Grigore Leşe


Grigore Leşe„Ce este cântatul?…
Cântatul este o necesitate. Omul dacă nu ar cânta ar muri. Este un har, este un dat transcendental, este un noroc de la Dumnezeu.
Cele mai profunde versuri care s-au spus vreodată despre muzică sunt:

„Am noroc că ştiu cânta,
Că-mi astâmpăr inima.
Horile-s de stâmpărare
La omu’ cu supărare.”

 Cântecelor li se spun hori: hore în grumaz, înturnatã, adâncatã, moroşenească.
De ce cântă omu’?… Pentru că aşa îi vine: de pildă, de osteneala bătrâneţilor.
Când cântă omul?… Când îi vine.
Care este diferenţa dintre muzica tradiţională românească şi muzica lăutărească ţigănească?…
Muzica românească exprimă un sentiment: de dragoste, de dor, de înstrăinare, de jale; muzica de mahala exprimă exaltare trupească.
Ţăranul cânta pentru a-şi exprima un sentimen, lăutarii o fac pentru a câştiga bani.
Unii se slujesc de folclor, alţii slujesc folclorul.

 

Pe pământ avem două şanse: credinţa şi arta.”

 

Cuvinte rostite de Grigore Leşe în cadrul unei discuţii cu tinerii.

 

 

 

Constantin Brăiloiu, vorbind tinerimii interbelice despre poporul nostru spunea:
„Numai prin cultura noastră ţărănească vom însemna şi noi ceva în lumea asta mare. Cu armele Occidentului nu vom bate niciodată Occidentul şi va trece multă vreme până vom înceta a mai fi o caricatură sau, în cel mai bun caz, o copie fără importanţă a Apusului.”
Martin Opitz, demnitar german şi om de cultură umblat prin lume, spunea la 1620:
„Când aud un cântec românesc, îmi vine să cred că muzica e anume creată pentru român şi românul pentru muzică.”
Pentru românul de odinioară muzica se împletea cu însăşi viaţa şi avea valoare sacră. Atunci când el cânta, o făcea din toată fiinţa, nu minţea.
Ciobanul Horpin Gherasim, de 72 de ani, din Vădeni-Soroca, Basarabia, spunea la 1939:
„Doina ciobanului nu o pot cânta oricând, ci numai când îmi vine, şi atunci o cânt cu sufleţ că o dau lumii. E pomană mare s-o cânţi.”
Horea cu noduri (horea lungă sau doina maramureşeană -cum este cunoscută printre etnomuzicologi) este o manieră de interpretare prin care ţăranul îşi mărturiseşte cele mai profunde trăiri.
Este „cântecul de unul singur” şi se cântă pe deal, în cătănie, la nuntă sau în şezători. Din păcate, se mai păstrează doar în câteva sate din Maramureş şi Ţara Lăpuşului.
Accentul personal, lipsit de armonii gratuite, apropie această muzică de cea bisericească -psaltica bizantină (care, de fapţ a avut la origine muzica tradiţională din Asia Mică şi Balcani).
Grigore Leşe, sau Grigore a li Ion Opriş, cum îi spun ţăranii din Stoiceni (Lăpuş), deşi a urmat Conservatorul din Cluj, a păstrat această manieră interpretativă învăţată în satul său.
„Sunt mândru că sunt absolventul unui institut de folclor care se cheamă Ţara Lăpuşului; -ne mărturiseşte Grigore Leşe- cine sunt de fapt profesorii acestui institut?… Sunt oamenii minunaţi pe care i-am întâlnit de-a lungul anilor acolo, şi care aveau în sufletul lor nişte cântece deosebite, pe care le consider a fi cele mai reprezentative pentru spiritualitatea noastră românească: doinele, horile cu noduri, şi alte cântece din ceremonialul de nuntă, de cătănie, din viaţa păstorească, şi aşa mai departe.”
Dar Grigore Leşe este înainte de toate prin ceea ce face, un redutabil luptător pentru păstrarea autenticităţii în folclor şi împotriva contrafacerilor de orice fel:
„De-a lungul anilor am căutat să interpretez cântecele care se găseau în sufletul oamenilor, ori cântece de acest fel sunt foarte puţine; de aceea pot spune că nu am un repertoriu foarte vasţ căci mai presus de orice am vrut să păstrez calitatea; eu nu scot muzică pe bandă rulantă.
Cariera: este un drum; eu am ales acest drum; din păcate unii au confundat cariera artistică cu publicitatea artistică; publicitatea artistică a creat false valori. Unii au vrut ca din folclor să facă avere, dar eu spun că folclorul nu trebuie exploatat pentru a se face din el avere.
Unii au privit folclorul ca pe o relaxare, dar eu spun că folclorul nu este o relaxare. Actele artistice fără valoare sunt la fel de păgubitoare, grave pentru societate, ca infracţiunile şi ar trebui pedepsite ca atare.” -spune Grigore Leşe.
În ultimul timp, asistăm la o degenerare a folclorului; în scop comercial, orice cântec vechi serios suferă modificări: este pus pe un ritm săltăreţ (nu de puţine ori doine au fost transformate în chip barbar în aşa-zise „cântece de joc”) şi cântecul devine în acest fel uniformizaţ plat (folclorul fiind de regulă caracterizat prin variaţii de măsuri în cadrul unui cântec).
O altă problemă este înlocuirea textului cu versuri ce nu au nici o legătură cu folclorul autentic, ajungându-se la mutilarea gravă a semnificaţiei iniţiale a mesajului. Cântecul devine astfel superficial, lipsit de profunzime şi sărăcit în esenţa sa, ajunge în ultimă instanţă, o non-valoare.
Dar care să fie cauza acestei decăderi? : e însăşi degenerarea sufletului omului, sărăcirea sa spirituală, cântecul fiind oglinda sufletului. Cum e omul aşa-i şi cântecul.

 

Deşi şi înregistrările audio îşi au rostul lor, vă asigur că impactul pe care îl are o ascultare a lui Grigore Leşe „pe viu” este neînchipuit de puternic. Recitalul său se cheamă „La Obârşii” şi promovează muzica tradiţională românească: „Niciodată nu vom fi cunoscuţi cine suntem cu adevărat noi românii până nu vom demonstra în lume ce înseamnă dorul, ce înseamnă doina, adică o muzică fără acompaniament. Consider că cel mai reprezentativ cântec este „horea de unul singur”, pe care omul o horeşte în intimitate, căci întotdeauna actul folcloric se petrece în intimitate. Dacă ne gândim că neamul românesc a fost atât de încercat în decursul istoriei, cred că aceste „hori de unul singur”, sunt cele mai potrivite căci vorbesc de înstrăinare, de jale.” -spune Grigore Leşe.
sale: naşterea (reprezentată prin cântecul de leagăn), Un concert Grigore Leşe este -fără exagerare- o adevărată revelaţie; concertele sale sunt concepute ca un tablou ce prezintă etapele vieţii omului, cu rânduielile sale, cu trecerilecătănia (prin cântecul de cătănie, ca şi prin cântece vechi ce erau interpretate pe diferite fronturi de război), nunta (cântece din ceremonialul de nuntă cum ar fi horea miresii), bătrâneţea, moartea („Mioriţa”, bocetul), precum şi viaţa spirituală legată de sărbători (cum ar fi de pildă corinzile).
Redutabil interpret al acestor unice hori cu rezonanţe ancestrale, Grigore Leşe este şi un desăvârşit cunoscător al instrumentelor tradiţionale cum ar fi fluierul (diferite sale feluri), cavalul, tilinca, toaca.
În cazul anumitor melodii este acompaniat de un trio transilvan compus din ceteră (vioară), contră (violă) şi gordună (contrabas).
Dacă cântecul izvora din însuşi modul de viaţă al ţăranului, şi, datorită acestui lucru este de înţeles că folclorul adevărat se defineşte prin însuşi faptul că se manifestă în mediul său natural, iar o adaptare scenică poate denatura actul artistic autentic într-un fel sau altul, transpunerea pe care o face Grigore Leşe este cât se poate de naturală, absolut departe de a avea ceva nefiresc în ea, atât în interpretare cât şi în decor -câteva obiecte tradiţionale sugerează atmosfera din lumea satului românesc de altădată. Bunul gust -aş spune bunul simţ, şi calitatea sunt atribute fireşti şi totodată garanţii ale unui concert Grigore Leşe.
Concertele sale pot fi caracterizate prin sobrietate, o sobrietate atât de caracteristică muzicii noastre tradiţionale.
Înainte de toate, un concert Grigore Leşe crează o imagine; o imagine a dorului, o imagine a dealurilor, o imagine a vieţii ţăranului român anonim de odinioară. Dar atenţie: nu o imagine cu iz de exponat de muzeu; crează o imagine vie, mai exact spus crează o atmosferă, o atmosferă care deşteaptă sau răscoleşte în tine cele mai profunde sentimente; este o stare.
Este un cântec care rezistă; un cântec care poate fi pus alături de oricare din marile creaţii şi capodopere ale lumii; o mărturie a unui neam dăruit de Dumnezeu cu mult har; a unui neam cu adevărată vocaţie de creator…

 

Puteţi asculta şi copia în calculatorul dumneavoastră horile lui Grigore Leşe aflate în lista de mai jos:

 

Hore Audiţie Copie
Nistrule, apă vioară .asf

3 gânduri despre “Grigore Leşe

  1. …adevarata fercire sa l asculti pe grigore lese,care este unic,vocea ,muzica lui sunt divine.Intamplator ,am cautat pe google numele lui si am gasit ceva despre el. eu locuiesc undeva,in Romania,intr un catun uitat de lume,unde conditiile materiale si de trai in general,sunt foarte dure,insa natura e absolut minunata.Dumnezeui sa te aiba in paza sa mereu,Preamarite Grigore Lese!

  2. as vrea sa am versurile de le melodia Nistrule apa vioara-Grigore Lese!!!e super piesa …am ascultat-o de curand datorita unui prieten care a crescut sub aripile acestui om minunat…Dumnezeu sa te tina in viata inca o suta de ani de acum in colo sa ne poti incanta cu cantecele tale din Tg Lapus

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s