Raportul Tismaneanu a minimalizat martirajul Bisericii Ortodoxe Române în anii ocupatiei staliniste


1958, august 28. Nota secretarului general al Departamentului Cultelor privind masurile de limitare a monahismului ortodox în România

Departamentul Cultelor de pe lînga Consiliul de Ministri
NOTA
28 august 1958
Organizarea monahismului în cadrul Bisericii a avut în vedere accentuarea laturii ascetico-mistice a doctrinelor religioase. Asezamintele monahale au constituit focare ale vietii religioase, centre de polarizare a ceea ce Biserica are mai mistic, puncte de rezistenta ideologica a religiei. Monahismul a reusit sa acapareze dirijarea vietii religioase, ierarhia superioara a Bisericii fiind recrutata din rîndul monahilor (preotii de mir sînt exceptii carora li se impune însa trecerea în monahism). În conditiile istorice deosebite ale Moldovei si Munteniei, monahismul a ajuns sub dependenta directa a Patriarhiei din Constantinopole sau a altor centre bisericesti din rasarit. Sistemul asa-ziselor „mînastiri închinate” a favorizat cresterea numarului mînastirilor si mai ales al calugarilor. Conducerea mînastirilor si chiar a ierarhiei era, de asemenea, în mîinile Patriarhiei din Constantinopole. Aceasta, împreuna cu alte centre bisericesti din rasarit, dispuneau, prin sistemul „închinarii”, de imense mosii care reprezentau peste a cincea parte din suprafata celor doua principate. Secularizarea averilor mînastiresti a lichidat aceasta situatiei si, totodata, a pregatit terenul pentru autocefalia Bisericii Ortodoxe de la noi. Dar si regimul burghezo-mosieresc a creat diverse avantaje monahismului. Cu toate acestea, pierderea bazei economice, prin actul de secularizare a averilor mînastiresti, a determinat scaderea numarului monahilor din tara.

Astfel, numarul vietuitorilor din mînastiri, care era în 1864 de 3.300, scade la 2.320 din 1920. În urma transformarilor revolutionare din tara noastra, anumite elemente apartinînd claselor exploatatoare sau foste în serviciul acestora, nemaivazînd alte posibilitati de viata conforma cu conceptia lor, în noua societate, precum si elemente dezorientate si bigote din rîndurile taranimii s-au îndreptat spre mînastiri. Folosind acest fenomen, conducerea actuala a Bisericii Ortodoxe, în loc sa-i faca fata cu prudenta, l-a acceptat facînd din problema organizarii vietii monahale una din preocuparile cele mai de seama. Aceasta actiune este „initiata si condusa direct de Patriarh” (revista „Biserica Ortodoxa Româna”, 1953, pag. 458), care, de altfel, tine sa sublinieze deseori ca „Biserica noastra are cele mai mari mînastiri din lumea Bisericii crestine” (revista „Biserica Ortodoxa Româna”, 1953, pag. 967). În conceptia Patriarhului, mînastirile trebuie sa fie „ca un far care lumineaza, în mijlocul marii, drumul corabiilor” (Justinian – „Pilde si îndemnuri”, pag. 97). El pune accentul pe „organizarea unei vieti duhovnicesti temeinice” în mînastiri si pe „rolul de isionari” al calugarilor si calugaritelor (Justinian – „Pilde si îndemnuri”, pag. 97). Seminariile monahale au ca scop pregatirea unei „elite calugaresti” si organizarea lor (înscrisa si în statutul Bisericii), facînd parte dintr-un plan care tinde sa redea mînastirilor „rolul si rostul lor de odinioara” (revista „Biserica Ortodoxa Româna”, 1951, pag. 394-395). Nationalizarea si cedarea unor terenuri ale mînastirilor ar fi trebuit sa aiba ca urmare scaderea numarului calugarilor. Conducerea Bisericii Ortodoxe însa a reusit sa obtina o baza materiala noua (cooperativele mestesugaresti din mînastiri, utilizarea calugarilor si calugaritelor la atelierele bisericesti etc.). Nici Ministerul Cultelor nu a folosit prilejul ivit pentru a determina Biserica sa restrînga numarul calugarilor. Baza economica nou-creata a devenit ea însasi stimulent de crestere a numarului calugarilor. Rezultatul acestei conceptii a fost cresterea numarului calugarilor, care a depasit cu mult orice cifra din trecut: 5.814. Nu aceeasi grija s-a depus însa pentru îndrumarea si orientarea calugarilor, acestia ramînînd prada unor înclinari mistice religioase si chiar unor curente anarhice, reactionare. În multe mînastiri s-au manifestat atitudini ostile regimului si chiar de indisciplina fata de autoritatea bisericeasca (mînastirea Tudor Vladimirescu, schitul Sihastru, mînastirea Bistrita, mînastirea Sîmbata etc.). Tendinta unor calugari de-a antrena pe credinciosi pe linia unui pronuntat bigotism, cît si pe o linie dusmanoasa Statului, faptul ca în unele mînastiri s-au facut evidente actiuni care produc tulburari în viata Statului si chiar a Bisericii si sustrag pe credinciosi de la îndatoririle lor obstesti si tinînd seama de numarul disproportionat de mare al calugarilor, se impun masuri de reducere si însanatosire a monahismului.
Propunem ca, treptat si cu toata prudenta, sa se urmareasca realizarea urmatoarelor obiective:

1.) Sa se opreasca înfiintarea de noi mînastiri si schituri;

2.) Sa se reduca treptat numarul actual al mînastirilor si schiturilor, prin concentrarea calugarilor, în cadrul acelora care ofera conditii corespunzatoare de viata. În trecutul apropiat, multe mînastiri si schituri au functionat ca simple biserici parohiale si ele ar putea fi puse în aceeasi situatie sau sa fie trecute în administrarea parohiei pe raza carora se gasesc. Unele mînastiri ar putea fi administrate ca muzee, lasate în grija a 2-3 calugari;

3.) Sa se îngusteze baza economica a mînastirilor – prin reducerea volumului de comenzi în cooperativele din mînastiri si prin lichidarea comenzilor unitatilor de Stat care dau de lucru unor ateliere din mînastiri (pungi, cutii etc.). Atelierele civile care executa lucrari de arta populara (covoare, cusaturi, ceramica etc.) – în care unele mînastiri exceleaza – ar trebui sa fie mult extinse prin staruinta UCECOM;

4.) Sa se examineze situatia unor categorii de vietuitori ai mînastirilor si sa se treaca la excluderea celor necorespunzatori, fiind folosite fie criteriilor canonice, fie prevederile regulamentare, aplicate riguros;

5.) Admisibilitatea în mînastiri trebuie restrînsa prin aplicarea conditiilor din regulament si prin introducerea conditiei majoratului. Sinodul BOR ar putea modifica regulamentul, introducînd aceasta conditie. De altfel, o asemenea dispozitie ar pretinde ca nu o poate lua în cadrul regulamentului. Sa se elimine dispozitia art. 11 din regulamentul respectiv, potrivit careia staretii pot primi pentru încercare pe oricine vrea sa fie calugar. Acest drept sa fie rezervat episcopilor;

6.) Sa nu fie sfintiti diaconi sau preoti în mînastiri decît acei calugari care îndeplinesc conditiile de studii cerute preotilor de mir;

7.) Sa se sprijine plasarea în cîmpul muncii a acelor calugari care doresc sa iasa din mînastiri;

8.) Comitetele executive ale Sfaturilor Populare, scolile, caminele culturale sa se ocupe de toate cazurile de plecari ale minorilor în mînastiri, analizînd cauzele (orfani, copii prea multi la parinti, lipsa de orientare etc.), luînd masuri de îndrumare a lor în vederea plasarii si calificarii într-o meserie;

9.) Sa se desfasoare o munca de sanatoasa îndrumare si orientare a calugarilor si calugaritelor, prin reorganizarea programului cursurilor scolilor monahale;

10.) Sa se interzica vagabondajul calugarilor, restrîngîndu-se iesirea calugarilor din mînastiri.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s