Omul lui Dumnezeu – Parintele Ioan de la Recea


La Manastirea Recea de langa Targu-Mures, biserica e mereu neincapatoare. Credinciosii, veniti din toata tara cu miile, bat drum greu sa-l asculte pe duhovnicul lor, parintele Ioan Iovan

Link: http://www.formula-as.ro/reviste_732__144__omul-lui-dumnezeu–parintele-ioan-de-la-recea.html

„Speranta noastra: suntem nascuti, nu facuti crestini”

Parintele Ioan Iovan are multe sa povesteasca: cum a fost salvat miraculos de mai multe ori de la moarte; cum un taran simplu din Baia a murit dupa Sfanta Impartasanie, zicand ca un adevarat marturisitor al lui Cristos: „Te rog, parinte, sa spui acasa ca am murit crestineste, ca un bun roman.” A indurat, fara sa carteasca, toate suferintele, dar a avut forta sa strige la proces: „Poporul roman nu e ateu… Dumnezeu nu ne indeamna sa dam Cezarului ateu ce e al Cezarului”. Sunt lucruri pe care tinerii sau cei ce se cred a fi in suferinta ar trebui sa le stie si sa cugete asupra lor. Suntem mai puternici decat credem si mai slabi decat ne dorim. Privita de la inaltimea celor peste 80 de ani ai parintelui, viata apare ca o durere plina de lumina. „Sa-L prindem pe Cristos ca Mantuitor”, indeamna fierbinte parintele. „Altfel, il vom regasi ca Judecator, atunci cand nimic nu se mai poate face. Sa luam mereu aminte la cuvintele Lui: „Indrazniti, Eu am biruit lumea”. Nu va intunecati la necazurile lumii. Dumnezeu nu ne paraseste niciodata. Sa nu ne pierdem speranta si sa inchidem fereastra provocarilor lumesti. Tot raul si cumplita disperare vin din necredinta. Cum sa nu crezi in Cristos, in vesnicie? De aici vin toate bolile si toate caderile lumii actuale.”
Cand a fost inchis, parintele avea 33 de ani. „Mancam foc si ma gandeam numai la o moarte de mucenic. Doream sa mor in genunchi, rugandu-ma. A trebuit sa trec prin atatea incercari, ca sa-mi dau seama ca celula temnitei e tot o chilie calugareasca. Ca sa fii puternic, trebuie sa-L ai pe Dumnezeu alaturi mereu. In inchisoare, ma gandeam in fiecare zi ca Dumnezeu inchide cheia celulei, nu gardianul. Oriunde te poti mantui. De aceea zic ca tinerii sa-si revizuiasca busola constiintei, pazind ca indreptarea lor sa fie neabatut spre divinitate. Indiferenta religioasa a lumii de astazi e cea mai grea boala – un nou ateism. E ca si cum ai face cruce pe comunismul vechi. Sa nu ratacim, ajungand in situatia celui care jos nu vrea, iar sus nu poate. Avem o zestre enorma, aceea de a fi nascuti, si nu facuti crestini. De aici vine si optimismul meu. Avem o vigoare crestina strabuna care ne va ajuta sa vedem, in sfarsit, lumina.”

Anunțuri

4 gânduri despre “Omul lui Dumnezeu – Parintele Ioan de la Recea

  1. Am dat peste post-ul dvs intimplator, si sunt de acord ca indiferenta religioasa a lumii de astazi este un ateism , practic.Dar va rog sa imi comentati , daca se poate ,si sa sustineti afirmatia Par. Ioan Iovan :“Speranta noastra: suntem nascuti, nu facuti crestini”.Ce defineste un om sau o natiune ca fiind crestin?

  2. Ce defineste, un om sau natiune ca fiiind crestin?
    In opinia mea, faptul ca imbratisam legea noua al mantuitorului nostru Isus Hristoe; faptul ca il recunoastem ca fiind Fiul lui Dumnezeu si Messia;faptul ca recunoastem si credem in inviere; credinta in sfintii bisericii ortodoxe si de ce nu catolice.Iar expresia:„suntem nascuti nu facuti crestini„cred ca se refera la faptul ca am fost increstinati de Sf.apostol Andrei odata cu procesul formarii poporului roman.Cu stima, M.M.

  3. Cu cat trece vremea,ne dam seama ca, in noi exista puterea de a ne duce crucea in viata aceasta vremelnica.Prin viata parintelui si prin exemplul ei(si al multor alti mucenici si sfinti romani,cum sunt de exemplu sfintii Brancoveni) nici nu ar mai trebui sa avem incertitudini sau necredinta.Parintele a fost contemporanul nostru, precum a fost si parintele Arsenie Boca,exemple si tipologii umane vrednice de urmat.Dumnezeu este mereu cu noi si acest lucru
    ne da nadejdea biruintei,din acest motiv suntem tari in credinta.
    Avem si alte tipologii de asa zis oameni,care prin comportamentul lor ii apropie de animale, nu de o fiinta dotata cu rationament si dragoste.
    Nu a fost bine pe vremea conunismului,au fost multe fiare,dar nu e bine nici acum ,fiindca libertatea pe care o avem acum a inmultit numarul fiarelor, a oamenilor fara de Dumnezeu, care au uitat de morala si etica.
    Necredinta ne transforma pe toti din oameni, in animale.

  4. Viata nu este grea noi o complicam dorind mereu mai mult decat avem nevoie .Iar crucea de zi cu zi n-o ducem singuri esteDOMNUL alaturi sa ne ajute dar suntem orbi asa cum nu-i vedem pe Sfintii zilelor noastre care au murit pentru libertatea noastra nu vedem nici minunile DOMNULUI de zi cu zi suntem prea egoisti si credem ca totul ni se cuvine.Am uitat sa fim oameni si mai ales sa fim buni crestini si sa ne iubim intre noi..Suntem animale CARE MANCAM CARNEA APROAPELUI NOSTRU zi de zi.DOAMNE AJUTA si sa speram ca DOMNUL ne va ajuta sa fim mai buni

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s