Gheorghe Calciu-Dumitreasa – In Memoriam


Comentarii de pe EasternOrthodoxForum @ Yahoo.Com
legat de personalitatea Parintelui Gheorghe Calciu-Dumitreasa

Link: http://groups.yahoo.com/group/easternorthodoxforum/message/18704

shuier_dacic <no_reply @ yahoogroups . com>

Frumoase cuvinte. Parintele Calciu a fost un pericol si pentru ierarhia BOR caci exceptandu-i pe PF Patriarh Teoctist si IPS Bartolomeu Anania nu a avut alt spijin in BOR. Parintele Calciu a incercat de mai multe ori sa se intoarca definitiv in tara dupa ’90 dar fie neo-comunistii, fie ierarhii din BOR nu l-au dorit. Sa nu uitam cum a fost intors de la aeroport cand s-a reintors prima data dupa ’90 pe motiv ca vine sa faca ‘propaganda legionara” si sa reinfinteze Garda de Fier. Parintele Calciu a pus de multe ori degetul pe rana si a criticat ierarhia BOR cand a fost cazul si asta i-a deranjat pe ierarhii si preotii nostri caldicei. Nu spune nimanui faptul ca la ultima vizita in tara, Parintele a viitat doua manastiri: PetrU-Voda (care in opinia BOR exprimata de un purtator de cuvat e eretica) si Manastirea Diaconesti –iarasi foarte prost vazuta din cauza vrednicului ieromonah Amfilohie Branza care nu accepta compromisuri? Probabil multora nu le-a convenit faptul ca Parintele Calciu a decis sa odihneasca sub cetinele de brad de la Petru-Voda asupra careia au fost aruncate toate etichetarile deja cunoscute pt o adevarata lavra a ortodoxiei romanesti: eretica, fundamentalista, antiecumenista si nationalista. Mult cinism mi-a fost dat sa aud si sa citesc zilele acestea din partea multora care-l plang cu lacrimi de crocodil.

preot2002 <no_reply @ yahoogroups . com> wrote:

Pentru comunisti, Calciu e un pericol si daca e viu si daca e mort si
ei nu stiu daca trebuie sa-l ucida, sa-l „reeduce” a doua oara ori sa-
l elibereze. De eliberarea lui se sperie, dar ar trebui sa se sperie
mai mult de martirizarea lui. Orice se va întâmpla cu Calciu, el
ramâne un martir al crestinismului si un personaj-simbol al omenirii.

Preotul Calciu este si un exemplu cutremurator al ruperii între doua
lumi. El a lasat acasa o sotie si copii, care sunt si ei martirizati.
A mai lasat în urma un gol în clerul crestin si un alt gol în rândul
oamenilor de omenie – dar toate acestea sunt minore pe lânga
suferinta lui personala. El a ales calea celei mai sfinte nebunii ce
a aparut în istorie si fara de care nu ar fi posibila reînvierea
crestinismului. Ca el sunt puzderie de oameni, desi nu toti au forta
credintei sale, si toti asteapta mântuirea. E vremea ca oamenii sa
redescopere cultul si practica martiriului.

Din pacate însa crestinii au pierdut sensul crucii si nu mai sunt
solidari cu martirii lor. Ei au renuntat la credinta, la eroism si
onoare, dar de nu se vor trezi vor pati mai rau decât Calciu. Daca
crestinii si daca oamenii ar sti ca vor ajunge în „reeducare”, ar
navali în temnita în care este torturat preotul Gheorghe Calciu si 1-
ar elibera.

Omenirea ar trebui nu sa intre în panica din cauza cancerului, a
foametei, a poluarii, a razboiului ori chiar a robiei, ci sa se
îngrozeasca si sa riste totul pentru a evita constiinta determinata
de legile materialismului istoric. Când omenirea va întelege ca în
esenta comunismul este satanism, arunci va putea sa-1 distruga.

Daca oamenii ar fi înteles macar partial sfintenia si importanta unui
om ca preotul Calciu, s-ar fi facut demersurile necesare pentru a-i
salva viata. Dar crestinatatea s-a multumit sa-1 apere platonic si
oamenii nu cred cele ce se întâmpla, însa el este cu atât mai mare cu
cât este mai parasit.

Acest preot al lui Hristos, plin de puterea duhului si a cuvântului,
cu o adânca constiinta misionara, simbol al martiriului, dovada a
omeniei, biruinta a libertatii obtinuta prin jertfa este victima nu
numai a comunistilor, ci si a servitorilor lor din înaltul cler
român. Acestia din urma au o raspundere care nu se poate ierta.
Preotul Calciu este necesar lumii si Bisericii. Cei ce îl ucid sunt
cu mult mai constienti de sacrilegiul pe care-1 savârsesc decât alti
prigonitori. Daca lumea crestina îl va lasa sa moara în Aiud, ea se
va asemana poporului care a încuviintat Golgota. Sa nu uitati ca este
om!

Ioan Ianolide, Intoarcerea la Hristos, Editura Christiana, Bucuresti,
2006, pp. 366-368

Gheorghe Calciu-Dumitreasa


Biografie

Părintele Calciu (n. 23 noiembrie 1925 – m. 21 noiembrie 2006) este unul dintre acei luptători anticomunişti care au mărturisit credinţa lor in ideea naţională şi în Hristos, cu însuşi sângele lor. A îndurat peste 21 de ani de închisoare sub comunişti (1948-1964, 1979-1984), experimentând şi furia iadului reeducării din puşcăria pentru studenţi de la Piteşti (1949-1951), unde a devenit reeducator.

In urma amnistiei generale din 1964, părintele Gheorghe Calciu a fost eliberat. A urmat Filologia şi Teologia, fiind învestit cu harul preotiei, si incercand simultan sa obtina un doctorat in teologie, dar autoritatile comuniste nu i-au dat voie sa isi sustina teza la sfarsitul cursurilor. Ca profesor la Seminarul Teologic Ortodox din Bucureşti, a continuat sa se răzvratească împotriva sistemului. Momentul in care îşi asumă rolul de tribun acuzator la adresa regimului este 1 mai 1977, la dărâmarea Bisericii Enei din Bucureşti, pe locul careia se voia cladirea unei crasme.

Predicile sale de la Biserica Radu-Vodă, unde slujea, adresate in special tinerilor, i-au atras o noua condamnare abuzivă, in 1979, care determina un val de proteste din partea exilului romanesc. În ajutorul său se ridică intelectualii din exil Mircea Eliade, Virgil Ierunca, Eugen Ionescu, Monica Lovinescu, Paul Goma. După intense presiuni internaţionale venite din partea liderilor lumii cum ar fi Margaret Thatcher, Ronald Reagan, Papa Ioan Paul al II-lea, în 1984 a fost eliberat, iar în 1985 i s-a impus să părăseasca definitiv ţara.

In exilul din SUA, si-a continuat lupta in numele lui Dumnezeu şi eforturile pentru apararea intereselor românilor, fiind autorul ideii Romfest si fiind unul din fondatorii evenimentului bienal – cea mai mare sarbatoare a romanilor de pretutindeni -, al carui Comitet International îl conduce.

Părintele Calciu slujea la Biserica Ortodoxă Română „Sfânta Cruce” din Alexandria, Washington D.C., făcea drumuri în Romania pentru participare în evenimente religioase, şi a catalizat în anul 2006 întemeierea unei noi biserici pentru Românii din zona Washington DC – Biserica Sf. Andrei.

Opera:

  • Şapte cuvinte către tineri (Ed. Anastasia, Bucureşti, 1996)
  • Christ is calling you. A course in catacomb pastorship (St. Herman of Alaska Brotherhood, Platina/California, 1997)
  • Rugăciune şi lumină mistică. Eseuri şi meditatii religioase (Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1998)
  • Războiul întru cuvânt (Ed. Nemira, Bucureşti, 2001)
  • Homo americanus. O radiografie ortodoxă (Ed. Christiana, Bucureşti, 2002).

Scrisoarea iubitilor credinciosi de la PARINTELE GH. CALCIU


Iubitii mei credinciosi,

„Dumnezeu m-a certat dar mortii nu m-a dat”.
Desi eram bolnav nu m-am dus la medic ci am hotarat sa ma duc in tara sa-mi iau ramas bun pentru totdeauna de la preotii mei care mi-au fost elevi la seminar, de la neamurile mele, de la monahii si monahiile pe care iam cunoscut si de la locurile acestea in care am ingropat o comoara de sasezeci de ani de suferinta si de bucurii spirituale.
Eram convins ca nu ma voi mai intoarce in America si ca voi muri aici. M-a bucurat foarte mult valul de simpatie, de dragoste si de rugaciune din partea a sute si mii de persoane care m-au vizitat sau trimis vorba prin altii; si de faptul ca preoti din Bucuresti si din alte provincii ale tarii, inclusiv Bucovina au venit sa ma vada si sa siujeasca Sfantul Maslu aproape zilnic pentru mine.
Poate ca Dumnezeu a vrut sa inteleg ca ceea ce am facut eu, cu ajutorul Lui, a fost bine, si dau slava Domnului ca mi-a spulberat indoielile pe care le aveam in privinta afirmatiilor din predicile mele si a tonului lor. Aveam indoieli in privinta metodei pe care am folosit-o si stiu acum ca nu am ales-o pe cea mai buns dar Dumnezeu a deschis inimile oamenilor ca sa fie mai induratori cu mine.
In momentul in care va scriu aceasta scrisoare doctorii mi-au spus ca situatia mea s-a imbunatatit si ca aceasta este tot ce pot face ei pentru mine; ceea ce urmeaza de acum inainte tine de lnstitutul de cancer, tratament care poate da rezultate sau poate esua, dupa cum Dumnezeu a decis sorocul.
Vreau sa va marturisesc dragostea pe care o am pentru voi toti si va cer iertare pentru orice greseala am facut, ca cine poate spune ca este fara greseala?!.. ..
Totusi va scriu aceasta scrisoare cu gandul ca daca nu voi ajunge viu in America, prin ea sa va ajunga la urechi marturisirea aceasta de dragoste si de iertare…
Dar acum vreau sa multumesc inca o data tinerilor din comitetul parohial, care cu sacrificiu si cu un curaj sfant au pomit acest proiect al construirii unei noi biserici si continua sa-l sustina in ciuda faptului ca suntem saraci si ca posibilitatea de a reusi nu este prea clara. Dar Dumnezeu va pune mila Sa si va trimite ingerii, pazitorii bisericii si pe patronul ei Sfantul Apostol Andrei, cel Intai chemat, crestinatorul romanilor, ca sa ne scoata din toate impasurile.
Sunt unii dintre dumneavoastra care cred despre ei ca sunt mai buni si judeca, iar acest lucru nu este ingaduit. Umilinta si smerenia sunt cheia tuturor virtutilor. Ce-ti pasa tie – spune Sfantul Apostol Pavel – daca sluga aproapelui tau sta sau cade, daca sta, pentru el sta, iar de cumva cade, pentru el cade. Cine priveste cu ochi duhovnicesc inlauntrul lui nu va zice niciodata: „eu sunt drept”; aceasta afirmatie o face vamesul; ci, cuprins de jalea pacatelor pe care le descopera intru el va spune impreuna cu Sfantul Simeon Metefrastul: „eu sunt cel mai mare pacatos”.
Nimeni in lumea asta nu este fara de pacat. Unul singur este, Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care n-a avut nici pacat, nici macar pravalirea spre pacat.
Scriu aceasta scrisoare cu o anumita indoiala, in sensul ca nu am certitudinea ca voi ajunge viu la Washington, nici certitudinea ca voi muri inainte de a atinge pamantul Americii. O scriu de aceea intr-un stil putin ambiguu, adica si pentru una si pentru cealalta posibilitate.
Ar trebui sa pomenesc pe fiecare dupa nume cu multumire si dragoste caci voi ati fost copiii mei iubiti si bucuria zilelor mele. Ar fi insa prea lung si ma simt obosit…
Binecuvantarea Domnului sa fie peste voi toti cu al Sau Har si cu a Sa
iubire de oameni. Amin.

Preot Gheorghe Calciu

31 octombrie 2006
Spitalul Militar Bucurestiti

Nota: Cateva fragmente au fost extrase nefiind relevante unei audiente generale.

ORTODOXIE SI ECUMENISM: LITURGHIA ECUMENICĂ – O RUGĂCIUNE NEORTODOXĂ


Părintele Gheorghe Calciu

„Eu nu sunt pentru ecumenism; socotesc că ecumenismul este produsul masoneriei; iarăsi vor să relativizeze credinta adevărată. Ecumenismul este panerezia timpului nostru. De ce să mai stau de vorbă cu ei, care au făcut femeile preoti, sunt de acord cu homosexualii, nu se mai căsătoresc… În Suedia numai 3% din populatie se căsătoreste, restul trăiesc asa…”

Părintele Dumitru Stăniloae
Revista „Nouvelle du Monde Orthodoxe”, Seria Nouă, nr. 28 din octombrie 1997, publică o stire îmbucurătoare pentru ortodocsii care înteleg erezia pe care o reprezintă miscarea ecumenică din vremea noastră:
Sfântul Consiliu al Episcopilor Bisericii Sârbe, cu ocazia sesiunii normale din lunile mai-iunie 1997, a hotărât ca Biserica Ortodoxă Sârbă să iasă din Consiliul Ecumenic al Bisericilor, a cărui membră a fost din 1965. Bazându-se pe concluziile Comisiei pentru reexaminarea relatiilor cu C.E.B. si luând în consideratie marea neliniste a poporului credincios din Serbia, ca si APELUL adresat de circa 300 de preoti si monahi sârbi Sfântului Sinod al Episcopilor, Sinodul a luat această hotărâre de a iesi din C.E.B.
Argumentele pe care Sinodul Ortodox Sârb le aduce în favoarea deciziei se referă la faptul că miscarea ecumenică are ca punct de plecare dorinta specifică a cultelor protestante de a reface unitatea Bisericii, începând cu anii 1910.
Bisericile ortodoxe au participat la această miscare zisă ecumenică, fiecare in felul ei, mai ales după 1920, spre a pune în lucrare cuvântul lui Iisus: „Ca toti să fie una”. Teologii ortodocsi cei mai eminenti si-au avut contributia lor la această miscare.
Pozitia fundamentală a acestor teologi a fost si este că FĂRĂ UNITATE ÎN CREDINTĂ NU POATE EXISTA UNITATEA ÎN BISERICĂ, în calitatea ei de organism divino-uman. În activitatea sa, Consiliul Ecumenic al Bisericilor a neglijat tot mai mult această pozitie originală, în special începând cu anii ’70. De aceea, Biserica Ortodoxă Sârbă, împreună cu alte biserici locale, mărturisind credinta si etosul Bisericii, UNA, SFÂNTĂ, UNIVERSALĂ SI APOSTOLICĂ A LUI HRISTOS, ANUNTĂ IESIREA DIN C.E.B. SI RENUNTAREA LA CALITATEA DE MEMBRU ORGANIC AL ACESTEI ORGANIZATII. (Asa cum deja au făcut Patriarhatul din Ierusalim si Biserica din Georgia.)

Acest pas fiind de o mare importantă, care nu priveste numai viata si misiunea Bisericii Sârbe, ci întreaga Ortodoxie în misiunea ei salvatoare, înainte de a părăsi definitiv C.E.B. Sinodul Episcopilor a decis să-si expună punctul de vedere fată de hotărârea luată, notificând Patriarhului Ecumenic de Constantinopol decizia si motivele, ca si tuturor Bisericilor locale, cerându-le convocarea cât mai curând posibil a unui Sinod Panortodox, pentru a se discuta continuarea sau necontinuarea participării Ortodoxiei la C.E.B.

Această decizie ni se pare de bun augur pentru purificarea Ortodoxiei. De peste 70 de ani, Ortodoxia participantă la miscarea ecumenică se face părtasă la rătăcirea protestantă si la secularizarea bisericii. Miscarea ecumenică a sustinut toate guvernele de stânga, cele mai criminale si distrugătoare de biserici, s-a ferit să ia apărarea preotilor si a credinciosilor care au luptat pentru credintă si pentru libertătile religioase si, ceea ce este cel mai periculos, este faptul că această miscare promovează drepturile religioase ale asa-ziselor „minorităti”: homosexuali, lesbiene, face femei preoti si exclude pe cât posibil, numele lui Iisus din slujbele lor religioase. Ca să nu mai amintim de faptul că dintre membrii acestei miscări se recrutează toti teologii care contestă adevărul Bibliei, neagă dumnezeirea lui Iisus si declară Noul Testament o „COLECTIE DE LEGENDE CREATE ULTERIOR, SPRE A SE PUTEA RĂSPÂNDI CRESTINISMUL ÎN LUME”!

Teologii greci numesc miscarea ecumenică
CEA MAI MARE EREZIE A SECOLULUI NOSTRU.

Din nefericire, Biserica Ortodoxă Română s-a angajat adânc si într-o măsură iresponsabilă în această miscare. A trimis studenti la seminariile teologice ecumeniste din Elvetia, unde acestia au învătat laxitatea fată de principiile crestine, nerespectarea sfintelor liturghii, inutilitatea posturilor, amestecarea învătăturii divine cu învătăturile umane si rationaliste ale protestantismului. Cu trei ani în urmă I.P.S. Daniel al Moldovei, unul dintre absolventii seminarului ecumenic si fost profesor la acest seminar, si-a dat binecuvântarea pentru tipărirea unei „CĂRTI DE SLUJBĂ ECUMENICĂ” – versiunea românească editată de Mitropolia lasului – în care se face un amestec neîngăduit între Sfânta Liturghie Ortodoxă si inventiile protestante eretice. În timpul acestei „liturghii”participantii schimbă între ei, la un moment dat, „un semn al păcii”! Oare ce înteleg editorii cărtii prin acest termen? Înainte de împărtăsire, tipicul liturgic ortodox prevede sărutul păcii pentru slujitori. Se rusinează ei de termenul ortodox? Sau „semnul păcii” o fi vreo insignă masonică? Si preotul care redactează această carte plină de erezii, el însusi fiind un absolvent al seminarului ecumenic, nu se teme oare de pedeapsa divină?

Pentru multele noastre păcate, Biserica noastră a ajuns tinta atacurilor satanice mai mult decât alte biserici. Treziti-vă credinciosi! Treziti-vă preoti ai lui Hristos! Treziti-vă, ierarhi, loctiitori ai Domnului pe pământ! Puneti capăt acestor erezii mai rele decât cea a lui Arie!

Nădejdea noastră este că preoti si monahii, împreună cu credinciosii, vor cere Patriarhiei Române Ortodoxe să părăsească miscarea ecumenică si toate rătăcirile legate de ea, în care se prăbusesc unii preoti si chiar ierarhi, punînd deasupra celor dumnezeiesti ideile ecumenice, căci ei caută mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.
Pentru o mai bună lămurire a cititorilor, dăm mai jos schema Liturghiei Ecumenice din brosura „RECONCILIEREA, DAR AL LUI DUMNEZEU SI ÎNCEPUT DE VIATĂ NOUĂ”, publicată la Editura Trinitas din Iasi, în 1995, după originalul englez, cum afirmă editorii. Cei care au redactat documentul sunt: Preot Prof. Dr. Viorel lonită (care nici măcar nu-si pune titlul de preot), P.Dr.Langcrdorfcr SJ si Dr.Roger Williamson. Celelalte nume nu ne mai interesează.

LITURGHIA ECUMENICÃ A RECONCILIERII

(S=Sãvârsitorul slujbei, A=Adunarea credinciosilor)
1. BINECUVÂNTAREA DE DESCHIDERE
S: Binecuvântat fii, Doamne Dumnezeul nostru, acum si pururea si-n vecii vecilor. Amin.
2. INVOCÃRI
A: Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fãrã de moarte, miluieste-ne pe noi (de trei ori).
S: Slavã Tatãlui si Fiului si Sfântului Duh, si acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.
A: Dumnezeule în Treime, miluieste-ne pe noi; Doamne, curãteste pãcatele noastre; Sfinte Dumnezeule, vino si curãteste pãcatele noastre pentru Sfânt numele Tãu.
S: Tatãl nostru…
3. CITIREA EVANGHELIEI (vezi textele din Vechiul si Noul Testament enumerate mai sus) (De când o Evanghelie din V.T. se citeste la liturghie? -n.n.)
4. RUGÃCIUNI SPONTANE PENTRU RECONCILIERE în tãrile unde sunt conflicte, cu urmãtoarea Încheiere:
A: Dumnezeule vesnic si atotputernic, adunã ceea ce a fost despãrtit si condu-ne spre unitate; priveste cu dragoste la Biserica Fiului Tãu. Te rugãm ca, întru unitatea credintei si prin legãturile iubirii dintre oameni, sã unesti toti oamenii care s-au sfintit prin unul singur Botez, prin Iisus Hristos, Fiul Tãu si Domnul si Dumnezeul nostru, care împreunã cu Tine si cu Sfântul Duh va trãi si va împãrãti, acum si pururea si-n vecii vecilor. CU TOTII SCHIMBÃ UN SEMN AL PÃCII SI ÎMPÃCÃRII. (!?)

5. MÃRTURISIREA PÃCATELOR SI RUGÃCIUNEA DE IERTARE:
S: Doamne, Dumnezeul nostru, dragostea Ta este mai tare ca vina noastrã si Tu primeste-i pe toti cei care se întorc la Tine; priveste cu milostivire cãtre noi. Mãrturisim cã am gresit Tie. Sã sãrbãtorim acum taina milostivirii Tale si schimbã vietile noastre, astfel încât, împreunã cu Tine, sã ne putem bucura vesnic. Prin lisus Hristos, Stãpânul nostru.
6. IMN:
„Uneste-ne, Doamne, în pace si tine-ne cu dragostea Ta… ” („Seigneur, rassemble nous dans la paix de ton amour”), de Dominique Ombrie.
7. RUGÃCIUNE:
A: Doamne Iisuse Hristoase, ai venit sã-i împaci pe oameni cu Tatãl Tãu si al nostru, vrednic esti de toatã lauda! Miluieste-ne pe noi. Miluieste-ne pe noi. O, slujitor credincios, ai luat asupra Ta pãcatele acestei lumi, ca întru Tine sã ne putem mântui, mãrire tie!
Miluiestc-ne pe noi. Tu esti alãturi de Tatãl Tãu si ne duci la El întru comuniunea Sfântului Duh,
mãrire tie! Miluieste-ne pe noi.
8. RUGÃCIUNEA SFÂNTULUI FRANCISC:
S: Doamne, fã-mã unealtã a pãcii Tale; Unde este urã, sã sãdesc dragoste; Unde este dezbinare, unitate; Unde este gresealã, adevãr; Unde este jignire, iertare; Unde este deznãdejde, sperantã; Unde este întuneric, luminã; Unde este întristare, bucurie;
O stãpâne ceresc, fã mai mult sã mângâi decât sã fiu mângâiat; Sã înteleg decât sã fiu înteles; Sã iubesc decât sã fiu iubit; Cãci numai dãruind, noi primim; Numai iertând, suntem iertati; Numai murind, suntem nãscuti la viata vesnicã.
9. IMN
10. BINECUVÂNTAREA DE SFÂRSIT
S: Pacea lui Dumnezeu, care e dincolo de întelegere, ne tine inima si mintea în cunoasterea si dragostea lui Dumnezeu si a Fiului Sãu, Domnul nostru Iisus Hristos; si binecuvântarea Dumnezeului Atotputernic, Tatãl, Fiul si Sfântul Duh, sã fie printre noi si sã rãmânã cu noi pururea.

În aceastã „Liturghie” desfiguratã, s-au strecurat cu viclenie unele rugãciuni frumoase si puternice, cum sunt: Sfinte Dumnezeule, sau rugãciunea lui Francisc d’Assisi. Toate s-au fãcut însã cu intentia satanicã de a ne muia inima cu jumãtãti de adevãr si a ne face sã uitãm cã textul liturgic a fost mutilat ca într-o liturghie neagrã.

DOAMNE, TREZESTE INIMA DREPTEREDINCIOSILOR CRESTINI!

***

„Astfel credinta ortodoxã întrupatã este teologia vie. Este viata si prisosul vietii. Este paharul care ne îmbatã. Si paharul comun la care Biserica îi cheamã pe toti, este însãsi credinta, praznicul ce umple pe fiecare om de viatã si bucurie. Aici în Dumnezeiasca Liturghie, în spatiul acesta al credintei, toate sunt în logos, sunt fãcute logos (logosificate).

A da paharul vietii neortodocsilor, fãrã unitatea credintei si împãrtãsirea Duhului Sfânt, e o practicã mecanicã si magicã. E ceva strãin, de neînteles si respins de Slujba Cuvântãtoare de taina luminatã si de nepãtruns a vietii.”36

36 Arhim. Vasilios, Intrarea în împãrãtie, Ed.Deisis, Sibiu, 1996, p.33.

Link: http://www.tlcom.ro/pCalciu/