Traian Basescu a vandut 16 nave din flota Romaniei cu 1 dolar bucata


 

Analizînd actele Dosarului Penal cu numarul de mai sus, constat:
La data de 11.04.1991, la Oslo, Norvegia, a fost semnata o „Scrisoare de intentie” privind cooperarea pentru rezolvarea problemelor privind ridicarea standardului tehnic al echipamentelor de descarcare din terminalul de minereu al Portului Constanta. Aceasta scrisoare a fost semnata de catre secretarul de stat Traian Basescu din partea Ministerului Lucrarilor Publice, Transporturilor si Amenajarii Teritoriului (pe de o parte) si T.E. KLAVENESS – directorul general al societatii KLAVENESS CHARTERING OSLO (pe de alta parte). Cosemnatar al acestei scrisori de intentie a fost si Compania de Navigatie Maritima PETROMIN SA Constanta, prin directorul general Calin Marinescu. Din continutul scrisorii rezulta ca se va crea o societate mixta care va obtine finantarea necesara, urmînd sa primeasca conditii preferentiale la transportul minereului de fier prin Portul Constanta, la rate de navlu ce urmau sa fie agreate. Navlul este pretul platit de navlositor (expeditor al unor marfuri) catre navlosant (compania de transport) pentru transportul pe nava al unor marfuri catre un beneficiar. Acest navlu se stabileste printr-un contract de transport naval.
Tot la 11.04.1991, la Oslo s-a semnat o a doua scrisoare de intentie de catre PETROMIN SA Constanta, prin directorul general Calin Marinescu si societatea KLAVENESS, din continutul careia se desprinde necesitatea înfiintarii unei societatii mixte care va fi „centrul comercial al cooperarii” dintre cele doua parti si „operatoare de nave”, activitatea urmînd a fi desfasurata de personalul român si norvegian.
La 24.05.1992, apare o hotarîre a Consiliului Împuternicitilor Statului din PETROMIN SA, prin care se decide vînzarea a 16 nave aflate în patrimoniul PETROMIN unor societati proprietare de unica nava, în vederea obtinerii si garantarii unui împrumut de 45 milioane de dolari de la CRISTIANIA BANK OSLO, necesar retehnologizarii acestor nave.
    La 11.08.1992, ministrul Transporturilor Traian Basescu prezinta situatia economico-financiara a PETROMIN SA, din care rezulta necesitatea unui credit extern în valoare de 45 milioane de dolari, care urma sa fie folosit pentru retehnologizarea unui numar de 16 nave ce apartineau patrimoniului acestei companii. Aceasta nota a fost înaintata Ministerului Finantelor în vederea unui aviz consultativ.
Acest aviz consultativ s-a solicitat în baza Decretului nr. 52/30.05.1975 privind participarea unitatilor economice la societati mixte în strainatate, conform caruia „avizarea de catre Ministerul Finantelor din punct de vedere financiar si al eficientei propunerilor ministerelor si celorlalte organe centrale privind constituirea, organizarea si functionarea societatilor mixte cu sediul în strainatate” era o conditie sine qua non.
 În raportul înaintat Ministerului Finantelor, ministrul Transporturilor Traian Basescu a propus înfiintarea unei companii holding cu sediul în Liberia (capitala Monrovia) cu 16 companii subsidiare proprietare de unica nava care ar fi purtat numele navelor românesti si care ar fi adus PETROMIN SA Constanta un beneficiu de 23,5 milioane de dolari.
La data de 14.10.1992, Ministerul Finantelor avizeaza nota ministrului Transporturilor, cu urmatoarele observatii:
* sa fie eliminata neconcordanta aparuta între hotarîrea Consiliului Împuternicitilor Statului al PETROMIN SA si nota ministrului Transporturilor si sa se precizeze în mod expres ca cele 16 nave ramîn proprietatea integrala a PETROMIN SA;
* sa se insiste pentru reducerea valorii garantiei împrumutului, avînd în  vedere ca nivelul propus era considerat exagerat (garantie de 200% fata de valoarea împrumutului).

Concomitent cu aceste demersuri interne, la data de 11.06.1992, în Liberia ia nastere o societate comerciala, cu obiect de activitate generic, cu actiuni la purtator fara valoare, cu 5 fondatori cetateni liberieni, dintre care unul era reprezentantul acesteia si detinatorul unei actiuni la purtator fara valoare. Asadar, sediul societatii era în Liberia, fondatorii erau cetateni liberieni, iar societatea s-a înfiintat cu aprobarea Ministerului Liberian de Externe, conform legislatiei specifice acelei tari.
La aceeasi data, de 11.06.1992, cei 5 fondatori ai societatii liberiene demisioneaza, unicul detinator al actiunii la purtator cesioneaza drepturile sale pentru PETROMIN SA, iar societatea liberiana preia numele „PETROMIN OVERSEAS INC.”. Trebuie subliniat ca directorii acestei societati (de nationalitate liberiana, cu sediul în Liberia si înfiintata conform regulilor din acea tara) erau directorii societatii PETROMIN ROMÂNIA: Marin Lupu,  Cristina Romanescu, Mariana Muscat, Dan Ionescu si Constantin Bobes – toti formînd „board of director’s” al societatii liberiene.
La data de 20.08.1992 directorii societatii liberiene PETROMIN OVERSEAS INC. modifica statutul societatii si transforma actiunile la purtator fara valoare într-un numar de 1.000 de actiuni cu valoare. Aceasta modificare s-a realizat conform legislatiei liberiene, cu aprobarea Ministerului Liberian de Externe (întrucît era vorba despre o societate de nationalitate liberiana), însa semnaturile de pe actul de modificare a contractului de societate au fost legalizate de notari români, din Constanta, fapt ce contravine Legii Notarilor Publici, unde se prevede necesitatea unei supralegalizari de la Ministerul Justitiei.
Dupa constituirea acestei societati în modurile mai sus aratate, PETROMIN ROMÂNIA a devenit detinatorul a 100% din actiunile PETROMIN OVERSEAS INC., iar societatea liberiana PETROMIN OVERSEAS INC. era detinatoarea a 100% din actiunile societatilor proprietare de unica nava, de asemenea de nationalitate liberiana.
Toate aceste operatiuni nu au fost efectuate conform dispozitiilor legale, iar societatile din Liberia nu aveau caracter de societate mixta, asa cum initial se stabilise. Un argument suplimentar al acestei idei este bazat si pe faptul ca nu au fost solicitate sau obtinute aprobarile necesare înfiintarii unor societati mixte în strainatate:
* Decretul nr. 52/1975 prevede în art. 13 „aprobarea Guvernului României pentru înfiintarea de societati mixte în strainatate”, bineînteles dupa obtinerea avizului Ministerului Finantelor;
* conform regulamentului Bancii Nationale a României, înfiintarea în Liberia a unor companii holding si a unor companii proprietare de unica nava, cu capital mixt – participare româneasca – trebuia efectuata în baza unei autorizatii prealabile eliberate de Banca Nationala a României, însotita de  raportari ulterioare, în conditiile stabilite de Normele BNR de aplicare a  prevederilor privind operatiunile curente si transferurile de capital cu mijloace de plata straine;
* conform Decretului nr. 210/1960 privind regimul mijloacelor de plata straine, în art. 17 se stipuleaza ca „importul si exportul de actiuni sînt supuse autorizarii BNR”, iar în art. 18 se arata ca actele juridice efectuate fara autorizare sînt nule de drept independent de sanctiunile penale;
* în anul 1992 – anul derularii operatiunilor sus-mentionate – nu existau conventii de evitare a dublei impuneri sau acorduri privind promovarea si protejarea reciproca a investitiilor între România si Liberia. În context trebuie subliniat ca Liberia se afla la acea data de peste 10 ani într-un sîngeros razboi civil care a distrus tara.
Dupa realizarea tuturor acestor formalitati, CNM PETROMIN a vîndut societatii liberiene PETROMIN OVERSEAS INC. un numar de 16 nave, mineraliere, de mare tonaj, pe baza unui act numit „bill of sale” la pretul de 1 dolar/nava.
Conform legislatiei maritime internationale, vînzarea unor nave se realizeaza printr-un act intitulat „memorandum of agreement”, care are ca anexa si „bill of sale”.
Însa, la vînzarea navelor trebuiau obtinute aprobarile specifice vînzarii unor active de la o societate cu capital de stat de la Guvernul României, Ministerul Finantelor si Banca Nationala a României. Trebuie subliniat ca în  anul 1992 nu exista Fondul Proprietatii de Stat, iar vînzarea de active de la societatile de stat se realiza prin Hotarîre de Guvern, pe baza unor aprobari ale institutiilor guvernamentale.
Asadar, „bill of sale” a 16 mineraliere românesti, la pretul de 1 dolar/nava, nu s-a emis conform legislatiei interne românesti. Însa acest act era de natura a  transfera proprietatea navelor catre societatea cumparatoare – PETROMIN OVERSEAS INC. Liberia. Ulterior, aceasta societate le-a vîndut societatilor liberiene proprietare de unica nava, la acelasi pret, de 1 dolar/nava.
Conform raportului Curtii de Conturi din 30.11.1995, înaintat Parlamentului României, transmiterea dreptului de proprietate catre companiile subsidiare s-a realizat prin aceste „bill of sale”. Totodata, raportul scoate în  evidenta nerespectarea prevederilor legale privind vînzarea unor active din patrimoniul unei societatii de stat, cît si caracterul vadit formal si nelegal al vînzarii la doar 1 dolar/nava de catre CNM PETRONIM România.
Vînzarea unor  nave trebuia reflectata în radierea acestora de la Capitania Portului Constata. Conform Decretului Consiliului de Stat nr. 443/1972 privind navigatia civila, scoaterea din evidenta a navelor si pierderea pavilionului românesc se realizau doar în doua cazuri principale:
* pierderea nationalitatii române prin transmiterea dreptului de proprietate a navei (vînzare, donatie);
* casarea, dezmembrarea si pierderea navei în urma unui naufragiu, incendiu sau alte împrejurari.
Exista o singura situatie cînd navele puteau fi împrumutate unei alte societati de nationalitate straina, li se retragea pavilionul românesc, dar aceasta era doar o masura temporara, care nu scotea nava din patrimoniul societatii-mama. Aceasta situatie este reflectata de „contractul de bare-boat” în baza caruia societatea proprietara împrumuta nava unei societati straine, aceasta din urma avea dreptul de a arbora pavilionul tarii respective (cu toate consecintele juridice decurgînd din aceasta), însa aceste aspecte aveau caracter temporar si niciodata nu priveau scoaterea din patrimoniul societatii-mama a navelor.
Întrucît, asa cum aratam anterior, navele fusesera vîndute prin „bill of sale” de PETROMIN, cu nerespectarea dispozitiilor legale, dar societatea cumparatoare PETROMIN OVERSEAS avea nevoie sa arboreze pavilion liberian navelor românesti cumparate, pe de o parte pentru a-si desfasura activitatea si, pe de alta parte, pentru a obtine credit în vederea modernizarii de la banca CRISTIANIA OSLO, ministrul Transporturilor Traian Basescu a emis doua ordine prin care dispunea, în contra dispozitiilor legale de la acea data, arborarea pavilionului liberian catre cele 16 nave.

Mai mult, o data comunicate ordinele Capitaniei Portului Constanta în vederea efectuarii mentiunilor specifice, capitanul-sef a constatat inexistenta respectarii dispozitiilor legale în privinta schimbarii pavilionului; însa, pentru respectarea ordinului ministrului si pentru atribuirea unui caracter legal acestei operatiuni, a inserat în evidentele Capitaniei faptul ca navele ar fi fost obiectul unor contracte de bare-boat, lucru fals, întrucît acestea fusesera vîndute prin „bill of sale”.
Astfel, s-a ajuns la situatia de radiere a navelor din evidenta Capitaniei Portului Constanta, s-a ajuns la arborarea pe cele 16 nave a unui pavilion strain, situatie în care PETROMIN România nu a mai calculat taxele aferente acestor nave conform Legii nr. 27/1994. Însa, întrucît „bill of sale” (act de vînzare) nu a  fost evidentiat la Capitanie sau în evidenta contabila a PETROMIN, desi navele se aflau în proprietatea unei alte societati – PETROMIN OVERSEAS Liberia – acestea au ramas în fapt evidentiate în patrimoniul PETROMIN România, care a suportat cheltuielile cu amortizarea acestor imobilizari corporale. Mai mult, creditul solicitat pentru modernizarea acestor nave – 45 milioane de dolari si, ulterior, înca 4 milioane de dolari – a fost încasat si folosit de PETROMIN OVERSEAS Liberia, însa ratele scadente achitate de PETROMIN România.
Navele au fost folosite în acest mod pîna în anul 1997, cînd, urmare a înfiintarii Fondului Proprietatii de Stat, s-a decis vînzarea, de aceasta data cu respectarea tuturor dispozitiilor legale, a celor 16 nave. Între timp, ministrul Transporturilor Traian Basescu emite o serie de legi care modifica pe cele nerespectate în anul 1992 la întocmirea „bill of sale” si la realizarea transferului de proprietate catre societatea liberiana.
Între timp, în Liberia a continuat razboiul civil, capitala Monrovia fiind în ruine, iar Consiliul de Securitate al ONU a impus un sever embargou militar.
Aceste elemente au determinat Fondul Proprietatii de Stat sa vînda – cu respectarea formelor legale – navele unor alte societati de la care, de aceasta data, sa primeasca un pret apropiat valorilor comerciale. În context, trebuie subliniat ca doar valoarea a 4 mineraliere ajungea la peste 113 milioane de dolari.
Asadar, conform unei Note de fundamentare a FPS, întocmita de Alin Giurgiu, Gheorghe Parca, Sergiu Serbotei si Mariana Timotei, avizata de  directorul Directiei Juridice din FPS, se afirma ca cele 16 nave erau în contract de bare-boat (lucru fals) si se autorizeaza vînzarea acestor nave cu plata în rate.
La 13.07.2000, Consiliul de Administratie al FPS – prezidat de Radu Sîrbu – decide în unanimitate, prin Hotarîre, vînzarea celor 16 nave, iar pentru un numar de 4 nave (Comanesti, Carbunesti, Fortune 22 si Bobîlna) vînzarea în rate pentru societatea „Corona Shipping International” SRL România.
Hotarîrea Consiliului de Administratie al FPS este data cu ignorarea prevederilor legale:
* vînzarea în rate a unor active ale unei societati de stat se realiza, ca o exceptie de la vînzarea cu plata integrala, doar pentru întreprinderile mici si mijlocii;
* conform Legii nr. 133/1999 privind IMM-urile, acestea trebuiau sa aiba un numar minim de salariati, iar la încheierea exercitiului financiar pe anul anterior angajarii într-un contract de vînzare-cumparare trebuiau sa aiba o cifra de afaceri indicata de lege;
* societatea CORONA SHIPPING nu intra în categoria IMM-urilor din mai multe considerente:
– nu avea salariati cu contract de munca sau conventii civile depuse la Camera de Munca Constanta;
– nu depusese bilant contabil la 31.12.1999 si, conform declaratiei date de administratora Felicia Tipa, nu desfasurase activitate comerciala de la înfiintare pîna în 1999, deci nu îndeplinea conditia unei cifre de afaceri conform Legii nr. 133/1999.
* toate aceste aspecte au fost ignorate de reprezentantii FPS, care au vîndut 4 nave, în rate, societatii CORONA SHIPPING INTERNATIONAL SRL;
* trebuie mentionat faptul ca la data vînzarii navele erau proprietatea unei societati straine – PETROMIN OVERSEAS Liberia – care le-a achizitionat prin „bill of sale”, conform celor aratate mai sus. Asadar, FPS a decis vînzarea unor active apartinînd unei societati de nationalitate liberiana;
* chiar daca s-ar invoca faptul ca PETROMIN România era titulara a peste 99% din actiunile PETROMIN OVERSEAS Liberia, acest fapt nu îndreptateste FPS sa vînda active ale societatii liberiene, ci, eventual, putea scoate la licitatie actiunile respective.
Ceea ce însa frapeaza este faptul ca, desi hotarîrea CA al FPS de vînzare a navelor este din 13.07.2000, aceste nave fusesera vîndute în luna aprilie 2000, fara a exista o hotarîre FPS, unor societati din Cipru, China, Singapore s.a.
Stadiul dosarului
Dosarul penal privind situatia mai sus expusa a fost instrumentat de IGP pîna în anul 1997, dupa care s-a dispus declinarea cauzei la Parchetul de pe lînga Curtea Suprema de Justitie, întrucît faptele vizau persoane care, la acea data, îndeplineau o functie publica de stat. Cauza a fost înregistrata sub numarul 167/P/1999 la Sectia de urmarie penala si criminalistica, ultimul act efectuat în  cauza fiind ordonanta din 30.04.1999 al d-lui procuror-sef adjunct Ion Adam, prin care s-a dispus începerea urmaririi penale sub aspectul savîrsirii infractiunii prevazute de art. 248 C.P. fata de functionarii PETROMIN si fata de cei din conducerea Ministerului Transporturilor. Cu toate acestea, cauza a ramas în instrumentare la Parchetul de pe lînga Curtea Suprema de Justitie, în perioada 1997 pîna în prezent.
Cercetarile au fost reluate de ofiteri IGP (general Bogdan si maior Toporan), iar materialul probator al cauzei este structurat la acest moment în 113 volume si 25 bibliorafturi legislatie specifica. Totodata, în prezent, este în curs de desfasurare o expertiza contabila, realizata de specialisti ai Ministerului Finantelor pentru a stabili prejudiciul cauzat Statului Român si PETROMIN SA prin realizarea actiunilor mai-sus prezentate.
La data de 09.01.2002, împreuna cu ofiterii din cadrul IGP am stabilit cercul persoanelor ce urmeaza a fi audiate si cercetate: Traian Basescu (fost ministrul al Transporturilor), Constantin Teodorescu, Serban Cucu, Marin Lupu, Romanuel Posedaru (toti reprezentanti ai Consiliului Împuternicitilor Statului din PETROMIN România), Virgil Toanchina (reprezentant al PETROMIN pe lînga KLAVENESS OSLO si CRISTIANIA OSLO), Cristina Romanescu, Mariana Muscat, Dan Ionescu, Constantin Bobes (membri ai board of director’s PETROMIN OVERSEAS INC.), Radu Sîrbu, Alin Giurgiu, Gheorghe Parca, Sergiu Serbotei, Mariana Timotei, membrii CA ai FPS, directorul Directiei Juridice din FPS, Marcel Bardas, Kaunz Werner (director general si director comercial ai PETROMIN în anul 2000), Felicia Tipa si Gheorghe Veriotti (reprezentanti ai SC CORONA SHIPPING SRL România). Totodata, vor fi audiati notarii din Constanta care au legalizat actele societatilor comerciale liberiene în România si se vor  ridica si conserva actele falsificate în original.
Am stabilit, totodata, ca pîna la data de 1.02.2002 sa se finalizeze Nota de constatare a Ministerului Finantelor ori sa fie întocmita o nota de constatare cu concluzii provizorii pentru a putea analiza si a dispune masuri suplimentare spre verificare.
Am dispus ca pîna la 10.02.2002 sa se constituie dosare distincte pentru fiecare dintre cele 16 nave ce formeaza obiectul dosarului, pentru a se putea stabili cu usurinta transferul dreptului de proprietate, circuitul actelor, implicatiile financiar-fiscale pentru fiecare nava si situatia acestor nave în prezent. Totodata, se va întocmi dosar distinct pentru societatea PETROMIN OVERSEAS Liberia, cu referire la actele de constituire, de contractare a creditului de la CRISTIANIA BANK OSLO, în vederea probarii aspectelor ce urmeaza a fi constatate financiar-fiscal.
Ulterior acestor masuri, pe data de 10.02.2002, dupa analizarea între timp a cauzei si a punctelor ce urmeaza a fi avute în vedere, se va proceda la audierea tuturor persoanelor indicate.
În prezent, ofiterii de Politie din cadrul IGP îsi desfasoara activitatea la sediul PETROMIN Constanta împreuna cu reprezentantul Ministerului Finantelor.
Despre aceasta cauza exista date cunoscute de general Sorescu, Ioan Rus  – ministrul de Interne, si Adrian Nastare – primul-ministru al României.
Au fost solicitate relatii personale  domnilor Ovidiu Musetescu si Mircea Geoana.

Parchetul de pe lînga Curtea Suprema de Justitie, Sectia de combatere a coruptiei si criminalitatii organizate

Anunțuri

4 gânduri despre “Traian Basescu a vandut 16 nave din flota Romaniei cu 1 dolar bucata

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s