Sită Deasă

În Evenimentul zilei din 11 octombrie a. c., d-l Florian Bichir, pornind de la un recent comunicat al Biroului de Presa al B.O.R., saluta ceea ce, in opinia sa, reprezinta transarea binevenita a unei probleme mult prea agitate in ultimele luni: presupusa apartenenta la Masonerie a unor ierarhi ai B.O.R., printre care si insusi noul Patriarh. Iata citeva spicuiri din articolul respectiv (intitulat insinuant – cu aluzie la o vorba romaneasca mai cruda – “Ce are Patriarhia cu Masoneria?”):

“Mai ferm si clar de-atat ce se mai poate spune impotriva calomniilor debitate in legatura cu apartenenta sa oculta la iudeo-masonerie, laturi care sunt deversate din 1991 incoace impotriva Patriarhului Daniel? [...] «Toata suflarea romaneasca a vazut limpede ca, in cursa spre patriarhat, IPS Daniel este sustinut patetic de Masonerie», scria Dan Ciachir in Ziua [...]. Nici un om serios nu a crezut povestea asta de capa si spada, cu masoni, sorturi si cabala. Cand parea insa definitiv ingropata, ea a izbucnit din nou, pentru ca sunt destui care nu dorm linistiti. Ce s-a intamplat de fapt? Alaturi de mai multe culte, organizatii si asociatii, si Marea Loja Nationala din Romania, condusa de Eugen Ovidiu Chirovici, una dintre cele opt structuri masonice din Romania [dupa alte surse, ar fi chiar 9! – n. n.], a trimis o scrisoare de condoleante catre IPS Daniel, in calitatea sa de loctiitor de Patriarh. In concordanta cu uzantele protocolului si, de ce nu, ale bunului-simt, acesta a raspuns la toata lumea, inclusiv simplilor mireni care si-au aratat compasiunea pentru trecerea la cele vesnice a PF Teoctist. Spre deosebire de alti adresanti, fudul, d-l Chirovici a tinut neaparat sa afiseze raspunsul – foarte protocolar si anost – pe site-ul organizatiei sale. Atat le-a trebuit «amicilor» noului Patriarh: «Avem dovada! I-a raspuns lui Chirovici, deci e mason!», au strigat acestia infierbantati [...].  Un gest banal de curtoazie s-a transformat intr-un jihad. La urma urmei, pentru ca a raspuns tuturor cultelor, de ce nu l-ar face pe Patriarh evreu, mormon, sintoist sau budist? Raspunsul Patriarhiei este binevenit. Desi este cunoscut ca Patriarhul a pus blestem asupra sa daca este mason [?!], de data aceasta avem de-a face cu o reactie oficiala si definitiva”.

… SI ECOURILE LUI

            Chiar comentariile de pe internet la articolul de mai sus arata insa ca opinia publica este mult mai nedumerita, mai circumspecta si mai ingrijorata decat autorul, ba chiar vadit inclinata sa “problematizeze” pe marginea subiectului, chiar daca nu intotdeauna cu suficienta informatie si stringenta (iar pe alocuri cu vadite exagerari). Nu este vorba, desigur, numai de raspunsul protocolar catre d-l Chirovici (care nu dovedeste mare lucru), ci probabil de un anumit cumul de fapte si situatii in care oameni ai Bisericii s-au expus in ultima vreme la rand cu (franc)masonii (nu indraznesc sa folosesc sintagma de “iudeo-masoni” pe care a riscat-o d-l Bichir…). Iata si cateva spicuiri din aceste comentarii anonime pro si contra (ce pot fi lesne accesate on-line):

“Iata ca Dumnezeu face dreptate fara intarziere. Iata ca Adevarul iese, ca intotdeauna, la Lumina. Unde sunt cei care inainte de alegerea Patriarhului isi tipau prin toata presa minciunile? [...] Unde sunt acum cei care prezentau dovezi «clare» despre legaturile ierarhilor ortodocsi cu masoneria? Mergeti la oricare manastire, cumparati un indreptar de spovedanie si veti vedea ca orice legatura cu masoneria este considerata pacat care trebuie marturisit. Chiar credeti ca inaltii ierarhi – oameni sporiti duhovniceste – nu se spovedesc, sau ca ascund anumite lucruri la spovedanie si apoi se impartasesc nu nevrednicie? Stiti ca impartasirea cu nevrednicie se transforma pentru cel care inseala in foc care-l arde? Cum credeti ca Dumnezeu ar permite ca unul ca acesta sa ajunga stalp al Bisericii Sale?”.

“A propos! Spunea cineva de Pittis si Pintea ca au fost masoni; in privinta slujirii lui D-zeu sau mamona, pe mine m-au intristat preotii vazuti la oficierea slujbei de inmormantare a celor doi (poate ma insel in privinta lui Pintea, el fiind catolic); nu mai vorbesc de frustrarea simtita cu ceva timp in urma, cand au inmormantat o vrajitoare «renumita» din Chitila cu nu stiu cati preoti si un cor de maici de la nu stiu ce manastire! Pentru mine este suparator, ingrijorator… fenomenul. In privinta indreptarului de spovedanie – numai in cel din Muntele Athos am vazut mentiunea pacatului apartenentei la masonerie; in cel al lui Nicodim Mandita, sau in cel asemanator lui, dar imbunatatit al Parintelui Cleopa, nu-mi amintesc sa fi citit mentiunea. Lucrurile sunt amestecate si confuze”.

“Nu sunt ferm convins… Ar trebui ca Sfantul Sinod sa se mai pronunte o data in legatura cu Masoneria. De ce se feresc?…”

“D-le Bichir, incercati sa va imaginati, pentru o secunda, cum ar fi sunat comunicatul Patriarhiei daca IPS Daniel era mason. Asta imi aminteste de comunicatul KGB-ului ca Ion Iliescu nu este agent KGB”.

“Asta imi aminteste de o butada citita intr-un…. almanah: «Nici un bun diplomat nu crede intr-un zvon pana ce nu e dezmintit oficial»”.

“BOR a fost acaparata de Masonerie de multa vreme, nu de azi, de ieri. Sa ne amintim ca in 1937 Biserica Ortodoxa a condamnat si infierat puternic Masoneria, ca pe o organizatie satanica, si cu toate acestea Masoneria conducea linistita BOR-ul prin insusi Patriarhul Miron Cristea, care era un mason important! Asadar, daca un act de CONDAMNARE era fals si mincinos, si n-avea nici o valoare pentru BOR, cum poate un palid comunicat actual, care nici macar de delimitare nu este, sa reprezinte adevarul?!  [...] Pe langa argumentul istoric [...] vine insa si argumentul logic: Masoneria nu reprezinta o organizatie deschisa si democratica, ci una DISCRETA. Iar de la un nivel incolo devine chiar SECRETA. [...] Si atunci ma intreb: de unde stie Patriarhia ca PF Daniel nu e mason? Este comunicatul rezultatul unei analize a Sinodului, ori pur si simplu cuvantul de onoare al Patriarhului? In primul caz, ajungem la concluzia ca Patriarhia si Masoneria lucreaza mana-n mana, dat fiind faptul ca Masoneria nu pune oricui la dispozitie lista sa de membri. Daca este valabila varianta a doua, nici nu mai merita comentata. Este singurul raspuns pe care-l putea da PF Daniel…”  

“Frate, Bichire… eu nu cred ca PF Daniel este un mason. Insa te intreb pe dumneata: ce cauta masonii in Adunarea Nationala, ex. Sorin Frunzaverde? De ce nu scrii si despre aceasta incompatibilitate intre calitatea de mason si cea de membru in Adunarea Nationala Bisericeasca? De ce? De ce?? De ce??? Ia incearca sa fii mai obiectiv!”.

Nr: 3919/10 octombrie 2007

PRECIZARE

 In legatura cu speculatiile referitoare la o presupusa legatura intre Intaistatatorul Bisericii Ortodoxe Romane si organizatii masonice, facem urmatoarele precizari:

Conform bunului simt si uzantelor de protocol din orice tara civilizata, cabinetul patriarhal a raspuns la toate mesajele de condoleante primite cu ocazia funeraliilor la trecerea in vesnicie a adormitului intru fericire Parintele Patriarh Teoctist, indiferent de credinta religioasa sau ideologie. In acest sens, au fost trimise raspunsuri de multumire la mesajele de compasiune ale conducatorilor sau reprezentantilor tuturor confesiunilor crestine, ale altor credinte religioase, institutiilor statului, organizatiilor si asociatiilor bisericesti si laice din tara si strainatate, inclusiv celor trimise in nume personal de numerosi credinciosi. Respectarea acestor reguli de politete nu presupune si impartasirea opiniilor si convingerilor celor ce trimit mesaje sau scrisori pe adresa Patriarhiei Romane.

Si cu acest prilej, precizam faptul ca Prea Fericitul Parinte Patriarh Daniel nu a facut si nu face parte din nici o loja masonica din tara sau din strainatate, nici nu impartaseste alta credinta decat credinta Bisericii Ortodoxe.

BIROUL DE PRESA AL PATRIARHIEI ROMANE

COLAC PESTE PUPAZA: DECLARATIA D-LUI PETRE MIHAI MILUT

“Da, am luat decizia de a ma retrage din Adunarea Nationala Bisericeasca! Cu adanca mahnire am asistat, cu ocazia intronizarii Preafericitului Daniel, la irosirea unei sanse unice ca Biserica Ortodoxa Romana sa se lepede de supusenie si linguseala fata de o clasa politica atee si lipsita de virtuti. Decorarea noului Patriarh Daniel cu cea mai inalta distinctie din Romania pentru «fapte de vrednicie pe care urmeaza sa le faca!» si comportamentul de la ceremonia de intronizare al presedintelui si al celor din jurul sau m-au facut sa iau aceasta decizie. Din pacate, Prea Fericitul nostru Patriarh Daniel nu a avut harul si puterea sa amane mascarada de la Cotroceni, pentru ca a crezut ca legitimitatea suprema pentru cea mai inalta pozitie din ierarhia BOR trebuie sa fie obtinuta de la Presedinte. Aceasta este de fapt realitatea cruda, iar securistii pe care pot sa afirm ca ii are in interior BOR nu-l vor lasa pe Patriarh sa pastoreasca liber sub indemnul lui Dumnezeu. Prea Fericitul Daniel a pierdut batalia cu Securitatea. Neputand sa fiu partas la aceasta imensa umilinta care continua in sanul BOR, declar astazi, 02 octombrie 2007, ca ma retrag din Adunarea Nationala Bisericeasca, si, asa cum spunea Majestatea Sa Regele Mihai in minunatul cuvant rostit cu acest prilej, «ma rog la Domnul pentru buna si inspirata pastorire a Patriarhului Daniel»”.

Articol preluat de la adresa: http://www.punctecardinale.ro/noi_2007/noi_2007_02.html

Maghiarii au adoptat „Proclamatia de la Mures”, ieri, exact cand s-au deschis oficial, la Alba-Iulia, Serbarile Unirii, care vor atinge apogeul in data de 1 decembrie, cand va avea loc traditionala defilare militara. Manifestul maghiar este expresia concentrata a tuturor aspiratiilor secesioniste ale Budapestei. UDMR-ul incearca sa impuna ideea de partener statal ca subiect politic, ceea ce implica definirea UDMR ca natiune asociata/co-natiune, adica alcatuitoare de stat, care isi pretinde autonomia in aceasta calitate. Unul din punctele cheie ale Proclamatiei este “autonomia teritoriala”!
In timp ce la Alba Iulia s-au deschis oficial Serbarile Unirii, manifestari organizate pentru a marca Ziua Nationala a Romaniei si implinirea a 89 de ani de la Marea Unire, presedintele UDMR, Marko Bela, a citit ieri, in fata a peste 4.000 de etnici maghiari, „Proclamatia de la Tg Mures”, un document in 12 puncte prin care se cere inclusiv autonomia teritoriala. La manifestatia de campanie electorala a UDMR organizata in Sala Sporturilor din Targu-Mures au participat peste 4.000 de persoane, reprezentanti a peste 500 de localitati din Transilvania. La eveniment au fost prezenti si candidatii UDMR pentru alegerile europarlamentare, printre care György Frunda, Csaba Sógor, Gyula Winkler, Rózália Bíró si Attila Korodi. Aproape simultan cu momentul solemn in care la Alba Iulia se desfasura un ceremonial religios, in fata bustului eroului national Avram Iancu, incheiat cu arborarea unui steag tricolor de aproape 20 de metri, Marko Bela citea documentul „descalecarii” maghiare, in care se solicita recunoasterea comunitatii maghiare drept „factor constitutiv in stat”.
ROMANIA - PARTE A UNGARIEI!
Proclamatia atinge subiecte fierbinti - de la autonomia teritoriala la ideea statului in stat al minoritatii maghiare, care se pretinde „factor constitutiv” al Romaniei! Liderii UDMR pretind ca maghiarii beneficiaza de o dubla ipostaza - pe de o parte minoritatea maghiara ar fi “factor constitutiv” al statului roman si pe de alta parte deoarece este si “parte organica a natiunii maghiare” – rezulta indirect ca Romania ar fi parte a Ungariei! UDMR-ul sustine practic ideea ca grupul etnic maghiar reprezinta o societate distincta autodefinita ca subiect politic, atribut propriu statelor. Daca o minoritate pretinde calitatea de autoritate statala autonoma, rezultatul poarta titlul de secesiune si implica redesenarea frontierei interne. Este izbitoare asemanarea dintre proiectele federaliste ale UDMR si cele ale Kominternului, privind Romania. Bolsevicii, in 1920, aveau o perspectiva comuna actualului UDMR. Pentru respingerea caracterului national al statului roman a fost scos in afara legii, la vremea respectiva, Partidul Comunist din Romania.
Marko Bela nu l-a vrut pe Basescu
Initial, seful statului a fost invitat de UDMR sa participe la intalnirea cu electoratul Uniunii de la Targu Mures, dar dupa aceea, afirma presedintele Basescu, „s-au razgandit. Invitatia fusese facuta public de Laszlo Borbely, dar Marko Bela a declarat ca nu este cazul sa mai fiu invitat”. In urma cu un an, tot la Targu Mures, presedintele Ungariei, Solyom Laszlo, declarase ca autonomia culturala este un drept al tuturor in Europa, iar in cazul in care comunitatea respectiva doreste, este posibila si autonomia teritoriala, Ungaria sustinand toate aceste demersuri „constitutionale“.
Proclamatia dezmembrarii Romaniei
Manifestul „Descalecarii maghiare” este un indicator alarmant ce semnifica faptul ca Romania se indreapta cu pasi repezi spre dezmembrare. Recent, prim ministrul maghiar, invitat de premierul liberar C.P. Tariceanu la sedinta saptamana trecuta, s-a referit la „contopirea teritoriala” dintre Romania si Ungaria si a invocat modelul Belgiei. Belgia trece chiar in aceste momente printr-o criza dramatica, zeci de mii de belgieni manifestand in strada impotriva dezmembrarii tarii. La numai trei luni de la alegerile generale, castigate de crestin-democratii flamanzi, se vorbeste despre separarea tarii, deoarece crestin-democratii vor autonomie extinsa pentru cele trei regiuni ale tarii, Flandra, Valonia si Bruxelles. Romaniei i se pregateste un statut de „land federal“ al unei noi Austro-Ungarii, daca avem in vedere ca principalele repere economice romanesti au fost inhatate de Viena, in timp ce Budapesta dicteaza deja la Palatul Victoria si in Parlamentul Romaniei, prin UDMR.

articol preluat de la:  http://www.ziarul-ziarul.ro/articol825/UDMR-palmuieste-Romania.htm

Interviu cu Ramona Duminicioiu, director executiv,
Centrul de Informare asupra Organismelor Modificate Genetic – InfOMG

Rep.: Ramona, spune-ne, in primul rand ce inseamna “organisme modificate genetic” (OMG)?

R.D.: Termenul “OMG” se refera la organisme vii, plante sau animale, carora le-au fost inserate gene, particule din ADN-urile altor specii, incalcandu-se in acest fel bariera de specie, pentru a avea proprietati noi.

Continuare: http://ro.altermedia.info/mediusanatate/in-romania-exista-un-mare-deficit-de-informare-cu-privire-la-organismele-modificate-genetic_8006.html

“Ceea ce Napoleon si Hitler n-au putut obtine pe calea armelor, elita globala reuseste in tacere.”

Pentru Noua Ordine Mondiala, un guvern unic este doar inceputul. Odata la putere, acesta va putea sa-si puna in aplicare planul de exterminare a majoritatii populatiei lumii si va permite elitelor sa isi prelungeasca viata cu ajutorul tehnologiilor moderne.

“Endgame: Blueprint for global enslavement” este ultimul documentar al jurnalistului american Alex Jones, pe tema planului secret pentru exterminarea umanitatii - Operatiunea ENDGAME.

Incisiv ca intotdeauna, Alex Jones realizeaza o cronologie a cursei spre putere a elitei mondiale si a modului in care aceasta a sprijinit dictaturi si finantat cele mai sangeroase razboaie, pentru a cladi, pe ruine, o Noua Ordine Mondiala, calea spre primul Imperiu Mondial adevarat.

In film veti mai putea afla:
- despre North American Union, care va pune capat suveranitatii nationale a statelor din America de Nord, despre Asian Union, European Union si modul cum aceste 3 supra-state vor forma inima Guvernarii Unice Mondiale;
- despre reuniunile secrete ale grupului Bilderberg si pregatirile pentru un al Treilea Razboi Mondial,
- despre apropiatul colaps al Statelor Unite ale Americii.

Endgame reuneste piesele ascunse si cenzurate dintotdeauna ale unui joc a carui miza este insusi viitorul omenirii. Filmul dureaza 2 h 19′. Vizionare placuta. Pagina oficiala a filmului.

Autor: Claudiu Târziu

E limpede pentru toti cei zdraveni la cap: “ecumenismul” nu este credinta, ci politica. Or politica se bazeaza nu pe Adevar, ci pe interese. Iar cine sta in calea unei politici, deci a unei maniere de satisfacere a unor interese de catre o entitate anume, se expune unui risc major.

“Ecumenismului” i se opun in general cei inarmati duhovniceste. Represaliile asupra lor nu intirzie. Exemplu recent: ieromonahul Eftimie Mitra, egumenul Schitului Huta - Bihor. Parintele a fost schimbat din functie si oprit sa slujeasa si sa predice in satele invecinate, pentru ca a ridicat glas contra “ecumenismului”.

Pretextul a fost ca parintele Eftimie Mitra nu are studii teologice, ca si cum asta primeaza in monahism (parintele Cleopa si alti sfintiti slujitori ai nostri n-au avut scoala mai de loc, dar s-au dovedit mari duhovnici si stareti iubiti).

Parintele Eftimie este cunoscut pentru activitatea sa publicistica bazata pe invatatura crestina adevarata, nutrita din Sfinta Scriptura si din Sfinta Traditie, ca si pentru atitudinea antiecumenista fatisa.

Pentru ca incercat sa vorbeasca pe aceeasi tema la sedinta cu preotii de la Beiusi, din 13 noiembrie a.c., parintele Eftimie a fost admonestat de PS Sofronie Drincec, Episcopul Oradei, care a doua zi l-a demis si i-a interzis sa mai slujeasca si sa mai predice in satele bihorene.

PS Sofronie este cea mai proaspata surpriza neplacuta a Sfintului Sinod.

Afirmat ca un episcop traditionalist, patriot si vrednic la Giula, in Ungaria, PS Sofronie a fost sustinut pentru a deveni episcop al Oradei de catre unii dintre cei mai induhovniciti si cu autoritate ierarhi ai nostri.

Insa, imediat dupa ce a fost ales la Oradea, PS Sofronie a inceput sa-si dea arama pe fata. Mai ca l-a pus sub arest la domiciliu pe fostul episcop Ioan Mihailtan, pensionat si restras din scaun din pricina bolii, l-a exilat intr-un capat de judet pe Episcopul Vicar Petroniu Salajanul si a inceput sa tune si sa fulgere impotriva calugarilor antiecumenisti.
Este de prisos sa mai spun cui a facut PS Sofronie campanie electorala pentru alegerea ca patriarh.
Acum, PS Sofronie incearca sa impuna politica ecumenista cu forta.

In sedinta de pe 13 noiembrie a.c., PS Sofronie a facut urmatoarele afirmatii grave:
- ca preotii si calugarii care se opun ecumenismului sint “razvratiti”;
- ca manastirea Petru Voda din judetul Neamt este “turbulenta” si trebuie ocolita;
- ca nu trebuie luate in seama cuvintele duhovnicesti ale parintelui Iustin Parvu, staretul de la Petru Voda, ca si acelea ale parintelui Arsenie Papacioc de la Techirghiol (doi dintre uriasii duhovnici pe care ii mai are ortodoxia romaneasca), si alti “asa-zisi duhovnici care nu fac altceva decat tulburari”;
- ca monahii antiecumenisti sint “analfabeti si inculti”;
- ca ierarhii care vor mai da binecuvintare pentru carti care se opun eresului ecumenist vor fi maziliti, adica, in limbajul diplomatic pe care l-a folosit PS Sofronie, “se vor trezi mutati de canon intr-o manastire”!

Demiterea unui egumen mai poate fi acceptata, chiar daca s-a facut fara un motiv valid. Dar vorbirea de rau a unor traitori si aparatori ai Ortodoxiei, ca parintele Iustin sau parintele Arsenie, or amenintarea unor episcopi, nu pot fi tolerate.

Sa fiu iertat, dar daca asa inteleg unii sinodali sa impuna la noi “ecumenismul”, ma tem ca vor fi pricina de mare smintire. Sa nu fie!

Articol preluat de la adresa: http://www.rostonline.org/blog/claudiu/2007/11/ps-sofronie-incepe-vinatoarea-de.html

mai citiţi şi Dictatura ecumenista din Biserica isi arata coltii

Răspunsul lui Mihai Eminescu la acuzaţia de reacţionarism – precum şi, totdeodată, DOIMEA CEA DE O FIINŢĂ a testamentului politic eminescianîn viziunea Domnului Profesor Radu Mihai CRIŞAN, doctor în economie – specializarea Istoria gândirii economice.

“Experienţa însă a dovedit că introducerea de forme lipsite de cuprins este departe de a prezenta o compensaţiune exactă a sacrificiilor pe cari le cere înfiinţarea [lor], că poporul sărăceşte prin risipa de muncă, cu totul disproporţionată cu foloasele ce le poate culege din aceste inovaţiuni.( Ar trebui în sfârşit să se dea un atac eroic cauzelor cari produc degenerescenţa şi diminuarea populaţiunilor, ar trebui ca interesul general să nu ni se pară o utopie, o acţiune zadarnică sau o idee nerealizabilă. Nepotrivite vor fi fost pentru noi înaintatele forme ale civilizaţiunii pripite, introduse ca o plantă exotică pe pământul nostru, dar cu încetul şi cu stăruinţă cultura se va aclimatiza şi, din cosmopolită, va deveni naţională. (Mihai Eminescu, Formă şi fond, 11 decembrie 1888, Fântâna Blanduziei, în Mihai Eminescu, Opere, vol. XIII, Ediţie critică întemeiată de Perpessicius, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1985, pag. 331, 332)

Carte oferita prin bunavointa autorului. Descărcaţi aici.

Dacă tendenţele şi ideile noastre e pot numi reacţionare, epitet cu care ne ratifică adversarii noştri, această eacţiune noi n-o admitem decât în nţelesul ce i-l dă fisiologia, reacţiunea nui corp capabil de a redeveni sănătos ontra influenţelor stricăcioase ale
elementelor străine introduse înlăuntrul ău.

Mihai Eminescu , Esprimată în termenii cei mai generali…, Timpul, 17 august 1879, în Opere, vol. X, Ediţie critică întemeiată de Perpessicius, Editura Academiei, Bucureşti, 1989 pag. 315

Ţara nu mai poate merge cu această organizare avorabilă reputaţiilor uzurpate, fără de pericolul de-a nceta să fie ţară românească.
Reacţie ca încercare a unei reconstrucţiuni storice anterioare fanariotismului, nu mai e cu putinţă n România şi nu suntem utopişti pentru a cere ceea ce -ar fi cu putinţă nici pentru Dumnezeu din ceruri.
În ţara noastră e de ajuns dacă se asigură naintarea meritului şi a muncii; e destul atâta, şi numai entru atâta se cere reorganizarea socială.

„Reacţiune! Reacţiune! Iată cuvintele magice ce rebuie să ne spulbere în ochii ţării, iată acuzarea, ururi reînnoită”.
„Noi declarăm, şi aceasta din toată puterea onvicţiunii noastre, că suntem liberali în toată puterea uvântului şi în tot adevărul său.
Toate libertăţile înscrise în Constituţia noastră le iubim i le sprijinim; departe de-a urmări răsturnarea lor, leam păra, din contra, împotriva acelor ce ar voi să se tingă de ele”.
„Aceea ce nu voim( sunt( despotismul şi presiunea prin mulţime, radicalismul şi demagogia.
Este incapacitatea erijată în titlu de merit, prostia i neştiinţa brevetate ca titluri de recomandare.
Ceea ce combatem este( împresurarea tribuţiunilor reciproce ale puterilor statului precum sunt tabilite de Constituţie”.

DA! SUNT REACŢIONAR! ÎNVIEREA NEAMULUI ÎNTRU MIHAI EMINESCU

Prigonirea Parintelui Eftimie

Miercuri, 31 octombrie 2007, la manastirea Sf Cruce din Oradea a avut
loc intrunirea ecumenica la nivel de dialog interconfesional intre
ortodocsi si greco-catolici.
Inainte de inceperea conferintei, episcopul greco-catolic unit cu
Roma a salutat preotii prezenti, iar maica Mina Badila, stareta
manastirii gazda, a cerut binecuvantarea arhiereasca a acestuia, dupa
care i-a sarutat mana. Cand episcopul unit a ajuns in dreptul meu, l-
am intrebat: “Cu ce ganduri ati venit?”, iar el mi-a raspuns ca a
venit cu ganduri bune. Bineînteles ca gandurile lui bune erau cele ce
ne tulburau pe noi de ani de zile, si anume PROCESELE. Intrebarea mea
a fost catalogata de catre PS Sofronie ca “obraznicie” la adresa
musafirului.
In introducere, s-a citit cererea Episcopiei Greco-Catolice de Oradea
de restituire a unor imobile (case parohiale, biserici etc.) de catre
Biserica Ortodoxa. In timpul conferintei, mi-am manifestat
nemultumirea, vorbind cu un preot care statea langa mine, fata de
pretentiile exagerate ale greco-catolicilor dar mai ales fata de
procesele pe rol. Fiind in randul din fata, cele ce am spus s-au
auzit pana la masa Prea Sfintitului Sofronie. Pentru acest motiv am
fost criticat de catre ierarhul ortodox, ceea ce l-a satisfacut pe
episcopul greco-catolic. Mi-am cerut scuze pentru ca am vorbit
neîntrebat. As fi dorit sa iau si eu cuvantul, dar nu s-a putut; au
avut dreptul la cuvant doar cei randuiti. Sedinta a decurs in pace si
liniste. La sfarsitul intrunirii, intre cei doi episcopi s-a semnat
un document care nu a ajuns si la noi. Ceea ce stim din presa este ca
cei doi episcopi si-au recunoscut reciproc “demnitatea eclesiastica” .
Marti, 13 noiembrie 2007, in cadrul sedintei preotesti de la Beius, s-
a discutat despre innoire in Biserica, iar PS Sofronie a prezentat
aspectul “pozitiv” al ecumenismului si necesitatea infiintari unor
episcopii si mitropolii ortodoxe peste Prut. Cu acest prilej PS
Sofronie a amintit preotilor prezenti ca in timp ce se afla la o
intrunire interconfesionala de la Bruxelles, a fost felicitat de
organizatori pentru rezultatele ecumenice dintre ortodocsi si
catolici in urma conferintei din 31 oct. 2007 de la manastirea Sf.
Cruce din Oradea.
In a doua parte a sedintei, PS Sofronie a povestit preotilor despre
unii “razvratiti” care nu se supun directivelor Sf. Sinod in ceea ce
priveste ecumenismul. In acest sens a exemplificat manastirea Petru-
Voda, pe care a prezentat-o ca “turbulenta” , dandu-le de inteles
preotilor ca la aceasta manastire ar trebui sa nu mearga si nici sa
ia in seama spusele pr. Iustin Parvu. Unul dintre preotii de fata a
afirmat: “Dar, in Romania, peste 90% din calugari si calugarite sunt
impotriva ecumenismului” . Raspunsul ierarhului a fost: “Nu ma mira,
deoarece acesti 90% dintre monahii din Romania sunt analfabeti si
inculti”. In continuare, PS Sofronie a vorbit despre necesitatea
pregatirii viitorilor monahi in scolile teologice. (Din pacate,
majoritatea acestor scoli sunt afectate de erezia ecumenista, si
scopul lor este de a-i forma pe elevii si absolventii unor astfel de
seminarii intr-o gandire globalista si sincretista) . Acelasi preot a
mai spus ca multe dintre cartile care combat ecumenismul sunt aparute
cu binecuvantarea unor membri ai Sf Sinod, iar la acestea PS Sofronie
a raspuns: “Daca acesti ierarhi vor mai da binecuvantare pentru
astfel de carti, se vor trezi mutati de canon intr-o manastire”. In
acest moment in sala s-a asternut o tacere. Multi dintre preotii de
fata se ingrijorau dar, in acelasi timp se temeau ca nu cumva acesta
sa fie inceputul unei noi dictaturi sub masca ascultarii. In acest
moment m-am gandit si eu pana unde merge ascultarea si de unde incepe
dictatura. Sfintii Parinti spun ca ascultarea merge pana la pacat. Am
primit si eu dreptul de a vorbi, dar nu am apucat sa termin nici
macar prima fraza deoarece mi s-a spus autoritar: “Sa taci. Stiu ce
duh te stapaneste. Vorbim dupa sedinta intre patru ochi. Tu ca si
monah trebuie sa fii smerit si nu sa ma contrazici pe mine. Eu sunt
episcop”. In acest moment banuiala ca urmeaza o noua dictatura s-a
intarit mai mult. Am incercat sa-i cer doar dreptul de a ma exprima,
dar nu mi s-a dat voie.
La sfarsitul sedintei, PS Sofronie m-a chemat in birou, unde am
discutat intr-un cadru mai restrans. Am fost avertizat din nou.
A doua zi m-am trezit cu hotararea episcopului de a ma demite din
functia de egumen, de a nu avea voie sa slujesc si sa predic in
satele invecinate. Ma voi stradui ca in cat mai scurt timp sa raspund
in scris acestei hotarari.
PS
Intr-o perioada a sedintei de la Beius am iesit din sala. Lipsa mea
din sala de sedinte a durat aproximativ 10 minute. Dupa sedinta, am
aflat, de la cei ramasi in sala, ca in acest timp PS a “sfatuit”
preotii sa evite vizitele la pr Iustin Parvu, Arsenie Papacioc si
alti “asa-zisi duhovnici care nu fac altceva decat tulburari” …
OBS
Cu toate ca PS Sofronie spunea ca Sfintii Parinti sunt ecumenisti nu
a demonstrat aceasta.
Si o intrebare: pr Staniloae e “incult”? caci a spus : “ecumenismul
este produsul masoneriei” ….

Nu ma simt vinovat ca sunt prigonit.
Imi voi pierde functia sau casa sau hainele de pe mine…, nu e nici
o problema..
Sufletul nu il voi da nimanui. NU SUNT ECUMENIST !
P. Eftimie Mitra, schitul Huta de Finis (Beius), Bihor

mai cititi si:

• O PARALELA INTRE UN ECUMENIST SI UN HABOTNIC
  de Gigel Chiazna

• Paradoxurile ecumenismului

articol de: Nicolae Popeneciu

Motto: “De la Nistru pîn’la  Tisa/ Tot românul plînsu-mi-s-a/ Ca nu mai poate strabate/ De-atîta strainatate./ Din Hotin si pîn’la Mare/ Vin muscalii de-a calare,/ De la Mare la Hotin/ Mereu calea  ne-o atin…”
MIHAI EMINESCU - “Doina”

De vreo trei secole, “muscalii” rusi cauta, cu toate mijloacele imaginabile, folosind pîna si mîrtoagele pripasite prin norii de colb ridicati în urma hoardei lor, sa stearga de pe fata pamîntului o natiune care nu are nici o vina în afara de aceea ca e de vita latina! Adica îi împiedica pe ei sa ajunga direct în strîmtorile Marii Negre si sa îsi ia sub “protectie” masa de slavi din Balcani. Pîna si lor, însa, “nuca” româneasca le este foarte greu de spart. Dar… au rabdare. Daca mareea rusa s-a aflat, între 1918 si 1940, în stare de reflux, comunistii lui Stalin s-au înteles perfect cu nazistii lui Hitler si au aplicat o lovitura aproape mortala visului dintotdeauna al urmasilor dacilor si romanilor, închegat pentru o clipa istorica de Mihai Viteazul - România Mare. În acel sinistru an 1940, în Piata Rosie din Moscova, se sarutau ruseste, pe gura, nazistii cu bolsevicii! Nu a fost de ajuns ca rusii ne rapeau teritorii din Est si din Nord, ei i-au sprijinit si pe unguri, si pe bulgari, sa ia tot ce le place de pe la noi! (Si azi, bulgarii beneficiaza de acel rapt teritorial pe seama României.) Printr-o manevra de o subtilitate satanista, Stalin, care nu avea de gînd sa continue alianta cu Germania lui Hitler, a împins România spre cautarea unui mijloc de a-si elibera teritoriile rapite. Pentru noi, orice razboi declansat, prin care ne puteam atinge acest scop, devenea un razboi drept. “Va ordon, treceti Prutul” a fost, deci, un ordin cît se poate de legitim. Necunoscînd subtilitatile imperialiste dintotdeauna ale conducatorilor rusi, care, pentru a obtine noi teritorii, au fost (si sînt si azi) gata sa sacrifice milioane de supusi de-ai lor, occidentalii li s-au alaturat, neconditionat, în lupta “antifascista” dusa în ultimul razboi mondial, de fostii prieteni la toarta cu fascistii, pe care mai întîi îi ajutasera sa împarta România si Polonia. Cu exceptia lui Churchill, care a simtit ceva, dar a cedat repede, dîndu-i-se cîteva ramasite ale sîngerosului festin, participantii la Conferinta de Pace de la Paris au dat “sarmanei” Rusii teritoriile smulse României cu ajutorul lui Hitler, plus… jumatate de continent! Teroarea instituita apoi de Stalin si ai lui în teritoriile “eliberate” se cunoaste, în ceea ce a mai ramas din România Mare si nu vom insista aici asupra ei. Vom reaminti cîteva masuri, multe dintre ele putînd fi “admirate” azi în Transnistria si, din ce în ce mai des, în “Moldova lui Voronin”, unde tot ce e românesc devine ilegal si un pacat de moarte. Dusi în continuare de nas de catre adeptii lui Putin, autocratul “democrat” al Rusiei, si ajutati de tembelismul criminal al diriguitorilor actuali de la Bucuresti (care, fara sa recunoasca, tînjesc dupa acest model rusesc), occidentalii nu observa sau se prefac a nu observa ca “jucatorul” rus are, prin aceasta zona, nu numai rol de “tatuc” atotputernic, ci si de fals arbitru în conflictele pe care le isca tot el, pentru a stapîni în mod absolut. NATO si Uniunea Europeana chiar nu iau act de simultaneitatea votului unanim din Duma de Stat a Rusiei pentru Legea cu privire la participarea acestui stat la CFE (tratatul privind fortele armate din Europa), cu tragedia imigrantilor nostri în Italia, loviti de un val nemaiîntîlnit de rasism si xenofobie antiromâneasca si cu pretentiile gloabei din urma alaiului moscovit, Voronin, de a se crede urmasul lui Stefan cel Mare, extinzînd stapînirea sa pro-ruseasca peste toata Moldova, pîna la Carpati, poate si dincolo? Duma de Stat si-a permis sa fie brutal de sincera: motivele partii ruse în sprijinul deciziei sale fiind extinderea NATO la granitele Rusiei si instalarea unor baze americane în Bulgaria si în România! De aceea, “tovarisci” Voronin, cu grade mari în fostul KGB, îsi permite sa declare ca revenirea la “Moldova lui Stefan cel Mare” ar fi “un act istoric foarte just”(sperînd, parsiv, în realizarea acestuia în cadrul unei “Europe mari, unite”, coincidenta cu planurile extremistilor maghiari în legatura cu soarta Transilvaniei nefiind deloc întîmplatoare!) si sa instituie, prin decret, anul 2009 drept “An al sarbatoririi a 650 de ani de la întemeierea Statului Moldovenesc”! Si, pentru ca actualul ministru de Externe al României nu s-a opus sa semneze documente oficiale ale UE în care s-a introdus, serpeste, notiunea de “limba moldoveneasca”, guvernul lui Voronin anunta înfiintarea unei structuri specializate pentru efectuarea de traduceri oficiale ale documentelor în “limba moldoveneasca”! Ce vor face acesti “tovarisci” cînd le va veni la rînd, spre a traduce, în “moldoveneasca”, “Doina” celui mai reprezentativ român, pe care Dumnezeu, nu întîmplator, l-a adus pe lume printre românii din Moldova, Mihai Eminescu? Poezia aceasta delimiteaza nu numai granitele naturale ale României Mari, ci cuprinde si un blestem pentru lepadaturile ce pun în pericol alcatuirea statala pe care ne-a lasat-o Creatorul: “Cine-au îndragit strainii/ Mînca-i-ar inima cîinii,/ Mînca-i-ar casa pustia,/ Si neamul nemernicia!”.

P.S.Pe “tovarisci” Voronin îl cheama, de fapt, pe româneste, Cioroiu, dupa cum ne-au spus basarabeni care îi cunosc cimotiile si îl stiu bine si pe el. Intrînd în slujba ocupantului, la KGB, si-a tradus si numele, sau i-a fost tradus (”vorona” înseamna, pe ruseste, cioara, cioroi!). În afara de parerea despre”limba moldoveneasca”, nici o alta legatura, deci, cu… Cioroianu?

de Lech Biegalski, 14 octombrie 2007

ACEST ARTICOL descrie modificările negative din educaţie, care nu pot fi explicate prin vreo justificare profesională, competentă. Chiar dacă sunt date motive pentru a le raţionaliza, un scurt rezumat al acestor schimbări, prezentat într-un context politic mai larg, este alarmant. Faptul că toate au pornit după căderea Uniunii Sovietice şi toate indică spre o singură direcţie, semnalează un sabotaj deliberat.

Competiţia ideologică s-a încheiat

Al Doilea Război Mondial nu s-a sfârşit în 1945. A continuat până la colapsul Uniunii Sovietice în 1991. Termenul “Răboi Rece” face referire nu doar la cursa înarmării, ci şi la competiţia ideologică dintre comunism şi capitalism, în care propaganda politică a jucat un rol major. Ca răspuns la Pactul de la Varşovia, vestul a creat NATO. Ca răspuns la Drepturile Muncitorului, vestul a promovat Drepturile Omului. Ca răspuns la programele sociale comuniste, vestul a înfiinţat propriile reţele de susţinere socială.

Cei care au crescut pe acest continent (America de Nord, n.t.) s-ar putea să nu înţeleagă concluziile mele. În timp ce trăiam în Polonia, începând cu anii 1950 şi până la mijlocul anilor 1980, am ascultat regulat emisiunile în poloneză ale Radio Europa Liberă şi Vocea Americii. Aceste canale propagandistice, finanţate sub umbrela Congresului S.U., au zugrăvit consistent o imagine a Americii ca un paradis în care libertatea, democraţia, drepturile omului, asigurarea slujbelor, un înalt standard de viaţă şi programe sociale excepţionale au permis poporului să trăiască cu demnitate. “Familii Americane Fericite” a fost cea mai atractivă temă.

Continuare: http://ro.altermedia.info/noua-ordine-mondiala/analiz-noua-ordine-mondial-i-educaia_7980.html#more-7980

Formatiunile sectante resping cinstirea Sfintei Cruci, nu numai cu afirmatia luata din protestantism, cum ca aceasta cinstire e o inchinare la un idol, ci si cu afirmatia ca lui Hristos nu-i place sa I se aminteasca de crucea pe care a suferit. Biserica Ortodoxa, urmand traditiei neintrerupte de la Apostoli, stie ca Domnul Hristos nu S-a ferit de cruce, caci in primirea ei S-a aratat, mergand pana la capat, dragostea Lui si a Tatalui Sau pentru oameni. Fiul lui Dumnezeu nu S-a multumit numai sa Se faca om pentru noi, ca sa ramana Frate cu noi in veci, ci a mers in dragostea

Scurt istoric al semnului Sfintei Cruci

Obiectul acestui studiu nu este de a face istoricul crucii ca semn in general, sau al reprezentarilor sale, si nici de a lamuri posibilele semnificatii ale acestui simbol. Scopul nostru este mult mai modest, anume de a pune la indemana credinciosilor ortodocsi ceea ce se cu­noaste din istoria insemnarii cu sfanta cruce, ca gest de pietate al crestinilor. Semnul crucii facut pe frunte este unul dintre riturile cele mai vechi ale Bisericii. Ca majoritatea acestor rituri, are destule parti enig­matice pentru cel care studiaza practica si dezvoltarea lui in istoria Bisericii.

Continuare: http://bisericasecreta.wordpress.com/2007/11/11/cum-putem-cinsti-cu-evlavie-sfanta-cruce/#more-392

Autor: TITUS FILIPAŞ

Pe data de 14 octombrie 2007, la emisiunea domnului Mihai Tatulici de pe canalul Realitatea TV, erau prezenţi numai patru invitaţi   dintre jurnaliştii propuşi la un fel de TOP 10 (emisiunea se chema ‘Primii zece’) din mass media de Limba Română reliefaţi pe parcursul anului  2007.  Personalitatea  cea mai bine profilată dintre cei patru invitaţi  era incontestabil jurnalistul Mircea Badea. Un om care produce şi prezintă el însuşi   emisiuni pe canalele  de televiziune Antena 1 şi  Antena 3.

Cu ajutorul unui juriu de alcătuire complexă, şi  în care cele  două ‘ancore deontologice’ se presupune că erau  sociologul Mircea Kivu si psihologul Aurora Liiceanu de la SAR, pe canalul Realitatea TV  s -a încercat literalmente strangularea intelectuală  şi linşajul moral al lui Mircea Badea. Folosesc eu aici cuvinte prea tari? Nu cred. De altminteri nu ascund faptul că împărtăşesc cu Mircea Badea, –fără să vrea, fără să vreau–, o anumită atitudine de viaţă pe care aş numi-o:   respectul faţă  de “educaţia extremă”.  În ultima vreme, constat,   şi asupra mea, mai exact asupra eseurilor mele,  se revarsă de către un grup   de  intelectuali români anonimi care controlează totuşi  precum cerberii accesul  pe Wikipedia    românească, –astfel, aceşti cerberi şi -au permis să şteargă un articol întreg, nu ştiu cine l- a scris dar îi mulţumesc!, ce îmi era favorabil–,   o Wikipedia   românească  unde eu sunt atacat, dar o Wikipedia    românească  unde mie nu mi se permite să public  măcar o singură replică, o vastă operaţiune chemată DEBUNKING TITUS FILIPAŞ, chiar aceştia sunt termenii!  Mă amuză, mai ales  primul pas din această operaţiune  DEBUNKING TITUS FILIPAŞ, anume de a se folosi ghilimelele dispreţului  snob, scriind de exemplu :  un “eseu” de Titus Filipaş, iar nu un eseu de Titus Filipaş, cum ar fi normal, sau măcar “un eseu de Titus Filipaş”.   Vă interesează ce înseamnă cuvâ ntul englezesc DEBUNKING ? Şi pe mine. Iată aici copiată  o Definition of debunking  din WordReference.com  English Dictionary:  Repudiation (repudiere pe româneşte), şi ea se exemplifică prin fraza  ”the debunking of religion has been too successful”, adică ‘operaţiunea DEBUNKING întreprinsă asupra religiei a fost încununată  de succes’.   De ce anume se tem  cenzorii care controlează accesul  pe Wikipedia   româ nească? „Eseurile” lui Titus Filipaş tind să devină o nouă  „religie”  şi din această cauză trebuiesc repudiate din start ?  Dicţionarul WordReference  are foarte utilul  obicei de a prezenta pentru cuvântul englezesc şi echivalentul său în trei  dintre vernacularele neolatine:   italiana, spaniola şi franceza. Mă interesează în primul rând echivalentul în italiană, despre care de la Heliad  ştim că este vorbirea cea mai apropiată de spiritul limbii române. Constatăm  că dicţionarul WordReference  nu propune vreo echivalare!  Ceva mai mult succes are căutarea în spaniolă. Aici aflăm : debunk  = desacreditar.  Astfel, “the debunking of religion” s -ar putea traduce pe   româneşte prin  ”desacreditarea religiei”, ori “lipsirea religiei de orice credenţiale”.  În fine, găsim în limba franceză:   debunking = déboulonnage (action de discréditer). Deci  DEBUNKING TITUS FILIPAŞ s-ar putea  traduce prin DISCREDITAREA PROGRAMATICĂ A LUI TITUS FILIPAŞ.

Şi, în mare măsură, aproape s- a reuşit repudierea lui Mircea Badea în acea emisiune televizată a domnului Mihai Tatulici. Deloc neutru, aşa cum ar fi fost normal  din partea unui moderator obiectiv, dar nu trebuie să înţelegem de aici că domnul  Mihai Tatulici ar avea ceva personal împotriva jurnalistului Mircea Badea, nu, domnia sa  doar ascultă de “comandamentul zilei”, de altminteri pe tot parcursul vieţii sale îndelungate de   “profesionist în soldă”  Mihai Tatulici  a fost mereu sensibil la “comandamente”. Nu îl blamăm. Dar a fost ceva imoral oricând, şi mai ales în acea memorabilă emisiune de televiziune.  Acceptabil, poate,   la toţi ceilalţi de pe platou manifestând “agresivitate deontologică” faţă de Mircea Badea. Faptul că Mihai Tatulici se comportă   pe platoul de la Realitatea  TV precum  instructorul superior al organizaţiei de pionieri de la o şcoală generală din perioada pre- Ceauşescu este oarecum de înţeles, dar nu şi acceptabil. De asemenea faptul că  ”deontologii de profesie”    Mircea Kivu plus Aurora Liiceanu de la SAR se comportau pe platoul studioului de televiziune  Realitatea TV la fel ca nişte vechi “tovarăşi de la raion” veniţi  să sprijine acţiunea de purificare ideologică exercitată de Mihai Tatulici asupra lui Mircea Badea este oarecum de înţeles. Dar nu şi acceptabil în contextul cultural românesc, acelaşi pentru toate timpurile, contextul unde ceea ce contează este numai “educaţia extremă” de genul celei primite pe vremuri de pruncii români la şcoala Sfântu Sava.  Intelectualii şi “deontologii de profesie”    Mircea Kivu plus Aurora Liiceanu trebuiau să  creeze  impresia de abordare abstractă  şi neutră   a  tematicii  subsumate “evaluării  jurnalistului  Mircea Badea”.  Dar nu i -am auzit  pe  Mircea Kivu plus Aurora Liiceanu lăudându- se vreodată că ar fi primit o “educaţie extremă”. Ei se laudă   doar că sunt „reprezentanţii societăţii civile”. Măi să fie, pruncule, da’ rom â n matale când oare mai eşti ?

Iar jurnalistul Mircea Badea, cu figura, manierele  şi atitudinea lui de autentic “prunc român”,   era acuzat în acea emisiune de foarte multe scăderi personale în exercitarea profesiei de jurnalist. În  primul  rând era acuzat de lipsa de abordare culturală. Look who is talking!  La acel moment Mircea Badea era personajul cel mai bine format cultural pentru televiziune dintre toate persoanele prezente pe acel platou  al canalului Realitatea TV. În ceea ce priveşte cultura necesară “omului de televiziune”, Mircea Badea putea clama, fără să poată fi absolut de nimeni contrazis, că el aparţine “familiei spirituale Jana Gheorghiu”. Nu vreau să adaug eu aici detalii de substanţiere a clamării. Dar ceva mi se pare a fi semnificativ şi credibil: În doliul zilelor   care urmaseră  stingerii din viaţă  a Marii Doamne din televiziunea noastră clasică Doamna Jana Gheorghiu, tînărul om de televiziune  Mircea Badea  povestea  îndurerat  că  Jana Gheorghiu  fusese o prietenă a familiei sale, şi că a fost vizitat la maternitate la o zi după ce îl născuse mama sa, colegă de facultate cu Jana Gheorghiu.  Plauzibil, este ceva care se încadrează în tiparul comportamental şi de atitudine al regretatei Jana Gheorghiu. Apoi, dincolo de această poveste, Mircea Badea  îşi reamintea  personal înt âmplări petrecute după împlinirea vâ rstei de trei ani, memorabile, nu -i aşa? când Jana Gheorghiu   îşi vizita săptămânal  colega şi pruncul,  apoi cele două absolvente de filologie de la Universitatea din Bucureşti se lansau în lungi discuţii despre diversitatea bucureşteană  întru excelenţă,  discuţii pe care le asculta în iubire atras fiind  şi fascinat mai  ales de vivacitatea limbii române culte a dialogului platonic.  Dar nu sunt tocmai amintirile despre conversaţiile sapienţiale  ce nu- ţi sunt destinate expres, baza viitoarei tale culturi în limba rom ână? Chiar şi acestea se înscriu în baza „educaţiei extreme”.  O educaţie extremă de care Mircea Badea  a avut ulterior parte  şi ca elev al  unui  liceu de informatică, unul dintre liceele acelea întru excelenţă înfiinţate de Mircea Maliţa, un ilustru reprezentant al protocronismului românesc, pe vremea regimului comunist. Ţinta ministrului Mircea Maliţa   fusese aceea de a îndepărta educaţia de la caracterul ei general, pentru a-i  da în schimb focalizări pe portofolii cu ţinte specifice. S –a tot vorbit despre fabrica de chibrite  a lui Mircea Badea, datează proiectul dintr -un portofoliu personal  antamat pe vremea liceului?  De ce nu a venit nimeni la emisiune cu acele chibrite proiectate de Mircea Badea, pentru că  fabrica lucrează, nu pentru Mircea Badea, şi aduce cuiva profituri bune, dar nu pentru Mircea Badea! Apoi, mi –a fost greu să înţeleg la acea emisiune agresiunea şi dispreţul afişate de regizorul dramatic Alexandru Darie faţă de Mircea Badea, fără să ne expună   şi raţiunile.  Cred mai curând că Alexandru Darie a fost adus acolo doar pentru ca  Mircea Badea să fie  judecat critic de un panel ce se consideră definitoriu în superioritate morală.

Demersul lui Mircea Badea în jurnalism diferă de abordarea top down, în măsura în care în jurnalism este vorba despre deontologie şi valori. Atunci să spunem că în abordarea jurnalistică top down fluxul deontologic este clar exprimat, valorile sunt  limpede, chiar redundant,  definite. Din păcate,  valorile acestea din abordarea top down sunt cel mai adesea definite   într –un sens politic.  Să recunoaştem, este o abordare politiceşte corectă aceea  care prevalează în jurnalismul de azi. Oricare ziarist ce se abate de la acest stil este imediat etichetat drept ” Centru naţional   de isterie care lucrează sub acoperire în presă”, formula aceasta de condamnare automată aparţine deontologului  Gabriel Liiceanu,   a cărui ocupaţie de bază   este aceea de a poza, şi nu gratuit!, drept  “stâlpul societăţii civile”  din România. 

Astfel tot ce are un pinch de politically correct în discurs capătă automat şi valoare morală! Acuzele aduse carenţelor deontologice, — nenumărate zic ei–, ale jurnalistului Mircea Badea sunt deduse prin excludere din faptul că stilul Mircea Badea nu se încadrează în   fluxul deontologic din abordarea jurnalistică top down. Stilul Mircea Badea în jurnalism se caracterizează prin abordarea bottom up, care la  Mircea Badea se dezvăluie  mai  ales prin rapide, nervoase, ostentative  sfâşieri ale discursului pompos, ori chiar prin  simple îndemnuri la  sfâşieri ale discursului pompos unde sunt definite valorile jurnalistice în cealaltă abordare. Dar Mircea Badea insistă pe faptul că domnia sa foloseşte totdeauna în evaluări şi în identificarea valorilor, primordialul   bunul simţ, cei “şapte ani de acasă”. Bineînţeles, manierele de statuare a valorilor folosite în  cele două  tipuri de abordări din jurnalism  sunt complet diferite, însă  nu trebuie să spun eu, în acest articol şi în analiza aceasta, truismele privitoare la cele două demersuri. Prezenţi acolo, pe platoul de televiziune de la Realitatea TV, Mircea Kivu plus Aurora Liiceanu erau în acelaşi timp,  şi în principiu, nişte canale intelectuale de transmisie a ideilor noi. Frecvenţa invitaţiilor  de participare ce li se fac la televiziunea Realitatea TV  dovedeşte că ei sunt racordaţi mult mai bine la politicianismul corect,   decât la cultura română. Dar  Mircea Kivu plus Aurora Liiceanu erau obligaţi să racordeze, din când în când, emisiunea domnului  Mihai Tatulici la cultura română.  Nu au făcut- o, însă autoritatea lor a avut pondere zdrobitoare. Toate personalităţile subţirele  s- au raportat deontologic exclusiv  la autoritatea celor doi mai înainte menţionaţi în tandem, precum şi la fluxul deontologic din stilul jurnalistic top down. În care un om cu discurs spontan precum Mircea Badea este în mod automat condamnat ca imoral, înainte chiar de a spune ceva.

TITUS FILIPAŞ

Articol preluat de la adresa:

http://monitorcultural.wordpress.com/2007/10/31/scandalos-un-linsaj-mediatic-organizat-%e2%80%9ecazul-mircea-badea%e2%80%9c/

O TÂNÃRÃ FATÃ DE ROMÂNI UCISÃ PENTRU CÃ NU A VRUT SÃ SCRIE ÎMPOTRIVA CREDINŢEI STRÃBUNILOR EI

sau

SOROS - Central European University - şi soarta ortodocşilor!

În cimitirul Mãnãstirii Petru Vodã se odihneşte, de mai bine de 5 ani de zile, monahia Heruvima, pe care, ca mireancã, a chemat-o Svetlana Mihaela Tanasã.

Maica Heruvima a terminat facultatea de limbi clasice la Iaşi şi, în 1995, a primit o bursã de la Fundaţia Soros pentru un masterat în istorie medievalã la Universitatea Central Europeană (CEU), Budapesta. Lucrarea sa de masterat a constat în cercetarea unui manuscris al Tâlcuirii la Facere, scris de Sfântul Ioan Gurã de Aur, şi dovedea, în aceastã lucrare, cã textul tipãrit de iezuiţi şi preluat de J. P. Migne în Patrologia Greacă are numeroase interpolãri şi modificãri faţã de manuscrisul cercetat, în care se regãsea un text cu adevãrat hrisostomic, plin de duh. Concluzia era cã la o ulterioarã editie criticã a Tâlcuirii la Facere se va descoperi balastul introdus cu reavoinţã de iezuiţi (de altfel, apropo de asta, pr. Dumitru Fecioru a fãcut acelaşi lucru cu traducerea în româneşte, pentru cã a luat textul tradus la Neamţu, care se gãseşte într-un uriaş manuscris de la Academia Românã, şi l-a prelucrat dupã cel tipãrit în PG; o altã observaţie - a mea, de data asta - ar fi aceea cã pãrinţii nemţeni de acum 200 de ani nu au tradus nici un singur cuvinţel dupã ediţiile apusene ale Sfinţilor Pãrinţi, ci doar dupã manuscrisele din spaţiul ortodox). Profesorii ei au apreciat munca şi i-au propus sã se înscrie la doctorat. Lucrarea sa de doctorat era axatã tot pe tâlcuirea la cartea Facerii: trebuia sã dovedeascã faptul cã Sfinţii Pãrinţi l-au urmat în tâlcuirea lor la Facere pe ereticul Origen. Svetlana s-a apucat de lucru cu încredere, neştiind ce i s-a cerut, de fapt. Dar, pe mãsurã ce mai citea din Sfinţii Pãrinţi cu pricina, realiza hula ce i se cerea sã o dovedeascã. Am aici, rãmase de la ea, Tîlcuirea la Facere a Fericitului Augustin (în latinã), cea a lui Origen (în greacã), cea a Fericitului Theodorit al Kirului (în greacã), si cea a Sfântului Efrem Sirul (în englezã), ba chiar si comentariul filosofului evreu Filon din Alexandria (în greacã), lucrãri pe care le citise acolo, la Budapesta, în original. Cu cât mai citea înţelegea nu numai cã Sfinţii Pãrinţi nu l-au urmat pe ereticul Origen în lucrãrile lor, ci unul din motivele pentru care au întocmit aceste lucrãri a fost acela de a-l combate pe eretic, şi se vedea asta din felul în care abordau fiecare chestiune în parte.

S-a întâmplat că, fiind acolo, sã-si punã câteva întrebãri despre profesorii sãi şi sã afle cã majoritatea sunt evrei, şi sã vadã dispreţul lor pentru Ortodoxie si pentru Tradiţie, cu toate studiile lor universitare. Iar când le-a comunicat concluzia de mai sus cu privire la Sfinţii Pãrinţi, ei i-au spus: “Nu, nu e aşa. Mai citeşte-i o datã. Mai gândeşte-te. Noi te plãtim ca tu sã demonstrezi ceva, iar tu trebuie sã o faci”.

Au urmat mai multe zile de certuri si argumentãri. Venind în ţarã pentru a-şi mai aduce nişte lucruri, s-a simţit rãu şi s-a dus la medic sã-şi facã un control. Aşa a aflat cã are un cancer al pielii cu o evoluţie rapidã, în zona omoplatului stâng. Explicaţia era una singurã: fususe iradiatã. Doctorul i-a zis cã mai are doar câteva luni de trãit. S-a întors la Budapesta sã-şi ia bagajele. S-a certat cu toatã lumea, care îi spunea: “De ce pleci? Avem soluţii pentru boala ta. Nu e nimic grav, noi putem sã-ţi oferim vindecarea. Fii ascultãtoare şi vei scãpa cu viaţã.” A luat tot ce a putut (deşi mare parte din cãrţi i-au rãmas acolo) şi s-a întors în ţarã. A venit la Pãrintele Iustin si i-a povestit toatã tãrãşenia, iar Pãrintele i-a spus sã rãmânã la noi în mãnãstire (aceasta se întâmpla în august 1997).

A urmat un an şi jumãtate de suferinţã. Boala a ajuns repede la metastazã. Încet, încet, se topea vãzând cu ochii. A primit sã fie rasoforitã şi, cu câteva sãptãmâni înainte de a pleca dintre noi, a fost cãlugãritã de Pãrintele Iustin. A refuzat sã ia morfinã, pentru a-şi şterge, prin suferinţã, toate pãcatele sãvârşite în aceastã lume. Urletele ei de durere vestesc şi astãzi, în urechile celor care le-au auzit, chinurile iadului. Dumnezeu i-a ascultat ultima dorinţã, aceea de a prinde sãrbãtoarea Sfinţilor Arhangheli. Dupã privegherea hramului mânãstirii noastre, în noaptea de 7 spre 8 noiembrie 1998, pe la ora 3 dimineaţa, Sfânta Muceniţã Heruvima a plecat dintre noi cu sufletul împãcat, luminoasã la chip, sã mãrturiseascã înaintea Sfintei Treimi lupta ortodocşilor împotriva stãpânitorilor acestui veac.

Dacã lumea în care trãim este, în întregul sãu, chipul Babilonului, al curvei celei mari, atunci Sfânta Heruvima dã mãrturie despre ceea ce stã scris în Apocalipsã: “Şi într’însa s’a aflat sânge de proroci şi de sfinţi şi de toţi cei junghiaţi pre pãmânt.”

Venind aici, maica Heruvima ne-a spus despre faptul cã de la CEU, mai înainte de ea, plecaserã din acelaşi motiv, cancer al pielii, un student din Bulgaria, o studentã din Georgia şi o alta din SUA. Îmi pare rãu cã nu vã pot da numele lor. Poate cineva le va afla vreodatã.

Batjocura cea mare a fost aceea cã, dupã plecarea maicii Heruvima, foştii ei profesori au instituit la CEU Premiul Svetlana Tanasă, pentru cea mai bunã lucrare a anului.

Diavolul a vrut să-i arunce sufletul pur în gheena, dar Dumnezeu a ridicat-o dincolo de nori, pentru dragostea de adevăr, pentru că Adevărul este Hristos Dumnezeul nostru. Ortodoxia este vie şi înfloreşte în adevăr şi sămânţa ei este sângele martirilor. Vino curând Hristoase Dumnezeul nostru, înainte ca să fim robiţi de vrăjmaşii care blasfemiază şi ne înspăimântă. Risipeşte cu Crucea Ta pe aceia care ne asupresc, ca să ştie ce minunată este Ortodoxia. Pentru rugăciunile Sfinţilor Martiri şi ale Născătoarei de Dumnezeu, Iubitorule de oameni, miluieşte-ne pe noi!.

Duminică 21 ianuarie 2007, de Monahul FILOTHEU

Mircea Badea realizeaza la Antena 1 o nonconformista revista a publicatiilor sub titlul „In gura presei”. Timp de jumatate de ora, el va supune atentiei telespectatorului cele mai interesante stiri aparute in presa cotidiana, sapatamanala si lunara. Deosebirea dintre programul pe care il realizeaza Mircea si emisiunile pe aceeasi tema ale altor televiziuni este ca, spune el, „eu voi fi firesc, normal, nu voi reproduce mecanic niste texte”.

De ce s-a reintors Mircea Badea la Antena? „Pentru ca imi doream de mult sa revin aici si cand mi s-a propus acest format am fost de doua ori mai fericit. Stiu si imi si place sa realizez o revista a presei”, raspunde el.

Link la Arhiva Emisiunii: http://antena1.ro/index.php?page=show&id=10

Link la Forumul Emisiunii: http://antena3.ro/forum/viewforum.php?f=18

Link la Resurse YouTube cu Mircea Badea: http://www.youtube.com/results?search_query=mircea+badea&search=Search

1. Mircea Badea - CNA Part 1
   
2. Mircea Badea - CNA Part 2

O studenta evreica din Statele Unite a alarmat pe toata lumea ca pe usa sa de camin au aparut niste svastici. S-a dovedit insa ca acestea au fost facute chiar de catre presupusa victima, a anuntat postul de televiziunea NBC.

Sarah Marshak, studenta in primul an la George Washington University, a fost filmata de o camera video ascunsa in timp ce desena o svastica pe usa camerei. Pana cand a fost prinsa, aceasta mai raportase incidente similare conducerii institutiei de invatamant.

Pusa in fata dovezilor, Sarah Marshak a declarat pentru un ziar studentesc ca ea a fost cea care a desenat ultimele trei din cele sase svastici de pe usa. Studenta va aparea si in fata unei comisii de disciplina pentru a raspunde pentru faptele comise. (D.S. - Novopress Romania)

După Retrovoluţia din decembrie 1989, macularea Bisericii Ortodoxe Române a fost permanentă. Am publicat studiul „Culpabilizarea Bisericii Ortodoxe Române“, sub pseudonimul Theodor V. Alexandru, în revista România Mare, începând cu nr. 486, 5 noiembrie 1999, cu continuarea în nr. 487-494/1999, 495-502/2000; dar este la fel de actual şi azi. De aceea, am considerat necesar să-l reeditez – ne varietur – tocmai pentru a se vedea mai pregnant că situaţia denunţată atunci a rămas neschimbată. Micile diferenţe sunt date de dispariţia în neant sau direct în Iad a unor denigratori şi de apariţia altora, mărind blestematul bestiar postdecembrist. Trecerea în eternitate a Prea Fericitului Teoctist şi alegerea noului patriarh au prilejuit doar escaladarea acestei maculări.

Biserica Ortodoxă Română, ţintă prioritară a războiului axiologic

Un fapt incontestabil atestat de toate sondajele de opinie, indiferent de măsura în care au fost „ajustate“ din diferite motive mai mult sau mai puţin oneste, este faptul că Biserica Ortodoxă Română constituie unul dintre pilonii de bază ai Statului Naţional Român, alături de Armata Naţională, Şcoala Naţională, Serviciile Secrete şi alte câteva instituţii. În consecinţă, Biserica Ortodoxă Română a devenit, atât în calitate de Biserică Naţională, cât şi de cult ortodox, văzut în opoziţie cu catolicismul, una din ţintele predilecte în cadrul războiului axiologic. Aceasta deoarece valorile Ortodoxiei – a căror perenitate şi-a dovedit rezistenta în faţa tuturor „năvălitorilor“, indiferent de forma de manifestare: militară, economică sau ideologică, dacă nu toate împreună – constituiau unul din obstacolele majore în calea expansiunii aşa-ziselor „valori“ ale Occidentului: modul de viată „american“, finanţele „americane“, „evangheliştii“ americani, muzica şi filmele americane, „ajutoarele“ americane etc.

Expresia „fundamentalism ortodox“, este o formă a dezinformării

Sintagma „fundamentalism ortodox“ este una din mijloacele folosite în războiul axiologic, prin care se devalorizează Ortodoxia, acesta fiind o formă de manifestare a războiului atipic dus contra României. Expresia „fundamentalism ortodox“ – preluată printr-un mimetism infantil de foarte mulţi intelectuali – dovedeşte ignoranţa crasă a celor care-o folosesc; asta, în cazul cel mai nevinovat, când, deci, nu este folosită deliberat, ca o diversiune. Deoarece, este necesar să reamintim, ortodox înseamnă păstrarea şi apărarea „dreptei credinţe“, deci a „legii drepte“ (orto = drept, doxa = lege, axiomă, dogmă) a credinţei, dată, în genere, de Biblie şi, în mod special, de către Iisus Hristos, în Evangheliile Noului Testament. Adică păstrarea „dreaptă“, neschimbată a credinţei şi nu „adaptarea“, „modernizarea“ ei, cum face doctrina romano-catolică îndeosebi prin politica „de aggiornamento şi de «prezenţă» în lume puse în practică de Conciliul Vatican II în universul catolic“ [1] –; sau cum fac toate cultele (neo)protestante şi toate sectele din Occident, care au ajuns să introducă muzică psihedelică, satanistă în biserici şi să ceară admiterea printre „drepturile“ omului a „homosexualităţii“ [2] – adică a sodomiei, condamnată de Ortodoxie, deoarece în Biblie este prezentată ca un păcat capital. De aici până la acceptarea „dreptului“ de a ucide pe oricine pentru orice, promovat de O.N.U. ajunsă la remorca N.AT.O., nu mai este decât un pas, deja făcut în Iugoslavia, prin introducerea în doctrina N.A.T.O. a unui nou „concept strategic“, numit astfel spre a masca vechiul imperialism în forme noi.

Continuare:

partea I: http://ro.altermedia.info/politica/culpabilizarea-bisericii-ortodoxe-romane-o-campanie-satanista-i_7918.html#more-7918

partea a II-a: http://ro.altermedia.info/noua-ordine-mondiala/culpabilizarea-bisericii-ortodoxe-romane-o-campanie-satanista-ultima-parte_7944.html

O femeie din Anglia, membră a organizaţiei Martorii lui Iehova, a murit din cauza principiilor religioase. Ea a refuzat o transfuzie de sânge de care avea nevoie după ce a născut gemeni. Emma Gough, în vârstă de 22 de ani, din oraşul Telford, a murit la scurt timp după ce a născut gemeni, pentru că a completat, la spital, un formular în care cerea să nu i se facă transfuzie de sânge.

Gemenii, care sunt sănătoşi, vor fi îngrijiţi de către tatăl lor, în vârstă de 24 de ani. Terry Lovejoy, purtătorul de cuvânt al organizaţiei Martorii lui Iehova din Telford, a afirmat că grupul local religios a oferit ajutor familiei îndurerate.

Un purtător de cuvânt al Spitalului Royal Shrewsbury nu a dorit să comenteze circumstenţele în care a murit femeia. Un membru al organizaţiei Martorii lui Iehova a explicat că adepţii acestei religii cred că transfuziile de sânge sunt interzise de anumite pasaje din Biblie.

“Totul se rezumă la relaţia cu Creatorul nostru, Iehova. Pentru noi, decizia referitoare la sânge nu este atât de dificilă cum cred unii oameni, deoarece avem încredere. Creatorul ştie despre ce e vorba”, a declarat acesta.

http://antena3.ro/O-britanica-a-murit-pentru-ca-religia-ii-interzice-transfuzia-de-sange_ext_41403_ext.html

„A doua zi după ce presedintele tării ne-a făcut de rîs, înghitind cu lasitate umilinta administrată de presedintele Ucrainei la Bucuresti, premierul Tăriceanu a mai spălat obrazul României, prin faptul că n-a tolerat atitudinea oaspetelui de la Palatul Victoria, ci l-a pus la punct. Iar oaspetele a evitat declaratiile de presă bilaterale. Care ar fi reabilitat imaginea României, sifonată de Ucraina la Cotroceni. Faptul că presedintele României a devenit presul lui Iuscenko risca să producă efecte negative în planul populatiei. Si atunci, marinarul pompat cu spanac Chivas, 18 ani, a cugetat că trebuie să facă o treabă mare si s-o toarne în capul adversarilor interni, pentru ca populatia să uite ce nevolnic e pe plan extern, cînd sînt în cauză interesele tării. Si a participat la emisiunea «Nasul», a televiziunii fratelui Păunescu, care nu este oligarh decît atunci cînd nu serveste interesele prezidentiale. Cînd le serveste, e din familie. Iar moderatorul Radu Moraru, Nasul talk-show-urilor maneliste, a pus blatul. Nici cu familia Becali n-a avut parte de asemenea reprezentatie. De hazna de la mahala. De fapt, de Cod Penal. Prin prestatia din seara de 31 octombrie, de la B1TV, presedintele tării a realizat un auto-flagrant. S-a recomandat la scenă deschisă ca presedinte penal. Nu doar injurios, nu doar calomnios cu adversarii. Nu doar lăudăros că se sterge pe picioare cu Constitutia, asa cum s-a sters presedintele Ucrainei cu presedintele României. Ci mult mai grav. Cuprins de betia puterii, Poppeye a comunicat un mesaj periculos, cu atît mai alarmant cu cît e vorba de o persoană care conduce tara în asa fel încît dă impresia că trebuie să i se facă un test de alcoolemie. S-a lăudat cu faptul că în România există politie politică, pe care el o patronează si care îsi bate joc si de justitie, si de drepturile omului, si de statul de drept, la dispozitia unui sef de stat iresponsabil. Cel mai grav este nu că a reiterat sprijinul anticonstitutional pentru PD în campania electorală, că l-a acuzat, delirant, pe Ludovic Orban de protectie a … mafiei asfaltului prezidential, că l-a numit «tînăr mafiot obraznic» pe un ministru al Justitiei, care îsi permite să-i strice jocurile de protejare a amicilor infractori si de incriminare a inamicilor politici, ori că a vorbit ca la usa cortului. Cel mai grav este faptul că seful statului are acces la dosare penale si o recunoaste ca atare, fără teamă că opinia publică i-ar putea cere socoteală. Mizează, adică, pe prostia populatiei care, crede el, nu-si dă seama că un presedinte de tară nu are ce să caute cu nasul în dosare penale, iar cine i le pune la dispozitie intră sub incidentă penală. Ca si cel ce le solicită sau doar le foloseste. De unde stie presedintele tării că ministrul Orban «s-ar putea să aibă probleme» în justitie? Se impune o anchetă neîntîrziată. Si o atitudine concertată a mass-media. Presedintele de la Cotroceni trebuie să răspundă. El e atît de las încît acuză în absentă. Muscă si fuge. Refuză confruntarea deschisă cu adevăratul lui Nas, Sorin Rosca Stănescu. Se teme să se confrunte public si cu premierul Tăriceanu. Seful statului n-ar avea curaj să vină la o emisiune a unor moderatori ca Ion Cristoiu, Mihai Gâdea, Dana Grecu, Gabi Firea, Victor Ciutacu. Si nici să se afle fată în fată cu interlocutori ca Ludovic Orban, Crin Antonescu, Tudor Chiuariu, Relu Fenechiu, ca să nu mai vorbim de Dinu Patriciu. Stie că l-ar face varză. De Bruxelles.“

preluat de la adresa: http://www.ziua.ro/display.php?data=2007-11-02&id=228829

Noi ştiam că Mihaela Rădulescu (fostă Ţiganu, înainte de căsătorie) frecventează vrăjitoare şi ghicitoare, dar ce-a făcut ea duminică, de Ziua Domnului, a depăsit orice măsură: le-a invitat pe urmaşele Mamei Omida în platou, pentru a ne demonstra ce minunat e să apelezi la diavol.

N-ai luat-o bine, Răduleasco!

Aşa ceva nu e pe placul lui Dumnezeu.

Şi încă un lucru care nu e plăcut Domnului:

Ţi-ai schimbat credinţa, adică “te-ai tăiat împrejur” la suflet, din creştin ortodox te-ai făcut iudaică, botezul creştin-ortodox era prea mult pentru tine.

Poate aşa se explică şi derapajul mental şi emoţional al personajului în cauză.

Este ştiut faptul ca Sf. Ciprian înainte de a deveni creştin era un evreu vrăjitor

Cele mai importante materiale ortodoxe postate in ultima saptamana (dintre cele pe care am putut sa le parcurgem) sunt privitoare la conferintele de la Deva si Bucuresti despre Sfintii Inchisorilor si despre monografiile exceptionale dedicate parintelui Calciu si Sfantului Valeriu Gafencu si editate recent, precum si, la antipozi, despre sacrilegiul savarsit la Catedrala Ortodoxa din Timisoara, unde “Casa Domnului” a fost “inchiriata” nu doar pentru a deveni “pestera de talhari” (motiv pentru care Hristos scosese biciul), ci mult mai grav: loc de desfasurare a ritualurilor (practic, antihristice) de investire a unor masoni deghizati (”cavalerii de la Malta”), cu binecuvantarea preotilor ortodocsi:

• Conferinta de la Deva a monahului Moise Iorgovan si a lui Danion Vasile - video pe ORTODOX TV:

Sfintii inchisorilor - Conferinta Danion Vasile - partea I
Sfintii inchisorilor - Conferinta Danion Vasile - partea II-a

• Recenzii ale cartii despre Sfantul Valeriu Gafencu si cronici ale conferintei organizate de ROST la Bucuresti de vineri, 2 nov., sustinuta de parintii Amfilohie de la Diaconesti, Moise de la Oaşa si de domnii Razvan Codrescu si Dan Puric:

DESPRE MARTIRII SECOLULUI XX si

PE URMELE LUI VALERIU GAFENCU

(pe blogul lui Razvan Codrescu).

Pentru recunoasterea sfintilor din inchisori

(pe blogul lui Claudiu Tarziu)

• Ceremonie a cavalerilor de Malta in Catedrala ortodoxa din Timisoara (pe blogul lui Laurentiu Dumitru);
• Comentariul lui Dan Camen pe blogul sau la: Ceremonia cavalerilor de Malta in Catedrala ortodoxa din Timisoara

Presedintele Ucrainei, Viktor Iuscenko, a maturat pe jos cu presedintele României, Traian Basescu. Mai mult decît atît, dar bolnavul de la Kiev i-a dat bolnavului de la Bucuresti o lista cu cca. 1.300 de asa-zisi mari investitori din Ucraina care vor sa se implice în economia româneasca - în cea mai mare parte a lor acestia fiind mafioti.

mai cititi: Dreptul natural al Romaniei asupra Insulei Serpilor vs. sucursala RAIFFEISEN BANK AVAL