Goana dupa o dreapta inexistenta


Autor: Florian Bichir / EvZ / 17 Ianuarie 2007

Politica romaneasca sufera si pentru ca nu a aparut nicio formatiune autentica de dreapta.

Taranistii n-au fost niciodata de dreapta, ba dimpotriva. Cu toata componenta sa conservator-ardeleana, in perioada interbelica, PNT, prin programul sau agresiv-rural, s-a postat la stanga esichierului politic. In afara de Miscarea Legionara si cateva partide efemere, gen Liga Apararii National-Crestine a profesorului Alexandru C. Cuza sau Frontul Romanesc al lui Alexandru Vaida-Voevod, dreapta romaneasca – in sensul actual al termenului – a apartinut PNL.

La intarirea burgheziei romanesti, la reformele institutionale, controlul monetar, toate izvorate din lozinca „Prin noi insine”, national-taranistii nu au putut sa raspunda decat prin programul economic destul de precar  al lui Virgil Madgearu si printr-un populism ieftin, ridiculizat in epoca prin itarii lui Mihalache.

Nu intamplator, Biserica Ortodoxa, cea mai conservatoare si traditionalista institutie a sprijinit politic PNL, combatand violent taranismul pe care, datorita componentei sale greco-catolice, il denumea „papistasism”.

Nici dupa 1989, renascutul PNT, la care Seniorul Coposu i-a adaugat Crestin si Democrat, nu a facut o figura de dreapta, desi a fost perceput ca atare datorita anticomunismului si cererilor insistente de „restitutio in integrum”.

In chiar primii ani, PNTCD-ul a renuntat la mesajul national, lucru care a dus la crearea PUNR-ului in Transilvania, care, prin definitie, era bazinul sau electoral, fieful lui Iuliu Maniu. O alta greseala a fost abandonarea mesajului rural, dand astfel posibilitatea PDAR-ului sa se infiinteze si sa culeaga voturi in satele din Regat.

De 17 ani, schema politica romaneasca este dezechilibrata, si asta pentru ca dreapta este admirabila, dar lipseste cu desavarsire. Partidele etichetate a fi de dreapta nu au reprezentat in anii postdecembristi decat un surogat.

Structural de dreapta, PNL-ul a ajuns de centru datorita ispitei populiste, nascuta din politicianism si saracia postcomunista. Noul PLD, cu toate declaratiile sale de fidelitate fata de dreapta, prin conotatiile sale social-civice aluneca mai mult spre centru, mult mai in stanga actualului PNL, acaparat de Tariceanu.

Nevoia de un pol al dreptei este evidenta prin incercarea Partidului Democrat – a nu se uita, continuator al FSN – de a-si gasi o identitate crestin-democrata, populara. Cu o stanga deocamdata redutabila in Romania, PD nu-si poate gasi bazin electoral decat la dreapta. Zbaterile ideologice ale PNTCD, ale PNG, ale partidului lui Talpes, care tintesc spre dreapta, arata ca exista o seductie a dreptei, nematerializata inca. A aparut goana dupa dreapta…

Confuziile doctrinare fac insa ca multe dintre aceste incercari sa para ridicole. Un mesaj autentic de dreapta trebuie sa contina, in termeni ideologici: conservatorism, nationalism, crestinism, lucru care pare a fi insa uitat.

Cum sa se coaguleze dreapta romaneasca atata timp cat in prezent ea se reduce la un manunchi de intelectuali, care se recunosc mai mult in ceea ce se numeste neoconservatorism?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s