INFORMÁŢIE


INFORMÁŢIE, informaţii, s.f.

1. Comunicare, veste, ştire care pune pe cineva la curent cu o situaţie.

2. Lămurire asupra unei persoane sau asupra unui lucru; totalitate a materialului de informare şi de documentare; izvoare, surse.

3. Fiecare dintre elementele noi, în raport cu cunoştinţele prealabile, cuprinse în semnificaţia unui simbol sau a unui grup de simboluri (text scris, mesaj vorbit, imagini plastice, indicaţie a unui instrument etc.).

Teoria informaţiei = teoria matematică a proprietăţilor generale ale surselor de informaţie, ale canalelor de transmisie şi ale instalaţiilor de păstrare şi de prelucrare a informaţiilor.

Informaţie genetică = totalitate a materialului genetic dintr-o celulă capabilă să creeze secvenţe de aminoacizi care, la rândul lor, formează proteine active.

NÓTĂ, note, s.f.
1. Însemnare, înregistrare în scris a unei observaţii referitoare la o anumită chestiune; text scris care conţine o scurtă însemnare, un comentariu. ◊ Expr. A lua notă (de ceva) = a lua cunoştinţă (de ceva); a ţine seamă (de ceva), a reţine (ceva). ♦ (La pl.) Notiţe (luate la o oră de şcoală, de curs etc.). ♦ (La pl.) Însemnări sau reflecţii literare scrise cu privire la o călătorie, la un eveniment istoric sau social, la un fapt etnografic etc.
2. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre adnotările la un text literar sau ştiinţific, cuprinzând informaţii suplimentare de amănunt, referinţe bibliografice etc., trecute în josul paginii respective ori la sfârşitul sau la începutul volumului adnotat.
3. Comunicare (scrisă) prin care guvernul unui stat informează guvernul altui stat asupra unor probleme, face anumite propuneri, protestează asupra lezării unor interese etc. ♦ Comunicare scurtă făcută de obicei în scris de o instituţie; adresă, înştiinţare.
4. Socoteală scrisă, document cuprinzând sumele pe care cineva trebuie să le achite pentru obiecte cumpărate, pentru consumaţii; document prin care se dispune livrarea unor sume, bunuri, care serveşte la înregistrarea unor operaţii contabile etc.
5. Calificativ care reprezintă, printr-o cifră sau o menţiune specială, aprecierea cunoştinţelor sau a comportării unui elev, a unui student, a unui candidat, notat de către profesor, de către membrii unui juriu etc.
6. Semn convenţional pentru reprezentarea grafică a sunetelor muzicale, indicând înălţimea şi durata lor; sunet care corespunde acestui semn. ◊ Expr. Notă discordantă (sau falsă) = afirmaţie, atitudine care nu se potriveşte într-un caz dat. A forţa (sau a exagera) nota = a trece dincolo de limitele obişnuite, a întrece măsura. A fi în notă = a fi în concordanţă cu o situaţie dată. Ca pe note = bine, aşa cum trebuie. ♦ (La pl.) Caiet care cuprinde piese muzicale transcrise.
7. Fig. Nuanţă, însuşire, trăsătură caracteristică, semn distinctiv; particularitate. – Din fr. note, lat., it. nota.

ÎNSEMNÁRE, însemnări, s.f. Acţiunea de a însemna şi rezultatul ei. ♦ (Concr.) Notă, menţiune scrisă. – V. însemna.

1. marcare, marcat. (~ vitelor de tăiere.)
2. v. înregistrare.
3. (concr.) consemnare, menţiune, notaţie, notă, (înv.) izvod, semn. (O ~ răzleaţă pe marginea unui manuscris.)
4. v. in-dicaţie.
5. v. sens.

INDICÁTIE, indicatii, s.f. Îndrumare, lamurire, recomandare; indiciu, informatie. [Var.: indicatiúne s.f.] – Din fr. indication, lat. indicatio, -onis.
1. v. directiva.
2. v. prevedere.
3. in-formatie, îndrumare, lamurire. (A primit toate ~iile necesare,)
4. prescriptie, regula, (înv.) ustav. (Câteva ~ii pentru …)
5. v. aviz.
6. v. instructiuni.
7. însemnare, mentiune, nota, notificare, notifi-catie, observatie, precizare, specificare, specificatie. (Poarta urmatoarea ~…)
8. dovada.

COMENTÁRIU, comentarii, s.n.

1. Apreciere, comentare (în spirit critic) a unei probleme, a unui eveniment etc.; material publicistic prezentând o asemenea apreciere.
2. Explicare a unei opere literare, istorice etc., facuta adesea prin note marginale; interpretare. – Din fr. commentaire, lat. commentarium.
3. Ansamblu de note scrise sau de remarci orale prin care se comentează un text. 
4. Expozeu critic de noutăţi sau de informaţii. 
5. Material public care conţine un astfel de expozeu
DOCUMENTÁRE, documentari, s.f.
1. Actiunea de a (se) documenta si rezultatul ei. ? Documentatie. – V. documenta. 
s. documentatie, informare, informatie. (Munca de ~ preliminara.)
2. Disciplina a înregistrarii, organizarii si raspândirii cunostintelor specializate. [< documenta].

DOCUMENTÁŢIE, documentaţii, s.f. Totalitatea mijloacelor de informare relative la o problemă sau la un domeniu de activitate

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s