Un pupincurist: Traian Ungureanu


Autor: Geo Galetaru / Revista „Romania Mare
„Stefan cel Mare este un mit care provine din perioada comunistă“ si, încă: „Stefan cel Mare era un barbar, de fapt“. Blasfemiile de mai sus s-au făcut auzite în spatiul emisiunii „6. Vine presa“ din 23 octombrie 2006 (B1 TV) si apartin ziaristei Andreea Pora. Sincer să fiu, nu mă asteptam de la duduia cu acest nume la asertiuni cît de cît inteligente (si cît de cît inteligibile!) vizavi de substanta unei emisiuni care, în treacăt fie spus, n-a excelat prin rigoarea criteriilor si nici prin consistenta comentariilor. Nu iau în discutie, aici si acum, profilul „formatului“, modul de stabilire a „clasamentului“ si, cu atît mai putin, ierarhia rezultată în urma unor dezbateri de o calitate, de cele mai multe ori, îndoielnică (direct proportională cu „valoarea“ invitatilor). Constatările de fată vizează „luările de pozitie“ post factum, apartinînd unor „băgători de seamă“ cu o cultură (si o cultură istorică!) de o dezarmantă subtirime. Cît despre buna-credintă a acestor arbitri improvizati („extrasi“, majoritatea, din „societatea civilă“: păi, cum altfel?), nici nu merită s-o mai invocăm, căci ea lipseste cu desăvîrsire. Si asta se vede cu ochiul liber. De pildă, în editorialul „Sophie Scholl si Stefan cel Mare“ („Evenimentul zilei“ de marti, 24 octombrie 2006), Ioana Lupea se dă de ceasul mortii să acrediteze ideea (tălîmbă si periculoasă) că unele dintre valorile emblematice ale românilor sînt simple mituri confectionate de propaganda comunistă, interesată să glorifice un trecut de o (iluzorie) măretie si să facă din el un termen de comparatie pentru prezentul, la fel de măret. Si, dacă „topul marilor români“ îi apare editorialistei noastre „anchilozat în mituri coplesitoare“, explicatia este găsită în dorinta disperată a unei natiuni mici (marcată de „simptomele complexelor de inferioritate“) de a-si inventa „conducători învestiti cu atribute pe care nu le-au avut niciodată, numai pentru a ne simti noi mai bine“. Cine sînt acesti conducători si, prin extensie, valorile pe care românii s-au încăpătînat „să le urce pe statui, să le mortifice pentru a le adula în versete patriotarde“? Păi, nimeni altii decît Stefan cel Mare, Carol I, Mihai Viteazul si Mihai Eminescu, care, în viziunea opacă, schizofrenică si demolatoare a Ioanei Lupea, „nu reprezintă forta, ci slăbiciunea noastră, lipsa de încredere în prezent, în noi însine si în puterile noastre“. Tembelismul strident al unor asemenea consideratii nu mai are nevoie de nici un comentariu. Singura remarcă pe care ne mărginim s-o facem, pe marginea articolului din „Evenimentul zilei“, este că, dacă miturile invocate de Ioana Lupea reprezintă (printre altele) „lipsa de încredere în prezent“, cotidianul în care autoarea îsi deversează mizeriile si-a descoperit, în fine, ratiunea de a fi în glorificarea unor personalităti cît se poate de prezente, ba chiar omniprezente! Dacă „statuile“ lui Stefan cel Mare, Carol I, Mihai Viteazul si Mihai Eminescu sînt ciobite cu ciocanul intolerantei inepte si agresive, statuia lui Traian Băsescu începe să prindă contur si să se înalte falnică, în paginile cotidianului portocaliu! Cel care a pus, primul, umărul la constituirea „noului mit“, a fost, fără îndoială, Traian Ungureanu, iar piatra de temelie a fost o frază care, credem noi, poate figura la loc de cinste într-o antologie a pupincurismului în presă: „Si eu sînt chior, si pe mine mă cheamă Traian, dar Băsescu e Mare!“ Asadar, jos Stefan cel Mare, Mihai Viteazul si Mihai Eminescu! Trăiască noul mit al românilor: Traian Băsescu! Este trist, este revoltător că valori istorice si culturale emblematice sînt tot mai frecvent negate printr-un insidios proces de intentie, iar macularea lor tinde să devină o practică curentă a unei „elite culturale“ avînd vocatia unică a demolării. Mari creatori de artă (si de istorie) au trecut, rînd pe rînd, pe sub furcile caudine ale intolerantei si agresivitătii unor killeri culturali, predestinati tuturor fanatismelor conjuncturale. E timpul ca mercenarii unor asemenea diversiuni abjecte (cam aceiasi, de fiecare dată) să fie contracarati printr-o reactie promptă, bazată pe argumente solide si eficiente, care să neutralizeze aceste campanii concertate, cu tentă si finalitate antinationale! Altfel, ne vom trezi cu Traian Băsescu în loc de Mihai Viteazul si cu Mircea Cărtărescu în loc de Mihai Eminescu!

Anunțuri

Un gând despre “Un pupincurist: Traian Ungureanu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s