Închide

Războiul Nevăzut II – Ofensiva Iudaismului asupra României – de Cornel Dan Niculae


În 1975, în cadrul Adunării

Organizaţiei Naţiunilor Unite, deşi aceasta fusese o creaţie americano-evreiască, mai mulţi şefi de stat au denunţat „conspiraţia sionisto-ame­ricană împotriva lumii“, în acelaşi an fiind adoptată o Rezo­lu­ţie O.N.U. prin care sionismul a fost con­dam­nat ca fiind o formă de rasism. Cele mai multe voturi veneau din partea statelor arabe şi a celor din lagărul comu­nist, mai puţin Româ­nia ceau­şis­tă, pro-sionistă. Delegatul SUA, Daniel Moy­ni­han, a decla­­rat pe loc: „Statele Unite se ridică să de­cla­re în faţa Adunării gene­­rale a Naţiunilor Unite, şi în faţa întregii lumi, că nu vor recu­noaşte, nu se vor conforma şi nici nu vor fi vreodată de acord cu acest act“.

S-a întâmplat, însă, ca în Rusia să vină epoca gor­ba­cio­vis­tă, iar ruşii să cunoască des­trămarea URSS, pentru ca Rezoluţia să fie anulată de către ONU, Rusia schimbându-şi votul.

Din această perspectivă, căderea blocului co­mu­nist est-european şi a URSS a însemnat o indirectă victorie pentru sio­nişti. Pentru Ceauşescu situaţia era complicată. El se opunea schim­­­bărilor, iar faptul că a avut o atitudine general pro-sio­nis­tă nu mai conta în faţa acuzelor din partea generalului de Securitate dezertor Ion M. Pacepa, acuze de asociere criminală împotriva evre­ilor cu liderul palestinian Yasser Arafat.

Jandarmii au vechime la Pungeşti


Acum 89 de ani au ucis patru ţărani în protestele de acolo pentru că nu au vrut să treacă la noul calendar

ACUM 89 DE ANI… Nu au vrut sã adopte calendarul gregorian în 1925

ISTORIE Patru cetãteni din comuna Pungesti au fost ucisi de jandarmi în anul 1925, din cauza faptului cã nu au vrut sã adopte calendarul gregorian. Potrivit etnografului Dan Ravaru din cadrul Centrului Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale (CJCPCT) Vaslui, noul calendar a fost cu greu acceptat de vasluieni, dar cei mai vehementi au fost cetãtenii din comuna Pungesti, unde s-au înregistrat violente între localnici si jandarmi.

Calendarul gregorian, care devenise o modã în Europa a fost mai greu acceptat în tara noastrã si implicit în judetul Vaslui, deoarece era asociat cu catolicismul. Cu toate cã nemultumiri au fost în mai multe zone, la Pungesti s-a înregistrat episodul cel mai violent, patru oameni fiind împuscati de jandarmi fiindcã nu voiau sã renunte calendarul iulian. Cu toate cã la Pungesti a fost vãrsare de sânge, în zilele noastre în zona respectivã nu mai regãsim asa numitii stilisti, adicã cei care pãstreazã sãrbãtorile pe stil vechi. Vasluienii care pãstreazã obiceiurile dupã calendarul iulian sunt în alte comune ale judetului, a declarat etnograful Dan Ravaru. Specialistul din cadrul CJCPCT Vaslui a precizat cã despre stilistii din Vaslui au circulat de-a lungul timpului tot felul de povesti. În comuna Dragomiresti la Doagele, oamenii au pãstrat dintotdeauna sãrbãtorile pe sil vechi. De acolo erau plecati foarte multi sãteni în zonele miniere din tarã. Circula o poveste cum cã stilistii din Vaslui erau foarte apreciati în perioada comunismului fiindcã mereu de sãrbãtori, când toti oamenii voiau sã fie liberi, ei se ofereau voluntar sã munceascã. Acest lucru le atrãgea lauda superiorilor si era pe placul sefilor din fostul regim comunist, a mai spus profesorul Dan Ravaru. La nivelul judetului Vaslui, peste 1.500 de cetãteni petrec sãrbãtorile pe stil vechi, cele mai mari comunitãti care respectã calendarul iulian aflându-se în comunã Dragomiresti la Vladia si Doagele, în comuna Gârceni, la Slobozia si în comuna Tãcuta, în localitatea Dumasca. Totodatã, sãrbãtorile pe stil vechi sunt tinute în casele lipovenilor din judetul Vaslui. În aceste gospodãrii se colindã, se urã si se ascultã muzicã de fanfarã, iar femeile pregãtesc bucate traditionale în asteptarea oaspetilor. Localnicii spun cã sãrbãtoresc Crãciunul si Anul Nou si dupã calendarul gregorian, dar cã pentru ei adevãratele sãrbãtori sunt cele pe stil vechi. În fiecare an, în satele care petrec sãrbãtorile pe stil vechi, sunt invitati si reprezentanti din conducerea administrativã a judetului.

Sursa: http://www.vrn.ro

Încă un sfânt părinte ne-a părăsit


Parintele Ioanichie Balan s-a dus dupa parintele Cleopa, ieri noapte. Cu exact un an in urma ne parasea si parintele Calciu. Ramanem din ce in ce mai singuri, in timp ce la varful Bisericii se cocoata draci “opeartivi” in vesminte aurite. Arhimandritul Ioanichie Balan a trecut la Domnul in sfanta manastire Sihastria, unde si-a facut veacul alaturi de un alt mare duhovnic al fostei Romanii, parintele Cleopa. Ioanichie a fost ca un toiag pentru parintele Cleopa, iar pentru dreapta credinta si munca de carturar si profesor de taina al generatiei noastre a fost persecutat ani indelungati de catre Mitropolitul Moldovei, actualul “Prea-Fericit” Daniel. Parintele Ioanichie va fi inmormantat sambata, 24 noiembrie, la Sihastria. Sambata are loc si parastasul Parintelui Calciu, la manastirea Petru Voda, unde, in urma cu un an, acelasi Ciobotea, actualul Patriarh, se impotrivea ca marturisitorul anticomunist sa fie inmormantat.

Autor: George Roncea

Articol preluat de la adresa: http://www.ziarul-ziarul.ro/articol980/Inca-un-sfant-parinte-ne-a-parasit.htm

Maica Heruvima


O TÂNÃRÃ FATÃ DE ROMÂNI UCISÃ PENTRU CÃ NU A VRUT SÃ SCRIE ÎMPOTRIVA CREDINŢEI STRÃBUNILOR EI

sau

SOROS – Central European University – şi soarta ortodocşilor!

maica_heruvima.jpgÎn cimitirul Mãnãstirii Petru Vodã se odihneşte, de mai bine de 5 ani de zile, monahia Heruvima, pe care, ca mireancã, a chemat-o Svetlana Mihaela Tanasã.

Maica Heruvima a terminat facultatea de limbi clasice la Iaşi şi, în 1995, a primit o bursã de la Fundaţia Soros pentru un masterat în istorie medievalã la Universitatea Central Europeană (CEU), Budapesta. Lucrarea sa de masterat a constat în cercetarea unui manuscris al Tâlcuirii la Facere, scris de Sfântul Ioan Gurã de Aur, şi dovedea, în aceastã lucrare, cã textul tipãrit de iezuiţi şi preluat de J. P. Migne în Patrologia Greacă are numeroase interpolãri şi modificãri faţã de manuscrisul cercetat, în care se regãsea un text cu adevãrat hrisostomic, plin de duh. Concluzia era cã la o ulterioarã editie criticã a Tâlcuirii la Facere se va descoperi balastul introdus cu reavoinţã de iezuiţi (de altfel, apropo de asta, pr. Dumitru Fecioru a fãcut acelaşi lucru cu traducerea în româneşte, pentru cã a luat textul tradus la Neamţu, care se gãseşte într-un uriaş manuscris de la Academia Românã, şi l-a prelucrat dupã cel tipãrit în PG; o altã observaţie – a mea, de data asta – ar fi aceea cã pãrinţii nemţeni de acum 200 de ani nu au tradus nici un singur cuvinţel dupã ediţiile apusene ale Sfinţilor Pãrinţi, ci doar dupã manuscrisele din spaţiul ortodox). Profesorii ei au apreciat munca şi i-au propus sã se înscrie la doctorat. Lucrarea sa de doctorat era axatã tot pe tâlcuirea la cartea Facerii: trebuia sã dovedeascã faptul cã Sfinţii Pãrinţi l-au urmat în tâlcuirea lor la Facere pe ereticul Origen. Svetlana s-a apucat de lucru cu încredere, neştiind ce i s-a cerut, de fapt. Dar, pe mãsurã ce mai citea din Sfinţii Pãrinţi cu pricina, realiza hula ce i se cerea sã o dovedeascã. Am aici, rãmase de la ea, Tîlcuirea la Facere a Fericitului Augustin (în latinã), cea a lui Origen (în greacã), cea a Fericitului Theodorit al Kirului (în greacã), si cea a Sfântului Efrem Sirul (în englezã), ba chiar si comentariul filosofului evreu Filon din Alexandria (în greacã), lucrãri pe care le citise acolo, la Budapesta, în original. Cu cât mai citea înţelegea nu numai cã Sfinţii Pãrinţi nu l-au urmat pe ereticul Origen în lucrãrile lor, ci unul din motivele pentru care au întocmit aceste lucrãri a fost acela de a-l combate pe eretic, şi se vedea asta din felul în care abordau fiecare chestiune în parte.

S-a întâmplat că, fiind acolo, sã-si punã câteva întrebãri despre profesorii sãi şi sã afle cã majoritatea sunt evrei, şi sã vadã dispreţul lor pentru Ortodoxie si pentru Tradiţie, cu toate studiile lor universitare. Iar când le-a comunicat concluzia de mai sus cu privire la Sfinţii Pãrinţi, ei i-au spus: “Nu, nu e aşa. Mai citeşte-i o datã. Mai gândeşte-te. Noi te plãtim ca tu sã demonstrezi ceva, iar tu trebuie sã o faci”.

maica-heruvima1.jpgAu urmat mai multe zile de certuri si argumentãri. Venind în ţarã pentru a-şi mai aduce nişte lucruri, s-a simţit rãu şi s-a dus la medic sã-şi facã un control. Aşa a aflat cã are un cancer al pielii cu o evoluţie rapidã, în zona omoplatului stâng. Explicaţia era una singurã: fususe iradiatã. Doctorul i-a zis cã mai are doar câteva luni de trãit. S-a întors la Budapesta sã-şi ia bagajele. S-a certat cu toatã lumea, care îi spunea: “De ce pleci? Avem soluţii pentru boala ta. Nu e nimic grav, noi putem sã-ţi oferim vindecarea. Fii ascultãtoare şi vei scãpa cu viaţã.” A luat tot ce a putut (deşi mare parte din cãrţi i-au rãmas acolo) şi s-a întors în ţarã. A venit la Pãrintele Iustin si i-a povestit toatã tãrãşenia, iar Pãrintele i-a spus sã rãmânã la noi în mãnãstire (aceasta se întâmpla în august 1997).

maica-heruvima4.jpgA urmat un an şi jumãtate de suferinţã. Boala a ajuns repede la metastazã. Încet, încet, se topea vãzând cu ochii. A primit sã fie rasoforitã şi, cu câteva sãptãmâni înainte de a pleca dintre noi, a fost cãlugãritã de Pãrintele Iustin. A refuzat sã ia morfinã, pentru a-şi şterge, prin suferinţã, toate pãcatele sãvârşite în aceastã lume. Urletele ei de durere vestesc şi astãzi, în urechile celor care le-au auzit, chinurile iadului. maica-heruvima2.jpgDumnezeu i-a ascultat ultima dorinţã, aceea de a prinde sãrbãtoarea Sfinţilor Arhangheli. Dupã privegherea hramului mânãstirii noastre, în noaptea de 7 spre 8 noiembrie 1998, pe la ora 3 dimineaţa, Sfânta Muceniţã Heruvima a plecat dintre noi cu sufletul împãcat, luminoasã la chip, sã mãrturiseascã înaintea Sfintei Treimi lupta ortodocşilor împotriva stãpânitorilor acestui veac.

Dacã lumea în care trãim este, în întregul sãu, chipul Babilonului, al curvei celei mari, atunci Sfânta Heruvima dã mãrturie despre ceea ce stã scris în Apocalipsã: “Şi într’însa s’a aflat sânge de proroci şi de sfinţi şi de toţi cei junghiaţi pre pãmânt.”

Venind aici, maica Heruvima ne-a spus despre faptul cã de la CEU, mai înainte de ea, plecaserã din acelaşi motiv, cancer al pielii, un student din Bulgaria, o studentã din Georgia şi o alta din SUA. Îmi pare rãu cã nu vã pot da numele lor. Poate cineva le va afla vreodatã.

Batjocura cea mare a fost aceea cã, dupã plecarea maicii Heruvima, foştii ei profesori au instituit la CEU Premiul Svetlana Tanasă, pentru cea mai bunã lucrare a anului.

Diavolul a vrut să-i arunce sufletul pur în gheena, dar Dumnezeu a ridicat-o dincolo de nori, pentru dragostea de adevăr, pentru că Adevărul este Hristos Dumnezeul nostru. Ortodoxia este vie şi înfloreşte în adevăr şi sămânţa ei este sângele martirilor. Vino curând Hristoase Dumnezeul nostru, înainte ca să fim robiţi de vrăjmaşii care blasfemiază şi ne înspăimântă. Risipeşte cu Crucea Ta pe aceia care ne asupresc, ca să ştie ce minunată este Ortodoxia. Pentru rugăciunile Sfinţilor Martiri şi ale Născătoarei de Dumnezeu, Iubitorule de oameni, miluieşte-ne pe noi!.

Duminică 21 ianuarie 2007, de Monahul FILOTHEU

Biserica Ortodoxa Româna si securitatea nationala


Vasile I. Zărnescu

busteni-cross2.jpgBISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ a fost, dintotdeauna, unul dintre factorii constituenţi ai Naţiunii Stră-Române şi, în consecinţă, implicit, unul dintre pilonii ei străvechi, care i-au asigurat continuitatea, în ciuda faptului că, pe aceste meleaguri, eram în calea tuturor răutăţilor – cum se lamenta şi cronicarul Grigore Ureche. Această caracteristică esenţială a Bisericii este statuată de către istoricii vechi şi noi. În etapa de ocupaţie a Tranziţiei, această calitate a Bisericii este iterată incontinent în discursurile politicienilor şi în toate mass media; dar, pe cât este de repetată papagaliceşte, pe atât este de neînţeleasă.

Naţionalismul sui generis al Bisericii Ortodoxe Române

Referitor la calitatea de făcătoare de naţiune a Bisericii Ortodoxe Române şi, totodată, la necesitatea elaborării unei istorii a Bisericii – istorie concepută ca „privelişte a unei vieţi organizate“ –, Nicolae Iorga relevă: „Nimic nu poate fi mai folositor pentru ca preoţii noştri să înlăture anumite ispite, pentru ca ei să cultive anumite îndeletniciri potrivite cu demnitatea şi chemarea lor, nimic nu poate fi mai priincios pentru a-i face să înţeleagă marea misiune culturală, socială şi naţională care li se impune, legătura strânsă ce trebuie să păstreze cu poporul, cultul de artă şi carte cu care sunt datori, mândria la care au drept îndată ce vor urma bunele tradiţii, decât priveliştea unei vieţi organisate, aproape milenare, în cursul căreia Mitropoliţii, Episcopii, Egumenii şi aşa de adesea ori şi smeriţii călugări ori umilii preoţi de mir au dat poporului, ei singuri aproape, toată învăţătura, au înzestrat neamul cu o limbă literară, cu o literatură sfântă, cu o artă în legătură cu gustul şi cu nevoile lui, au sprijinit Statul fără să se lase a fi înghiţiţi de dânsul, au călăuzit neamul pe drumurile pământului fără a-şi desface ochii de la cer şi au ridicat mai sus toate ramurile gospodăriei româneşti – dând istoriei noastre cărturari, caligrafi, sculptori în lemn, argintari, oameni de Stat, ostaşi, mucenici şi sfinţi“ (Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Româneşti şi a vieţii religioase a românilor, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Editura Ministeriului de Culte, Bucureşti, 1928, pag. 5-6). În această frază este consemnată o sinteză laconică a rostului naţionalist al Bisericii strămoşeşti, a dimensiunii ei sui generis de creatoare de Naţiune şi Stat.

În încheierea operei sale, Iorga avea să observe: „Legăturile organice, alcătuirea culturală, atmosfera religioasă, refacerea continuităţii cu un trecut aproape complet uitat, acestea se cer în toate provinciile ortodoxiei româneşti, care, cu cinci Mitropolii pe ţeri create de împrejurări istorice acum dispărute şi de stăpânirea străină, nu poate avea, cu toată unitatea unui Sinod care nu şi-a aflat încă drumul sigur, acea acţiune concordantă de care, faţă de concurenţa sectelor năvălitoare şi de înaintarea spiritului de negaţie, ar avea atâta nevoie“ (op. cit., vol. II, 1930, pag. 302).

Continuare: http://ro.altermedia.info/opinii/biserica-ortodoxa-romana-si-securitatea-nationala_7738.html#more-7738

Analiza lucida a unui Serviciu Secret : Strategia C.I.A. pentru România


articol de: Adevaratul Serviciu Român de Informatii

Actiunea de suspendare din functie a presedintelui Basescu este un exemplu remarcabil de manipulare a partidelor politice din România pentru a creste popularitatea, în scadere abrupta, a sefului Statului. Actiunea a beneficiat de sprijinul total al presedintelui PSD Mircea Geoana, agent de influenta american. Foarte interesant este faptul ca nimeni nu se întreaba cum a fost posibil ca mediocrul ambasador al României la Washington (provenind din PNTCD, unde soacra, Margareta Costea, era membra marcanta, iar cumnatul sau, Ionut Costea, secretar de Stat în Ministerul de Finante în perioada 1997-2000, tot PNTCD) sa devina presedintele PSD, un partid dusman de moarte al PNTCD. Privind îndeaproape, se observa ca Geoana, plecînd tot timpul din pozitia secunda, reusea, în ciuda tuturor aparentelor, sa cîstige competitii în care pîndeau Ion Iliescu si Adrian Nastase. În fapt, era tot timpul ajutat, din culise, de personaje apropiate unui Serviciu Secret strain (american), gen Ioan Rus si Viorel Hrebenciuc. La suspendarea lui Basescu, Geoana a reusit sa antreneze toate partidele parlamentare, mai putin PD si gruparea Stolojan (PLD). La 5 luni de la suspendarea lui Basescu, care practic a fost un esec total al PSD (partidul care a initiat aceasta actiune), acelasi Geoana, desi face eforturi disperate, secondat de Grupul de la Cluj (condus de vicepresedintele PSD Ioan Rus), nu mai reuseste nici macar sa-si mobilizeze proprii parlamentari la Motiunea de Cenzura împotriva Guvernului Tariceanu. Mai trebuie mentionat faptul ca suspendarea lui Basescu a fost simulata la un serviciu specializat american, unde s-a concluzionat ca exista 70% sanse ca popularitatea lui Basescu sa creasca din nou si datorita faptului ca el concureaza singur, neavînd alt contracandidat.

* Motiunea de Cenzura, care urmareste debarcarea premierului Tariceanu, este o alta actiune initiata de CIA pentru a-i permite lui Basescu sa acapareze toata puterea în Stat si sa instaureze un regim de mîna forte, pro-american, în România. Se remarca iarasi zelul sinucigas al lui Mircea Geoana, care, împotriva oricaror ratiuni politice, evidente chiar si pentru un profan, împinge PSD sa-i dea lui Basescu puterea absoluta, prin instaurarea unui guvern PD, sustinut din umbra de PSD. Informatii din interiorul Ambasadei SUA la Bucuresti confirma sustinerea americana pentru Geoana, chiar si în cazul esecului Motiunii de Cenzura. În fapt, esecul Motiunii ar trebui sa duca ori la demisia lui Geoana din functia de presedinte al PSD (ar fi al doilea esec dupa cel al suspendarii lui Basescu), ori la înlaturarea sa de gruparile Iliescu si Nastase. Pentru a nu se întîmpla acest lucru, Basescu va coordona personal atacurile procurorilor de la Parchetul General împotriva lui Ion Iliescu si a celor de la DNA împotriva lui Adrian Nastase. Si alti lideri prea „vocali” din PSD si ostili lui Geoana vor fi linistiti sau chiar amutiti cu Dosare Penale sau de Securitate.

* Grupul de la Cluj, condus de vicepresedintii PSD Ioan Rus, Vasile Dâncu si Ilie Sîrbu, este si el coordonat de acelasi serviciu american si are ordin pentru trecerea PSD la remorca lui Basescu si, în final, formarea unui Guvern PD-PSD, condus de Vasile Blaga. De aceea Grupul de la Cluj este cel mai mare sustinator al Motiunii de Cenzura initiate de Geoana. În scenariul elaborat, sansele de reusita ale Motiunii nu sînt foarte mari, de aceea Geoana va fi sprijinit sa ramîna presedinte – în caz contrar, Grupul de la Cluj amenintînd, din nou, cu plecarea din partid. Pentru ca PSD va obtine un scor nesatisfacator, atît la alegerile europarlamentare, cît si la cele pentru Parlamentul national, se preconizeaza ca Geoana sa desemneze pe liste (pe locuri eligibile) cît mai multi fideli ai Grupului de la Cluj, pentru a acoperi doua variante: a) a avea o reprezentare numeroasa în grupurile parlamentare pentru a impune o guvernare PD-PSD; b) în cazul plecarii Grupului de la Cluj la PD, sa beneficieze de un grup numeros de parlamentari, ceea ce ar duce la obtinerea a cît mai multor ministere si altor functii si demnitati în Guvernul PD-PLD (si eventual PNG). Se desprinde ca o concluzie clara faptul ca atît Basescu, cît si Geoana au un centru unic de comanda, CIA, care le coordoneaza actiunile si sustinerea reciproca. Asa se explica si vizitele frecvente/periodice la sediul PSD (cu scurgere dirijata de informatii catre presa, pentru a se sti cine sînt „stapînii” lui Geoana) ale ambasadorilor SUA si Marii Britanii la Bucuresti.

* Vizita la Bucuresti (26 septembrie 2007) a directorului CIA, Michael Hayden, se înscrie în scenariul acestui Serviciu Secret pentru România. Iesirea PD de la guvernare si politica pro-UE a Guvernului Tariceanu constituie principalele preocupari ale SUA privind România. Desi Basescu este un filo-american declarat, puterea lui nu este echivalenta cu cea a unui presedinte al SUA, care este seful guvernului si poate guverna chiar cu un Congres (Parlamentul SUA) în care nu detine majoritatea, avînd drept de veto împotriva Legislativului. Aici trebuie subliniat faptul ca vizitele periodice si discutiile cu Basescu si Geoana ale ambasadorilor SUA si Marii Britanii la Bucuresti (dar si ale altor oficiali din aceste doua state) se înscriu pe linia încercarii celor doi de a gasi forme de sustinere reciproca pentru a controla tot spectrul politic românesc. Cu alte cuvinte, constituirea unei formatiuni de dreapta si a alteia de stînga, care sa se perpetueze la guvernare, asa cum este în SUA si Marea Britanie. De aceea, eforturile SUA sînt îndreptate spre înlocuirea Guvernului pro-european al premierului Tariceanu cu unul pro-american, care sa promoveze interesele SUA în zona de frontiera a NATO si UE. Întîlnirea lui Hayden cu Basescu a avut ca scop, în primul rînd (sau cel putin asa s-a dorit sa se înteleaga), reconfirmarea sprijinului american pentru acesta si primirea de asigurari ca România îsi va mentine trupele în Irak si Afganistan, dar mai ales ca va sustine SUA într-un eventual conflict armat cu Iranul. S-a mai discutat despre înlaturarea Guvernului Tariceanu, afirma surse de la Palatul Cotroceni, si formarea unei noi majoritati prin eliminarea fidelilor primului-ministru din PNL. Întîlnirea Hayden-Tariceanu a fost o simpla diversiune, pentru a crea impresia ca directorul CIA este impartial si echidistant politic. O asemenea deplasare (si popularizare a acesteia în toata presa româneasca) a directorului CIA la Bucuresti este fara precedent în istoria spionajului international (aceste vizite sînt perfect acoperite informativ si operativ, pentru a pastra confidentialitatea discutiilor, cît si discretia asupra identitatii personajelor participante la dialog), dar are o explicatie simpla – convulsiile interne ale spionajului american. Reamintim ca CIA este un Serviciu Secret subordonat direct presedintelui SUA, care numeste directorul acestei institutii. CIA a fost înfiintata de presedintele democrat Harry Truman (cel care a ordonat bombardamentele atomice asupra oraselor japoneze Hiroshima si Nagasaki) la începutul razboiului rece ruso-american. De asemenea, tatal actualului presedinte al SUA, George Bush-senior, a fost, înainte de a ajunge si el presedinte al SUA, directorul CIA. Michael Hayden, general al US Army (Armata SUA), a fost numit recent de George W. Bush director al CIA. Hayden a ocupat înalte functii în Departamentul Apararii al SUA si în Statul Major Interarme al US Army. De la venirea lui Hayden la CIA, în interiorul serviciului se manifesta conflicte latente înca, întrucît numirea generalului, venit din afara sistemului, nemultumeste vîrfurile agentiei, stiuta fiind adversitatea dintre spionajul extern si armata. Generalul Hayden este un apropiat al fostului presedinte George Bush-senior si exponent al complexului politico-militar al Partidului Republican. Aceleasi surse de la Palatul Cotroceni afirma ca generalul Hayden a fost sfatuit sa nu se întîlneasca (public) si cu liderul PSD Mircea Geoana, pentru a nu deconspira total activitatea acestuia ca agent de influenta american, asa ca au fost trimise instructiuni (pe alte canale specifice) catre Geoana. La întîlnirea cu Basescu, se pare ca Hayden a fost însotit de un colaborator pe nume Cromwell!

* Atacarea militara a Iranului este o ipoteza de lucru luata în considerare, tot mai des, de complexul politico-militar al carui exponent este presedintele republican al SUA, George W. Bush. Aceasta operatiune ar fi un gigantic, dar ultim, „tun” al complexului politico-militar republican, coordonat de vicepresedintele SUA Richard Cheney si de fostul presedinte al Bancii Mondiale, Paul Wolfowitz. Specialistii în strategii si doctrine militare estimeaza o valoare a contractelor pentru livrarea de tehnica militara, munitie, furnituri, combustibili etc. catre US Army de peste 500 miliarde de dolari, atribuite clientelei republicane (grupuri de interese) numai în primul an de razboi cu Iranul. Complexul politico-militar republican este constient ca Partidul Republican nu va mai cîstiga alegerile prezidentiale din SUA, cel putin doua mandate (8 ani), de aceea este interesat ca Iranul sa fie atacat cît mai repede. În afara de contractele militare, complexul republican va avea contracte pentru petrol si gaze iraniene la preturi de cîteva ori mai mici decît cele de pe piata.
* Atacarea Iranului si de pe teritoriul României (baza de la Mihail Kogalniceanu pentru bombardierele strategice) va afecta serios imaginea presedintelui Basescu, de aceea exista aceasta graba de a doborî Guvernul Tariceanu. Pe canale specifice, Basescu a fost avertizat de unii oficiali din spatiul sovietic (rusesc) sa nu accepte aceste operatiuni militare în vecinatatea Rusiei si, mai ales, în zona Marii Negre, zona sensibila din punct de vedere politico-militar, dar mai ales strategic. Basescu constientizeaza (si vrea sa puna în practica repede) faptul ca doar cu un guvern PD-PNL (fara gruparea Tariceanu) ar putea truca/fura viitoarele alegeri parlamentare si prezidentiale, mai ales ca va continua disolutia PSD, macinat din interior chiar de propriul presedinte, Mircea Geoana. Prin constituirea unui nou guvern PD-PNL, Basescu vrea sa refaca Alianta DA si sa reorienteze simpatia votantilor dezamagiti de spargerea acesteia catre el si noul guvern, pe care îl va controla total. În momentul de fata, electoratul lui Basescu, extrem de volatil, se îndeparteaza de el pentru ca nu a avut rezulate conform promisiunilor de la Referendum (doborîrea guvernului, vot uninominal, arestarea coruptilor – mai ales cei din PSD etc.). De asemenea, bolile si operatiile prea dese ale lui Basescu trezesc în alegatorii sai sentimentul ca au fost înselati, avînd încredere într-un om bolnav, laudaros si mincinos si care vrea cu orice chip nu numai sa se mentina la putere (desi sanatatea nu-i mai permite acest lucru), ci si sa acapareze totul pentru el si camarila financiara (infractionala) care îl înconjoara si sustine. O mare parte a simpatizantilor lui Basescu este formata din oamenii stadioanelor de fotbal, dar majoritatea fac parte din cei 45-50% care nu se duc la vot. De altfel, ultimul miting pro-Basescu din 29 septembrie din Piata Universitatii indica atît un declin acut de popularitate, cît si o nervozitate necontrolata, tot mai vizibila, a chiriasului de la Cotroceni.

Link: http://www.ziarultricolorul.ro/intern.html?aid=10182

S-a infiintat Federatia Organizatiilor Neguvernamentale ale Femeilor Crestin-Ortodoxe


Opt societati, ligi si asociatii ale femeilor crestine ortodoxe s-au constituit intr-o federatie pe plan national, iar alte trei si-au dat acordul verbal, urmand sa se afilieze in scurta vreme la acest organism, intitulat “Federatia Organizatiilor Neguvernamentale ale Femeilor Crestin-Ortodoxe din Romania”, informeaza Rompres.

null Aceasta asociatie va contribui la unitatea de miscare a femeilor crestin-ortodoxe din Romania, la sprijinirea reciproca in promovarea spiritului crestin-ortodox, la delegarea reprezentantelor femeilor ortodoxe in diferite structuri cu caracter religios si la realizarea de parteneriate nationale si internationale. Actul de constituire a fost semnat in acest sfarsit de saptamana, la Cluj-Napoca, de reprezentantele societatilor, ligilor si asociatiilor din Iasi, Sibiu, Arad, Caransebes, Cluj, Oravita, Ramnicu Valcea si Timisoara, iar organizatiile similare din Craiova, Galati si Reghin au transmis acordul lor de principiu. (Radio Trinitas)

Proiect SEMPER FIDELIS


Securitatea nationala nu mai este de mult o problema strict militara, diplomatica sau politica. In toate tarile democratice populatia este chemata sa sprijine institutiile statului in acest domeniu extrem de complex si de dinamic, prin vocea organizatiilor nonguvernamentale mai mult sau mai putin specializate. Prin actiuni diverse, de la dezbaterile publice pe marginea unor acte normative si derulari de proiecte si programe specifice, pina la sesizarea institutiilor abilitate privind abuzuri sau ilegalitati, ONG-urile reprezinta un puternic factor de influenta si presiune in eficientizarea structurilor de stat care sufera, de multe ori, de lipsa de transparenta, mentalitati excesiv conservatoare si anchiloza profesionala.
In Romania, cele citeva organizatii nonguvernamentale din domeniul securitatii nationale inca mai functioneaza pe principiul obedientei fata de institutia „mama”, iar parte din numele fondatorilor si membrilor sint contestate sau controversate. Va propunem solutia unei asociatii in care sa se regaseasca toti cei care au ceva spus in acest domeniu si nu s-au simtit reprezentati de celelalte ONG-uri sau protejati de structurile in care activeaza.

Fondator
cpt. (r) Daniela Toba

Link: http://www.semperfidelis.ro/news.php

Centrele de copii de la Valea Plopului si Valea Screzii – continuitate si succes


Circa 1000 de persoane, in marea majoritate copii si mame cu copii, au beneficiat, din 1994, de serviciile oferite in asezamintele Asociatiei Crestin-Ortodoxe „Pro-Vita pentru nascuti si nenascuti” aflate in satele Valea Plopului si Valea Screzii, jud. Prahova. Prin munca neobosita a preotului Nicolae Tanase si a unui numar greu de cuantificat de angajati si voluntari, centrele reprezinta, pentru cei defavorizati de soarta, o alternativa fericita la degradarea fizica si morala sau chiar la moarte; o oaza a sperantei, un loc de unde pot porni in viata intr-un nou inceput.
Link: http://www.studiidecaz.ro/print_preview.php?cid=106

Sfânta Mănăstire Dervent


Link: http://www.dervent.ro/

Venind dinspre Ostrov, însoţit prin încremenirea fierbinte a locului doar de curgerea senină a Dunării, călătorul zăreşte la un moment dat un deal ce se termină aproape de soare cu turlele strălucitoare ale unei biserici. Apropiindu-se de acest loc, care sfidează cu măreţie pustietatea din jur, călătorul va fi plăcut surprins să observe un complex monahal care uneşte într-o armonioasă împletire trecutul şi prezentul, istoria şi spiritualitatea, tradiţia şi contemporaneitatea.

Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni

Icoana după ce se sfinţeşte, devine un chip viu, pentru că este reprezentarea sfântului sau a lui Dumnezeu, dar prin stropirea cu apă sfinţită şi prin însufleţirea cu harul Sfântului Duh, icoana devine o fereastră către Lumea Cerească, devine sfântă, devine o parte din cer. Iată că icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Dervent este cea pe care ea a considerat-o ca fiind potrivită pentru a se apropia mai mult de noi, iar pe noi să ne apropie de Dumnezeu.

Link: http://www.dervent.ro/dervent.php?cID=dervent-3daruri&rID=dervent-3daruri-A-IcoanaMaiciiDomnului&show=true

Sfintele Cruci

„Sfânta Cruce nu este pusă de mână omenească ci creşte natural din pământ. La ea se vindecă numai oamenii bolnavi. Aceşti oameni, când se aduc aici, îi aşez în interiorul paraclisului. Se închină Sfintei Cruci, le citesc câteva rugăciuni şi-i ung cu untdelemn din candelele neadormite. După aceea îi las lângă Cruce câteva zile şi nopţi căci dormind, prin vis, majoritatea se tămăduiesc după cum am multe exemple. Iar la Crucea de afară se vindecă numai animalele bolnave. Se aduc şi se priponesc lângă ea şi după o noapte se vindecă”. Aşa povestea, cu câteva zeci de ani in urmă, Protosinghelul Anastasie Negară, unui doritor de adevăr.

Link: http://www.dervent.ro/dervent.php?cID=dervent-3daruri&rID=dervent-3daruri-A-SfinteleCruci&show=true

Izvorul Tămăduiri

Pelerinul care vizitează mănăstirea, după ce s-a închinat icoanei Maicii Domnului din biserică şi a sărutat Sfintele Cruci, este îndrumat să meargă şi la izvor. Odată ajuns în mănăstire, va observa cu siguranţă o alee ce porneşte din curte şi se îndreaptă spre răsărit, delimitată de o parte şi de alta de către un rând de nuci bătrâni.

Link: http://www.dervent.ro/dervent.php?cID=dervent-3daruri&rID=dervent-3daruri-A-IzvorulTamaduirii&show=true

Prezentarea Mănăstirii Dervent (flash) 
Link: http://www.dervent.ro/prezentare.html

Pomelnice


Link: http://www.dervent.ro/pomelnice.php?cID=pomelnice&rType=I

Omul lui Dumnezeu – Parintele Ioan de la Recea


La Manastirea Recea de langa Targu-Mures, biserica e mereu neincapatoare. Credinciosii, veniti din toata tara cu miile, bat drum greu sa-l asculte pe duhovnicul lor, parintele Ioan Iovan

Link: http://www.formula-as.ro/reviste_732__144__omul-lui-dumnezeu–parintele-ioan-de-la-recea.html

„Speranta noastra: suntem nascuti, nu facuti crestini”

Parintele Ioan Iovan are multe sa povesteasca: cum a fost salvat miraculos de mai multe ori de la moarte; cum un taran simplu din Baia a murit dupa Sfanta Impartasanie, zicand ca un adevarat marturisitor al lui Cristos: „Te rog, parinte, sa spui acasa ca am murit crestineste, ca un bun roman.” A indurat, fara sa carteasca, toate suferintele, dar a avut forta sa strige la proces: „Poporul roman nu e ateu… Dumnezeu nu ne indeamna sa dam Cezarului ateu ce e al Cezarului”. Sunt lucruri pe care tinerii sau cei ce se cred a fi in suferinta ar trebui sa le stie si sa cugete asupra lor. Suntem mai puternici decat credem si mai slabi decat ne dorim. Privita de la inaltimea celor peste 80 de ani ai parintelui, viata apare ca o durere plina de lumina. „Sa-L prindem pe Cristos ca Mantuitor”, indeamna fierbinte parintele. „Altfel, il vom regasi ca Judecator, atunci cand nimic nu se mai poate face. Sa luam mereu aminte la cuvintele Lui: „Indrazniti, Eu am biruit lumea”. Nu va intunecati la necazurile lumii. Dumnezeu nu ne paraseste niciodata. Sa nu ne pierdem speranta si sa inchidem fereastra provocarilor lumesti. Tot raul si cumplita disperare vin din necredinta. Cum sa nu crezi in Cristos, in vesnicie? De aici vin toate bolile si toate caderile lumii actuale.”
Cand a fost inchis, parintele avea 33 de ani. „Mancam foc si ma gandeam numai la o moarte de mucenic. Doream sa mor in genunchi, rugandu-ma. A trebuit sa trec prin atatea incercari, ca sa-mi dau seama ca celula temnitei e tot o chilie calugareasca. Ca sa fii puternic, trebuie sa-L ai pe Dumnezeu alaturi mereu. In inchisoare, ma gandeam in fiecare zi ca Dumnezeu inchide cheia celulei, nu gardianul. Oriunde te poti mantui. De aceea zic ca tinerii sa-si revizuiasca busola constiintei, pazind ca indreptarea lor sa fie neabatut spre divinitate. Indiferenta religioasa a lumii de astazi e cea mai grea boala – un nou ateism. E ca si cum ai face cruce pe comunismul vechi. Sa nu ratacim, ajungand in situatia celui care jos nu vrea, iar sus nu poate. Avem o zestre enorma, aceea de a fi nascuti, si nu facuti crestini. De aici vine si optimismul meu. Avem o vigoare crestina strabuna care ne va ajuta sa vedem, in sfarsit, lumina.”

Adunarea Tinerilor Ortodocşi din Oltenia va avea loc anul acesta la Manăstirea Topolniţa


Manăstirea Topolniţa din judeţul Mehedinţi va găzdui duminică, 17 septembrie a.c., cea de-a patra ediţie a „Adunării Tinerilor Creştini Ortodocşi din Oltenia”. Evenimentul reprezintă continuarea proiectului de pastoraţie a tinerilor din Oltenia, iniţiat în anul 2003, atunci cand, la Manăstirea Jitianu de langă Craiova, peste 300 de tineri s-au întrunit sub genericul ”Tanărul în Biserică astăzi – libertate şi iubire”. De atunci, aceasta întrunire s-a realizat anual, primele două editii desfăşurandu-se la Manastirea Jitianu, iar cea de anul trecut la Manăstirea Cămărăşeasca din judetul Gorj.

În cadrul acestor întruniri, tinerilor li se oferă posibilitatea să-şi mărturisească problemele şi să-şi exprime propriile opinii cu privire la relaţia lor cu Dumnezeu şi cu Biserica. Dialogul dintre tineri va fi moderat şi anul acesta de către monahia Siluana Vlad. Participanţii se vor bucura şi de prezenţa IPS Teofan Mitropolitul Olteniei, a PS Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei şi a PS Gurie Gorjeanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Craiovei. Tema de anul acesta a adunării tinerilor creştini ortodocşi olteni se intitulează “Biserica – mod de viaţă”. (Mitropolia Olteniei)

DESPRE LIMITELE UNIVERSALE ALE LIMBII ROMANILOR


Autor: Andrei Vartic

Link: http://ro.altermedia.info/general/despre-limitele-universale-ale-limbii-romanilor_4999.html

MAI ALES în ultimii ani, adică în democraţia revoluţiei informaţionale, mai mulţi intelectuali români au pus cu insistenţă întrebarea cu privire la limitele limbii pe care o vorbesc românii. Şi chiar pe cea a imposibilităţii integrării românilor în spaţiul de civilizaţie vest-european din cauza acestor limite. Mai mult – şi tradiţiile, şi istoria, şi religia, şi miturile, şi straturile proto-valahe, şi substratul cultural indo-european, şi cel al vechii Europe sunt „demitizate” cu insistenţă, uneori cu modele de-a dreptul arogante, de felul celor utilizate de moderatorii mai multor emisiuni politico-culturale ale televiziunilor din România: „Ce-i pasă lui nea Nae de la Mărtineşti de ce a fost şi cum a fost odată? El vrea acum o bucată de pâine mai mare şi cu unt mai mult!”. Stranie punere a problemei, de-a dreptul comunistă: „Nu ne pasă ce-i în inimă, ce-i în minte, vrem să fie numai burta plină!”. Aşa procedează şi comuniştii din Basarabia în lupta lor şi cu democraţia, şi cu economia de piaţă, şi cu limba, şi cu istoria românilor spunând: „Democraţii v-au dat limbă şi v-au luat totul de pe limbă!”.

De fapt tocmai distrugerea câmpului unificator al limbii române au transformat Basarabia într-un câmp al plângerii. Sărăcia şi amoralitatea, căderea în manifestările patologice şi animalice sau în cele de iluzie, dar şi violenţa şi crima, ura şi mânia, invidia, goana după plăceri, avere şi putere devin modele de fiinţare într-o comunitate, inclusiv în cea etnică, tocmai prin anihilarea tradiţiilor şi a substraturilor culturale şi mitice. Dintre acestea substratul primordial, cel al moşilor şi strămoşilor, al întemeietorilor neamului (şi al începuturilor celui mai vechi om modern pe pământ) este cel mai important. Fără el se pierde nu numai solul binefăcător prin care rădăcinile au putere dominatoare. Fără arhetipul primordial orice om se usucă, fără modelele lui morale şi spirituale dispare orice individualitate.

Este bine să amintim aici că poveştile populare ale românilor, urmând, desigur, o tradiţie universală, încep cu sintagma „a fost odată ca niciodată”. Această construcţie lingvistică magistrală, de altfel o pildă excepţională de terţ inclus, merită, după opinia noastră, nu numai interesul mai îngust al folcloriştilor, ci, mai ales, pe cel al cercetătorilor de pe domeniul ştiinţelor exacte, orientaţi încă în secolul trecut de Ştefan Lupasco şi Basarab Nicolescu spre limitele în care energia se naşte din paradox. Fără să discutăm aici depărtările acestea, reale, deşi paradoxale, să remarcăm faptul că prin fraza de început a poveştilor româneşti modernitatea este pusă mereu, clipă de clipă, în limitele sacre ale rostului fiinţării, limite în care tradiţiile fundătoare sunt armonizate necontenit cu starea de acum a lumii, cu necesitatea absolută a luptei acum împotriva răului, universal şi el, care ne atacă de la limitele de fiinţare. Inclusiv de la acelea pe care le are fiecare om în sine, chiar în gene, şi pentru care nu există şi nu va exista posibilitate de anihilare. Fiindcă aşa de dihotomic este Cosmosul, şi în partea sa macro, şi în micro-agregatele sale.

http://ro.altermedia.info/general/despre-limitele-universale-ale-limbii-romanilor_4999.html

Înapoi sus