Despre „Noul Ierusalim”


– grupare cu specific apocaliptic (de unde vine şi denumirea), condamnată de Sf. Sinod al B.O.R. (1993).

– adepţii se pretind adevăraţii ortodocşi şi provin dintre foşti practicanţi ai Meditaţiei Transcendentale, artişti (Marian şi Victoria Zidaru – artişti plastici; Ovidiu Lipan şi Gh. Zamfir – simpatizanţi), preoţi şi monahi ortodocşi grupaţi în jurul surorilor Virginia şi Mihaela.

– Virginia, moartă în 1980, a fost declarată „sfântă” şi i s-au alcătuit slujbe, acatiste, icoane etc.

– Sediu: Glodeni, lângă Pucioasa (Jud. Dâmboviţa), unde au construit, după planurile soţilor Zidaru, un templu-ziggurat, în care nu au acces decât cei iniţiaţi. Băiatul soţilor Zidaru (12 ani) moare accidentat în timpul ridicării noii construcţii. Alături, la câteva sute de metri, s-a înfiripat o „mănăstire” mixtă, sfidând canoanele. Tot aici, s-au realizat şi alte anexe: chilii, spaţii de cazare pentru „fraţi” şi „surori”, ateliere de „creaţie” etc.

– La început, Virginia şi adepţii ei au avut binecuvântarea arhiereului Irineu Pop Bistriţeanul, care a sfinţit complexul la inaugurare, iar apoi a retractat, rămânând arhereu-vicar.

– Publică sub formă de ziar (lunar), cât şi în volum separat, „cuvântul lui Dumnezeu” – mesaje divine transmise sub formă de „revelaţie deschisă” – atât Virginiei, cât şi urmaşilor ei. Textele provin de la Dumnezeu Tatăl, Hristos, Maica Domnului sau „sfânta” Virginia şi se adresează adepţilor într-un stil predicatorial naiv, cu greşeli de ortoepie supărătoare. Inspiraţia este evidentă după mesaje similare din lumea catolică (Medjugorje). Mesajul lor este, categoric, apocaliptic.

Alte caracteristici:

– România = Noul Ierusalim (ţară aleasă a fi izbăvită de urgia Apocalipsei, dar nu pentru ierarhie, care e acuzată de corupţie, ci pentru credincioşii ei.

– post continuu, inclusiv duminica şi-n sărbători. Hrana cu alimente curate, necontaminate (nepoluate).

– căsătoria albă

– port specific: bărbi şi plete lungi (cozi), haine de in şi cânepă.

– calendarul vechi (în legături cu stiliştii, cu care caută să implanteze schituri în ţară)

– şedere la case, nu în blocuri


  • Această prezentare este preluată din cursul de Misiologie 1 scris de pr. lector David Pestroiu

 

 

Iată ce scrie protosinghelul Petroniu Tănase, stareţul Schitului Românesc Prodromul, Sfântul Munte Athos, Grecia:

«Şi cu Glodenii!!! Mi s-au părut foarte semnificative denumirile care se întâlnesc în jurul acestui fenomen – “glod” şi “pucioasă”. Denumirile nu sunt întâmplătoare. Denumirea parcă ar exprima ceva din misiunea unui loc. De ce a apărut această mişcare tocmai acolo? Ea îşi exprimă identitatea cu aceste denumiri, de glod şi pucioasă. A apărut într-un loc o denumire interesantă. E o ciudăţenie mare acolo, din câte am citit şi am auzit.» (Convorbiri duhovniceşti cu teologi ortodocşi din străinătate, III, arhimandrit Ioanichie Bălan, editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 1995, pag. 88).

Duhul răzvrătirii, al dezbinării, al proorocirii mincinoase a existat din cele mai vechi timpuri. Şi dacă proroceşti nu înseamnă că eşti chiar de la Dumnezeu. Este cunoscut din Faptele Apostolilor cazul sclavei care avea duh pitonicesc (de la Diavol) şi care proorocea.

Ce mare greutate ca acel duh să intre în „sfânta Verginica“ şi, cu câteva cunoştinţe teologice (pe care diavolii arhiconi le au din destul) să ducă la rătăcire o mulţime de oameni, depărtându-i de la mântuire?

Apoi ştiţi de marele număr de prooroci mincinoşi din Vechiul Testament!

Nici proorocirea şi nici minunile ci adânca smerenie şi nejudecarea aproapelui, pacea cu el, Îl conving pe Dumnezeu să te acopere cu harul Său, dându-ţi sfinţenie. Şi ca să ajungi la sfinţenie trebuie să treci prin despătimire şi iluminare.

Aşa că… duhul de la Noul Ierusalim împreună cu adepţii lui put a pucioasă şi a glod…

Preluat de la: http://bisericasecreta.wordpress.com/2007/01/09/noul-ierusalim/

Scurt test de geopolitica


1) Care este singura tara din lume care a bombardat 20 de state din 1945 pana in prezent?


2) Care este singura tara care a folosit arme nucleare?

3) Care tara este responsabila pentru uciderea a 80 de civili in Beirut, in 1985, in urma unei incercari nereusite de asasinat?

4) Care tara a bombardat ilegal Libia in 1986, acest act fiind descris de ONU ca fiind un caz clasic de terorism?

null

5) Care tara nu a respectat ordinul Curtii Internationale de Justitie cand i s-a cerut sa inceteze desfasurarile de forte in Nicaragua in 1986, urmand apoi sa se foloseasca de dreptul de veto impotriva unei rezolutii propuse de Consiliul de Securitate ONU care cerea tuturor statelor sa nu se abata de la legea internationala?

6) Care este tara care a fost acuzata de ONU ca a oferit ajutor direct si indirect la “actiuni de genocid” impotriva indienilor maiasi din Guatemala in anii ‘80?

7) Care tara s-a restras din proprie initiativa din Tratatul “Anti-Ballistic Missile” in decembrie 2001?

8) Care tara a renuntat la eforturile de a negocia un proces de verificare in cazul armelor biologice si a pus capat unei conferite internationale in iulie 2001?

9) Care tara a impiedicat ONU de a tine in frau comertul cu arme la o conferinta din iulie 2001?

10) Care este singura tara, in afara de Somalia, care a refuzat sa ratifice Conventia ONU asupra Drepturilor Copilului?

11) Care este singura tara occidentala in care copii sunt pasibili de pedeapsa capitala?

12) Care este singura tara din “Grupul celor sapte” (G7) care a refuzat sa semneze in 1997 un tratat de interzicere a folosirii minelor anti-personal?

13) Care este singura tara din G7 care a votat impotriva infiintarii Curtii Penale Internationale in 1998?

14) Care este singura tara care alaturi de Israel s-a opus in 1987 unei rezolutii care condamna terorismul international?

15) Care tara refuza sa plateasca in intregime datoriile care ONU, cu toate acestea exercitandu-si dreptul de veto cand vine vorba de rezolutii ale ONU?

Raspunsul unic la aceste intrebari este: Statele Unite ale Americii!

LINUX


Linux este nucleul sistemului de operare GNU/Linux. Este unul dintre cele mai cunoscute exemple de software liber şi dezvoltare de software Open Source.Termenul Linux se refera la nucleul Linux dar este folosit în mod curent pentru a descrie întregul sistem de operare (cunoscut şi sub numele GNU/Linux), care conţine nucleul Linux, bibliotecile software şi diverse unelte dezvoltate de către proiectul GNU. O distribuţie Linux adaugă acestor componente de bază o mare cantitate de software organizată în „pachete”.

Nucleul a fost dezvoltat la început pentru microprocesorul Intel 386 dar acum suporta o mare gama de microprocesoare şi arhitecturi. Este folosit atât pe calculatoare PC şi supercomputere cât şi pe sisteme încapsulate ca telefoanele mobile sau video recordere.

Iniţial dezvoltat şi utilizat de către programatori voluntari, Linux a câştigat suportul industriei IT şi al marilor companii ca IBM şi Hewlett-Packard şi a depăşit ca folosire cele mai multe versiuni proprietare de Unix. Analiştii atribuie succesul sistemului faptului că este independent de furnizor, implementarea are un cost scăzut, securitatea şi fiabilitatea sistemului sunt foarte bune.

Dezvoltarea sistemului a fost începută de către Linus Torvalds care dorea să obţină un sistem similar cu Minix, dar fără limitările acestuia. Linux a fost dezvoltat sub licenţa GNU General Public License astfel încât codul sursă este disponibil oricui, şi va rămâne disponibil pe viitor tuturor celor interesaţi.

Nucleul Linux

Nucleul (kernelul) Linux este un nucleu monolitic cu capacităţi de încărcare de module. Cu toate acestea, spre deosebire de multe nuclee monolitice, driverii se pot încărca ca module la utilizare, şi se pot descărca după aceea, fără a necesita resetarea sistemului sau recompilarea nucleului. Nucleul include multitasking real şi complet, suport pentru memoria virtuală, distribuţia executabilelor la scriere, management avansat al memoriei, suport avansat pentru TCP/IP (inclusiv routare şi filtrare), până la 1 miliard de procese rulând simultan, sistem de sunet modularizat (OSS sau ALSA). Nucleul este scris integral în C, şi poate fi compilat folosind compilatorul GCC.

GNU/Linux

Sistemele GNU/Linux includ nucleul, bibliotecile de sistem, bibliotecile de dezvoltare, dar şi un număr (de obicei destul de ridicat) de programe utilitare şi aplicaţii, servere grafice (X), sisteme de ferestre si managere de desktop-uri (KDE, Gnome, Blackbox, Fluxbox, Xfce etc.), browsere web (Firefox, Lynx, Konqueror), aplicaţii „de birou” (OpenOffice.org) software de design grafic (Gimp), software de configurare, servere de web etc. În general, modularizarea se păstrează, astfel că, spre exemplu, instalarea programelor noi se face fie prin compilare directă fie, prin intermediul pachetelor, arhive care verifică existenţa şi disponibilitatea altor programe pe sistem înainte de a instala noul program. Managerele de pachete moderne asigură descărcarea pachetelor lipsă şi instalarea lor „dintr-un click”. Sistemele moderne linux au atât capacităţi multimedia avansate (3D accelerat hardware, sunet surround, suport pentru bluetooth etc.), cât şi suport pentru hardware mai vechi, fiind astfel adaptabile şi scalabile în funcţie de necesităţi.

Mai multe informaţii puteţi găsi pe situl linux.org.

Exemple de distribuţii Linux

Sistemul de operare Linux se găseşte în mai multe variante (distribuţii sau mai rar arome), în funcţie de producătorul lor şi de software-ul inclus în distribuţie. Unele pot fi orientate spre utilizatorul casnic, altele către servere sau către utilizatorii cu calculatoare mai vechi. Cele mai folosite distribuţii de Linux sunt:

  • Fedora Core – născut din proiectul RedHat, dar conţinând exclusiv software liber, şi disponibil gratuit de pe Internet.
  • SuSE Linux – o distribuţie orientată atât spre servere cât şi spre staţii de lucru şi desktopuri, faimoasă pentru uşurinţa în utilizare şi configurare. Produsă de compania germană Suse, parte a grupului Novell.
  • Mandriva Linux, fost Mandrake Linux, o altă distribuţie uşor de utilizat, orientată spre piaţa desktop, creată de compania franceză Mandriva.
  • Debian GNU/Linux, una din distribuţiile cele mai vaste de pe Internet, conţinând un număr uriaş de pachete. Inventatorii managerului de pachete apt şi al pachetelor deb.
  • Gentoo Linux, o distribuţie orientată spre performanţe maxime şi spre optimizări „la sânge”. Notorie pentru timpul foarte lung necesar instalării (majoritatea pachetelor se compilează şi optimizează pentru sistemul pe care se face instalarea – de aici viteza mare a sistemelor Gentoo instalate, nu se copiază ca în cazul celorlalte distribuţii) şi pentru instalarea dificilă dar şi pentru managerul de pachete şi de sistem foarte avansat (portage).
  • Slackware Linux, o distribuţie axată pe servere, una din cele cu istoria cea mai lungă, notorie pentru moto-ul „Păstrează-l simplu”, ducând la lipsa multor unelte de configurare simplificată, dar şi la o viteză mare de lucru, posibilitate de a-l instala pe hardware mai vechi, şi la o simplitate în organizarea sistemului.
  • NimbleX, o distribuţie versatilă, fabricată in Romania şi bazată pe Slackware care rulează direct de pe CD, USB sau chiar şi LAN. Partea cea mai atractivă a sa este faptul că, deşi este mic, NimbleX-ul are o interfaţă grafică puternică şi frumoasă şi o mulţime de programe incorporate pentru navigarea pe Internet, editarea de documente, ascultarea muzicii, rularea filmelor şi multe altele.
  • Knoppix, o distribuţie completă care rulează direct de pe CD, nu instalează absolut nimic pe hard disk, putând fi folosit atât pentru călătorii sau demonstraţii cât şi pentru diagnosticări de sistem, reparări, recuperări de date etc.
  • Slax, o altă distribuţie care rulează direct de pe CD, dar de data asta capabilă să încapă pe un flash drive de 256 MB.
  • Ubuntu, o distribuţie orientată spre utilizatorul obişnuit, foarte populară prin faptul că este foarte aerisită, uşor de utilizat şi configurat, dar în acelaşi timp puternică şi stabilă. În prezent formează o întreagă familie de distribuţii strâns înrudite: Kubuntu (foloseşte KDE), Xubuntu (foloseşte Xfce), Edubuntu (orientat spre educaţie).
  • RedHat Linux – una din cele mai cunoscute distribuţii, acum orientată exclusiv spre piaţa serverelor şi spre mediul de afaceri. A dat naştere proiectului Fedora Core
  • PCLinuxOS – un distro ce uimeşte prin usurinţa instalării – ideal pentru începători.

Cele mai multe din distribuţiile de mai sus pot fi descărcate legal şi gratuit de pe siturile respective. Anumite distribuţii vând manuale, sau seturi complete CD + manuale + suport tehnic + documentaţie aferentă, iar altele trimit în mod gratuit CD-uri prin poştă doritorilor.

Ultima versiune a nucleului sistemului de operare GNU/Linux poate fi descărcată de pe situl oficial http://kernel.org

NimbleX este un sistem de operare mic, dar multilateral dezvoltat, care este capabil să boot-eze de pe CD-uri de 8 cm, de pe memorii flash (stick-uri USB, Mp3 playere) dar şi de pe reţeaua locală. Deoarece rulează în întregime de pe CD, USB sau LAN, nu necesită instalare şi nici măcar hard disk. NimbleX este bazat pe Slackware şi scripturile linux-live şi implicit are o multitudine dintre avantajele acestei distribuţii. Unul dintre acestea este disponibilitatea foarte mare de software gratuit care se poate găsi sub forma de pachete. Partea cea mai atractivă a sa este faptul că, deşi este mic, NimbleX-ul are o interfaţă grafică puternică şi frumoasă şi o multime de programe incorporate pentru navigarea pe Internet, editarea de documente, ascultarea muzicii, rularea filmelor şi multe altele. Este prezentă chiar şi funcţionalitate de bază de server.

În primul rand, datorită dimensiunii sale reduse, îl puteţi purta în permanenţă asupra voastră şi îl puteţi folosi drept sistemul vostru de operare mobil oriunde doriţi, având beneficiile menţionate mai sus, dar şi multe altele pe care le puteţi descoperii singuri. Deoarece are capacitatea de a detecta automat toate partiţiile, se pot accesa datele pe orice alte calculatoare fără a cunoaşte parola, atat pe Linux, cat şi Windows. Acum îl puteţi folosi ca disk de recuperare a datelor, pentru a asculta muzica, vizualiza filme, naviga pe Internet cat şi în orice alt scop. Datorită cerinţelor scăzute, îl puteţi rula şi pe calculatoare mai vechi. Serverele de bază sunt mici şi rapide iar utilizarea lor este foarte facilă. NimbleX este un sistem de operare foarte usor de personalizat, pentru a satisface nevoile fiecărei persoane.

Esperanto


Esperanto (cel care speră) este cea mai răspândită dintre limbile artificiale. Codul ISO 639 pentru Esperanto este eo sau epo. Limba a fost lansată în 1887 de către Ludovik Lazar Zamenhof (1859 – 1917) după mai bine de 10 ani de muncă, pentru a servi ca limbă internaţională auxiliară, o a doua limbă pentru fiecare. Numărul vorbitorilor de esperanto este greu de stabilit. În funcţie de sursă, se menţionează între o jumătate de milion şi câteva milioane.

Primul dicţionar de esperanto pentru vorbitorii de limba română a apărut în 1889.

Este menţionată în Cartea recordurilor ca fiind singura limbă fără verbe neregulate. În plus, are o scriere pur fonologică: fiecărei litere îi corespunde un singur sunet, şi pentru fiecare sunet există o singură literă.
Link: http://ro.wikipedia.org/wiki/Esperanto

„Manelele”


Manelele: virus purtat de undele sonore….. care ataca creierul si da halucinatii de grandomanie. Se transmite prin telefoane mobile si discoteci de cartier. Sau din gura in gura. Pacientii manifesta o crestere a valorii ( in ochii lor..efect invers in ochii altora), o crestere a greutatii datorata aurului fals de la gat, hainele lor devin lucioase si albe cu inscriptii gen „harrison” sau „cortez”, iar pantofii se lungesc inexplicabil….

Recomandare: In cazul unor simptome sau manifestari neplacute, adresati-va medicului sau farmacistului. Sau psihiatrului… sau mai degrabă preotului.

http://antimanele.sapte.ro/?cmd=start

antimanele

http://antimanele.sapte.ro/?cmd=lnk_bnr

Războaiele informaţionale


Războiul mediatic este nou apărut în marele cadru al războaielor informaţionale ( războiul informaţional, războiul psihologic, războiul imagologic, războiul de comandă – control şi cel electronic, războiul web ), aceasta datorită atingerii unui grad de globalizare al mijloacelor de comunicare în masă.

Link: „http://ro.wikipedia.org/wiki/Război_informaÅ£ional

Războaiele informaţionale au multe elemente comune din punct de vedere al obiectivelor urmărite, al mijloacelor şi metodelor folosite, al instrumentelor cu ajutorul cărora ele îşi ating scopul.

În linii mari războiul informaţional cuprinde acele acţiuni desfăşurate în timp de criză sau război şi îndreptate împotriva informaţiilor sau sistemelor informaţionale ale adversarului ( concomitent cu protejarea propriilor informaţii şi sisteme informaţionale ) în scopul atingerii unor obiective sau influenţării anumitor ţinte.

Există trei aspecte ala războaielor informaţionale de care ar trebui să se ţină seama: a şti tu însuţi, a-l împiedica pe celălalt să ştie, a-l face pe adversar să deţină informaţii eronate.

În era modernă, războaiele nu se mai poartă şi câştigă pe frontul clasic de luptă, în plan fizic, ci pe planul informaţional. Confruntările armatelor moderne se duc tot mai mult pe planul inteligentei şi al psihicului uman. Aceste noi tipuri de confruntări iau în cosiderare Triada puterii descrisă de Alvin Tofler in Powershift. Conform acesteia exista trei surse importane ale puterii: forţa fizică, bogăţia şi cunoaşterea. Aceste trei elemente pot fi convertite uşor dintr-una în alta. Cea mai importantă şi cea mai puternică dintre acestea este cunoaşterea.

Forţa brută este inflexibilă şi poate fi folosită doar pentru a pedepsi. În plus orice forţa fizică este limitată. Prea multa forţă poate face să distrugem ceea ce vrem să apărăm.

Bogaţia este un instrument mai eficace. Poate fi folosită atât pentru a pedepsi cât şi pentru a recompensa. Şi aceasta este limitată. Bogăţia nu este infinită.

Cunoaşterea este puterea la cea mai înaltă calitate. Ea poate fi folosită pentru a pedepsi, răsplăti, convinge, transforma. Celelalte forţe depind de cunoaştere iar cunoaşterea nu se epuizează. Putem genera oricâtă cunoaştere.

Astazi, câştigarea unei bătălii nu ţine de forţa militară brută şi de numărul ostaşilor. Dominante sunt elementele ce ţin de inteligenţa umană: diversiunea, vicleşugul, spionajul, manipularea opiniei publice, experienţa comandanţilor, psihicul luptătorilor…

Mijloacele de luptă în cadrul acestor războaie au fost descrise pentru prima dată de Sun Tzu ca fiind nişte principii ale războiului. Elementele din lucrarea acestuia sunt folosite de teoreticienii diferitelor tipuri de războaie infomaţionale.

În aceste confruntări nu este importantă realitatea vieţii, ci opiniile oamenilor. Realitatea poate fi schimbată prin schimbarea opiniilor oamenilor care, la rândul lor, pot schimba lumea. Sentimentele, atitudinile şi comportamentele indivizilor pot fi induse sau fabricate prin mijloace specifice.

Dezvoltarea infrastructurii informaţionale, în curs de globalizare, în care se includ şi structurile mediatice generează posibilităţi de comunicare din ce în ce mai sofisticate. Acestea transmit informaţiile într-un ritm tot mai aceelerat şi pe distanţe tot mai mari. Condiţia esenţială pentru ca aceste lucruri să se întâmple este ca conglomeratele comunicaţionale să nu fie controlate de anumite centre de decizie, care pot încerca să controleze accesul oamenilor la resursele informaţionale.

Agresiunile informaţionale nu sunt noi. Noutatea decurge din folosirea rezultatelor cercetării ştiinţifice pentru conceperea mesajelor astfel ca ele să aibă efectul scontat precum şi folosirea presei pentru transmiterea mesajelor manipulatoare. Combinarea acestor două elemente amplifică posibilităţile de agresiune informaţională prin folosirea unor canale de comunicare pertinente şi prin mesaje deosebit de bine elaborate.

Dezvoltarea mijloacelor de comunicare şi a cercetării ştiinţifice face posibilă elaborarea unor strategii de manipulare informaţională atât la nivel planetar, cât şi la nivel local sau chiar individual. Aceste situaţii nu sunt doar posibile, ci prezente în realitate.

Agresiuniile au nevoie de condiţii pentru că ele să poată avea efect. Presa trebuie să fie liberă de orice control public, redacţiile trebuie să fie vaste şi transnaţionale, canalele de informare trebuie să fie private, accesul oamenilor la presă să fie liber, fără controlul public, discernământul oamenilor să fie redus.

Privind astfel lucrurile, apare că reală invazia culturală ca un element de risc pentru existenţa statului şi naţiunii deoarece produce disfuncţionalităţi ale sistemului social şi poate bloca capacitatea de răspuns în situaţii de criză şi nu numai. Este exagerat să se considere că orice element cultural străin ce pătrunde ca având efecte negative asupra statului.

Este evident că organizarea protecţiei informaţionale este esenţială pentru a întări discernământul social, ataşamentul şi interesul cetăţeanului pentru starea naţiunii. Protecţia este necesară şi pentru contracararea supracomunicarii şi abuzului informaţional, care duc la noncomunicare şi pseudocomunicare, elemente ce generează rupturi sociale şi dezechilibre în societatea civilă.

Numeroase indicii evoca posibilitatea unei noi revoluţii ştiinţifice ce se produce în domeniul procesării informaţiei. Strategii americani încearcă să confişte aceste descoperiri pentru a determina ca ele să fie folosite cu prioritate de Statele Unite, pentru ca ele să deţină un avantaj asupra tuturor statelor, inclusiv asupra aliaţilor.

Tehniciile ţin de generaţia a doua a agresiunilor informaţionale şi constau în atacarea structurilor mediatice şi a infrastructurilor informaţionale. Atacarea lor face posibilă blocarea funcţionării structurilor publice, atât a celor administrative cât şi a celor productive. Statul agresat nu îşi mai poate exercita puterea, nu mai controlează resursele, nu mai poate asigura cetăţenilor un climat social normal. Generaţia aceasta ar permite exercitarea de presiuni asupra oricărui stat prin controlul informaţional al centrelor de decizie.

Războiul informaţional nu ţine de domeniul exclusiv al unei categorii de forţe armate. Competiţia informaţională este la fel de veche ca şi conflictul uman. Statele, instituţiile şi indivizii încearcă să-şi mărească şi protejeze propria bază de informaţii paralel cu încercarea de a o limita pe cea a adversarului.

Confruntarea informaţională constă în ţintirea informaţiilor şi a funcţiilor de informare a inamicului alături de protejarea celor proprii, având intenţia de a înfrânge voinţa sau capacitatea acestuia de luptă.

Prin controlul mass-media se pot manipula cetăţenii încât atitudinea acestora faţă de anumite probleme să fie favorabilă manipulatorului. Avantajul folosirii presei pentru astfel de acţiuni? Ea primeşte din start prezumţia de nevinovăţie din partea publicului.

Citește mai mult »