţiuni politice din România. Cu titlu exemplificativ, din respectiva categorie de documente, spicuim formulări precum:

„Libertatea omului fiind cel dintâi drept, noi nu primim intervenirea (nu suntem de acord cu intervenţia n.n.) autorităţilor în exercitarea acestui drept decât pentru a-l proteja şi a-l garanta, oricând el n-are nimic incompatibil cu ordinea publică, cu garanţia şi cu dreptul altuia”⁹⁶⁸.

„Partida liberală trebuie să susţină garantarea şi dezvoltarea în legi pozitive a libertăţilor cuprinse în Constituţiune (adică implicit şi pe cea a comerţului n.n.), înlăturarea oricăror măsuri ce ar tinde a le nimici, a le restrânge sau a le supune la buna voie a puterii”⁹⁶⁹. Căci, „fără un comerciu, fără o industrie prosperă, un stat nu poate înainta; fără căi de comunicaţie şi institute de credit, acelea nu pot prospera.

A construi dar creditul, a completa sistema noastră de şosele şi a chema şi ajutorul vapoarelor, spre a grăbi transporturile, este mijlocul cel mai bun de a înlesni producerea, de a ieftini exportarea produselor noastre”⁹⁷⁰.

„S-a pierdut din vedere (imputarea este adusă guvernării liberale n.n.) că conducerea intereselor generale nu este afacere de sentiment, ci constituie o ştiinţă, şi că baza nestrămutată a acestei ştiinţe este conservarea individualităţii naţionale şi conformarea legilor organice cu gradul de cultură şi cu mijloacele de producţiune ale acestui popor.

Şi, în adevăr, teorii abstracte de cosmopolitism, importate de aiurea, s-au împrăştiat pe nesimţite şi au slăbit, cu încetul, simţul conservării naţionale, aşa de vioi şi de puternic altădată, la români; şi aceste idei, vătămătoare chiar în ţările luminate şi puternice de unde s-au luat (atunci când au fost aplicate prematur n.n.), au devenit un adevărat pericol pentru naţiunea noastră mică şi slabă. Dorinţele de progres şi libertate nechibzuite au introdus, prea adesea, în mecanismul nostru politic, fraza goală în locul realităţii. Ele se mulţumesc cu etichetele instituţiunilor progresului, fără a căuta dacă acele instituţiuni pot rodi la noi, şi cer şi altele, mai costisitoare şi mai neroditoare.

Urmările acestor tendinţe erau lesne de prevăzut: instituţiunile cele mai folositoare au devenit numai o sarcină bugetară, libertăţile publice folosesc numai la câţiva oameni luminaţi; iar pentru marea majoritate a populaţiunilor (cetăţenilor ţării n.n), au devenit de o parte o armă de exploatare a celor (folosită de cei n.n.) mai abili şi mai puţin scrupuloşi, de alta un mijloc de aţâţări şi de discordie între proprietari şi muncitori, cei doi factori principali ai avuţiei naţionale. Clasele de jos ale societăţii; presupuse libere din cauză că avem una din constituţiunile cele mai liberale din Europa – pe când libertatea numai le exploatează, fără ca ele să se bucure de dânsa –, aceste clase au fost lăsate fără protecţiune în prada exploatatorilor de pretutindeni şi în faţa concurenţei elementelor străine, strâns legate prin instituţiuni puternice de ajutor mutual şi de protecţiune a fiecăruia de către toţi ceilalţi. De aceea, meseriaşii români se împuţinează prin oraşe şi sătenii sărăcesc.

Este onoarea conservatorilor, oricare a fost steagul sub care au luptat, de a fi denunţat, totdeauna, aceste tendinţe nesănătoase şi de a fi prevăzut, totdeauna, aceste rezultate fatale”

Eminescu – Drama Sacrificării

Vă punem la dispoziţie cartea: “Eminescu – Drama Sacrificării” de Theodor Codreanu , in format electronic.

Mihai Eminescu – “Scrieri politice”

 Vă punem la dispoziţie cartea: “Mihai Eminescu – “Scrieri politice””, în format electronic.

Testamentul politic al lui Mihai Eminescu

Vă punem la dispoziţie cartea: “Testamentul politic al lui Mihai Eminescu” de Radu Mihai Crişan , în format electronic.

Spre Eminescu

Vă punem la dispoziţie cartea: “Spre Eminescu” de Radu Mihai Crişan , în format electronic.

Cât de retrograd este Mihai Eminescu

Vă punem la dispoziţie cartea: Cât de retrograd este Mihai Eminescu de Radu Mihai Crişan , în format electronic.

1. Marturisitorii romani in fata silniciei “uniate” – pilde vii ce pot deveni oricand actuale
   Am ramas datori, din ziua de Duminica, cu marcarea praznuirii unui adevarat sobor de sfinti romani marturisitori ai dreptei credinte, cu un mesaj foarte actual si util si noua astazi. Este vorba despre Sfintii Cuviosi Marturisitori Visarion si Sofronie, a Sfantului Mucenic Oprea si a Sfintilor preoti Marturisitori Moise Macinic din Sibiel si Ioan din Gales. [...]
2. Meditatie “obscurantista” , adica… ortodoxa despre demoni si lupta impotriva lor
   “Toti diavolii din iad au iesit pe fata pamantului”, ne descrie parintele pustnic Proclu situatia dramatica a lumii de azi. Nu e nevoie numaidecat sa citim ziarele sau sa vedem stirile TV, pentru ca simtim oricum, fiecare pe pielea sa si vedem si in apropierea noastra cum suntem “trecuti ca prin ciur”, cum suntem tot mai zbuciumati, tot mai chinuiti sufleteste si dinauntrul si dinafara noastra, supusi unui tir de ispite si de atacuri ale duhurilor necurate. [...]

Preluate de pe www.razbointrucuvant.ro

,,Nu, categoric nu(;). NICI NICOLAE IORGA ŞI NICI VIRGIL MADGEARU NU AU FOST UCIŞI DE CĂTRE LEGIONARI. De ce? Fiindcă Iorga şi legionarii gândeau la fel! Se completau reciproc întru slujirea intereselor eterne şi legitime ale Neamului! (Parcurgând comparativ, şi fireşte nelimitativ, spre pildă, «Cărticica şefului de cuib» a lui Codreanu şi «Discursuri parlamentare» a lui Iorga, vă dumiriţi îndată.)

Aceea însă, căreia atât Mişcarea Legionară cât şi Nicolae Iorga îi erau profund incomozi, întrucât îi demascau public obiectivele şi acţiunile antiromâneşti, era puterea iudaică. Înstăpânită absolut pe Rusia. Prin lovitura de stat iudeocomunistă din 1917 (Lenin – Ziderblum – precum şi Stalin – Djugaşvili – sunt evrei!).

Aşadar, dacă Evreii ajunseseră stăpânii Statului sovietic, iar N.K.D.V.-ul (K.G.B.-ul) este Organ de Stat, teza potrivit căreia Traian Boieru (şeful asasinilor fizici ai marelui savant Român) era, de fapt, agent sovietic, infiltrat în Mişcare ca membru cu scopul de a o compromite, nu ţine deloc de domeniul fanteziei. Ba dimpotrivă (;)!… Ba dimpotrivă!…

Şi, nota bene: Iorga şi Madgearu au murit asasinaţi de una şi aceeaşi echipă (Traian Boieru)…’’*

Pasaj din cuvântul public adresat de dr. Radu Mihai Crişan domnului profesor Ion Marin Almăjan la data de 15.10.2007.

TEXTUL INTEGRAL AL RESPECTIVULUI CUVÂNT PUBLIC

Stimate Domnule Profesor ION MARIN ALMĂJAN

ÎNTRU DUMNEZEU ÎNAINTE!

Îngăduiţi-mi, vă rog, întâi de toate, să vă mulţumesc. Şi s-o fac din întregu-mi suflet.

Trăire şi Slujire de adevărat Român!: Aşa vă dezvăluiţi inimii mele. Cuvântul ce-l adresaţi iubiţilor ai Dumneavoastră „prieteni şi tovarăşi de drum, de rug”. Cutremurarea lăuntrică pe care o aţi simţit ori de câte ori aveţi în palmă bobul de grâu. Credinţa nezdruncinată întru venirea timpului şi pentru celelalte biruinţi ale Eminescului. Şi-atâtea alte efigii de simţire. De gând…

Mă adresez, iată, eu nevrednicul, Domniei Voastre. De ce? Cu ce îndreptăţire?

Acum puţine zile v-aţi „mărturisit îndoctrinarea dar şi pasiunea(;) pentru istorie”. V-aţi adresat Domnului Profesor Ion Coja. Şi, fără nici o părtinire, sincer, l-aţi întrebat: „i-au omorât legionarii pe I.G. Duca, pe Iorga, pe Madgearu şi pe (Armand) Călinescu? Motivele invocate le ştiu. Sau cel puţin le ştiu pe cele oferite de istoriografia românească. Consideraţi că omorul şi siluirea, batjocura în cazul lui Iorga, pot fi justificate omeneşte, creştineşte şi nu în ultimul caz al dreptăţii?” Adăugând imediat: „Aş fi foarte onorat dacă mi-aţi răspunde”.

N-am cunoştinţă dacă Domnia Sa v-a răspuns. (Chiar dacă m-aş bucura mult s-o fi făcut.) Nici nu-mi arog dreptul de-a vă răspunde eu în locul Dumnealui. (Nu-l am!) Vă vorbesc, aşadar, numai şi numai în nume propriu. Ca de la semen la semen. Ca de la pasionat de istorie la pasionat de istorie. Ca de la român (eu) la Român (Dumneavoastră). Şi vă împărtăşesc strict opinia mea personală. Nimic mai mult . Nimic altceva.

Da, în ce-i priveşte pe I.G. Duca şi Armand Călinescu. Au fost omorâţi de către legionari. (Motivul, care nu mă sfiesc s-o spun le face cinste legionarilor, este lămurit, în chip onest şi documentat, de către cercetători precum Ion Coja – în articolul Nicadorii, publicat în Săptămâna românească, An II, nr. 51, 16-22 noiembrie 2006 – şi Şerban Milcoveanu – în volumul Atentatul din 21 septembrie 1939 contra lui Armand Călinescu şi epoca 1930-1950, Editura TCM Print, Bucureşti, 2004 -).

Nu, categoric nu, în privinţa celorlalte două personalităţi. Nici Nicolae Iorga şi nici Virgil Madgearu nu au fost ucişi de către legionari. De ce? Fiindcă Iorga şi legionarii gândeau la fel! Se completau reciproc întru slujirea intereselor eterne şi legitime ale Neamului! (Parcurgând comparativ, şi fireşte nelimitativ, spre pildă, «Cărticica şefului de cuib» a lui Codreanu şi «Discursuri parlamentare» a lui Iorga, vă dumiriţi îndată.)

Aceea însă, căreia atât Mişcarea Legionară cât şi Nicolae Iorga îi erau profund incomozi, întrucât îi demascau public obiectivele şi acţiunile antiromâneşti, era puterea iudaică. Înstăpânită absolut pe Rusia. Prin lovitura de stat iudeocomunistă din 1917 (Lenin – Ziderblum – precum şi Stalin – Djugaşvili – sunt evrei!).

Aşadar, dacă Evreii ajunseseră stăpânii Statului sovietic, iar N.K.D.V.-ul (K.G.B.-ul) este Organ de Stat, teza potrivit căreia Traian Boieru (şeful asasinilor fizici ai marelui savant Român) era, de fapt, agent sovietic, infiltrat în Mişcare ca membru cu scopul de a o compromite, nu ţine deloc de domeniul fanteziei. Ba dimpotrivă Domnule Profesor!… Ba dimpotrivă!…

Şi, nota bene: Iorga şi Madgearu au murit asasinaţi de una şi aceeaşi echipă (Traian Boieru)…

Cu cele mai alese sentimente de admiraţie şi recunoştinţă,

Radu Mihai Crişan

Bucureşti,

15 octombrie 2007

CUPRINS

• Prefaţă
• CAPITOLUL 1 – În spatele oglinzii
• CAPITOLUL 2 – Înainte de început
• CAPITOLUL 3 – Însemnările de la Gilot
• CAPITOLUL 4 – Spionul cu masca de fier
• CAPITOLUL 5 – Sabia nucleară a lui Ghedeon
• CAPITOLUL 6 – Răzbunătorii
• CAPITOLUL 7 – Spionul gentleman
• CAPITOLUL 8 – ORA si monstrul
• CAPITOLUL 9 – Bani murdari, sex si minciuni
• CAPITOLUL 10 – O legătură periculoasă
• CAPITOLUL 11 – Alianţe păgâne
• CAPITOLUL 12 – Binecuvântaţi fie spionii
• CAPITOLUL 13 – Legături africane
• CAPITOLUL 14 – Bomba cameristei
• CAPITOLUL 15 – Caricaturistul dispensabil
• CAPITOLUL 16 – Spioni în nisip
• CAPITOLUL 17 – Bunglegate
• Despre sursele de inspiraţie
• Bibliografie
• Anexe
• Note

PREFAŢĂ

Motto
Ar trebui să înceteze fabricarea de legende în jurul Mossad-ului. Noi doar am muncit mai mult şi am strâns mai multe informaţii decât alţii. Nici o altă ţară din lume nu a avut o atât de presantă nevoie de un serviciu secret eficient. Pentru noi este o problemă de supravieţuire.

ISSER HAREL

MOSSAD-ul este unul dintre cele mai faimoase servicii secrete (de Informaţii sau spionaj) din lume. Exegeţii îl consideră ca pe un nou venit în spionajul modern în care, rapid, a urcat în ierarhia calităţii până la nivelul de vârf, reprezentat de serviciile american (CIA), sovietic (KGB), francez (SDECE) îşi britanic (MI5), acolo unde n-a mai ajuns decât “Serviciul Secret Chinez” (”Direcţia pentru probleme sociale” plus “Direcţia de informaţii militare”, si cunoscute în bloc sub denumirea occidentală de cod – Fenixul Roşu). Evreilor le place să considere că originile MOSSAD-ului se află în timpul exodului lor din Egipt, acum 3.300 de ani. Moise, spune Tora, a ales câte un tânăr din cele 12 triburi şi i-a trimis în Ţara Făgăduinţei (Canaan – Palestina – Israel) să afle ce bogăţii sunt acolo, ce forţe de apărare au filistenii, cum s-ar putea pătrunde în oraşele fortificate. Printre strămoşii biblici ai agenţilor MOSSAD se afla şi frumoasa Judith care a pătruns în tabăra şi cortul generalului asirian Holofern, căruia i-a tăiat capul cu propria-i sabie (poate prin anii 350 î.e.n.).

Dincolo de mitologie, la originea MOSSAD-ului se află “Sherut Yediot” -Serviciul de informaţii al Agenţiei evreieşti din Palestina (1929-1940), transformat în 1940 în Sherut ha Yediot ha-Artzit – Serviciul naţional de informaţii, pe scurt SHAI, însărcinat cu interogarea evreilor care, din toata lumea veneau în Palestina. SHAI a obţinut succese însemnate infiltrând oameni în serviciile Administraţiei britanice a Palestinei, vârful său de activitate fiind considerat depistarea în 1948 a unei mari tranzacţii de arme între Cehoslovacia si Siria si, mai ales, capturarea vasului care transporta acele arme, ceea ce a dublat forţa de foc a evreilor în primul lor război cu arabii.

După naşterea statului Israel, în anii 1949-1952, primul ministru David Ben Gurion a creat sistemul actual al serviciilor secrete israeliene, pornind de la principiile supravieţuirii statului evreu într-un mediu arab ostil, combaterii unei intense activităţi interne de destabilizare, antistatale si antisociale, desfăşurată de palestinieni pe teritoriile controlate de Israel, urmăririi si pedepsirii criminalilor nazişti vinovaţi de holocaust si teroriştilor arabi, oriunde s-ar fi aflat ei pe glob, obţinerii unor înalte tehnologii militare puse sub embargo pentru statul evreu, cunoaşterii opiniilor guvernamentale si publice faţă de cauza poporului evreu atât în ţările duşmane cât şi în cele aliate, mai ales în S.U.A., şi sprijinirii comunităţilor evreieşti din Diaspora. Aşa s-au născut SHABACK – “Serviciul de securitate internă”, AMAN – “Serviciul de informaţii militare”, “Departamentul de cercetare şi documentare” al Ministerului de Externe, “Departamentul de Investigaţii” al Poliţiei israeliene şi, mai ales, “Institutul pentru operaţii speciale si culegere de informaţii” (ha-Mossad le-Modiin ule-Tafkidim Meyuhadim), pe scurt MOSSAD.

În ordinea de zi care anunţa crearea noii agenţii guvernamentale scria, între altele: “Pentru statul nostru, care de la înfiinţare a fost înconjurat de duşmani, serviciile secrete reprezintă prima linie de apărare. Deoarece suntem situaţi în inima Orientului Apropiat, unde schimbările violente şi instabilitatea sunt specifice, trebuie să învăţăm foarte bine cum aflam ce se întâmplă în jurul nostru”.
Până la a deveni, poate cel mai bun serviciu secret din lume, MOSSAD-ul a parcurs un drum dificil pe care jaloanele s-au numit: pregătire, studiu, analiză şi reanalizare, din nou pregătire şi în fine verificare înainte de executarea oricărei operaţii.Dintre toate serviciile secrete din lume, MOSSAD-ul este singurul care se consideră şi se autodefineşte ca “Institut”, adică un centru academic de spionaj care sub deviza “câştigă războiul prin cunoaştere şi isteţime!” oferă specialiştilor săi cea mai aspră dar si cea mai performantă scoală de pregătire.

Candidaţii la statutul de ofiţer MOSSAD sunt recrutaţi întotdeauna dintre cei care, în serviciul militar regulat au avut rezultate foarte bune. Apoi ei sunt supuşi la repetate teste medicale, fizice şi psihice, inclusiv la interogatoriul cu detectorul de minciuni. In faza următoare sunt puşi să completeze chestionare extrem de complexe si dau examene de limbi străine, pe care trebuie să le vorbească perfect. Dacă pică la un singur test din toate acestea sunt eliminaţi automat, în clipa admiterii în “Academie” primesc un nume conspirativ si o nouă identitate, pe care sunt obligaţi să si-o însuşească si s-o utilizeze curent. La MIDRASHA (Academia MOSSAD-ului) cursanţii locuiesc ca într-o staţiune si sunt trataţi ca nişte turişti care stau la hotel.Academia nu foloseşte Drofesori ci specialiştii cei mai buni ai MOSSAD-ului. La fiecare trei luni studenţii sunt testaţi cu detectorul de minciuni refuzul de a se supune la un (test îi dă conducătorului de curs dreptul (teoretic) de a-l împuşca pe rebel.

Dintre materiile teoretice care se studiază la MOSSAD, cea mai importantă, dar si cea mai dificilă este NAKA- sistemul descrierea rapoartelor în MOSSAD, In care pentru fiecare subiect nu se admite decât o singură propoziţie, mesajul cu mai multe teme urmând a fi divizat în mai multe mesaje standard purtând numere de cod diferite. NAKA este extrem de important deoarece principala activitate şi misiune a MOSSAD-ului constă în culegerea de date, în transmiterea, interpretarea si valorificarea acestora.

Pregătirea militară a agenţilor include cunoaşterea tuturor tipurilor de arme şi armate, a structurilor militare ale ţărilor vecine Israelului, a politicii, religiei şi a organizării lor sociale, în afară de NAKA si pregătirea militară, cadeţii MOSSAD-ului mai studiază contrainformaţiile si acoperirea. La lecţiile practice ei învaţă cum să se comporte în societate, la masă, într-un salon oficial sau în cel mai select restaurant de pe glob, să recunoască vinurile bune etc.

Din a doua lună petrecută în Academie, cadeţii primesc arme. Ofiţerii din MOSSAD au în dotare pistoale Beretta, arma ideală prin dimensiuni şi calitate. Antrenamentele de trageri se efectuează într-o sală de tir amenajată ca si cum ar fi un coridor de hotel unde uşile se pot deschide oricând pentru a lăsa să apară profilul unui posibil duşman care trebuie anihilat.

La capătul unui an si jumătate cei care absolvă aceste cursuri devin un fel de ucenici si nu agenţi plini (katsa). Ei mai au de parcurs un nou ciclu de studii practice la Cartierul General al MOSSAD-ului, trecând pe rând prin fiecare departament si învăţând să opereze pe computer în bazele de date ale serviciilor secrete. După încă sase luni, tinerii agenţi sunt repartizaţi în secţiile MOSSAD-ului, începând munca propriu-zisă.

Cartea pe care o înfăţişăm azi cititorului român este cea mai completă şi actuală radiologie a MOSSAD-ului şi, dacă ea are vreo hibă, aceasta constă în faptul că autorul a renunţat la aspectele “nespectaculoase” – istorie, organizare, terminologie, etc. pentru a prezenta personaje şi acţiuni într-o manieră atrăgătoare si totuşi impecabilă din punct de vedere ştiinţific, în ceea ce ne priveşte am căutat să completăm conţinutul prin date sintetice cuprinse parţial în anexe, parţial în note şi, în cea mai mică măsură, si în acest “cuvânt înainte”, intitulat poate prea pretenţios “prefaţă”. înainte de a da cuvântul “spionilor lui Gideon” mai evidenţiem faptul că MOSSAD-ul nu racolează, ca alte servicii secrete, aventurieri sau voluntari care vor să devină eroi, ci, cum spunea unul dintre părinţii agenţiei, Isser Harel, oameni, “cinstiţi, fideli, loiali, si patrioţi”, gata “să se consacre unor misiuni periculoase”. O altă particularitate constă în faptul că MOSSAD-ul îşi găseşte oamenii în rândurile tineretului evreu din întreaga lume. în acest caz exemplul cel mai bun, pentru că este cel mai cunoscut, este evreo-canadianul Victor Ostrovski, care a părăsit MOSSAD-ul si a scris despre el în termeni mai puţin binevoitori, atât cărţi documentare cât si romane. El nu este decât un exemplu dintr-o mulţime de evrei cu cetăţenie neisraeliană care optează să lucreze în MOSSAD dintr-un sentiment de solidaritate al evreilor de pretutindeni cu statul Israel. Fondatorul acestuia, Ben Gurion spunea despre evrei că “Toţi trebuie să ajute Israelul, chiar dacă ţara lor adoptivă este sau nu de acord” iar un lider al comunităţii evreilor-americani era de părere că: “Nu are nici o importanţă dacă v-aţi hotărât sau nu să emigraţi în Israel. Datoria voastră este să slujiţi interesele poporului evreu şi dincolo de graniţele Israelului”. Aşa se face că agenţii MOSSAD-ului au contribuit la câştigarea războaielor Israelului cu ţările arabe învecinate, au provocat căderea unor demnitari si chiar a unor întregi guverne străine, au “semnat” unele dintre cele mai numeroase si mai spectaculoase pagini ale spionajului tehnologic si economic mondial, au generat o bogată literatură si au născut o legendă: LEGENDA MOSSAD. Niciodată în Israel MOSSAD-ul nu a fost privit cu suspiciune si nimănui nu i-a fost ruşine să lucreze în sau să colaboreze cu MOSSAD-ul. Cităm dintr-o mult mai bogată listă de nume pe Haim Herzog, ajuns apoi preşedintele ţării, Ytzhak Rabin, Ytzhak Shamir si Ehud Barak, fiecare ajungând prim-ministru si ministru al apărării şi David Kimche, viceministru de externe. In lume, MOSSAD-ul s-a făcut remarcat prin acţiuni unice si nu de puţine ori inovatoare în tacticile si tehnicile luptei antiteroriste. Cine nu ştie azi că MOSSAD-ul a furat, în beneficiul Israelului si Statelor Unite, un avion MIC 21 din Siria. MOSSAD-ul a cumpărat o rachetă franceză Exocet din Chile si a pus mâna, din Franţa, pe planurile avionului Mirage. Acelaşi “institut” a procurat clandestin combustibil nuclear pentru reactorul israelian de la Dimona şi a pregătit operaţiunea cu nume de cod “Babilon” privind bombardarea reactorului nuclear irakian. Cine nu a admirat “Operaţiunea Moise” de salvare a falashilor etiopieni, capturarea în Argentina a criminalului de război nazist Adolf Eichmann sau anihilarea comandoului terorist care reaproviziona un avion plin cu ostatici pe aeroportul ugandez Entebbe. Câteva dintre aceste episoade le veţi regăsi cu detalii surprinzătoare în această “Istorie secretă a MOSSAD-ului”, al cărei autor, , a avut contacte directe cu personaje precum Isser Harel, fost şef al MOSSAD-ului dar şi al “Serviciului de Securitate Internă” – SHIN BETH, Rafael Eitan, fost şef al LAKAM, Meir Amit care a fost, prin cumul, director si la MOSSAD si la AMAN, sau William Casey, fost director la CIA. Pe parcursul celor 17 capitole ale acestei cărţi veţi găsi o cazuistică bogată, de la moartea prinţesei Diana si spionarea activităţilor interne ale preşedintelui Clinton la Casa Albă, până la uciderea lui Abu Nidal, atotputernicul lider terorist palestinian. Veţi putea “vedea” dedesubturile complicatelor relaţii ale triunghiului Israel-OEP-Vatican sau ale modului în care MOSSAD-ul a concurat “Serviciul Secret Chinez” în Africa, pentru ca apoi să colaboreze cu acesta la neutralizarea activităţilor africane ale KGB-ului si la eliminarea de pe pieţele locale a CIA în fine, veţi afla cum pot colabora serviciile secrete ale unor ţări arabe cu MOSSAD-ul si cum acesta le face servicii unor lideri arabi de primă mărime.

In încheiere nu pot decât să vă recomand o lectură foarte atentă si o privire printre rânduri a acestei remarcabile cărţi politice care vine să se alăture în colecţia “LUMEA ÎN CARE TRĂIM” celor despre “CIA”, “Mafia”, “Legiunea Străină”, “FBI”, “Războiul Sfânt”, “Carlos Şacalul” sau “Vatican” si să preceadă multe altele dintre care nu voi cita decât “Sabia lui Allah” – despre siitism, “Triadele” -despre mafiile chinezeşti din întreaga lume, “Biserica Galbenă” – despre lamaismul himalaian, “Tsahal” – despre armata israeliană, de la miliţiile populare până la arma atomică, “Ibn al Saud” – despre formarea si devenirea Arabiei Saudite, “Puterea si banii” – despre dimensiunile reale ale influentului Wall Street Journal, toate în pregătire la Editura ALLFA din grupul editorial ALL, tot în această colecţie.

“LUMEA ÎN CARE TRĂIM” este globală, dinamică, surprinzătoare, plină de pericole si de sfidări, unică, promiţătoare, stresantă, bună si rea deopotrivă. Ea este lumea pe care o merităm, una vie, colorată, diversă si palpitantă, în care ne regăsim permanent. Ea este a noastră. Este pur si simplu “LUMEA ÎN CARE TRĂIM”.

VICTOR IONESCU

Continuare:  http://bisericasecreta.wordpress.com/2007/10/06/mossad-de-gordon-thomas/#more-268

Recomandari:

• Mossad – “By way of deception” (”prin înşelăciune”)

• Industria Holocaustului

Pe baza eforturilor depuse de fostul vice-presedinte al SUA, Al Gore (foto), in domeniul climatic, organizatia pentru acordarea Premiului Nobel a considerat de cuviinta sa-i acorde, saptamana trecuta, Premiul Nobel pentru Pace, cu ocazia ceremoniei anuale de decernare a premiilor, care a avut loc la Stockholm. Multi comentatori si-au exprimat sentimentul de groaza fata de denigrarea celorlalti laureati ai Premiului Nobel pentru Pace, prin acordarea lui acestui personaj corect politic, care nu indeplineste nici un criteriu pentru a se bucura de acesta recunoastere. De fapt, potrivit declaratiilor unor lideri pro-vita, sprijinul acordat de Gore avortului si depopularii planetei il fac cu atat mai nepotrivit pentru Premiul Nobel.

Potrivt testamentului lui Alfred Nobel, scopul premiilor este de a acorda onorurile meritate „persoanei care a realizat cea mai buna sau cea mai consistenta munca in folosul fraternitatii intre natiuni, pentru abolirea sau reducerea armatelor permanente si pentru sustinerea si promovarea congreselor de pace”. Multi observatori cred ca e greu de inteles cum de scenariul extrem si alarmist al lui Al Gore in privinta mult-disputatelor schimbari climatice si sustinerea pe care el o acorda avortului si politicilor de „planificare familiala” (a se citi depopulare) s-ar potrivi scopului enuntat de Alfred Nobel.

In afara de faptul ca presupusele cercetari climatice ale lui Gore sunt percepute critic de multi oameni de stiinta din lume, conservatorii nu s-au aratat surprinsi cand teoria incalzirii globale a devenit o unealta a miscarii pentru controlul populatiei la nivel global. Inca din 1997, domnul Gore sustinea ca schimbarile climatice au loc pentru ca „tarile lumii a treia produc prea multi copii si prea repede… E vremea sa ignoram controversele privind planificarea familiala si sa oprim cresterea necontrolata a populatiei”.

Gore a ramas fidel parerii sale ca o femeie are dreptul sa-si omoare copilul nenascut, declarand in timpul campaniei electorale din 2000 ca „voi apara dreptul femeii de a alege, indiferent de consecintele economice. Nu voi lasa ca Roe vs. Wade (procesul care a adus legalizarea avorturilor in SUA, in 1973) sa fie anulat”.

Alimentate de afirmatiile lui Gore, ca incalzirea globala este provocata in mare masura de oameni si in special de suprapopulare, agentiile de planificare familiala si control al populatiei se folosesc acum de acest argument pentru a-si justifica cererile de implementare a masurilor extreme de depopulare.

In timpul acordarii premiului, Gore a spus: „Ne confruntam cu o adevarata urgenta la nivel planetar. Criza climatica nu este o problema politica, este o provocare morala si spirituala pentru intreaga omenire”.

Pe de alta parte, ultima laureata a Premiului Nobel pentru Pace si candidata la canonizare, maica Tereza din Calcutta, bine documentata in probleme spirituale, a spus despre avort: „Orice tara care accepta avortul nu isi invata cetatenii sa iubeasca, ci sa utilizeze violenta pentru a obtine ce vor. De aceea, avortul este cel mai mare distrugator al iubirii si al pacii”.

Cunoscut ca una dintre cele mai influente si pacifiste persoane din ultimul secol, Papa Ioan Paul al II-lea a avertizat miscarea pentru „dreptul” la avort in privinta „pericolului pe care il reprezinta interpretarea falsa a drepturilor omului prin desconsiderarea realitatii naturii umane, care poate duce regimurile democratice la totalitarism”.

Potrivit textului care insotea Premiul Nobel pentru Pace, „domnul Gore este probabil singurul individ care a depus cele mai mari eforturi pentru a asigura o mai buna intelegere la nivel global a masurilor care trebuie luate [in privinta schimbarilor climatice]”. Dar se pare ca Gore a fost acuzat ca ar fi prezentat date incorecte si argumete manipulative pentru a-si sustine teoriile apocaliptice despre schimbarile climatice. Saptamana trecuta, un judecator britanic a decis ca filmul lui Al Gore, „Un adevar incomod”, contine nu mai putin de 9 erori stiintifice, comise in contextul „alarmismului si exagerarii”.

Acordarea unui premiu atat de prestigios si semnificatia ironica a cuvintelor din textul atasat, in numele „pacii”, sunt inevitabil opuse naturii violente a „masurilor” pe care Gore le propune, si anume avortul. Avotul este o procedura violenta care presupune sfasierea unui copil, de viu, in pantecele mamei. In China, avorturile fortate cu brutalitate sunt ceva obisnuit, iar in multe alte tari femeile sunt presate de guverne, familii, prieteni si parteneri sexuali sa-si ucida copiii prin avort. Pe langa avort, adeptii depopularii aplica natiunilor si alte masuri cum ar fi sterilizarea fortata sau incurajata, penalitatile pentru cei care au mai mult de un copil, ajutorul financiar scazut pentru familiile cu copii, denigrarea calitatii de mama, amenintarile cu retragerea ajutoarelor straine si alte strategii, ignorand complet drepturile, traditiile si dorintele oamenilor. (B.G. – Novopress Romania)

Asediu in cetatea cu sfinte

- Ctitorita de Preasfintitul Ioan Selejan, episcopul Harghitei si al Covasnei, manastirea de maici de la Izvorul Muresului e unul din rarele semne ca tinuturile strabatute de Olt si de Mures ar mai fi romanesti. Haina calugareasca e adesea un simbol al martiriului moral -

         Nu departe de locul in care Oltul si Muresul izvorasc impreuna, pregatindu-se de lunga calatorie prin Transilvania, straluceste in soare o manastire de o frumusete care Il face sa lacrimeze chiar si pe Dumnezeu. Curata si alba ca o mireasa purtata catre altar, impodobita cu flori si cu diadema albastra a cerului asezata pe crestet, un singur lucru pare in preajma ei de neinteles: braul de ziduri care o inconjoara, aparand-o parca de o primejdie – sute de tone de piatra groasa, fortificata, cladita asemenea cetatilor medievale. De cine sa apere aceste ziduri inalte, pe cele douazeci si sase de maicute adunate in obstea Manastirii Izvorul Muresului? Cum ar putea cineva sa le atace pe aceste fetiscane abia iesite din jocurile copilariei, care isi inchina cu atata smerenie viata lui Hristos? Manastirea e inconjurata de hectare intregi de poieni si padure, un adevarat domeniu regesc, strabatut doar de pasari, de lumina stralucitoare a zilei si de cate un urs ratacit. Dar nu de salbaticiunile din paduri au maicutele a se teme, ci de salbaticiunile cu chip omenesc. Suspinand intre ele, isi amintesc si acum seara aceea tihnita cand, plimbandu-se pe aleile inflorite, dupa istovitoarele ascultari ale zilei, portile cele inalte au fost izbite in laturi si cateva masini au intrat in viteza, cu farurile aprinse, strivind sub roti curtea curata si dereticata de mana lor. S-au napustit apoi asupra calugaritelor, prefacandu-se ca le calca, in bataie de joc, fugarindu-le care incotro, injurandu-le cu patima si cu ura in limba lui Attila. Inspaimantate, monahiile s-au retras impreuna in mijlocul curtii, rugandu-se si plangand. Pana atunci, unele dintre ele nu aflasera ca fiarele din padure sunt adesea mai blande ca oamenii. In clipa aceea, din capatul aleii, din indepartata cladire a staretiei, a pornit spre locul dezastrului un barbat. Calugar cu trup de razboinic, cu barba si vesmant cenusii, a inchis portile grele ale manastirii si, zavorandu-le, s-a intors cu fata spre intrusi. Era parintele si duhovnicul lor, Preasfintitul Ioan Selejan, Episcopul Harghitei si Covasnei, ctitor si aparator al tuturor manastirilor romanesti din aceasta uitata parte de tara: “Ce doriti, frati crestini? Nu stiti romaneste? Prea bine.” Si, inaltandu-si bastonul cu maciulie de argint, le-a strigat unor oameni veniti la munca la manastire: “Mai, baieti, ia aduceti niste benzina, sa aruncam pe masinile astea!” “Iertati parinte!.”, a implorat capetenia agresorilor, amintindu-si subit graiul locului. “Ne-am luat prea tare cu bautura!” A fost iertat crestineste, dar la putina vreme s-a intamplat ca Dumnezeu insusi l-a pedepsit pe omul acela: a cazut de pe casa, rupandu-si trupul si oasele. In ziua cand agoniza in spital, maicile de la Izvorul Muresului l-au pomenit in rugaciuni, la Sfanta Liturghie.
         A fost insa doar inceputul. Alti si alti urmasi ai lui Attila au scris cu vopsea cuvinte spurcate pe zidurile manastirii sau indemnuri razboinice: “Afara de pe pamantul secuiesc!”. Nici una dintre monahii nu a scapat fara sa fie injurata si umilita. Politia de la Vosloveni e departe, vine cu intarziere si, mai ales, doar cand vrea. Vosloveni e singurul sat romanesc, pierdut intr-o mare de ungurime, la fel ca si Manastirea Izvorul Muresului. Un loc uitat, pe care guvernantilor de la Bucuresti le e mai usor sa il taie de pe harta cu pixul decat sa-i asculte durerile. 

Continuare: http://www.formula-as.ro/reviste_530__199__.html

Autor: A. Isidor

ÎN VREMURILE de demult alegerea unui ierarh al bisericii, episcop, mitropolit sau patriarh se făcea de către popor şi cler, după vrednicia duhovnicească a celui avut în vedere. În „Vieţile Sfinţilor”, în „Proloage” sau în „Pateric” găsim o mulţime de exemple, în care plăcuţi ai lui Dumnezeu erau chemaţi, rugaţi, imploraţi şi numai după îndelungi insistenţe primeau respectiva demnitate. Mai de fiecare dată considerându-se nevrednici de o asemenea lucrare şi din smerenie, fugeau în pustie şi refuzau cu lacrimi, acceptând doar într-un târziu să devină păstori, din dragoste pentru Dumnezeu şi pentru turma cea cuvântătoare.

În ziua de astăzi demnităţile sunt dorite, râvnite, disputate, cumpărate, din arsenalul luptei electorale nelipsind nici un argument şi nici o armă: nici promisiunile, nici şantajul, nici minciuna, nici presiunile, nici corupţia, practic nici una din armele îndeobşte cunoscute a fi ale politicii.

De ce oare? Cum poţi să candidezi pentru un scaun de episcop, mitropolit sau patriarh? Şi mai ales cum să desfăşori o campanie, la lumina zilei sau în ascuns, la adăpostul întunericului, ca şi cum Biserica ar fi organizaţie lumească sau un partid politic?

Sunt întrebări la care cu greu se poate găsi răspuns, la care doar conştiinţa celor în cauză poate răspunde. Conştiinţa şi Judecata lui Dumnezeu.

Continuare: http://ro.altermedia.info/religietraditii/habemus-patriarh_7771.html#more-7771

Mai cititi si <<Codul gadarinean al “Sanctitatii Sale”, dracul majestatii>> 

Link: http://groups.yahoo.com/group/easternorthodoxforum/message/19885

Ce nu scrie presa despre moartea lui Antonie Iorgovan.

Declaratia sa inainte de moarte:

“Am fost iradiat!”

Tumoarea maligna la pancreas a lui Antonie Iorgovan, diagnosticata acum un an, s-a extins, medicii afirmind ca, in acest moment, cancerul s-a generalizat. Cu doar citeva luni in urma, Iorgovan se bucura ca a reusit sa invinga intrucatva boala. Se zvoneste ca senatorul ar fi marturisit, in cadrul unei discutii cu citeva colege din Parlament, ca a cistigat, macar episodic, o batalie grea. Era bucuros de victoria sa in fata cancerului, dar, in acelasi timp, era convins ca nu boala il rapune treptat, ci complotul criminal. “Ma bucur ca inving nu boala, ci raul pe care mi l-au facut altii” – ar fi marturisit Iorgovan.

Intrebat de colege ce vrea sa spuna, de fapt, prin aceste cuvinte, senatorul a explicat ca e constient de faptul ca o astfel de boala este fatala. In cele din urma, senatorul ar fi pus punctul pe “i”: “Pai nu vi se pare ciudat ca toti care am fost la revolutie avem acum pro-bleme? Cu toti se intimpla ceva rau. M-au iradiat!”

Iorgovan a spus, in cadrul unui talk-show la B1TV, ca medicii care l-au tratat l-au informat ca boala sa a fost provocata de iradiere. “Boala mea, dupa toate calculele doctorilor, a plecat de la o iradiere… Deci, candva, mi s-a pus o bucatica de uraniu, nu mai mult, am intrebat si eu cit trebuie… atat, o bucata de uraniu, pe care ti-o pot atasa pe un scaun cind te duci la o conferinta”.(Surse: VIP, B1TV) 31/01/2007

CITITI MAI MULT AICI…

Ce nu scrie presa zilei – IORGOVAN INAINTE SA MOARA: “AM FOST IRADIAT!”

Antonie Iorgovan, 2006

Antonie Iorgovan, 2007

“Ori eu, ori ei. Am constituit consiliul de onoare care va judeca toate cazurile. Daca debarcarea lui Nastase nu este urmata si de alte debarcari, nu am facut nimic. Gasca patatilor, asa cum ii spun eu, ar fi bine sa-si pregateasca glontul pe teava, ca numai asa ma vor putea opri. Ar trebui sa-si anunte killerii ca de acum incolo va fi care pe care”

Senatorul PSD Antonie Iorgovan a murit in urma unui “cancer galopant”, care l-a transformat intr-un an, dintr-un om corpolent intr-o stafie. Decesul senatorului Antonie Iorgovan s-a produs joi dimineata, in jurul orei 3, la o clinica din Viena, in urma unui stop cardio-respirator pe fondul unui cancer de pancreas. Iorgovan a parasit pe 29 septembrie Spitalul Universitar de Urgenta din Bucuresti pentru a pleca la o clinica din Austria, la cererea sa.

“Eu nu l-am facut homosexual pe Ilie Sarbu. Evident ca nu-l vedeam la homosexuali, dar categoric mi s-a confirmat ca este mason. Pai, daca este mason si Frunzaverde este tatal lor si ei merg in genunchi, cum pot ei sa fie vreodata adversari politici si sa sara la gatul lui Frunzaverde?”

Cititi mai jos supozitia lui Iorgovan privind moartea sa: IRADIAT! IRADIAT

Tumoarea maligna la pancreas a lui Antonie Iorgovan, diagnosticata acum un an, s-a extins, medicii afirmind ca, in acest moment, cancerul s-a generalizat. Cu doar citeva luni in urma, Iorgovan se bucura ca a reusit sa invinga intrucatva boala. Se zvoneste ca senatorul ar fi marturisit, in cadrul unei discutii cu citeva colege din Parlament, ca a cistigat, macar episodic, o batalie grea. Era bucuros de victoria sa in fata cancerului, dar, in acelasi timp, era convins ca nu boala il rapune treptat, ci complotul criminal. “Ma bucur ca inving nu boala, ci raul pe care mi l-au facut altii” – ar fi marturisit Iorgovan.

Intrebat de colege ce vrea sa spuna, de fapt, prin aceste cuvinte, senatorul a explicat ca e constient de faptul ca o astfel de boala este fatala. In cele din urma, senatorul ar fi pus punctul pe “i”: “Pai nu vi se pare ciudat ca toti care am fost la revolutie avem acum pro-bleme? Cu toti se intimpla ceva rau. M-au iradiat!”

Iorgovan a spus, in cadrul unui talk-show la B1TV, ca medicii care l-au tratat l-au informat ca boala sa a fost provocata de iradiere. “Boala mea, dupa toate calculele doctorilor, a plecat de la o iradiere… Deci, candva, mi s-a pus o bucatica de uraniu, nu mai mult, am intrebat si eu cit trebuie… atat, o bucata de uraniu, pe care ti-o pot atasa pe un scaun cind te duci la o conferinta”.(Surse: VIP, B1TV) 31/01/2007

Nastase si sustinatorii sai – o gasca de homosexuali

de Marius Pirlea , Beatrice Nechita Senatorul PSD Antonie Iorgovan a afirmat ca din gasca lui Nastase fac parte deputatul Eugen Bejinariu, fostul ministru al agriculturii Ilie Sarbu, fostul secretar general al guvernului Serban Mihailescu, fostul ministru al turismului Dan Matei Agathon, presedintele CJ Vrancea, Marian Oprisan, si Gabriel Oprea. Senatorul PSD Antonie Iorgovan a facut, vineri, la Craiova declaratii incendiare, tinta principala fiind fostul premier Adrian Nastase.

Iorgovan a declarat, intr-o conferinta de presa, sustinuta dupa lansarea cartii sale “Tratat de drept administrativ”, ca Adrian Nastase isi alegea oamenii dupa anumite criterii, printre acestea numarandu-se “apartenenta la homosexualitate si masonerie”. “Demisia lui Nastase este o demisie intarziata.

Ar fi trebuit sa se produca mai de mult. Demisia lui Nastase este inceputul sfarsitului pentru anumiti oameni si un anumit mod de a face politica in PSD si in alte partide. Nastase si gasca lui sunt expresia de cumetrie dintre politica si matusa Tamara. ”

“Este exact ceea ce nu trebuia sa existe ca imagine pentru social-democratie. Criteriul de apartenenta la aceasta gasca a fost in primul rand homosexualitatea, in al doilea rand – masoneria si in ultimul rand – infractionalitatea. Cum pot fi numite persoanele care se ocupa cu traficarea functiilor, daca nu infractori”, a spus Iorgovan. “Criteriul de promovare in gasca era homosexualitatea. Acesta nu ar fi fost relevant din punct de vedere politic, dar e relevant pentru ca au ascuns aceste lucruri”, a punctat Iorgovan.

Senatorul PSD a afirmat ca din gasca lui Nastase fac parte deputatul Eugen Bejinariu, fostul ministru al agriculturii Ilie Sirbu, fostul secretar general al guvernului serban Mihailescu, fostul ministru al turismului Dan Matei Agathon, presedintele CJ Vrancea, Marian Oprisan, si Gabriel Oprea.

Iorgovan a spus ca toti acestia ar trebui sa se retraga din partid. “Ori eu, ori ei. Am constituit consiliul de onoare care va judeca toate cazurile. Daca debarcarea lui Nastase nu este urmata si de alte debarcari, nu am facut nimic.

Gasca patatilor, asa cum ii spun eu, ar fi bine sa-si pregateasca glontul pe teava, ca numai asa ma vor putea opri. Ar trebui sa-si anunte killerii ca de acum incolo va fi care pe care”, a conchis Iorgovan. (Hotnews, Adevarul)

Sedinta despre “homosexualii din PSD”

“Homosexualii lui Nastase” sar la gitul lui Antonie Iorgovan. Geoana il ameninta cu represalii pe controversatul senator PSD, iar acesta face un pas inapoi

Acuzatiile senatorului PSD Antonie Iorgovan, potrivit caruia Adrian Nastase se afla in fruntea unei “gasti” al carei criteriu de apartenenta “a fost homosexualitatea, masoneria si infractionalitatea”, au agitat si mai tare apele involburate din PSD. Deputatul PSD de Suceava, Eugen Bejinariu, nominalizat impreuna cu Ilie Sirbu, Gabriel Oprea, Dan Matei Agaton si Serban Mihailescu, sustine ca senatorul Antonie Iorgovan, este “o lichea politica”, aratind ca acesta “mai vorbeste in calitate de membru PSD” doar ca urmare a ingaduintei de care a dat dovada Adrian Nastase. Bejinariu a ca “Iorgovan este o lichea politica, cu palmares in activitatea de destabilizare a organizatiilor judetene, cum sunt cele din Prahova sau Caras Severin”. Vicepresedintele PSD Ilie Sirbu a declarat ca, daca Antonie Iorgovan va prezenta dovezi prin care sa ateste acuzatiile pe care i le-a adus ca ar fi homosexual, mason sau infractor, va parasi PSD, in caz contrar Iorgovan fiind cel care va trebui sa plece din partid. La rindul sau, liderul PSD, Mircea Geoana, s-a declarat “profund indignat” de declaratiile lui Antonie Iorgovan, precizind ca acestea vor fi discutate in cadrul sedintei de astazi a Biroului Permanent al partidului. Iorgovan a intors-o ca la Ploiesti Senatorul PSD a respins simbata “interpretarea” data declaratiilor sale precizind ca n-a vorbit despre Nastase ca persoana, “ci despre o filozofie, o mentalitate, un stil de lucru, o realitate a guvernarii, legata de Nastase”. Antonie Iorgovan a sustinut ca, de fapt, prin afirmatiile sale a atacat doar un stil de promovare a oamenilor in sferele decizionale esentiale, bazat pe servilism. El a precizat ca nu l-a facut pe Nastase homosexual, ci a spus doar ca “este de notorietate in partid si lucrurile notorii nu se mai probeaza”, existind o “vorba uzuala”, potrivit careia nu puteai ajunge intr-o functie, daca nu erai homosexual, mason sau bisnitar. (Ziarul de Iasi) Data publicarii: 20/03/2006

Iorgovan se ia de “gasca de homosexuali” a lui Nastase

Iorgovan a declarat, ieri, intr-o conferinta de presa la Craiova, ca demisia lui Adrian Nastase de la conducerea partidului si a Camerei Deputatilor este tardiva, din punctul sau de vedere, si ca odata cu plecarea lui Nastase s-a incheiat un capitol in istoria partidului. “Este o demisie intirziata. Consider ca trebuia sa se intimple mai demult, de cind domnul Nastase a pierdut alegerile generale. O data cu Nastase nu pleaca un om, ci o mentalitate, un mod de a face politica”, a declarat Iorgovan. El considera ca fostul presedinte executiv al PSD era inconjurat de o “gasca” ce a incercat sa acapareze puterea in partid. “Nastase si gasca lui sint expresia de cumetrie dintre politica si matusa Tamara. Este exact ceea ce nu trebuia sa existe ca imagine pentru social-democratie. Criteriul de apartenenta la aceasta gasca a fost in primul rand homosexualitatea, in al doilea rand masoneria si in ultimul rand infractionalitatea”, a declarat Iorgovan. Intrebat cine sint persoanele care fac parte din “gasca lui Nastase”, senatorul a spus: “Unii din membrii Guvernului condus de Nastase, precum Ilie Sirbu, Eugen Bejenariu, Gabriel Oprea, iar in teritoriu este increngatura de la Caras-Severin, in frunte cu Ion Mocioalca. Mai sint cei carora li se spunea Miki Spaga sau Spagaton”. Iorgovan avertizeaza ca toti cei care sint “patati” urmeaza sa fie debarcati din PSD. ” Ar trebui sa-si anunte killerii ca de acum incolo va fi care pe care”, a mai spus Iorgovan.(Ziarul de Iasi) Data publicarii: 18/03/2006

Iorgovan da socoteala la partid pentru declaratiile despre ‘gasca de homosexuali’

Senatorul PSD Antonie Iorgovan a respins, sambata, la Resita, „interpretarea” data declaratiilor sale facute la Craiova, cu o zi in urma, precizand ca n-a vorbit despre Nastase ca persoana, „ci despre o filozofie, o mentalitate, un stil de lucru, o realitate a guvernarii, legata de Nastase”. (Gandul) 20/03/2006

Iorgovan recidiveaza – Sarbu e mason, nu homosexual

Dat afara din PSD dupa ce a declarat ca Nastase a fost inconjurat de o gasca de homosexuali, masoni si infractori, senatorul Antonie Iorgovan si-a intetit aseara atacurile, avandu-l ca tinta pe vicepresedintele Ilie Sarbu, care ar fi nu homosexual, ci mason. “Eu nu l-am facut homosexual pe Ilie Sarbu. Evident ca nu-l vedeam la homosexuali, dar categoric mi s-a confirmat ca este mason. Pai, daca este mason si Frunzaverde este tatal lor si ei merg in genunchi, cum pot ei sa fie vreodata adversari politici si sa sara la gatul lui Frunzaverde?”, a declarat Iorgovan intr-o conferinta la Ploiesti. Spunand ca Sarbu este “mana dreapta a lui Frunzaverde”, Iorgovan i-a cerut acestuia sa aleaga daca face politica sau “ii duce tava sefului de cuib”. Senatorul a opinat si ca ramanerea lui Adrian Nastase in PSD nu este “oportuna”. (Oana Stancu, JURNALUL NATIONL)25/03/2006

Rasvan Popescu (GDS – CNA) I-a facut ferparul din martie 2006 in Revista “22”

LEPADAREA DE IORGOVAN

Rasvan Popescu

In galeria personajelor de tranzitie, o figura trista o face Antonie Iorgovan. Il inscriu in aceasta categorie nu doar pentru ca este considerat “parintele” unei Constitutii depasite, dar si pentru ca partidul sau pare decis sa se lipseasca de asa parinte.

Declaratia sa recenta, in care Nastase isi alegea colaboratorii pe criterii de infractionalitate, masonerie si homosexualitate, a revarsat paharul. Liga Pro Europa l-a reclamat la Consiliul pentru Combarea Discriminarii. Au sarit in sus toti cei vizati: Eugen Bejinariu, Gabriel Oprea, Dan Matei Agathon, Marian Oprisan. Ilie Sarbu a zis ca-l ia de par si-l bate in plenul Senatului, sa-l vada toata lumea. Doar Iliescu l-a aparat. Este “impardonabil” ce a facut Iorgovan, dar excluderea i se pare cam mult. Lasa c-o sa-l judece el in Consiliul de Integritate Morala, intr-o buna zi. Conducerea superioara de partid s-a mai inmuiat, totusi, “i-a retras complet sprijinul politic”. Iorgovan s-a conformat si a demisionat din functia de secretar al Senatului. Era insa prea tarziu. Comitetul judetean Caras-Severin l-a exclus din PSD pentru grave prejudicii de imagine. Iorgovan n-a recunoscut caracterul statutar al excluderii. Nici el si nici mica filiala Sichevita, unde Iorgovan era inscris. Zilele trecute Iorgovan inca vorbea ca un membru PSD despre soarta social-democratiei si incerca sa se vada cu Sorin Oprescu, seful organizatiei Bucuresti, sub aparenta unui proces in care il apara pe acesta. Se pare ca, alungat pe usa organizatiei judetene Caras-Severin, Iorgovan ar putea sa se intoarca pe fereastra altei organizatii. Nu sunt specialist in statutul PSD, dar asa s-a pus problema si cand se vehicula ideea excluderii lui Nastase de la Bucuresti si s-a oferit sa-l primeasca filiala Dambovita. Era gata sa-i deschida si-un birou pentru audiente. Dupa acest rationament, un parlamentar exclus din organizatia pe care a reprezentat-o in alegeri ar putea face turul Romaniei, ca senator-itinerant, revenind in partid pe unde prinde un geam deschis. Chit ca nici unul, dar absolut nici un cetatean al judetului respectiv nu l-a votat.

Pe cat de ambiguu este acest statut, pe atat de confuza s-a dovedit opera capitala a domnului Iorgovan. Media a facut din el “parintele Constitutiei”, lasand in umbra contributia unui Ion Muraru, seful Catedrei de Drept Constitutional, si a altor specialisti in domeniu. Insa felul impetuos de a fi, gura mare si statutul de senator independent l-au scos in fata pe Antonie Iorgovan. S-a speculat atunci ca el ar fi fost distribuit in acest rol de Ion Iliescu, tocmai pentru a juca mai convingator partitura autorului impartial al legii noastre fundamentale. Sa nu uitam ca este vorba de Constitutia prin care se impart puterile intre primul presedinte, vechiul activist reciclat Ion Iliescu, si grupul lupilor tineri ai premierului Roman. Ea nu a functionat decat pe hartie, ca un fel de certificat democratic, bun pentru Occident. In fapt, cand presedintele a intrat in conflict cu guvernul, conturile s-au reglat cu minerii. Caracterul de Executiv bicefal, cu un cap la Palatul Victoria si altul la Cotroceni, a ramas consacrat, generand frictiuni permanente intre toti presedintii si premierii lor. Iata de ce o iau ca pe o ironie fina ori de cate ori prim-ministrul Tariceanu caracterizeaza drept “institutionala” relatia lui cu Traian Basescu.

La fel de nefunctional este caracterul de “stat national” inscris in Constitutie, intr-o tara cu milioane de minoritari si cu doua grupuri care ii reprezinta in parlament. A indus tensiune in raporturile cu comunitatea maghiara si nici nu a inchis vreodata tema autonomiei.

Totusi, asa cum a fost, momentul elaborarii Constitutiei a insemnat pentru Iorgovan rolul vietii sale. Mai departe n-a facut decat sa coboare in ochii opiniei publice. Masiv si vesnic pus pe harta, cu un limbaj de peluza, Iorgovan si-a autodistrus soclul pe care soarta l-a cocotat o clipa, pana n-a mai ramas nimic. Ca avocat, a aparat cu succes tot felul de infractori, atragandu-si supranumele de “tatal hotilor”. Ca un jucator care a avut noroc o data in viata, Iorgovan a continuat un joc care nu era pentru el, pana a pierdut tot. Pe mana lui, nu pentru ca se schimbase norocul. S-a vorbit despre o criza de identitate, Iorgovan nu mai stie cine e. Sa ti se spuna “parintele Constitutiei” si pana la urma “tatal hotilor” este o contraperformanta greu de egalat. Orbit, Iorgovan a protestat vehement atunci cand avocatilor parlamentari nu li s-a mai permis, de teama traficului de influenta, sa pledeze in procese penale. Ca figura politica, a reusit sa coboare si mai jos. El s-a remarcat printr-o agresivitate verbala iesita din comun la adresa fostului presedinte, Adrian Nastase, cand acesta a incercat o primenire a vechii garzi. Nastase s-a aparat cu amenintari niciodata duse pana la capat si revanse ieftine, gen “Iorgovan are probleme cu neuronii”. Succesorul lui Nastase a avut parte de acelasi tratament, reforma institutiei parlamentului, propusa de acesta, fiind taxata ca cea mai mare idiotenie. Spilcuitul Mircea Geoana, proaspat picat din diplomatie, s-a dovedit la fel de inadecvat in fata stilului de mahala politica. Iorgovan a scapat cu carnetul intreg pana de curand, cand a sarit calul pentru a treia oara.

Excluderea lui Iorgovan, daca va ramane definitiva, n-are nici o noima politica, el fiind un rebel fara cauza. Iorgovan este inlaturat impotriva curentului, care curge in sensul indepartarii preventive a fidelilor lui Nastase. Ne-am fi asteptat ca Iorgovan sa se inscrie firesc in tabara anti-Nastase. In felul lui, a si incercat sa o faca. A ridicat glasul si a tunat spre adversari: gasca de masoni, infractori, homosexuali! Pentru o clipa s-a lasat o tacere jenata, ca in birturile de cartier cand cineva se rasteste la bocanci. Pe urma l-au dat afara.

AFLAT-AM CREDINTA CEA ADEVARATA, PRIMIT-AM DUHUL CEL CERESC

Link: http://www.geocities.com/prdanbadulescu/index.html

Parohia “Oborul Nou” Protoieria 2 Capitala,
Patriarhia Romana, Str Avrig nr 21, Sector 2 BUCURESTI

ARTICOLE SI STUDII:
*NEW AGE* – VEACUL NOU

*CALENDAR*
Un moment de rezistenta al BOR in  fata presiunilor mondialiste pentru fixarea datei Pastelui

TILCUIREA APOLOGETICA A  CANONULUI 7 APOSTOLIC

*COSMOLOGIE*
COSMOLOGIA DIVINA SI CEA UMANA
DIMENSIUNEA UNIVERSULUI IN VIZIUNEA COSMOLOGIEI BISERICESTI
CINCI MINUNI CERESTI
SFINTII TREI IERARHI SI  GEOCENTRISMUL
ASTROLOGIA LUI DUMNEZEU SI ASTROLOGIA OMULUI

*ECUMENISM*
DESPRE MONOFIZITI
RELIGIE SI MAGIE
SE INCHINA TOTI OAMENII LA  ACELASI DUMNEZEU?

*<