Biserica şi francmasoneria

„Parlamentul României are 90% din membri masoni” (Dan Amadeo Lazarescu). Templul provizoriu al masonilor e cladirea Parlamentului!Guvernul României da Masoneriei statutul de institutie de utilitate publica! La primul convent al Masoneriei, presa si publicul beneficiar n-au avut acces!

Presedintele României apare in prefata cartii „Misterele templului masonic„, aratând meritele Masoneriei tocmai acum când Masoneria isi cauta o cladire pentru templu;

Judecatoria si Politia il cauta pe Bivolaru de la MISA, pentru N cauze stiute (publice) si una nestiuta: editarea revistei „Francmasoneria” si a doua carti impotriva masonilor;

Patriarhia Ortodoxa instaleaza in curtea sa statuia lui Ioan Cuza, masonul care a secularizat averile mânastiresti si de la care incoace, Statul n-a mai iubit Biserica.

Ce urmeaza?!

Biserica si francmasoneria

De la afurisania francmasoneriei la secularizarea Bisericii*

Pr. Dan Badulescu

Istoric.

Dupa izgonirea din rai istoria omului continua cu cele doua ramuri: cea a lui Set (fiii lui Dumnezeu) – binecuvântata si cea a lui Cain – revendicat, cu dreptate, de francmasoni a fi protoparintele lor.[1] Duhul magic al acestuia si al semintiei sale s-a remarcat prin inventarea uneltelor, tehnicii, tehnologiei, artei, instrumentelor. Mason inseamna propriu-zis zidar; omul de tip cainit se vrea si el a fi un „zidar”, un „ziditor”, dar nu mai se aseamana Ziditorului sau.

Inrautatirea progresiva a semintiei magice („masonice”) cainite a determinat luarea hotarârii radicale de stârpire (eliminare) fizica prin potopul universal. In urma acestuia supravietuiesc cei opt insi: Noe cu fii sai (Sem, Ham si Iafet) si sotiile lor, din semintia setita binecuvântata a dreptilor (religiosii „ortodocsi”).

Dar, contrar ideilor optimiste ale evolutionistilor, situatia se inrautateste din nou, si neamurile postdiluviene: semitii, iafetitii si hamitii cad in idolatrie si masonerie. Ca asa au stat lucrurile ne dovedeste momentul zidirii Turnului Babel, unirea neamurilor impotriva lui Dumnezeu:

Facerea Cap XI

1. Si era tot pamântul un rost si un glas la toti.

2. Si fu dupa ce au purces ei de la rasarit, aflara câmpu in locul lui Senaar si lacuira acolo.

3. Si zise om catra vecinul sau: „Veniti sa facem caramizi si sa le ardem in foc”. Si le fu lor caramida in loc de piatra, si varul le era lutul.

4. Si zisera: „Veniti sa ne zidim noao cetate si turnu caruia vârful va fi pâna in ceriu, si vom face noao nume mai nainte decât ne vom rasipi pre fata a tot pamântul”.

5. Si pogori Domnul a vedea cetatea si turnul carele l-au zidit fiii oamenilor.

6. Si zise Domnul: „Iata, un neam si un rost tuturora, si aceasta au inceput a face. Acum nu va lipsi dentru dânsii toate câte vor apuca a face.

7. Veniti si, pogorând, sa turburam acolo limbile lor, pentru ca sa nu auza fiestecarele glasul aproapelui sau”.

8. Si-i rasipi pre dânsii Domnul de acolo preste fata a tot pamântul, si potolira a face cetatea si turnul.

9. Pentru aceaea s-au chemat numele ei Turburare[2], pentru ca acolo au turburat Domnul rosturile a tot pamântul si de acolo au rasipit pre dânsii Domnul preste fata a tot pamântul.

Interesant este faptul ca francmasonii nu fac de obicei nici o referire la acest moment crucial al istoriei omenirii. In loc de aceasta se face o trecere la alt moment important din istoria constructiilor: Templul Regelui Solomon.

Originile societatilor francmasonice sunt destul de greu de trasat cu siguranta, cronologia prezentând fluctuatii semnificative. Totusi, pentru aparitia francmasoneriei moderne speculative se propune ca data secolul XVII si ca loc Scotia.

Francmasoneria operativa – breslele de zidari constructori de catedrale, aveau o organizare in mare parte secreta, bazata pe un „crez” filosofic comun, cum ar fi cel mai timpuriu care s-a pastrat, datat in jurul anului 1400 numit The Old Charges, o scriere ermetico-moralista. Doctrina francmasoneriei se bazeaza pe o mitologie proprie, fiind legata de Egipt si Templul lui Solomon.

Imparatiei III,[3] Cap. V

1.Si trimise Hiram, imparatul Tirului, slugile lui catra Solomon, pentru caci au auzit ca pre el au uns intru imparat in locul lui David, tatâne-sau, caci iubind era Hiram pre David toate zilele.

2.Si au trimis Solomon catra Hiram, zicând:

3.„Tu stii pre tata-mieu, David, ca nu putea ca sa zideasca casa numelui Domnului Dumnezaului mieu, de catra fata[4] razboaielor ce l-au incunjurat pre el pâna i-au dat Domnul pre ei supt urmele picioarelor lui.

4.Si acum au odihnit Domnul Dumnezaul mieu mie, pre imprejur nu iaste hiclean, nu iaste tâmpinare rea.

5.Si iata, eu zic sa zidesc casa numelui Dumnezaului mieu, in ce chip au grait Domnul catra David, tatal mieu, zicând: ‘Fiiul tau, pre carele voiu da in locul tau pre scaunul tau, acesta va zidi casa numelui Mieu’.

6.Si acum porunceaste si sa-m taie leamne den Livan. Si iata, robii miei, impreuna cu robii tai, si simbria lucrului tau da-voiu tie, dupa toate câte vei zice; caci tu stii ca nu iaste la noi stiind leamne a taia, precum sidoneanii”.

7.Si fu dupa ce intelease Hiram cuvintele lui Solomon, sa bucura foarte si zise: „Blagoslovit Dumnezeu astazi, Carele au dat lui David fecior intelept preste norodul cel mult acesta”.

8.Si au trimis Hiram catra Solomon, zicând: „Auzit-am de toate carele ai trimis catra mine. Eu voiu face toata voia ta la leamne de chedru si de pefcu[5].

9.Robii miei le vor pogori pre eale de la Livan la mare si eu le voiu pune pre eale plute, den locul carele vei trimite catra mine; si le voiu scutura pre eale acolo si tu le vei radica. Si vei face voia mea, ca sa dai pâine casii meale”.

10.Si era Hiram dând lui Solomon chiedri si pini si toata voia lui.

11.Si Solomon au dat lui Hiram 20 000 de cori[6] de grâu si mahil[7] casii lui si 20 000 de veth[8] de untdelemnu pisat; intr-acesta chip da Solomon lui Hiram pre an.

12.Si Domnul au dat intelepciune lui Solomon, in ce chip au grait lui. Si era pace intru mijlocul lui Hiram si intru mijlocul lui Solomon, si pusera fagaduinta intru mijlocul lor.

Reproducem in continuare pasaje din Sfânta Scriptura spre a limpezi aspectele intunecoasei mitologii francmasonice legate de personajul Hiram, asimilat intr-un fel lui Osiris. Dar nimic de acest fel in Cartea sfânta:

Cap. VII

1.Si au trimis imparatul Solomon la Tiros si au luat pre Hiram de la Tiros,

2.Fecior unii famei vaduve, si acesta den fealiul lui Neftalim, si tatul lui, om tirian, mester de arama si plin de mestersug si de priceapere si conostinta a face tot lucrul cu arama. Si sa duse catra imparatul Solomon si au facut toate lucrurile.

3.Si au topit pre cei 2 stâlpi la elamul[9] casii, si 18 coti inaltimea stâlpului, si imprejurul 14 coti imprejura pre el, si grosimea stâlpului, de 4 deagete sapaturile, si asa stâlpul al doilea.

4.Si doao glavânte[10] deasupra au facut sa le dea preste capetele stâlpilor, varsatura de arama; de 5 coti inaltimea unii glavânte si 5 coti inaltimea glavântei a doua.

5.Si au facut doao mreji, ca sa acopere glâvânta stâlpilor, si mreaja la o glavânta si mreaja la glâvânta a doua; si lucru spânzurat, doao rânduri de rodii de arama mrejite, lucru spânzurat, rând preste rând, si asa au 18 facut la a doua glavânta.

6. Si glavânte preste capetele stâlpilor, lucru de crin, 19 dupa elam, de 4 coti.

7. Si polimar[11] preste amândoi stâlpii, si deasupra coastelor[12] bold[13], si de rodii[14] 200 de rânduri preste capeteaua[15] a doua.

8. Si s-au pus stâlpii lui elam al besearecii si au pus un stâlp si au numit numele lui Iacum[16] si au pus stâlpul al doilea si i-au numit numele lui Voloz[17].

9.Si preste capetele stâlpilor, lucru de crin; si sa savârsi lucrul stâlpilor.

Arhitectura Sfântului Templu din Ierusalim a fost preluata de nesfânta masonerie cu simbolistica mintilor cazute ale „fratilor arhitecti”: „De fiecare parte a usii se afla o coloana goala, din bronz, având un capitol suportând rodii intredeschise. Pe trunchiul coloanei din stânga de la intrare, adica coloana aflata la nord, se gaseste litera J (de la Jakin) pe cea a coloanei din dreapta, sau la miaza-zi, se afla litera B (de la Boaz).„[18]

Cu timpul masoneria operativa este inlocuita de masoneria speculativa ai carei membri provin la inceput din rândurile burgheziei scotiene si engleze având ca reprezentanti pe scotianul William Schaw (1550-1602) si pe astrologul britanic Elias Ashmole (1617-1692), initiat in anul 1646.

Variante. Reprezentanti.

Fiind rodul intrigilor omenesti, masoneria cunoaste o serie intreaga de variante, rituri, „acceptate”, „regulate” sau tot soiul de dizidente. De aceea, socotim suficient in iconomia lucrarii noastre a descrie ca exemplu ritualurile de initiere in masoneria suedeza:

GRADUL I Discipolul Sf. Ioan

Acesta este primul grad, care are un ritual de debut, din care fac parte sabii, bastoane si altele. Viitorul discipol este legat la ochi si raspunde la unele intrebari. Are loc juramântul de tacere, iar maestrul de ceremonie spune ca acela care incalca juramântul va fi infatisat unui tribunal competent… Discipolul trebuie sa raspunda acum la intrebarea: «Esti gata sa-ti amesteci sângele cu cel al confratilor?» si maestrul care face initierea bate de trei ori intr-un compas indreptat spre inima neofitului…

GRADUL III Maestrii Sf. Ioan

Localul va fi o capela mortuara intunecata. In mijlocul camerei se afla un cosciug iar pe capacul acestuia se afla un cap de mort. Pe altar se afla o Biblie, un craniu si doua oase de mort incrucisate. Acum are loc o inmormântare rituala. Cel ce va deveni maestru al Sf. Ioan se intinde in cosciug si este purtat in sunete de muzica mortuara. Se mai introduce si o alta notiune de catre maestru: «Mac-Benac», ceea ce inseamna «carnea se desprinde de pe oase», sau cu alte cuvinte «corpul a inceput sa se descompuna». Maestrul spune «memento mori». O mistrie atârna de o panglica albastra pe sortul maestrului Sf. Ioan.

GRADELE IV-V Discipolii sau confratii Sf. Andrei

…Cel care va fi discipol sau confrate in loja Sf. Andrei este expus acum unei noi incursiuni simbolice pe tarâmul mortii. El merge singur printr-un coridor decorat cu capete de mort si oase. In final, maestrul indreapta pumnalul ritual catre ochiul drept al neofitului, apoi catre gura acestuia.

GRADUL VI Maestrii Sf. Andrei

Pe altar se afla se afla Biblia, o lampa, trei sfesnice cu trei brate si un craniu de mort pe doua oase incrucisate. Intr-o camera alaturata, pe podea, se afla un cosciug. Discipolul devine aici maestru al Sf. Andrei. I se leaga o panglica la gât si maestrul deputat spune: «Pe baza angajamentelor facute de tine, te leg cu aceasta panglica aurita legamântului, astfel incât, dupa terminarea probei sa devii o veriga din inseparabilul nostru lant fratesc.»…

GRADUL VIII Cavaler Templier

Pentru acela care este numit cavaler templier se deschide o lume mult mai larga, care este necunoscuta celor de grade inferioare. Ordinul are o capela proprie. Pentru ritualul de grad VIII, in camera de pregatire se afla o masa cu o Biblie deschisa. Acolo sade maestrul de ceremonii care detine un formular cu 9 angajamente pe care aspirantul trebuie sa le semneze… In marea sala a capelei, altarul este imbracat in negru. Cosciugul este acoperit cu o pânza neagra cu margine de aur. Pe aceasta este cusuta o cruce rosie. Cel ce va deveni Cavaler Templier sau mai complet, «Mult Stralucitor Cavaler al Ordinului Templierilor al Domnului nostru Isus Cristos sfânt si sarac» se va imbraca dinainte in armura de cavaler…

GRADUL IX Gradul Luminii

Pentru ritualul de gradul IX este nevoie de mai multe incaperi: camera de pregatire, camera capitoliului, camera alba si camera de curatire. Toti cavalerii ordinului poarta haine albe si pumnale…

GRADUL X:1 si X:2. Gradul Secret

Gradul al zecelea este impartit in doua: unul deschis, cunoscut, X:1, si altul care, pâna in prezent este strict secret, X:2, respectiv Legamântul intern, care necesita ritualuri de sânge. Ceremonia pentru X:1, cuprinde angajamente si proceduri simbolice, maestrul de ceremonii bate in altar ti toti cei de fata pornesc in procesiune catre capela, iar acolo un preot conduce un ritual cu frângerea pâinii. Inaintea ceremonialului pentru gradul X:2 se aminteste solicitantului juramântul facut de acesta inca de la gradul I asupra amestecului de sânge, iar apoi acesta va trebui sa-l exercite. Un preot ia cupa ordinului in care se afla vin. Inainte, cel care voia sa fie primit se taia la degetul mare de la mâna dreapta si picura sânge in cupa. Astazi, acest lucru se face doar simbolic. Conform ritualului, preotul ia si aduce o cupa de cristal cu sânge vechi, al fratilor deja primiti, si lasa doar trei picaturi sa se amestece cu vinul cel rosu din cupa Ordinului. Preotul citeste ceva din Biblie si invita pe aspirant sa bea din amestecul de vin cu sânge. Apoi bea si preotul insusi si trimite amestecul de vin cu sânge si celorlalti confrati ce se afla in jurul altarului.

GRADUL XI Gradul de maestru Templier

Acest grad este de fapt o functie care decerneaza titlul de ,Mult Iluminat Frate Cavaler’ si comandor al Crucii rosii. In timpul ceremoniei, cosciugul se afla in mijlocul salii inconjurat de 81 de lumânari aprinse. Maestrul cel mare deschide adunarea, un preot conduce rugaciunea si cântarile de psalmi. Cavalerul care va fi primit in noul grad este adus in sala imbracat in mantie alba, iar ceremonialul are multe similitudini cu hirotonirea de preoti sau calugarirea din biserica romano-catolica…”[19]

Reprezentanti

Pe reteaua internet se pot accesa mai multe documente legate de prezentarea unor figuri marcante ce au facut sau fac parte din masonerie. Iata un extras de acest gen:

Lista Francmasonilor renumiti

PRESEDINTI S.U.A: George Washington, James Monroe, Andrew Jackson,… Theodore Roosevelt,… Franklin D. Roosevelt, Harry S. Truman, Lyndon B. Johnson, Gerald R. Ford.

LIDERI POLITICI: Winston Churchill, Simon Bolivar,… Benito Juarez, Edward VII, George VI,… Pandit Nehru, Lajos Kossuth,… Giuseppe Mazzini, Eduard Benes,… Regele Hussein al Iordaniei, Yasser Arafat, Francois Mitterand, Helmut Kohl, Gerhard Shroeder, Tony Blair, Yikzak Rabbin, Cecil Rhodes,… Benjamin Franklin,… Rev. Jesse Jackson,… Robert Dole,… Al Gore, Printul Phillip, Zbigniew Brzezinski, Lordul Peter Carrington, Andrew Carnegie, W. Averell Harriman, Henry Kissinger,… Robert McNamara.

ARTISTI: W.A. Mozart, Leopold Mozart, Ludwig van Beethoven, Jean Sibelius, Franz Liszt, Josef Haydn,… Richard Wagner,… George Gershwin,… Count Basie, Louise Armstrong, Nat King Cole, Giacomo Meyerbeer,… John Wayne,… Clarke Gable,… Ernest Borgnine, Oliver Hardy,… Walt Disney, Duke Ellington, Douglas Fairbanks, Leonardo da Vinci,… Bob Hope, Harry Houdini, Al Jolson,… Harold C. Lloyd,… Ronald Reagan,… Peter Sellers, William Shakespeare,… Cecil B. DeMille.

MAGNATI AI FILMULUI: Jack Warner, Louise B. Mayer (MGM), Darryl F. Zanuck (20th Century Fox)

INDUSTRIE, COMERT, FINANTE: Henry Ford,… Walter P. Chrysler,… Pehr G. Gyllenhammar (Volvo), Percy Barnevik (ABB), André Citroën, Samuel Colt (Colt revolver),… familia Rockefeller, familia Rothschild, King C. Gillette (lame de ras), Charles C. Hilton (Hilton hotels), Sir Thomas Lipton (Tea),… Ransom E. Olds (Oldsmobile), David Sarnoff (parintele televiziunii),… Edgar Bronfman Jr. (Seagram Whiskey), Rich DeVos (Amway), Alan Greenspan (Fed. Reserve), Giovanni Agnelli (FIAT), Peter Wallenberg (SE-Bank Sweden)

AVENTURIERI: Charles A. Lindbergh,… Roald Amundsen, Amiralul Richard Byrd,… Casanova, William „Buffalo Bill” Cody, Davy Crockett,…

FILOSOFI: Johann Wolfgang von Goethe, Gotthold E. Lessing, Voltaire

ASTRONAUTI: Buzz Aldrin, Neil Armstrong, Leroy Gordon Cooper,… Edgar D. Mitchell,… John Glenn

SCRIITORI: Mark Twain, Sir Walter Scott, Rudyard Kipling, Robert Burns,… Heinrich Heine,… Alexander Puskin, Sir Arthur Conan Doyle, Jonathan Swift, Oscar Wilde, Jules Verne, H.G. Wells, Robert Burns, Carlo Collodi (Pinocchio), Edward Gibbon,… Rudyard Kipling,… Lewis Wallace (Ben Hur), Alexander Pope

STIINTA: Carl Sagan, Hans C. Orsted, J.J Frk. von Berzelius,… Albert Abraham Michelson (viteza luminii),… C.F.S. Hahnemann (homeopatia),… Alexandre Gustave Eiffel,… Joseph Ignance Guillotin (inventatorul ghilotinei),… Franz Anton Mesmer (hipnotismul), Albert Einstein, A.J. Sax (saxophone)

DIVERSI: Frederic A. Bartholdi (Statuia Libertatii), Daniel Carter Beard (fondatorul Boy Scouts),

EDUCATIE: Leland Stanford (Railroads & Stanford University)

LIDERI RELIGIOSI: Billy Graham, Rev. Jesse Jackson,… Joseph Smith (fondatorul Mormonilor),… Brigham Young (al doilea lider Mormon),… Aleister Crowley (Satanist), Gerald B. Gardner (Wiccan), Wynn Westcott (Golden Dawn)

ORGANIZATII: Jean Henry Dunant (Crucea Rosie), Melvin Jones (Lions Int.), Giuseppe Mazzini (Iluminati Italiei), Albert Pike (Ku Klux Klan)

SERVICII SECRETE: Edgar Hoover.[20]

Lista de mai sus este desigur greu de verificat in totalitate, iar numele sunt insiruite aleatoric.

Crestinul ortodox nu se va impresiona de rasunatoarele nume de mai sus, stiind bine ca in Imparatia lui Dumnezeu altele vor fi criteriile si judecatile Sale. Iar ceea ce pare a fi realizare si slava intru propasirea si fericirea omenirii va fi gasit ca tragând usor la cântar…

Pozitia Bisericii. Hotarârile bisericii ortodoxe privitoare la masonerie: Cipru, Grecia. România

Este binecunoscut conflictul dintre francmasonerie si Vatican. Papii au emis mai multe bule[21]:

Papi Acte pontificale Datele promulgarilorClement al XII-lea Constitutia In Eminenti 4 mai 1738

Benedict al XIV-lea Constitutia Providas 18 mai 1751

Pius al VII-lea Constitutia Ecclesiam a Jesu Christo 13 sept. 1821

Leon al XII-lea Constitutia Quo graviora 13 martie 1825

Pius al VIII-lea Enciclica Traditi 24 mai 1829

Grigore al XVI-lea Enciclica Mirari vos 15 august 1832

Pius al IX-lea Enciclica Qui pluribus 9 nov. 1846

Pius al IX-lea Enciclica Quantacura 8 dec. 1864

Pius al IX-lea Syllabus 8dec. 1864

Pius al IX-lea Alocutiunea consistoriala Multiplices inter 25 sept. 1865

Pius al IX-lea Constitutia Apostolicae Sedis 12 oct. 1869

Leon al XIII-lea Enciclica Humanum Genus 20 apr. 1884

Declaratia Congregatiei pentru doctrina credintei din 26 noiembrie 1983

„Am fost intrebati daca aprecierea Bisericii asupra asociatiilor masonice s-a schimbat, dat fiind faptul ca in noul Cod al dreptului canonic nu s-a facut o mentiune speciala, ca in codul anterior.

Aceasta Sf. Congregatie este in masura sa raspunda ca aceasta imprejurare se datoreaza criteriului adoptat in redactare, care a fost utilizat si pentru alte asociatii, trecute si ele sub tacere, deoarece sunt incluse in niste categorii mai largi. Parerea negativa a Bisericii asupra asociatiilor masonice ramâne deci neschimbata intrucât principiile lor au fost intotdeauna considerate incompatibile cu doctrina Bisericii, iar inscrierea in aceste asociatii ramâne interzisa de Biserica. Credinciosii care apartin asociatiilor masonice sunt cazuti intr-un pacat grav si nu pot accede la sfânta impartasanie.

Autoritatile ecleziastice locale nu au competenta sa se pronunte asupra naturii asociatiilor masonice printr-o hotarâre care ar implica derogare de la ceea ce s-a afirmat mai sus, pe linia declaratiei acestei Sf. Congregatii, din 17 februarie 1981.”[22]

Aceste interdictii au fost totusi ignorate in ultima vreme, datorita intereselor de putere lumesti ale Vaticanului: „Relatiile catolicilor cu francmasoneria au facut multe valuri si sunt binecunoscute in Occident. Astfel, Mary Ball Martinez a scris in cartea Subminarea Bisericii Catolice ca in acest secol multi papi au fost masoni. Jurnalista Mary Ball Martinez a fost 15 ani reporter al Vaticanului pentru o seama de reviste faimoase („The Wonderer”) sau la alte reviste (ca „The National Review”). Mary Ball afirma ca papa Ioan al XXIII[23]-lea era initiat in francmasonerie si ca a participat la intrunirile Lojei Marelui Orient de la Paris din 1940.

Carlos Vasquez, mare Comandor al Francmasoneriei Mexicane, a declarat ca papa Ioan XXIII si de asemenea Paul al VI-lea erau masoni; episcopul Sergio Mendez din Cuernabaca (care a introdus la Conciliul Vatican II initiativa de a anula interdictia credinciosilor catolici de a putea fi si masoni) a fost in aceeasi loja cu Carlos Vasquez, dupa cum declara chiar acesta din urma. In „CDL Report” din mai 1995 gasim urmatoarea mentiune: „Pe 9 strazi ale Vaticanului sunt 4 loje masonice. Unii din cei mai inalti reprezentanti ai staff-ului Vaticanului sunt membri ai masoneriei si apartin Ritului Scotian.„”[24]

Nu trebuie sa uitam ca fenomenul masonic a patruns si in spatiul ortodox. In secolul al XIX-lea Biserica Ortodoxa a reactionat cu asprime, osândind francmasoneria intr-o seama de documente, dintre care amintim:

Afurisania impotriva francmasoneriei data de catre Ciprian, Arhiepiscopul Ciprului (1815)

„Prin urmare, spunem ca, oricine fiind imbracat in sfintele vesminte cu epitrahil si omofor, si un astfel de om va va bine vesti voua o alta Evanghelie afara de ceea ce am bine vestit voua, macar de ar fi si Inger din cer, anatema sa fie. (Galateni, I, 8-9) Deci, oricâti se alatura cu grabire acestei slujbe dracesti si nelegiuite a francmasoneriei, si toti cei ce ii urmeaza in mândria si ratacirea lor, sa fie afurisiti si dati anatemei de catre Tatal, Fiul si Sfântul Duh. Dupa moarte, ei nu vor avea parte de iertare si dezlegare. Suspinând si tremurând, precum Cain, vor fi ei asupra pamântului. (Facere IV, 14). Pamântul se va deschide si ii va inghiti ca pe Dathan si Aviron (Numeri XVI, 31-32). Urgia lui Dumnezeu va fi asupra capetelor lor, si partea lor cu Iuda vânzatorul. Ingerul Domnului ii va izgoni cu sabia de foc, si, pâna la sfârsitul vietii lor, nimic nu vor dobândi. Fie ca lucrarile si mestesugurile lor sa fie blestemate si sa se inece intr-un nor de praf, ca o arie de treierat in miezul verii. Si toti cei ce vor starui in rautatea lor vor avea parte de o atare rasplata. Dar toti cei ce vor iesi din mijlocul lor si se vor deosebi, si vor scuipa urâcioasa lor erezie, si se vor lepada de blestemata lor mândrie, unii ca acestia vor primi plata zelotului Fineas; adica vor fi binecuvântati si iertati de catre Tatal, Fiul si Sfântul Duh, Treimea cea singura neamestecata si nedespartita, Unul Dumnezeu in fiinta, si de catre noi, smeritii Sai slujitori.”
(Declaratia lui Ciprian, Arhiepiscopul Ciprului. Cipru, 2 februarie, 1815)

Francmasonii nu s-au cutremurat de aceasta afurisanie si au continuat lucrarea lor de aducere a duhului cainit in spatiul rasaritean ortodox, incepând cu anul masonic 1848. Se cunosc actiunile lor de modernizare a statelor din aceasta zona, printre care si România. Are loc o slabire tot mai accentuata a duhului traditional ortodox, si inlocuirea lui cu cel secularizat, importat din lojile apusene franceze.

Ceea ce este cel mai grav, este faptul ca masonii au patruns in Biserica, si nu numai in compartimentul laic: „Iata aici, in cartea fratelui Dan A. Lazarescu, Românii in francmasoneria universala, pe care a editat-o Centrul National de Studii Francmasonice[25] – da, exista si asa ceva – aveti o lista de ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române:

arhimandritul Gherasim de la Mitropolia Moldovei, cel care traduce Taina francmasonilor[27] la 1787;

episcopul Melchisedec Stefanescu[28], al carui rol in lupta pentru Unire la 1859 este arhicunoscut, ministru in guvernul Kogalniceanu, aparator al autocefaliei Bisericii Române fata de Patriarhia de la Constantinopol;

arhiereul Filaret Scriban[29], profesor de teologie la Universitatea din Iasi, luptator pentru Unire, deputat si senator in Parlamentul tarii;

episcopul-carturar Gherasim Clipa[30], care la cumpana dintre veacurile XVIII si XIX, strânge in jurul lui o adevarata scoala de calugari carturari-francmasoni;

episcopul Amfilohie Hotineanul[31], autor de manuale[32] scolare;

mitropolitii Leon Gheuca[33],

Dionisie Lupu[34],

Atanasie Stoianescu sau, mai aproape de zilele noastre,

Irineu Mihalcescu[36].

Sa nu-l uitam si pe traducatorul Bibliei, parintele-scriitor Gala Galaction[37].

Se spune acelasi lucru chiar si despre primul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea[38], fost regent in timpul minoratului regelui Mihai.”[39]

Daca pentru francmasoni cei de mai sus reprezinta o legimitate onorabila, nu acelasi lucru se intâmpla in cadrul Bisericii.

Secolul XX a dus la o confruntare de mari proportii si o crestere a activitatii masoneriei internationale. Biserica Ortodoxa continua sa sufere de pe urma acestei mari incercari.

In 1909 Meletie IV (Metaxakis), viitorul patriarh al Constantinopolului, devine francmason in Loja Marelui Orient al Greciei; in 1910, ajunge la gradul 33.

In 1925 episcopul si tovarasul de loje masonica al lui Kemal Atatürk, Vasile III, este instalat ca patriarh al Constantinopolului.

In 1929 episcopul si tovarasul de loje masonica al lui Atatürk, Fotie al II-lea, este instalat ca patriarh al Constantinopolului.[40]

Contextul interbelic se manifesta prin afirmarea unor forte politice „de dreapta” ce se opun cu putere masoneriei („democratiile occidentale”). Aceste forte permit Bisericii sa se pronunte mai ferm impotriva masoneriei.

La 15 august 1932 Mitropolitul Antonie (Hrapovitki) (ROCA) anunta intr-o enciclica pastorala afurisirea francmasonilor.[41]

Anul urmator, a fost rândul Bisericii Greciei sa se pronunte asupra masoneriei

Declaratie Oficiala a Bisericii Greciei privind masoneria (1933)

Episcopii Bisericii Ortodoxe a Greciei in sedinta din 12 octombrie 1933, s-au ocupat de studierea si examinarea societatii secrete internationale – Francmasoneria. Au ascultat cu atentie expunerea introductiva a Comisiei celor patru episcopi ce au alcatuit-o din insarcinarea primita de la Sfântul Sinod in precedenta sa sedinta; de asemenea pozitia Facultatii de Teologie a Universitatii din Atena si in mod special parerea in aceasta problema a profesorului Panag Bratsiotis. De asemenea au luat in considerare informatiile asupra acestei chestiuni aparute in Grecia sau in strainatate.

„Francmasoneria nu este o societate filantropica sau o scoala filosofica, ci constituie un sistem mistagogic ce aminteste de vechile credinte pagâne din care provine si a caror continuare si rod este. Acest lucru nu este numai recunoscut de membrii proeminenti ai lojelor, ba ei chiar declara acest lucru cu mândrie, afirmând literal: „Francmasoneria reprezinta supravietuirea credintelor antice si poate fi numita pastratoarea lor”; „Francmasoneria izvoraste din misterele egiptene”; „umilul atelier al Lojei Masonice nu reprezinta altceva decât pesterile si intunericul cedrilor Indiei, necunoscutele adâncuri ale Piramidelor, criptele maretelor temple ale lui Isis; in misterele grecesti ale Masoneriei, mergând pe stralucitoarele drumuri ale intelepciunii deschise de marii initiati Prometeu, Dionisos si Orfeu, se afla formularea eternelor legi ale universului!” Aceasta legatura intre Masonerie si vechile credinte idolatre este marturisita de toate ritualurile ce sunt interpretate in timpul initierilor. Ca si in ritualurile vechilor credinte idolatre unde viata si moartea zeului erau imitate, in aceasta repetare imitativa a zeului, initiatul murind o data cu moartea patronului cultului, care intotdeauna era o persoana mitologica personificând Soarele sau natura care moare iarna si invie primavara, tot astfel se intâmpla si in cea de-a treia treapta a initierii in Masonerie, când este repetata moartea lui Hiram – patronul Masoneriei, repetare in care initiatul este supus acelorasi lovituri, cu aceleasi instrumente si in aceleasi zone ale corpului ca si Hiram. Dupa cum marturiseste un important francmason, Hiram este „ca si Osiris, ca si Mithra, ca si Bachus una din personificarile Soarelui. ” Astfel Masoneria este, cum s-a si recunoscut, o religie foarte diferita, separata si straina de credinta crestina. Acest lucru este aratat fara nici o indoiala de faptul ca ea are propriile-i temple cu altare pe care slujitorii lor le numesc „ateliere ce nu pot avea mai putina istorie si sfintenie decât Biserica” si le caracterizeaza ca fiind temple ale virtutii si intelepciunii unde Fiinta Suprema este adorata si unde este invatat adevarul. Isi are propriile ceremonii religioase, ca ceremonia adoptarii – botezul masonic, ceremonia recunoasterii conjugale – casatoria masonica, ritualul mortii, consacrarea templului masonic si altele. Isi are propriile initieri, propriul ceremonial ritual, are ordine ierarhica proprie si o disciplina bine intemeiata. Din existenta agapelor masonice, a sarbatoririi solstitiilor de vara si de iarna se poate concluziona ca Masoneria este o religie fiziolatra (adorarea naturii). Este adevarat ca la prima vedere Francmasoneria se impaca cu oricare alta religie pentru ca nu da nici o importanta religiei careia initiatul ii apartine. Acest lucru se explica prin caracterul sincretic pe care il poseda, chiar acest caracter dovedind ca ea isi are radacinile in vechile credinte idolatre care acceptau spre initiere pe adoratorii oricaror alti zei. Dar ca si credintele idolatre, in ciuda aparentului caracter de toleranta si acceptare a zeilor straini, prin acest caracter sincretic submineaza si treptat zdruncina increderea in celelalte religii astfel incât Francmasoneria, care incearca sa inglobeze treptat intreaga omenire si care promite perfectiunea morala si cunoasterea adevarului, astazi vrea sa se ridice in pozitia unei super-religii, privind la celelalte religii (neexceptând crestinismul) ca fiindu-i inferioare. Astfel induce adeptilor sai ideea ca numai in lojele masonice se taie si se slefuieste piatra cea necuprinsa si neinteleasa. Si faptul ca numai Francmasoneria creeaza o fraternitate excluzând orice alte legaturi (ce sunt considerate de Masonerie ca fiind inferioare, chiar când e vorba de Biserica crestina) dovedind fara tagada pretentiile sale de supra-religie. Aceasta inseamna ca, prin initierea masonica, crestinul ajunge frate cu musulmanul sau cu budistul, in timp ce crestinul neinitiat in Masonerie devine pentru el un strain. Pe de alta parte, Francmasoneria prin continua exaltare a cunoasterii si prin incurajarea liberei cugetari „nepunând nici o stavila cautarii adevarului” (dupa cum afirma in Constitutia si riturile sale), si chiar mai mult, prin adoptarea asa-zisei etici naturale se arata a fi in opozitie totala cu religia crestina. Crestinismul propovaduieste credinta inainte de toate, ingradind ratiunea omeneasca cu granitele trasate de revelatia dumnezeiasca, conducând la sfintenie prin mijlocirea harului dumnezeiesc. Cu alte cuvinte, Crestinismul fiind o religie a revelatiei, cu dogmele si adevarul sau, cere mai inainte de toate credinta si isi intemeiaza morala pe harul dumnezeiesc; francmasoneria accepta numai adevarul natural si aduce adeptilor sai libera cugetare si investigarea realitatii numai cu ajutorul ratiunii. Isi bazeaza morala numai pe fortele naturale ale omului si are numai scopuri omenesti. Incompatibilele contradictii dintre Crestinism si Francmasonerie sunt clare. Este firesc faptul ca diferite denominatiuni crestine au luat pozitie impotriva Francmasoneriei. Nu numai Biserica Catolica, pentru propriile-i motive, a infierat prin numeroase enciclice papale miscarea masonica, ci si comunitatile luterane, metodiste sau presbiteriene au declarat-o ca fiind incompatibila cu crestinismul. Mai mult ca oricare, Biserica Ortodoxa, pastrând in integralitatea sa tezaurul credintei crestine, i s-a impotrivit de fiecare data când chestiunea Francmasoneriei a fost ridicata. De curând, Comisia Inter-Ortodoxa, intrunita la muntele Athos si la care au luat parte reprezentantii tuturor bisericilor autocefale ortodoxe, au caracterizat Masoneria ca fiind „un sistem anticrestin, subversiv”. Adunarea Episcopilor greci in sedinta mai sus mentionata a ascultat si a acceptat urmatoarele concluzii care au fost formulate pe baza cercetarilor si a discutiilor de catre Prea Sfintia Sa Arhiepiscopul Hrisostomos al Atenei:

Francmasoneria nu poate fi compatibila cu crestinismul atâta timp cât ea ramâne o organizatie secreta actionând si propovaduind in ascuns, glorificând rationalismul. Francmasoneria accepta in rândurile membrilor sai nu numai crestini ci si iudei si musulmani. Ca urmare, clerului nu-i poate fi permis sa faca parte din aceasta organizatie. Orice cleric care o va face trebuie depus. Este absolut necesar sa fie atrasa atentia acelora care au intrat in Masonerie fara gânduri ascunse si fara sa se fi lamurit ce este intr-adevar Masoneria, sa rupa orice legatura cu ea, crestinismul fiind singura religie care invata adevarul absolut si care satisface intru totul nevoile morale si religioase ale omului. In unanimitate si intr-un singur glas episcopii Bisericii Greciei au aprobat cele spuse si declara ca toti fiii credinciosi ai Bisericii trebuie sa se fereasca de Francmasonerie. Cu nestramutata credinta in Domnul nostru Iisus Hristos intru care avem rascumpararea, prin sângele Lui si iertarea pacatelor dupre bogatia darului Lui, pre care l-a prisosit intru noi, intru toata intelepciunea si priceperea (Efeseni I, 7-8) intru adevarul revelat de El si propovaduit de Apostoli, nu prin cuvinte intelepte ci impartasindu-ne din Sfintele Taine prin care suntem curatati si mântuiti spre viata vesnica, nu trebuie sa decadem din harul lui Hristos devenind partasi la inchinarea pagâneasca. Este impotriva firii sa apartii lui Hristos si in acelasi timp sa cauti usurare si perfectiune morala in afara Lui. Acestea fiind spuse, toti cei care au luat parte la initierile masonice, de acum trebuie sa rupa orice legatura cu lojele si activitatile masonice, asigurându-se astfel de reinnoirea legaturilor, slabite de ignoranta, cu Dumnezeul si Mântuitorul nostru. Adunarea Episcopilor Bisericii Greciei asteapta cu dragoste acest lucru de la cei initiati in loje, fiind incredintata ca multi dintre ei au primit initierea masonica nestiind ca prin aceasta ei au trecut la alta religie, ci au facut-o din ignoranta crezând ca nu au facut nimic potrivnic credintei parintilor lor. Incredintându-i dragostei, si in nici un caz ostilitatii sau adversitatii fiilor credinciosi ai Bisericii, Adunarea Episcopilor ii indeamna sa i se alature in rugaciune ca Domnul Iisus Hristos Calea, Adevarul si Viata sa-i lumineze si sa-i intoarca la adevarul de care prin ignoranta s-au departat.

Stimulati de acest context, dar si de catre adevarul de credinta, sinodalii nostri au iesit in fata natiunii cu o declaratie de condamnare a masoneriei, si aceasta desi capii statului si Bisericii din acel timp, regele Carol al II-lea si patriarhul Miron Cristea aveau mari afinitati cu institutia in cauza.

B.O.R. si francmasoneria

Temei Nr. 785/1937. I.P.S. Mitropolit Nicolae al Ardealului, da citire referatului cu studiul asupra francmasoneriei, ce i s-a cerut de Sf. Sinod inca din anul 1934.

Sf. Sinod insusindu-si concluziile din referat hotaraste:

I. Biserica osândeste Francmasoneria ca doctrina, ca organizatie si ca metoda de lucru oculta si in special pentru urmatoarele motive:

1. Francmasoneria invata pe adeptii ei sa renunte la orice credinta si adevar revelat de Dumnezeu, indemnându-i sa admita numai ceea ce descopera cu ratiunea lor. Ea propaga astfel necredinta si lupta impotriva crestinismului ale carui invataturi sunt revelate de Dumnezeu. Vânând pe cât mai multi intelectuali sa si-i faca membri si obisnuindu-i pe acestia sa renunte la credinta crestina, Francmasoneria ii rupe de la Biserica, si având in vedere influenta insemnata ce o au intelectualii asupra poporului, e de asteptat ca necredinta sa se intinda asupra unor cercuri tot mai largi. In fata propagandei anticrestine a acestei organizatii, Biserica trebuie sa raspunda cu o contrapropaganda.

2. Francmasoneria propaga o conceptie despre lume panteist-naturalista, reprobând ideea unui Dumnezeu personal deosebit de lume si ideea omului ca persoana, deosebita, destinat nemuririi.

3. Din rationalismul si naturalismul sau, Francmasoneria deduce in mod consecvent o morala pur laica, un invatamânt laic, reprobând orice principiu moral „heteronom” si orice educatie ce rezulta din credinta religioasa si din destinatia omului la o viata spirituala eterna. Materialismul si oportunismul cel cras in toate actiunile omului, este concluzia necesara din premisele Francmasoneriei.

4. In lojile francmasone se aduna la un loc evreii si crestinii si Francmasoneria sustine ca numai cei ce se aduna in lojile ei cunosc adevarul si se inalta deasupra celorlalti oameni. Aceasta insemneaza ca crestinismul nu da nici un avantaj in ce priveste cunoasterea adevarului si dobândirea mântuirii membrilor sai. Biserica nu poate privi impasibila cum tocmai dusmanii de moarte ai lui Hristos sa fie considerati intr-o situatie superioara crestinilor din punct de vedere al cunoasterii adevarurilor celor mai inalte si al mântuirii.

5. Francmasoneria practica un cult asemanator celui al misterelor precrestine. Chiar daca unii adepti nu dau nici o insemnatate acestui cult se vor gasi multe spirite mai naive asupra carora acest cult sa exercite o oarecare forta quasi-religioasa. In orice caz prin acest cult Francmasoneria vrea sa se substitue oricarei alte religii, deci si crestinismului.

In afara de motivele acestea de ordin religios Biserica mai are in considerare si motive de ordin social când intreprinde actiunea sa contra Francmasoneriei.

6. Francmasoneria este un ferment de continua si subversiva subminare a ordinei sociale prin aceea ca isi face din functionarii Statului, din ofiteri, unelte subordonate altei autoritati pamântesti decât aceleia care reprezinta ordinea stabilita vizibil. Ii face unelte in mâna unor factori nestiuti inca nici de ei, având sa lupte pentru idei si scopuri politice ce nu le cunosc. E o lupta nesincera, pe la spate; niciodata nu exista siguranta in viata Statului si in ordinea stabilita. E o lupta ce ia in sprijinul ei minciuna si intunerecul. Impotriva juramântului crestinesc pe care acei functionari l-au prestat Statului, ei dau un juramânt pagânesc.

7. Francmasoneria lupta impotriva legii naturale, voite de Dumnezeu, conform careia omenirea e compusa din natiuni. Biserica Ortodoxa care a cultivat totdeauna specificul spiritual al natiunilor si le-a ajutat sa-si dobândeasca libertatea si sa-si mentina fiinta primejduita de asupritori, nu admite aceasta lupta pentru exterminarea varietatii spirituale din sânul omenirii.

Masurile cele mai eficace ce are sa le ia Biserica impotriva acestui dusman al lui Dumnezeu, al ordinei social-morale si al natiunei, sunt urmatoarele:

1. O actiune persistenta publicistica si orala de demascare a scopurilor si a activitatii nefaste a acestei organizatii;

2. Indemnarea intelectualilor români, care se dovedesc a face parte din loji, sa le paraseasca. In caz contrar, «Fratia Ortodoxa Româna» extinsa pe toata tara va fi indemnata sa izoleze pe cei ce prefera sa ramâna in loji.

Biserica le va refuza la moarte slujba inmormântarii, in caz ca pâna atunci nu se caiesc.

De asemenea, le va refuza prezenta ca membri in corporatiile bisericesti.

3. Preotimea va invata poporul ce scopuri urmareste acela care e francmason si-1 va sfatui sa se fereasca si sa nu dea votul candidatilor ce apartin lojilor.

4. Sf. Sinod acompaniat de toate corporatiunile bisericesti si asociatiile religioase se va stradui sa convinga Guvernul si Corpurile legiuitoare sa aduca o lege pentru desfiintarea acestei organizatii oculte. In caz ca Guvernul nu o va face, Sfântul Sinod se va ingriji sa fie adusa o astfel de lege din initiativa parlamentara.»

II. Intreg referatul impreuna cu concluziile se va tipari in brosura prin Consiliul Central Bisericesc si se va intrebuinta ca mijloc de propaganda impotriva francmasoneriei.

I.P.S. Patriarh prezinta declaratia facuta in fata Sa, a delegatilor lojei francmasone nationale in frunte cu d-l Pangal, prin care aduc la cunostinta ca aceste loji se autodizolva, spre a nu fi confundate cu Loja Marelui Orient si spre a nu se crede ca este impotriva culturii sentimentelor monarhice, nationale si crestine. El – d. Pangal – in numele delegatilor declara ca toti membrii lojelor francmasone nationale sunt buni fii ai Bisericii Ortodoxe.

Sf. Sinod ia act cu satisfactie de declaratia d-lui Ion Pangal si a celorlalti conducatori ai masoneriei nationale române, cetita in ziua de 25 Februarie a.c. in fata I.P.S. Patriarh Miron, prin care anunta ca aceasta organizatie se autodizolva. Este prin urmare de sine inteles ca hotarârea Sf. Sinod privitoare la masonerie nu se poate referi la lojile care s-au dizolvat si prin urmare nu mai exista.

La orele 13 I.P.S. Patriarh, ridica sedinta, prorogând Sf. Sinod pentru data de 29 Martie a.c., orele 10 dimineata.

PRESEDINTE,

(ss) MIRON

Secretar,

(ss) † GALACTION CRAIOVEANU

In 1948 Atenagora I (nascut Aristoklis Spyrou), fost arhiepiscop al Americilor de Nord si de Sud, initiat in masonerie la Atena, ajuns la gradul 33, devine patriarh ecumenic al Constantinopolului.

In iulie 1972 patriarhul ecumenic Atenagora moare si este inmormântat; o inmormântare cu sicriul inchis. Este urmat de catre Dimitrie (mason de gradul 33, in loja mama a Turciei, membru al lojilor grecofone „Houlous” si „Hakikat”).[43]

Reluarea osândirii masoneriei de catre Biserica Ciprului (1993)

„Sf. Sinod, in sedinta sa din 11 febr. 1993, studiind documentul semnat si depus la acesta de catre mai mult de 11 000 de credinciosi ortodocsi membri ai pliromei (plenului) Sfintei noastre Biserici a Ciprului, prin care se cerea fixarea pozitiei oficiale a Bisericii Ortodoxe fata de masonerie si condamnarea acesteia spre luarea la cunostinta si ferire a credinciosilor, comunica cele de mai jos:

Masoneria este o organizatie in afara Bisericii noastre Ortodoxe, cu o conceptie despre lume care nu duce catre principiile credintei noastre ortodoxe. Prin ceremoniile secrete oficiate in intuneric si prin modurile de initiere a adeptilor ei, cu initiatori in cele sfinte (tainele) „preoti si arhierei” si initiati, se autopropune ca un fel de alta religie. Se prezinta chiar ca o suprareligie si cultiva sincretismul, adica egalizarea si amestecarea tuturor religiilor din lume, ceea ce este de neacceptat si de condamnat pentru adevarul credintei in Hristos.

Pentru toate acestea masoneria nu a fost niciodata aprobata de Biserica. Aceasta a condamnat in mod repetat si condamna organizatiile secrete de orice natura, mai ales când acestea sunt intretesute cu ceremonii care au coloratura religioasa.

Hristos este Lumina, Adevar, Viata, si adeptul adevarat al lui Hristos trebuie sa traiasca si sa lucreze in cadrul acestei lumini si sa evite câte se savârsesc in intuneric. Pentru aceea, crestinul adevarat, si nu numai dupa nume, nu poate sa fie membru sau adept al masoneriei.

Principiile intr-ajutorarii, care sunt prezentate a fi profesate de masoni, exista din belsug si in crestinism. Prin urmare, crestinul care doreste sa practice aceste principii, poate sa o faca in cadrul Bisericii si prin Biserica. Nu este nevoie sa se incadreze in organizatii secrete si de provenienta dubioasa.

De altfel, dupa cum ne spune Apostolul Pavel „ce impreunare are lumina cu intunericul?” (2 Corinteni VI, 14). Domnul nostru Iisus Hristos ne invata ca „tot cela ce face rele, uraste Lumina; si nu vine la Lumina, ca sa nu se vadeasca lucrurile lui. Iar cela ce face adevarul, vine la Lumina; ca sa se arate lucrurile lui, ca intru Dumnezeu sunt lucrate.” (Ioan III, 20-21).

Pentru aceea, sfatul Bisericii catre membrii pliromei sale, in ceea ce priveste situarea lor fata de masonerie, este aceea pe care o arata Apostolul Pavel in Epistola catre Efeseni: „nu va amestecati cu faptele cele fara de roada ale intunericului, ci mai vârtos si mustrati… iar toate vadindu-se de lumina se arata; ca tot ce se arata lumina este.” (Efeseni, V, 11, 13) Ramâneti deci, atasati in mod statornic la lumina vesnica a lui Hristos si in cadrul acesteia alcatuiti-va viata si croiti-va calea!” [44]

Daca vom compara cele patru pozitii oficiale si normative ale Ortodoxiei privitoare la francmasonerie, si anume, Cipru 1815, Grecia 1933, România 1937 si din nou Cipru 1993, constatam, ca un numitor comun, osândirea acestei miscari.

Totusi, se poate observa un fel de diminuare a consistentei si tariei declaratiilor respective, si chiar o tendinta de treptata secularizare. Tonul duhovnicesc si bisericesc al primei afurisanii se diminueaza pe parcurs, lucru ce tradeaza un fel de slabire si de deplasare a perspectivei catre lumea aceasta, lucru ce micsoreaza eficienta acestor actiuni…

Bibliografie

* * * Biblia 1688, Bucuresti, 1997

* * * Hronograf, Oradea, 1992

* * * Texte care au zguduit lumea, Iasi, 1995

* * * Scara, treptele 2 si 4

Badulescu Dan, Imparatia raului New age, Ed. Christiana, 2001

Comanescu Radu, Istoria francmasoneriei, Bucuresti, 1992

David Petru, Invazia sectelor, Constanta, 1999

Dem Marc, 666 Antihrist, Ed. Domino, 1997

Dobridor Ilariu, Decaderea dogmelor

Mihalcescu Irineu, Teologia luptatoare, Ed. Ep. Romanului si Husilor, 1994

Mironescu Ioan Nor, Moldova crestina si judaismul talmudic, 1927

Monaste Serge, Protocoalele de la Toronto, Ed. Samizdat, 1995

Mota Ioan I., Protocoalele inteleptilor Sionului (traducere si comentarii), 1923

Nefontaine Luc, Francmasoneria, Ed. Diogene, 1990

Nestorescu-Balcesti, H., Masoneria – o stare de spirit, o ai sau nu o ai, Centrul National de Studii Francmasonice, Bucuresti, 2003

Nicolae al Ardealului, Studiu asupra Francmasoneriei, (aprobat de Sf. Sinod, 1937). Bibl. Inst. Biblic al B.O.R.

Paulescu Nicolae, Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul, Francmasoneria, Buc., 1913

Popescu Ioan St., Lectiuni duminicale. Francmasoneria, 1934

Popescu – Malaiesti, N., Iudeii si românii, 1939

Popovici Justin, Biserica Ortodoxa si Ecumenismul, Petru Voda, 2002

Ranc, Paul, Francmasoneria in lumina Bibliei, Agape, 2000

Serafim (Alexeiev), Ortodoxia si ecumenismul, Mân. Slatioara, 1997

Stefanescu Paul, Ritualul lojilor francmasonice albastre, Bucuresti, 1998

* * * intreaga opera apologetica si seria de brosuri populare Biserica si Sinagoga;

* * * Crestinismul si Francmasoneria. Ce este Francmasoneria pentru poporul crestin.

Mijloacele popoarelor crestine de a o combate, Ed. Sfintei Episcopii a Argesului; 1934

* Titlu dat de redactie

---

20 Facerea IV, 17: „Si cunoscu Cain pre femeia lui, si zamislind nascu pre Enoh. Si era zidind cetate, si numi cetatea pre numele fiului lui, Enoh.” Francmaçon fr., freemason engl. = zidar liber

[2] Babel, Babilon

[3] III Regi

[4] de catre fata: din cauza. Biblia 1688, nota, p. 959

[5] Pefcu, s. m.: chiparos, Idem, Glosar, p. 943

[6] Cori, s. m. pl.: masura de capacitate, Idem, Glosar, p. 936

[7] Mahil, s. n.: hrana, provizie, Idem, Glosar, p. 941

[8] Veth, s. m.: masura de capacitate, Idem, Glosar, p. 948

[9] Elam, s. n.: partea din fata a unui templu, pridvor; pronaos, Idem, Glosar, p. 937

[10] Glavânta, s. f.: capat, margine; capitel, Idem, Glosar, p. 938

[11] Polimar, s. n.: intaritura de scânduri la o cetate, palimar, Idem, Glosar, p. 944

[12] Coasta, s. f.: latura, margine, Idem, Glosar, p. 936

[13] Bold, s. n.: bat ascutit cu care se impung vitele pentru a le indemna; capat (ascutit) pus in vârful cladirilor, Idem, Glosar, p. 934

[14] Rodie, ornament metalic in forma de rodie mica, Idem, Glosar, p. 944

[15] Capetea, s. f.: margine, Idem, Glosar, p. 936

[16] Jakin

[17] Boaz

[18] P. Stefanescu, Ritualul lojilor francmasonice albastre, Bucuresti, 1998, p. 59

[19] Traducere din cotidianul suedez Expressen Nr. din 11.01.1997 p. 12

[20] Informatii internet neverificate. Sursa:http://usa.nedstat.net/cgibin/viewstat?name=Countermason (Constructed 26 February 1999)

[21] Cf. Luc Nefontaine, Francmasoneria, Ed. Diogene, 1990, p. 88

[22] Cf. Ibidem, p. 97

[23] Sub care a inceput Conciliul Vatican II (1962-1965). A murit in timpul Conciliului, fiind urmat de catre Paul al VI-lea, cel care alaturi de „tovarasul si fratele” sau de breasla, Patriarhul Atenagora au ridicat anatemele in 1965.

[24] Cf. „Distrugerea bisericii romano-catolice”, in rev. Francmasoneria, pp. 49-51, nr. 1, 1999.

[25] Dan A. Lazarescu, Românii in Francmasoneria universala. Note si bibliografie de Horia Nestorescu-Balcesti. Bucuresti, Centrul National de Studii Francmasonice, 1997. p. 174.

[26] Despre acesta, vezi N. A. Ursu, Arhidiaconul (apoi arhimandritul) Gherasim de la Mitropolia din lasi, traducatorul Tainei francmasonilor, in anul 1787, in „Inorogul. Caiete masonice” (Bucuresti), 1, 2001, p. 29-52.

[27] Gabriel Louis Calabre Perau, L ‘Ordre des Francs-Maçons trahi, et le Secret des Mopses révélé. Amsterdam, 1778. Titlul manuscrisului românesc reproduce pe cel al primei parti a cartii, Les Secret des Francs- Maçons Maçons.

[28] Melchisedec Stefanescu (1822-1892), episcop si carturar, ministru.

[29] Filaret Scriban (1811-1873), profesor si episcop „in partibus” de Stavropoleos.

[30] Gherasim Clipa ( ? – 1826), episcop de Husi (1796-1803) si de Roman ( 1803-1826).

[31] Amfilohie Hotineanul ( ? – 1800), episcop si carturar.

[32] H. Nestorescu-Balcesti, Masoneria – o stare de spirit, o ai sau nu o ai, Centrul National de Studii Francmasonice, Bucuresti, 2003, p. 488

[33] Leon Gheuca (c. 1735 – c. 1789), carturar, diplomat, om politic; episcop de Roman (1769-1785) si mitropolit al Moldovei (1786-1788)

[34] Dionisie Lupu (1769-1831), mitropolit al Ungrovlahiei (1819-1821), sprijinitor al lui Gheorghe Lazar si al invatamântului românesc.

[35] Atanasie Stoianescu (1815-1880), episcop de Râmnic (1873-1880). La 1877 binecuvânteaza trupele române la trecerea Dunarii.

[36] Irineu Mihalcescu (1874 – 1948), preot-profesor, decan al Facultatii de teologie din Cernauti, mitropolit al Moldovei si Sucevei (1939- 1947). Insa autorul mason omite sa precizeze faptul ca Mitropolitul Irineu a iesit din masonerie, si chiar a alcatuit un studiu temeinic de osândire a acestei organizatii diavolesti, aparut in Teologia luptatoare. Acest studiu a contribuit decisiv la condamnarea masoneriei de catre Sf. Sinod al B.O.R. in anul 1937. Ca urmare a fost ajutat sa moara…

[37] Gala Galaction [Grigore Piscupescu] (1789-1961), preot, scriitor, academician.

[38] Miron Cristea (1868-1939), primul patriarh a1 Bisericii Ortodoxe Române (1925-1939), membru al Regentei in timpul minoratului regelui Mihai I (1926-1930).

[39] H. Nestorescu-Balcesti, Masoneria…, pp. 489-490

[40] Sursa: Schitul Adormirii Maicii Domnului, Buena Vista, Colorado, S.U.A., o mânastire a Bisericii Ortodoxe Autonome Ruse reluata de pe internet la adresa http://www.russianorthodoxautonomouschurchinamerica.com/pdfdocuments/TimelinenewFeb182002.

[41] Idem Sursa: Schitul Adormirii Maicii Domnului, Buena Vista, Colorado, S.U.A., o mânastire a Bisericii Ortodoxe Autonome Ruse reluata de pe internet la adresa http://www.google.com/search?q=cache:RTvjwaZoYW4J:www.russianorthodoxautonomouschurchinamerica.com/pdfdocuments/TimelinenewFeb182002.

[42] Preluat din revista Scara, treapta a IV-a. http://www.scara.ro/

[43] Cf. Schitul Adormirii Maicii Domnului, aceeasi adresa.

[44] Aparut in Vestitorul Ortodoxiei, anul IV, nr. 97/30 iun 1993, p. 1, preluat din Adevarul bisericesc, in nr. 364 din 16 iunie 1993, p. 1,