ORTODOXIE SI ECUMENISM: LITURGHIA ECUMENICĂ – O RUGĂCIUNE NEORTODOXĂ


Părintele Gheorghe Calciu

„Eu nu sunt pentru ecumenism; socotesc că ecumenismul este produsul masoneriei; iarăsi vor să relativizeze credinta adevărată. Ecumenismul este panerezia timpului nostru. De ce să mai stau de vorbă cu ei, care au făcut femeile preoti, sunt de acord cu homosexualii, nu se mai căsătoresc… În Suedia numai 3% din populatie se căsătoreste, restul trăiesc asa…”

Părintele Dumitru Stăniloae
Revista „Nouvelle du Monde Orthodoxe”, Seria Nouă, nr. 28 din octombrie 1997, publică o stire îmbucurătoare pentru ortodocsii care înteleg erezia pe care o reprezintă miscarea ecumenică din vremea noastră:
Sfântul Consiliu al Episcopilor Bisericii Sârbe, cu ocazia sesiunii normale din lunile mai-iunie 1997, a hotărât ca Biserica Ortodoxă Sârbă să iasă din Consiliul Ecumenic al Bisericilor, a cărui membră a fost din 1965. Bazându-se pe concluziile Comisiei pentru reexaminarea relatiilor cu C.E.B. si luând în consideratie marea neliniste a poporului credincios din Serbia, ca si APELUL adresat de circa 300 de preoti si monahi sârbi Sfântului Sinod al Episcopilor, Sinodul a luat această hotărâre de a iesi din C.E.B.
Argumentele pe care Sinodul Ortodox Sârb le aduce în favoarea deciziei se referă la faptul că miscarea ecumenică are ca punct de plecare dorinta specifică a cultelor protestante de a reface unitatea Bisericii, începând cu anii 1910.
Bisericile ortodoxe au participat la această miscare zisă ecumenică, fiecare in felul ei, mai ales după 1920, spre a pune în lucrare cuvântul lui Iisus: „Ca toti să fie una”. Teologii ortodocsi cei mai eminenti si-au avut contributia lor la această miscare.
Pozitia fundamentală a acestor teologi a fost si este că FĂRĂ UNITATE ÎN CREDINTĂ NU POATE EXISTA UNITATEA ÎN BISERICĂ, în calitatea ei de organism divino-uman. În activitatea sa, Consiliul Ecumenic al Bisericilor a neglijat tot mai mult această pozitie originală, în special începând cu anii ’70. De aceea, Biserica Ortodoxă Sârbă, împreună cu alte biserici locale, mărturisind credinta si etosul Bisericii, UNA, SFÂNTĂ, UNIVERSALĂ SI APOSTOLICĂ A LUI HRISTOS, ANUNTĂ IESIREA DIN C.E.B. SI RENUNTAREA LA CALITATEA DE MEMBRU ORGANIC AL ACESTEI ORGANIZATII. (Asa cum deja au făcut Patriarhatul din Ierusalim si Biserica din Georgia.)

Acest pas fiind de o mare importantă, care nu priveste numai viata si misiunea Bisericii Sârbe, ci întreaga Ortodoxie în misiunea ei salvatoare, înainte de a părăsi definitiv C.E.B. Sinodul Episcopilor a decis să-si expună punctul de vedere fată de hotărârea luată, notificând Patriarhului Ecumenic de Constantinopol decizia si motivele, ca si tuturor Bisericilor locale, cerându-le convocarea cât mai curând posibil a unui Sinod Panortodox, pentru a se discuta continuarea sau necontinuarea participării Ortodoxiei la C.E.B.

Această decizie ni se pare de bun augur pentru purificarea Ortodoxiei. De peste 70 de ani, Ortodoxia participantă la miscarea ecumenică se face părtasă la rătăcirea protestantă si la secularizarea bisericii. Miscarea ecumenică a sustinut toate guvernele de stânga, cele mai criminale si distrugătoare de biserici, s-a ferit să ia apărarea preotilor si a credinciosilor care au luptat pentru credintă si pentru libertătile religioase si, ceea ce este cel mai periculos, este faptul că această miscare promovează drepturile religioase ale asa-ziselor „minorităti”: homosexuali, lesbiene, face femei preoti si exclude pe cât posibil, numele lui Iisus din slujbele lor religioase. Ca să nu mai amintim de faptul că dintre membrii acestei miscări se recrutează toti teologii care contestă adevărul Bibliei, neagă dumnezeirea lui Iisus si declară Noul Testament o „COLECTIE DE LEGENDE CREATE ULTERIOR, SPRE A SE PUTEA RĂSPÂNDI CRESTINISMUL ÎN LUME”!

Teologii greci numesc miscarea ecumenică
CEA MAI MARE EREZIE A SECOLULUI NOSTRU.

Din nefericire, Biserica Ortodoxă Română s-a angajat adânc si într-o măsură iresponsabilă în această miscare. A trimis studenti la seminariile teologice ecumeniste din Elvetia, unde acestia au învătat laxitatea fată de principiile crestine, nerespectarea sfintelor liturghii, inutilitatea posturilor, amestecarea învătăturii divine cu învătăturile umane si rationaliste ale protestantismului. Cu trei ani în urmă I.P.S. Daniel al Moldovei, unul dintre absolventii seminarului ecumenic si fost profesor la acest seminar, si-a dat binecuvântarea pentru tipărirea unei „CĂRTI DE SLUJBĂ ECUMENICĂ” – versiunea românească editată de Mitropolia lasului – în care se face un amestec neîngăduit între Sfânta Liturghie Ortodoxă si inventiile protestante eretice. În timpul acestei „liturghii”participantii schimbă între ei, la un moment dat, „un semn al păcii”! Oare ce înteleg editorii cărtii prin acest termen? Înainte de împărtăsire, tipicul liturgic ortodox prevede sărutul păcii pentru slujitori. Se rusinează ei de termenul ortodox? Sau „semnul păcii” o fi vreo insignă masonică? Si preotul care redactează această carte plină de erezii, el însusi fiind un absolvent al seminarului ecumenic, nu se teme oare de pedeapsa divină?

Pentru multele noastre păcate, Biserica noastră a ajuns tinta atacurilor satanice mai mult decât alte biserici. Treziti-vă credinciosi! Treziti-vă preoti ai lui Hristos! Treziti-vă, ierarhi, loctiitori ai Domnului pe pământ! Puneti capăt acestor erezii mai rele decât cea a lui Arie!

Nădejdea noastră este că preoti si monahii, împreună cu credinciosii, vor cere Patriarhiei Române Ortodoxe să părăsească miscarea ecumenică si toate rătăcirile legate de ea, în care se prăbusesc unii preoti si chiar ierarhi, punînd deasupra celor dumnezeiesti ideile ecumenice, căci ei caută mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.
Pentru o mai bună lămurire a cititorilor, dăm mai jos schema Liturghiei Ecumenice din brosura „RECONCILIEREA, DAR AL LUI DUMNEZEU SI ÎNCEPUT DE VIATĂ NOUĂ”, publicată la Editura Trinitas din Iasi, în 1995, după originalul englez, cum afirmă editorii. Cei care au redactat documentul sunt: Preot Prof. Dr. Viorel lonită (care nici măcar nu-si pune titlul de preot), P.Dr.Langcrdorfcr SJ si Dr.Roger Williamson. Celelalte nume nu ne mai interesează.

LITURGHIA ECUMENICÃ A RECONCILIERII

(S=Sãvârsitorul slujbei, A=Adunarea credinciosilor)
1. BINECUVÂNTAREA DE DESCHIDERE
S: Binecuvântat fii, Doamne Dumnezeul nostru, acum si pururea si-n vecii vecilor. Amin.
2. INVOCÃRI
A: Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fãrã de moarte, miluieste-ne pe noi (de trei ori).
S: Slavã Tatãlui si Fiului si Sfântului Duh, si acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.
A: Dumnezeule în Treime, miluieste-ne pe noi; Doamne, curãteste pãcatele noastre; Sfinte Dumnezeule, vino si curãteste pãcatele noastre pentru Sfânt numele Tãu.
S: Tatãl nostru…
3. CITIREA EVANGHELIEI (vezi textele din Vechiul si Noul Testament enumerate mai sus) (De când o Evanghelie din V.T. se citeste la liturghie? -n.n.)
4. RUGÃCIUNI SPONTANE PENTRU RECONCILIERE în tãrile unde sunt conflicte, cu urmãtoarea Încheiere:
A: Dumnezeule vesnic si atotputernic, adunã ceea ce a fost despãrtit si condu-ne spre unitate; priveste cu dragoste la Biserica Fiului Tãu. Te rugãm ca, întru unitatea credintei si prin legãturile iubirii dintre oameni, sã unesti toti oamenii care s-au sfintit prin unul singur Botez, prin Iisus Hristos, Fiul Tãu si Domnul si Dumnezeul nostru, care împreunã cu Tine si cu Sfântul Duh va trãi si va împãrãti, acum si pururea si-n vecii vecilor. CU TOTII SCHIMBÃ UN SEMN AL PÃCII SI ÎMPÃCÃRII. (!?)

5. MÃRTURISIREA PÃCATELOR SI RUGÃCIUNEA DE IERTARE:
S: Doamne, Dumnezeul nostru, dragostea Ta este mai tare ca vina noastrã si Tu primeste-i pe toti cei care se întorc la Tine; priveste cu milostivire cãtre noi. Mãrturisim cã am gresit Tie. Sã sãrbãtorim acum taina milostivirii Tale si schimbã vietile noastre, astfel încât, împreunã cu Tine, sã ne putem bucura vesnic. Prin lisus Hristos, Stãpânul nostru.
6. IMN:
„Uneste-ne, Doamne, în pace si tine-ne cu dragostea Ta… ” („Seigneur, rassemble nous dans la paix de ton amour”), de Dominique Ombrie.
7. RUGÃCIUNE:
A: Doamne Iisuse Hristoase, ai venit sã-i împaci pe oameni cu Tatãl Tãu si al nostru, vrednic esti de toatã lauda! Miluieste-ne pe noi. Miluieste-ne pe noi. O, slujitor credincios, ai luat asupra Ta pãcatele acestei lumi, ca întru Tine sã ne putem mântui, mãrire tie!
Miluiestc-ne pe noi. Tu esti alãturi de Tatãl Tãu si ne duci la El întru comuniunea Sfântului Duh,
mãrire tie! Miluieste-ne pe noi.
8. RUGÃCIUNEA SFÂNTULUI FRANCISC:
S: Doamne, fã-mã unealtã a pãcii Tale; Unde este urã, sã sãdesc dragoste; Unde este dezbinare, unitate; Unde este gresealã, adevãr; Unde este jignire, iertare; Unde este deznãdejde, sperantã; Unde este întuneric, luminã; Unde este întristare, bucurie;
O stãpâne ceresc, fã mai mult sã mângâi decât sã fiu mângâiat; Sã înteleg decât sã fiu înteles; Sã iubesc decât sã fiu iubit; Cãci numai dãruind, noi primim; Numai iertând, suntem iertati; Numai murind, suntem nãscuti la viata vesnicã.
9. IMN
10. BINECUVÂNTAREA DE SFÂRSIT
S: Pacea lui Dumnezeu, care e dincolo de întelegere, ne tine inima si mintea în cunoasterea si dragostea lui Dumnezeu si a Fiului Sãu, Domnul nostru Iisus Hristos; si binecuvântarea Dumnezeului Atotputernic, Tatãl, Fiul si Sfântul Duh, sã fie printre noi si sã rãmânã cu noi pururea.

În aceastã „Liturghie” desfiguratã, s-au strecurat cu viclenie unele rugãciuni frumoase si puternice, cum sunt: Sfinte Dumnezeule, sau rugãciunea lui Francisc d’Assisi. Toate s-au fãcut însã cu intentia satanicã de a ne muia inima cu jumãtãti de adevãr si a ne face sã uitãm cã textul liturgic a fost mutilat ca într-o liturghie neagrã.

DOAMNE, TREZESTE INIMA DREPTEREDINCIOSILOR CRESTINI!

***

„Astfel credinta ortodoxã întrupatã este teologia vie. Este viata si prisosul vietii. Este paharul care ne îmbatã. Si paharul comun la care Biserica îi cheamã pe toti, este însãsi credinta, praznicul ce umple pe fiecare om de viatã si bucurie. Aici în Dumnezeiasca Liturghie, în spatiul acesta al credintei, toate sunt în logos, sunt fãcute logos (logosificate).

A da paharul vietii neortodocsilor, fãrã unitatea credintei si împãrtãsirea Duhului Sfânt, e o practicã mecanicã si magicã. E ceva strãin, de neînteles si respins de Slujba Cuvântãtoare de taina luminatã si de nepãtruns a vietii.”36

36 Arhim. Vasilios, Intrarea în împãrãtie, Ed.Deisis, Sibiu, 1996, p.33.

Link: http://www.tlcom.ro/pCalciu/

Anunțuri

4 gânduri despre “ORTODOXIE SI ECUMENISM: LITURGHIA ECUMENICĂ – O RUGĂCIUNE NEORTODOXĂ

  1. 1Cristos,nu Hristos,ne numim crestini nu hrestini
    2-Cristos ne-a lasat o singura Biserica, cu o sin-gura Dogma.(Dogma este Teza fundamentala a unei Bisericii).Noi Crestini Dogma, teza, fundamentala o avem de la Cristos,prin Porunca Sa;”Tu Petre esti piatra pe care voi zidi biserica mea..”Petru fiind cel mai in etate ceilati apostoli ia-u spus Papa.In latina la tata ii spune Papa.Petru a fost primul Papa (64-67), Catolicii au pastrat dogma lasata de Cristos pana in zilele noastre. Orto-
    docsii in multe ocazii ii spun Patriarhul Romei ceia ce este total gresit. Gangul de patriarh apare in anul (381) in anul.(451, Patriarhii la Niceia adopta Dogma Ortodoxa.Rangul de Patriarh, si aparitia dogmei ortodoxe a fost preludiul Schismei Crestina de la 1054, o premeditare cu perseverenta diaboluca de Biserica Rasartiteana-
    Deci. la 1054 Ortodocsii s-au rupt de Catolici Deci Sf.Parinti ai Bisericii mele ortodox, erete-ci sunt acei care sau rupt de un intg,in speta
    patriarhii ortodocsii s-au rupt de Biserica Catolica lasatt de Cristos,deci, a fost/este
    ce-a mai aurentica erezie. Citind acuzatiile ce le adresati bisericii Catolice vedem ca aplicati zicala, „Hotul striga. prindeti Hotul” Cat de sfant a fost/este ortodoxia vedem prin pedea-
    psa „divina”. Constantinopolul, se numeste Istambul.Catedrala Sf,Sofia Geamie-Muzeu. Cat Priveste Biserica Greco-Catolica de la care ati furat bisericile, scolile si credinciosi, ca sa complectati ce ortodocsii nu am facut in o mie de ani nu era Romania Mare. Moderna in care Sf. Voastre astazi sa va lafaiti, Va dati rotunzi. Dumnzeu sa mantuiasac lumea de cei rai si vicleni.Adevarul trebuie sa iasa la foprafata. Numai pe adevar si dreptare se ridica o natiune de „Drept”. Numai pe adevar si pe dreptate se ridica onoarea si demnitatea unui neam. Pand o masa rotunta Domnilor la care sa se stabileasca aceste doua principii crestine Dreptatea si Adevarul Dumnezeu sa mantuasca lumea si neamul romanesc, care este popor de neam latin.

  2. deci ioane; XP este semnul de pe o gramada de obiecte istorice din crestinismul rasaritean; inseamna H si R in alfabetul latin; adica Hristos; ele sunt in cel grec; ideea este ca nu-i gresit in a zice Hristos; adica este mai corect decat „Cristos-ul” de care spui tu; apoi nu ne numim noi hrestini ci crestini pentru ca noi avem o limba de origine latina si la ei este „Crist”; este doar o problema de limba; asa cum este si daca scoti litera „s” din cuvantul „crestin”…rezulta ceea ce iti doresti sa fii tu; ecumenismul este o nuca tare, aici sunt de acord; foarte tare si poate oricand sa devieze; si cu asta sunt de acord; dar daca fiecare „detinator absolut al adevarului” asa cum isi spun credinciosii tuturor confesiunilor din lumea asta incearca sa iubeasca pe aproapele lui si sa se roage sincer ca acesta sa fie mantuit si sa i se deschida mintea pentru primirea „luminii lumii care lumineaza pe tot omul care vine in lume”, atunci probabil ca Dumnezeu ne va lumina pe toti si o sa intelegem pana la urma care-i treaba; asta-i de fapt ceea ce isi doreste un crestin care nu fuge de ecumenism; sa-si mantuiasca fratii perduti; un ecumenism care urmareste altceva este clar unul deturnat de la sensul sau initial si inteleg rezervele fata de el ale oamenilor de buna credinta; dar nu aruncam odata cu apa din copaie si copilul ca atunci ratacirea din urma este mai mare decat cea dintai; zicea apostolul sa stam drepti si neclintiti in invatatura Bisericii dar problema este de a o cunoaste; ca 99% dintre falnicii ortodocsi de pe toate meridianele si din toate timpurile nu prea au habar de ea; si „cine iubeste cunoaste pe Dumnezeu si este nascut din Dumnezeu…cine nu iubeste nu cunoaste pe Dumnezeu” ; asta zice apostolul caruia tu ii porti numele draga Ioane; fii vrednic de numele pe care-l ai si atunci cand iubesti pe Dumnezeu si pe toti oamenii ca pe tine insuti, da-ti cu parerea despre ecumenism… pana atunci, incearca sa ceri de la Dumnezeu ce-i mai bine pentru tine

  3. pe de alta parte, nici biserica de Apus nu este scutita de aceleasi mesaje ale lui Hristos si ale apostolilor; aia cu biserica greco-catolica ce are un rol imens in evolutia poporului roman este adevarata; au fost oameni de cultura care si-au adus aportul in numele lui Hristos la ceea ce este bun azi in romania; dar bisericile furate sunt un fel de intoarcere a alora daramate cu tunul de generalul Bukov; de alea nu se spune niciodata nimic; si nici de Atanasie Anghel care pentru un teren si-o vila o dadea si pe sora-sa la vanzare; din pacate asa s-a inteles uniatia din Ardeal atunci cand s-au semnat actele; acest lucru insa nu sterge cu nimic din vrednicia credinciosilor greco- catolici; nu sunt ei vinovati de miscarile intereselor politico-economice asa cum nu sunt nici penticostalii sau ortodocsii simpli care se roaga din inima la un Dumnezeu, atat cat pot si cum stiu ei; „politele” platite intre biserici la nivel institutional nu au nici un fel de legatura cu Dumnezeu; din acest punct de vedere, El este folosit numai ca paravan pentru nimicnicia si nemernicia umana care din pacate otraveste tot ce atinge

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s