Radu Gyr (Radu Demetrescu)


Radu GyrPoetul Radu Gyr s-a născut în 1905 la Câmpulung Muscel si a trecut în vesnicie în anul 1975. A fost conferentiar la Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti. A semnat volume de poezii, studii critice, recenzii si eseuri literare, cronici dramatice, traduceri din Goethe, Baudelaire, Verlaine.

A pătimit aproape 20 de ani de detentie politică pentru că a făcut parte din Miscarea Legionară, ca fel ca si alte mari personalităti: Nae Ionescu, Mircea Eliade, Constantin Noica, Petre Tutea, Nichifor Crainic.

În ultimul cuvânt în fata Tribunalului Poporului, la 2 iunie 1945, poetul Radu Gyr, judecat atunci în lotul ziaristilor, declara: "Domnule Presedinte, domnilor Judecători ai Poporului, în rechizitoriul său de joi seara (31 mai), Onorata Acuzare a spus răspicat: 'Dacă există credintă adevărată, atunci să fie absolvită.' Si a mai spus acuzarea: 'Sunt prăbusiri de idealuri, de credinte, dar numai pentru curati.'

Intr-adevăr, sunt naufragii sufletesti. Eu am avut o credintă. Si am iubit-o. Daca as spune altfel, dacă as tăgădui-o, dumneavoastră toti ar trebui să mă scuipati în obraz. Indiferent dacă această credintă a mea apare, astăzi, bună sau rea, întemeiată sau gresită, ea a fost, pentru mine, o credintă adevărată. I-am dăruit sufletul meu, i-am închinat fruntea mea. Cu atât mai intens sufăr azi, când o văd însângerată de moarte."

Este condamnat si execută 11 ani de închisoare. Eliberat în 1956, este iar arestat in 1958, judecat si condamnat la moarte si confiscarea totală a averii (nu avea!), tintuit timp de un an în lanturi, până la comutarea pedepsei în muncă silnică pe viată. Pentru ce? Pentru ardentul poem "Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane": "Pentru sângele neamului tău curs prin santuri,/ pentru cântecul tău tintuit în piroane,/ pentru lacrima soarelui tău pus în lanturi,/ ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!"

Doamna Simona Popa, fiica poetului, povesteste că, initial, poemul se chema Manifest. "In 1995, când se împlineau 50 de ani de la procesul din 1945, s-a făcut reabilitarea acestui lot, al ziaristilor. Toti au fost reabilitati – Pan Vizirescu, Pamfil Seicaru, Romulus Seisanu, Dianu, erau vreo 14… numai Radu Gyr, nu! Am făcut un memoriu către dl. procuror general Manea Drăgulin, l-am si publicat în Ziua, dar răspuns n-am primit nici până astăzi".

Radu Gyr nu a fost reabilitat post-mortem, nici până azi.

"Spre sfârsitul anului trecut – povesteste doamna Simona Popa – am făcut cerere la CNSAS să văd dosarele Securitatii care îl privesc pe tatăl meu. In ianuarie am primit invitatia si… m-am speriat: sunt 48 de dosare si în medie sunt cam 300 de file la fiecare, file – adică 600 de pagini. In total, aproape 30.000 de pagini! Sunt dosare de grup, cum e cel al lotului ziaristilor… pe urmă, sunt dosare privind rebeliunea (legionară – n.n.), am găsit memoriul lui, declaratiile martorilor care îl scoteau absolut din cauză si precizarea – de care nu vrea nimeni să mai amintească astăzi – că Radu Gyr a înfiintat Teatrul Evreiesc… 150 de artisti, tehnicieni si muncitori aveau acolo leafă de la stat."

Suferinta sublimată sau poezia ca act martiric

Când Sfântul Simeon Metafrastul compunea tezaurul credintei ortodoxe, Vietile Sfintilor, avea constiinta clară că împlineste o sfânta datorie: aceea de a dărui crestinilor un mod de vietuire cerească după Hristos, si, în acelasi timp , o constiintă istorică. Ideea dublei apartenente a crestinului la o istorie pământească, sfintită adeseori prin jertfa botezului de sânge, si la o istorie sacră în care Dumnezeu întâlneste omul, iesind în întâmpinarea lui, manifestându-Se în deplinătatea prezentei Lui ipostatice pentru a-l ridica pe om până în apropierea slavei Lui, este ilustrată de multe opere, începând cu Sfântul Epifanie în primele veacuri si până în Evul Mediu.

Istoria este dublă: cerească si pământească, divină si umană. Cele două dimensiuni ale istoriei se uneau desăvârsit în Actele Martirice. Această viziune transpare si în paginile Vietilor Sfintilor, care alcătuiesc o istorie sacră omenească în efortul ei mai presus de omenesc de a se sfinti. Dar istoria poate fi si profană. Când istoria devine, pe lângă profană, si profanatoare (oare exista vreo deosebire de termeni cu adevărat?), Sfintii Mucenici “se retrag din istorie”, cum ar zice Blaga, pentru a se integra unei alte realităti unde există putinta de a-L întâlni pe Dumnezeul cel adevărat, Dumnezeul crestinilor. Iar putinta de a-L întâlni pe Dumnezeu este acolo sus, pe cruce.

O astfel de “retragere din istoria” profanatoare a constituit-o mucenicia poetului Radu Gyr, martir al închisorilor comuniste. Coleg de generatie cu Nichifor Crainic, Radu Gyr se desprinde din generatia crestină a ortodoxismului romanesc ce a marcat deceniile de aur ale literaturii începutului de veac XX.

Versurile sale au fost interzise timp de 50 de ani; toata opera sa de maturitate, "opera de sertar" de incontestabila valoare, a cunoscut lumina tiparului mult dupa moartea poertului. Poemele sale din închisoare (…) asa cum spune fiica poetului, "au constituit o adevarata hrana spirituala pentru cei sortiti foamei fiziologice si terorii".

„Paternitatea” operei

Scrisă în cea mai mare parte în închisoare, poezia lui Radu Gyr tinde să-si disimuleze individualitatea si să devină expresia unei colectivităti – mărturie vie a unor experiente dintre cele mai tragice care nu au rămas doar cazuri izolate. Suferinta îi reuneste pe toti colegii de mucenicie în acelasi imn-colind, ceea ce face ca expresia poetică să atingă simplitatea tânguirii lirice a baladelor populare: în fata suferintei colective scriitorul devine anonim, îsi asumă anonimatul, iar sărbătoarea Nasterii Domnului devine celebrare pascală. Pe măsura înaintării în suferintă, odată cu poemul, persoana întâi singular – “eu” – devine “noi”, expresie a comunitătii de suferintă, a unei comuniuni eclessiale mai presus de zidurile izolatoare ale celulei, comuniunea în rugăciunea din finalul poemului. Lirismul decurge din simtirea anonimilor din închisoare – coautori, împreună trăitori si liturghisitori ai jertfei de sânge, pe care Radu Gyr o putea cu usurintă presupune comună.

Autenticitatea operei

Mai mult decât în cazul oricărui poet, modern sau vechi, ne putem întreba unde se sfârseste poemul si unde începe trăirea? Mai putem vorbi despre poeticitate ca despre o vocatie? Nici una dintre expresiile poetului nu are aparenta unui ornament sau vreunei podoabe literare sau artistice. Nici un efort de înfrumusetare sau poetizare. Descrierile sau chiar trăirile nu au nimic din bogata si insolita imagistică poetică a veacului în care scrie. Si cu toate acestea, notatiile poetului sunt tot atât de precise ca si cele ale unor documente care transmit celor care nu sunt mucenici mărturii în care trăirea se suprapune desăvârsit peste o teologie nu pur dogmatică, ci trăită, verificată, experimentată. Ca si cum dogma ar lua atunci fiintă din însăsi carnea zdrobită, ca si când suferinta însăsi ar scrie poemul-teologie. Poemele lui Radu Gyr sunt adevărate “Acte Martirice” – fragmente de istorie sacră, mărturie nemijlocită a lui Hristos cel Viu, mărturisit euharistic în jertfa de sânge pe pieptul-antimis, zdrobit de bătăi bestiale, al mucenicului Radu Gyr. “Gradul zero de literatură” este gradul maxim de autenticitate. Emotia, trăirea lirică se transmite nu prin imagine, ci prin autentic.

Si totusi există un punct unde poezia trădează autenticul, prin sublimarea suferintei, prin poeticul care o distilează uneori. Ceea ce face ca documentul martiric să nu fie complet. E nevoie ca această poezie, pentru a fi receptată deplin, să păstreze în mintea cititorului referentul altor mărturii, de pildă Rugati-vă pentru fratele Alexandru de C. Noica, sau Fenomenul Pitesti. Cu imaginea tortionarilor de la Pitesti în minte, putem aprecia mărturia mucenicească a poeziei lui Radu Gyr la adevărata valoare pe care opera sa poetică vrea cu smerenie să o treacă sub tăcere. Ar fi vrut poate, ca orice poet, să scrie volume de versuri geniale, după cum indică poemul Sărac sunt, Doamne, sărac – o adevărată artă poetică a aspiratiilor frânte. În final, vocatia de mucenic a cuprins-o tămăduitor pe cea de poet, iar cele doua mărturii ne amintesc astăzi că în fiecare din noi se poate afla un Hristos răstignit.

 

Ne vom întoarce într-o zi

Ne vom întoarce într-o zi,

Ne vom întoarce neapărat.Vor fi apusuri aurii,Cum au mai fost când am plecat. Ne vom întoarce neapărat,Cum apele se-ntorc din nori,Sau cum se-ntoarce, tremurat,Pierdutul cântec, pe viori. Ne vom întoarce într-o zi…Si cei de azi cu pasii greiNu ne-or vedea, nu ne-or simti,Cum vom intra încet în ei. Ne vom întoarce ca un fum,Usori, tinându-ne de mâini,Toti cei de ieri în cei de-acum,Cum trec fântânile-n fântâni.

Cei vechi ne-om strecura, tiptil,În toate dragostele noiSi-n cântecul pe care si-lVor spune altii, după noi. În zâmbetul ce va miji,Si-n orice geamăt viitor,Tot noi vom sta, tot noi vom fi,Ca o sământă-n taina lor. Noi cei pierduti, re-ntorsi din zări,Cu vechiul nostru duh fecund,Ne 'napoiem si-n disperăriSi-n răni ce-n piepturi se ascund. Si-n lacrimi ori în mângâieri,Tot noi vom curge zi de zi.În tot ce mâine, ca si ieri,Va sângera sau va iubi…

 

Az' noapte, Iisus…

Az’ noapte Iisus a intrat la mine-n celulă.

O, ce trist, ce înalt era Christ !Luna-a intrat după El în celulă,Si-L făcea mai înalt si mai trist. Mâinile Lui păreau crini pe morminte,Ochii adânci ca niste păduri.Luna-L bătea cu argint pe vesminte,Argintându-I pe mâini vechi spărturi. M-am ridicat de sub pătura sură:– Doamne, de unde vii? Din ce veac?Iisus a dus lin un deget pe gurăSi mi-a făcut semn ca să tac… A stat lângă mine pe rogojină…– Pune-mi pe răni mâna ta.Pe glezne-avea umbre de răni si rugină,Parcă purtase lanturi, cândva…

Oftând, Si-a întins truditele oasePe rogojina mea cu libărci.Prin somn lumina, dar zăbrelele groaseLungeau pe zăpada Lui vărgi. Părea celula munte, părea Căpătână,Si misunau păduchi si guzgani.Simteam cum îmi cade tâmpla pe mână,Si am dormit o mie de ani… Când m-am trezit din grozava genună,Miroseau paiele a trandafiri.Eram în celulă si era lună,Numai Iisus nu era nicăieri… – Unde esti, Doamne? Am urlat la zăbrele.Din lună venea fum de cătui.M-am pipăit, si pe mâinile meleAm găsit urmele cuielor Lui…

 

Zodie

Nopti la rând urmăresc prin vizetă

Beznele, beznele, beznele…Odinioară, citeam stelele. Lesne leBuchiseam slovele, scrise pe boltă cu cretă. Voiam să-mi învăt zodia pe dinafarăSi-o visam scrisă cu litere 'nalte, citete.Credeam că steaua mea e o calească la scară,Să mă ducă, trasă de cerbi, peste râpe si podete… Cum caută azi ochiul, cu dusmănie,Steaua nemernică si blestemată!Ce târfă de stea, ce năpârcă spurcată,Cum as rupe-o cu dintii, din puscărie! Maică, măicută albă, măicută bună,Când îmi coseai, surâzând, azur si pieptare,Ghiceai tu zilele mele cu gheare? Maică, măicută bună,Piciului tău cu părul de lunăÎi sărutai mânutele albe, plăpândele,Îi alungai lacrima, negura, pândele,Si ti-l visai în rădvan de coji de alună,Print călărind pe furtună… Acum ti-l rod toate osândeleSi temnitele toate, flămândele.

Taică, tăicutule, taică,Îti amintesti de scolarul bălai,Cu bereta lui marinară,Pe care-l duceai, pe sub basm, pe sub rai,De mână, la scoala primară? Unchiasule, tu nu stiaiCă zâmbetul tău se coboarăPe-o ticăloasă osândă de fiară. Tăicutule, taică,Feciorul tău se zbate ca o lupoaică,Se zvârcoleste si urlă în cuscă,Si zgârie drugii si-i muscă… O, ce alb era totul, odinioară!Alb patul cu îngeri, albă scoala primară,Albă duminica, albă vacanta,Alb jocul cu turca, si mingea… Au rămas otreapa si zdreanta,Scuipatul, ocna, funingea.Si din tâncul vostru, firav ca lumina,Nu se mai vede decât jivina,Jivina din temnita asta turbată… Jeliti-mă, maică si taică.
Anunțuri

5 gânduri despre “Radu Gyr (Radu Demetrescu)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s