Cazul patibularului Patapievici


Corneliu Florea

FOAIE DE OBSERVATIE:
“… daca prostia ar durea, cei mai multi oameni ar urla incontinuu. Ei bine, daca violentele facute bunului-simt ar avea urmari clinice, Romania ar fi o tara de spitalizati” a scris si semnat in Evenimentul Zilei din 7 Martie 2007, Horia Roman Patapievici. (HRP)

Articolul “Vecinatati respingatoare” la care ne referim acum, a fost publicat in cotidianul Evenimentul Zilei in data de 7 Martie 2007 si din nou semnatarul ne da alt exemplu de critica incorecta, neargumentata, fara a oferi solutii ci, aflindu-se sub aceiasi cronica presiune a resentimentelor sale romanesti, ne da o proba elocventa in acest sens. Acest articol completeaza o mai veche foaie de observatie care incepe cu plaiul mioritic este o fecala, romanii sunt o turma tarata, rosi de spirocheta romaneasca, cu o cultura “second hand”, cu Mihai Eminescu un cadavru in debara (expresia ii apartine, nimeni nu a publicat-o inaintea lui) iar acum, din nou, o manifestare clara a denigrarii romanilor pe un ton sententios: “Romania ar fi o tara de spitalizati” daca prostia ar durea! In concluzie, dupa HRP: Romania este tara prostilor! Venerati-l romani.

Resentimentele si ura maligna nu dor, dar se observa si se retin si din acest articol pe care il analizam. Articolul are aproximativ 500 de cuvinte in care HRP foloseste cuvintul pestilential si derivatele lui de vreo sapte, opt ori, canalii de doua ori si apoi prosti, ignari, scandalagii, inepti, derbedei, imbecili, crapulosi, excroci si bine inteles extremisti. Au ramas pe dinafara: teroristi, rasisti, comunisti si antisemiti, poate cu alta ocazie. Violenta acestui limbaj te face sa te indoiesti de cultura si bunul simt social a celui care semneaza articolul. Din presa bucuresteana citita dupa 1990 retinem multe ocazii cind, elitele bucurestene, din care se pretinde a face parte si HRP, s-a aratat cu degetul spre publicatile i si publicisti care folosesc asemenea cuvinte si expresii jignitoare, calomnioase. Sa tinem seama de faptul ca anumiti termeni se folosesc, justificat, numai de specialistii in psihopatologie si sa adaugam ca oamenii cu adevarat inteligenti si culti nu-i folosesc in scrierile lor. Sustinind subred tot ce critica, HRP se plaseaza singur la periferia gropii lui Ouatu din romanul lui Eugen Barbu, oricit de mult ar umbla prin strainatate pe banii contribuabililor prostilor de romani.
Dar si in acest articol, la fel ca in multe altele ale lui HRP, limbajul este numai crusta, ambalajul propozitilor de articol banal, precizez propozitii, fiindca nu se gasesc idei in sensul superior, valoros si lipseste concretul, argumentul si solutia din ele. Daca analizam aceste propozitii, simple si compuse, de compunere ziaristica, intram in manierismul HRP, de acum cunoscut prin lipsa de naturalete si sensibilitate, de-a dreptul rigid, iesit din perimetrul ratiunii obisnuite. In cotidiene, publicistii se adreseza cititorilor obisnuiti cum suntem marea, marea majoritate, indiferent de IQ-ul nostru, ei trebuie sa se faca intelesi de catre toti cititori.

Un cotidian nu este acta filosofica, cel ce se hotaraste sa publice, indiferent de cultura si inteligenta de care dispune (sau doar si-o asuma) trebuie sa aiba capacitatea de-a scrie pe intelesul tuturor cititorilor. Acest lucru cere elasticitatea intelectuala pe care HRP nu o are, el e rigid cu mina in falca. Rigiditatea mintal demonstreaza slaba dotare cerebrala. HRP repeta mecanic, in toate articolele sale, aceleasi propozitii bizare intr-un ambalaj metaforic de persoana bintuita de iluzii. Din aceste iluzii personale se desprinde o alta trasatura la HRP, care se numeste splitting ,o tulburare de rationament de despicare foarte ingusta, in cazul lui lumea se divide in doua: romanii in care urla prostia si restul lumii, pe care o ridica la rang de idoli ai culturii first hand.

Exagerez? Puneti in balanta lui HRP citi cetateni romani a pretuit in comparatie cu cei straini!! Mergeti si mai departe si cautati un exemplu asemanator lui HRP la unguri si polonezi, la evrei si americani!! Gasiti americanul sau evreul care ar spune ca spatiul lor geografic ar trebui reamenajat pentru spitalizare in caz ca prostia ar incepe sa doara!! Acum sunteti liberi sa umblati si sa cunoasteti spatiul UE, dati-va exemple de publicisti care-si insulta la fel de grav si constant concetatenii in scris, iar cei insultati sa-l ridice la rang de idol cultural!!

Cititi cu atentie articolul si veti constata ca incercind sa duca abstractul la maxim, ramine fara continut, rigid, fix si incleiat in generalitati insultatoare la adresa romanilor, aceasta fiind singura sa preocupare chinuitoare de ani de zile, vizibila si in articolele sale din Evenimentul Zilei. Cititorul obisnuit nu afla in ele urme de rationamentul complex, comparativ, nici macar o sistematizare elementara cu o concluzie, doar graforee stufoasa exprimata grandilovent ce face impresie doar la unii cetateni din perimetrul bucurestean. Sa exemplificam din propozitia in care se rafuieste cu indivizii de la cotidianul Ziua care au o prestatie morala dezgustatoare. Dupa oamenii normali, morala, etica nu sunt dezgustatoare, ci imoralitatea! Probabil ca pentru spitalizatii lui nu conteaza. Sunt unii care cum vad ceva semnat de HRP au deja impresia ca le-a pus Dumnezeu mina in cap.

Iata ce scrie Ioan Oprisor pe forum dupa ce i-a citit articolul: “Multumesc celui de sus ca sunt contemporan cu HRP, sint mindru de el.” Foarte frumos exprimat, ce putea sa-si doreasca mai mult intr-o viata de om decit sa fie contemporan cu HRP, care la rindul sau poate fi fericit ca despitalizeaza pe unul din tara spitalizatilor. (Si noi astilalti, spitalizatii, murim de invidie, pe linga cauza internarii) In acest caz are dreptate sa foloseasca sintagma apocalipse vesele care in situatii normale cu cititori nespitalizati este bizara. Bizareria este simptomatica la HRP care in acest sens continua: “Aberatia care ma uluieste cel mai mult in ultima vreme este amnezia promiscua…” Bizara sintagma ce demonstreaza, cel putin, lipsa intelegerii termenului de amnezie. Amnezicul nu-si realizeaza amnezia, in nici un fel. Autorul expune doar cuvinte pretentioase.

Un alt paragraf de articol se ocupa de suferintele telespectatorilor romani fiindca, in fantasma sa, romanii nu sunt decit niste omuleti patibulari, tarati. Doamne fereste, sa inceapa sa ii doara tarele ca tot plaiul mioritic ar deveni un sanatoriu psihiatric. De data asta ii vede victime, prizionerii si sclavii televizorului care ii jupoie de vii, linseaza si otraveste cu toxina politica. Scriind acest paragraf ii citesti suferinta pe fata fixata in mina la care internautul Sandu Popescu care a exclamat: excelentissim! (iar ne roade invidia: om umblat domnu’ Sandu in lume, ne-a luat fata cu suprasuperlativul.)

Numai ca HRP se opreste aici, intepeneste, cind de fapt ar trebui sa nominalizeze pe cei ce intoxica politic pe romani, cel mai mult, in ultimii doi ani: Basescu si Taricenu, fiecare cu echipaju’lui. (acestea dau circul toxic politic iar telespectatorii le dau piinea) HRP intepenit, tace in falsa mimica meditativa: Basescu i-a dat un scaun de presedinte, Tariceanu sacii cu bani, iar el, HRP, la rindul sau, intoxica “cultural” telespectatorii.

Sunt un om cu lipsuri si nu am la indemina vorba romaneasca cunoscuta care spune ca nu poti sa fi personalitate adevarata, ci doar creata artificial prin diferite metode, daca nu ai caracter. Imi pare rau ca trebuie sa-l dezamagesc pe domnu’ Sandu dar excelentissimul sau nu are nici personalitatea minima de a-l nominaliza direct pe Victor Roncea, cu care ar vrea sa se razboiasca fiindca a avut indrazneala sa de-a jos poleiala lui Gabriel Liiceanu. Reamintim ca marele filosof Gabriel Liiceanu l-a declarat geniu pe HRP, inainte ca acesta sa-si scrie opera, doar dupa citeva articole publicate in GDS-22. si acum ar vrea sa-i intoarca rasplata dar nu are curajul.

Simplu, e geniu, vorba internautului Serban Picanta “Chapeau, domnule HRP” dar fara curaj (ce probleme am avea daca teama, frica, panica, sa nu zic si lasitatea, ar durea….) asa ca il trimite in linia intii sa se razboiasca cu Victor Roncea pe stimabilul combatant Liviu Ornea. Sa scoata altii castanele din foc, nu-i treaba de geniu, ocupat acum de spitalizarea romanilor si de verbalism ilogic, cititi: Promiscuitatea e, si ea ubicua: a paralizat orice instinct de separare, a inhibat orice repulsie igenica. Rugam pe domnu’ Sandu sa ne explice si noua, astora care nu gindim si ne-am pierdut si instinctele, motiv pentru care am putea fi spitalizati de excelentissimul sau, cel putin logica dintre promiscuitate si repulsia igenica, lasind la o parte ca promiscuitatea este peste tot in Romania. Asta o stim inca din scrisorile lui HRP adresate excelentei sale A. Paleologu.

Intrebam pe extaziatii de verbalismul lui HRP, doua lucruri. Intii, daca nu au impresia ca imbatarea cu vorbe goale este tot o intoxicare publica pe malul bucurestean al Dambovitei, unde toti vorbesc intelectual, le stiu pe toate si nu prea fac mare lucru afara de clanuri si bisericute, de partide si fundatii, fiecare cu cotidianul ei. Si in al doilea rind, sa nu fi aflat, asa cunoscatori si fara dureri cum sunt ei in frunte cu HRP-ul lor, ca atit in Europa cit si in Nord America din o sute de canale cu care iti este indopat ecranul nu sunt mai mult de patru, cinci canale ce merita urmarite. HRP inca nu stie ca multi, foarte multi telespectatori isi selecteaza programele si dramuiesc timpul in fata ecranelor, ca nu se lasa toti prizioneri si jupuiti de vii in fata cutiei de intoxicat neuronii si inhibat gindirea, la fel cum foarte putini il citesc pe el, geniul filosofului Gabriel Liiceanu, cel mai mare denigrator al Romaniei si Romanilor dupa 1990.

Corneliu Florea
martie 2007, Winnipeg - Canada

Anunțuri

2 gânduri despre “Cazul patibularului Patapievici

  1. Nu comentez articolul in ansamblu dar va rog sa nu ma repetati la nesfarsit ineptia aceea cu „cadavrul din debara”, este o desprindere din context nejustificata.

  2. Perfect justificata analiza de mai sus. Se vede aversiunea lui hrp fata de romani, fata de cei pe care-i dispretuieste. Este o ramasita a primitivismului si manifesta fie complexe de inferiroritate fie suferinte profunde iscate de imposibilitatea de a patrunde cu mintea si sufletul acolo unde spiritul romanesc ajunge. Este un infirm.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s