Habemus… patriarh!


Autor: A. Isidor

ÎN VREMURILE de demult alegerea unui ierarh al bisericii, episcop, mitropolit sau patriarh se făcea de către popor şi cler, după vrednicia duhovnicească a celui avut în vedere. În „Vieţile Sfinţilor”, în „Proloage” sau în „Pateric” găsim o mulţime de exemple, în care plăcuţi ai lui Dumnezeu erau chemaţi, rugaţi, imploraţi şi numai după îndelungi insistenţe primeau respectiva demnitate. Mai de fiecare dată considerându-se nevrednici de o asemenea lucrare şi din smerenie, fugeau în pustie şi refuzau cu lacrimi, acceptând doar într-un târziu să devină păstori, din dragoste pentru Dumnezeu şi pentru turma cea cuvântătoare.

În ziua de astăzi demnităţile sunt dorite, râvnite, disputate, cumpărate, din arsenalul luptei electorale nelipsind nici un argument şi nici o armă: nici promisiunile, nici şantajul, nici minciuna, nici presiunile, nici corupţia, practic nici una din armele îndeobşte cunoscute a fi ale politicii.

De ce oare? Cum poţi să candidezi pentru un scaun de episcop, mitropolit sau patriarh? Şi mai ales cum să desfăşori o campanie, la lumina zilei sau în ascuns, la adăpostul întunericului, ca şi cum Biserica ar fi organizaţie lumească sau un partid politic?

Sunt întrebări la care cu greu se poate găsi răspuns, la care doar conştiinţa celor în cauză poate răspunde. Conştiinţa şi Judecata lui Dumnezeu.

Continuare: http://ro.altermedia.info/religietraditii/habemus-patriarh_7771.html#more-7771

Mai cititi si <<Codul gadarinean al “Sanctitatii Sale”, dracul majestatii>> 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s