Sită Deasă

America si Germania reaprind butoiul cu pulbere al Balcanilor

Articol preluat de la: http://www.ziarultricolorul.ro/eveniment.html?aid=12633

Surse din masonerie ne-au precizat ca reiese din ce în ce mai pregnant faptul ca declararea independentei Kosovo este contributia guvernului mondial invizibil format în jurul finantei si ocultei iudaice internationale - care include FMI, Banca Mondiala, ONU, NATO, UE, Grupul Bilderberg, Council of Foreign Relations (CFR) etc. - la desavîrsirea Noii Ordini Mondiale (NOM). Referindu-se la acest guvern mondial, care începea sa-si faca simtita prezenta înca din vremea sa, presedintele SUA Theodore Roosevelt aprecia ca “în spatele guvernului la vedere troneaza un guvern invizibil, care nu este credincios poporului si nici raspunzator fata de popor”. Istoria recenta a evenimentelor petrecute în spatiul fostei Iugoslavii confirma ca dezmembrarea acesteia s-a facut din ordinul si sub supravegherea acestui guvern. Toata lumea îsi pune întrebarea de ce sîrbii, cunoscuti ca un popor razboinic si deosebit de curajos, nu au replica la farîmitarea tarii lor. Raspunsul este legat de cei ce au fost “alesi” (a se citi impusi) sa le conduca destinele si care au cedat facil la constrîngerile externe, acceptînd, în fapt, independenta Kosovo, în pofida declaratiilor lor oficiale. Este evident ca asupra Serbiei s-au facut presiuni constante, atît de natura economica din partea UE, cît si de natura militara din partea NATO, trupele stationate în Bosnia reprezentînd o amenintare permanenta cu interventia la cel mai mic semnal. De altfel, cu prilejul unei conferinte desfasurate la Londra în 1999, Henry Kissinger, fost secretar de Stat al SUA, unul dintre membrii marcanti ai Grupului Bilderberg si ai guvernului mondial, afirma, referindu-se la zona Balcanilor, ca “NATO este pe punctul de a înlocui fortele imperiilor Otoman si Habsburgic, creînd protectorate permanente”.

Pentru a nu fi acuzat de neo-colonialism de catre Rusia, China si India, dupa declararea independentei Kosovo, NATO se va retrage, lasînd celalalt brat al Noii Ordini Mondiale, Uniunea Europeana, sa se implice în aceasta zona a batrînului continent. Iata cum NOM începe sa-si impuna legea cu o forta din ce în ce mai mare, ducînd la anihilarea suveranitatii natiunilor si la aducerea lor sub o autoritate centrala mondiala. Si în cazul Serbiei stabilirea locului sau într-o Europa unita urmareste acelasi plan. Acesta este substratul întîlnirii rapide dintre Boris Tadici si reprezentantii UE - Frank Walter Steinmeier, seful diplomatiei germane, a carui tara detine presedintia UE, Javier Solana, Înaltul Reprezentant al UE pentru politica externa (fost secretar general NATO), si Ollie Rehn, comisarul european pentru extindere al UE - survenita imediat dupa cîstigarea turului II din 3 februarie, la numai cîteva procente de nationalistul Tomislav Nicolici. Si acesta, la rîndul lui, si-a recunoscut înfrîngerea cu o graba ce ridica multe semne de întrebare, date fiind pozitia partidului pe care l-a reprezentat si consecintele cunoscute si inevitabile ale pierderii bataliei politice interne asupra viitorului provinciei Kosovo. Rolul ONU ca instrument al NOM este relevat si de momentul 2 februarie 2007, cînd finlandezul Martti Ahtisaari, emisarul special ONU privind Kosovo, care pîna atunci evitase sa utilizeze cuvîntul “independenta” în contextul Kosovo, a suferit o evidenta schimbare de atitudine, si în Raportul sau final a afirmat ca “mentinerea administratiei internationale nu mai este posibila”, iar “reintegrarea în Serbia nu reprezinta o optiune” pentru Kosovo, recomandînd “independenta sub supraveghere internationala”. Pozitia de lider a SUA în actiunile de promovare a NOM este dovedita în cazul Kosovo de faptul ca, potrivit unui oficial ONU, liderul provinciei, Hashim Thaci (fost comandant al armatei UCK), nu întreprinde nimic fara permisiunea americanilor si urmeaza strict instructiunile Washingtonului, care a fixat luna februarie 2008 pentru declaratia de independenta a Kosovo. Principalii sustinatori ai independentei Kosovo, desi cunoscut ca focar al terorismului international, al crimei organizate, al traficului de droguri si de persoane în statele Uniunii Europene, sînt americanii, care au clamat în permanenta ca pozitia lor are în vedere strict realizarea stabilitatii în Balcani, care ar depinde acum de rezolvarea crizei din mica provincie a fostei Iugoslavii, posibila exclusiv prin acceptarea statalitatii acesteia. Pozitia oficiala care sustine ca are în vedere realizarea stabilitatii în Europa de Sud-Est ascunde si interese financiare obscure legate tocmai de cîstigurile rezultate din operatiunile ilegale - droguri, prostitutie, armament - ale marii finante dirijate de peste Ocean.

A se vedea conflictul din Afganistan, cel mai mare producator de opiu din lume, unde oculta mondiala duce un razboi de uzura de mai multi ani, în care, pentru acoperire, au implicat si cîtiva outsideri (8 state, între care si România), cu avantaje enorme de pe urma comertului cu droguri. În fapt, stabilitatea internationala nu poate fi asigurata prin dezintegrarea statelor multietnice, iar promotorii NOM nu numai ca sînt constienti de aceasta realitate, ci intentioneaza sa se foloseasca pentru dobîndirea suprematiei absolute de probabilele consecinte ale ceea ce este deja numit pe o scara tot mai larga “Precedentul Kosovo”, respectiv atomizarea statelor actuale. “Precedentul Kosovo” va crea în Europa si în spatiul fostelor republici sovietice un adevarat domino, care ar putea schimba multe frontiere externe, instaurînd, în schimb, o serie de frontiere interne, justificate etnic sau religios. În spatiul ex-iugoslav, prima vizata va fi Bosnia, “un stat, trei natiuni”, formula impusa prin acordurile de la Dayton (1995) si care nu a functionat nici un moment, unde bosniacii sîrbi, croati si musulmani abia asteapta proclamarea independentei Kosovo, ca sa-si declarare si ei separarea. Rusia a anuntat ca, daca se trece peste veto-ul sau si al Chinei din Consiliul de Securitate, drept represalii va recunoaste imediat independenta Abhaziei si Osetiei de Sud, pe care Georgia le revendica si unde majoritatea zdrobitoare a populatiei a optat prin referendum pentru independenta. Azerbaidjanul si Armenia vor relua razboiul pentru Nagorno-Karabah, dar Azerbaidjanul are doua atuuri importante care vor fi hotarîtoare în înclinarea balantei: giganticul oleoduct american Baku-Tbilisi-Ceyhan, prin care se transporta petrolul azer si care va avea, în final, o prelungire pîna la Eilat, în Israel, si gazoductul Baku-Erzurum, caruia i se va adauga noul gazoduct care trece prin Turcia si Grecia, spre Europa. Cum pentru SUA si UE interesul fata de resursele energetice ale Azerbaidjanului este cu mult mai mare si mai important decît Nagorno-Karabah, este limpede în ce directie va evolua situatia.
Si în Europa de Vest sînt situatii critice. Spania se confrunta de cîteva decenii cu miscarile separatiste din Catalonia (capitala Barcelona), care ocupa cam o patrime din teritoriu, si din Tara Bascilor (ETA). Desi regiunea Catalonia se bucura de o “autonomie extinsa”, este foarte probabil ca în urma “Precedentului Kosovo” sa-si proclame independenta, iar miscarea ETA ar putea solicita independenta Tarii Bascilor. În Scotia, guvernul regional va organiza un referendum în 2010 pe tema independentei. Franta cunoaste, la rîndul ei, o serie de miscari separatiste, dintre care cea mai virulenta este cea pentru independenta Corsicii. Flamanzii din Belgia solicita, de asemenea, independenta si separarea de valoni. Nici Elvetia nu sta mai bine, fiind un conglomerat de francezi, italieni si germani. Ciprul, cu o minoritate turca, si Slovacia, cu una maghiara, ar putea disparea de pe harta. Este bine cunoscut separatismul maghiar din România (judetele Covasna, Harghita, Mures) sau Serbia (Banatul sîrbesc, revendicat pe baza etnica de Ungaria). Ca si situatia din Bulgaria, prin partidul nationalist “Ataka”, acesta revendicînd Dobrogea. Analistii estimeaza ca “Precedentul Kosovo” va da la iveala si alte miscari separatiste, inspirate de “succesul” recent. Un asemenea precedent este echivalat cu o veritabila “bomba etnica” pentru multe state europene sau din spatiul ex-sovietic, care ar arunca în aer frontierele fixate dupa al II-lea razboi mondial. De altfel, Carl Bildt,fost prim-ministru al Suediei si mediator în problema Kosovo, declara, cu mai multi ani în urma: “Kosovo este cea mai sensibila regiune pentru Europa, prin consecinte, si orice miscare abrupta aici poate fi fatala Europei”. Sursele citate apreciaza ca sustinerea independentei provinciei Kosovo de catre americani, în fapt de catre oculta mondiala, ar putea reprezenta preludiul unui al III-lea razboi mondial, pentru ca state precum Rusia si China nu pot ramîne impasibile la scenariul care se pregateste, iar Serviciile Secrete din ambele tari cunosc foarte bine planurile pentru instaurarea Noii Ordini Mondiale, ale carei instrumente de actiune (între care NATO) s-au apropiat tot mai amenintator de granitele lor.

SEMNATI O PETIE ON-LINE IMPOTRIVA INDEPENDENTEI KOSOVO!

Decizie controversată a Ministerului Sănătăţii.

Pe motiv că ne armonizăm legislaţia cu cea europeană, peste o lună prăjiturile, dulciurile, sucurile şi produsele de panificaţie vor conţine noi aditivi alimetari, periculoşi.

Este vorba despre îndulcitori, antioxidanţi şi agenţi de îngroşare care favorizează apariţia diabetului, a cancerului şi a bolilor cerebrale. Grav este că autorităţile nu se opun, în condiţiile în care România este ţara cu cei mai mulţi diabetici şi cardiaci.

Autorităţile încearcă să explice de ce vom cumpăra mâncare cu E-uri interzise până acum. Anca Telniceanu, care lucrează la Institutul de Sănătate Publică, a declarat: ”Autorizarea acestor noi aditivi s-a făcut prin transpunerea directivelor Comisei Europene în legislaţia naţională.”

Ordinul cu noile modificări ar trebui să intre în vigoare peste o lună.

Iată lista E-urilor care vă pot îmbolnăvi şi care sunt alimentele în se pot găsi acestea:

1. ÎNDULCITORI - care pot provoca probleme metabolice, diabet şi afecţiuni cerebrale

E 955 - SUCRALOZA - sucuri, prăjituri, deserturi, băuturi spirtoase, bere fără alcool şi bere cu alcool. 

E 962 - SARE DE ASPARTAM - ACESULFAM - sucuri, prăjituri, deserturi, băuturi spirtoase, bere fără alcool, bere şi cidru.

2. ANTIOXIDANŢI - care pot provoca cancer

E 319 - TERŢ-BUTILHIDROCHINONA - ulei şi snacks-uri

E 586 4 - HEXILREZORCINOL - crustacee

E 1452 - OCTENILSUCCINAT DE AMIDON ŞI ALUMINIU - bomboane pentru respiraţie şi suplimente de vitamine

AGENŢI DE ÎNGROŞARE - care pot provoca iritaţii ale tractului digestiv şi cancer

E 426 - HEMICELULOZA DE SOIA - lactate, sosuri emulsionate şi produse de brutărie.

E 462 - ETILCELULOZA - produse procesate din cartofi şi orez.

E 1204 - PULLULAN - jeleuri şi suplimente alimentare.

Alte E-uri la fel de periculoase se vor găsi în curând în alimetele de pe piaţa românescă:

E 968 - ERITRITOL; E 954 - ZAHARINĂ ŞI SĂRURILE SALE DE Na, K şi Ca (ZAHARINAT DE SODIU, ZAHARINAT DE CALCIU, ZAHARINAT DE POTASIU); E 962 - SARE DE ASPARTAM-ACESULFAM; E 965 - SIROP DE MALTITOL; E 966 - LACTITOL; E 307 - ALFA-TOCOFEROL; E 315 - ACID ERITHORBIC; E 415 - GUMA DE XANTAN; E 472 - ESTERII GLICERICI AI ACIDULUI  CITRIC CU ACIZI GRAŞI; E 559 - SILICAT DE ALUMINIU (CAOLIN).

De ceva timp încoace, sufletele cele binecredincioase ale Bisericii Ortodoxe Române sunt supuse la o grea încercare duhovnicească, prin ademenirea către aşa-numitele manifestări de “apropiere” urmată de rugăciuni pentru “unitatea în credinţă”, o perfidă chemare la trădarea Ortodoxiei şi al lui Hristos, ce se face auzită mereu la fiecare sfîrşit al lunii ianuarie.

Timp de şapte zile se desfăşoară pe tot cuprinsul ţării o mişcare ce se doreşte a fi harismatică prin ţelul pe care şi-l impune: unirea Bisericii Ortodoxe cu “fraţii” catolici, protestanţi şi păgîni. În toată această perioadă se fac solemne procesiuni de stradă la care se îmbulzesc cei amăgiţi de unitate, se fac alternativ slujbe cu ectenii şi rugăciuni în bisericile ortodoxe, apoi în lăcaşurile catolice şi protestante, încheiate cu predici ţinute ori de eretici între ortodocşi ori de preoţii ortodocşi între eretici.

Dar cît de iubite de Hristos sunt asemenea atitudini vom arăta prin înseşi cuvintele Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, singurii neînşelaţi şi cu adevărat mărturisitori ai adevăratei credinţe.

NUMAI ORTODOXIA ESTE ADEVĂRATA BISERICĂ

De-a lungul celor 2000 de ani de existenţă, numai credinţa ortodoxă şi-a păstrat neschimbată Sfînta Predanie a Sfinţilor Părinţi, precum şi Sfintele Dogme ale Bisericii. Doar Biserica Ortodoxă se ocîrmuieşte după cele Şapte Soboare a Toată Lumea, numai Biserica Ortodoxă păstrează neschimbate scrierile Sfintilor Părinţi, doar în Biserica Ortodoxă se ţin slujbele primelor veacuri. Şi pentru aceea numai în Biserica Ortodoxă găsim toate Tainele cele Sfinte trebuincioase mîntuirii sufletelor noastre. Numai Biserica Ortodoxă a biruit veacurile neatinsă, nepătată şi neîntinată, doar Biserica Ortodoxă a dăruit lumii sfinţi, sfinţenie şi sfinte moaşte, numai Biserica Ortodoxă va fi singura ce va purta război împotriva “bisericilor” ce vor încerca să o uzurpe.

Drept aceea doar noi credincioşii ortodocşi mărturisim despre Biserica în Crez ca fiind: “Una, Sfîntă, Sobornicească şi Apostolească”. Precum un singur crez este, tot aşa doar o singură Biserică al cărei cap este Domnul nostru Iisus Hristos. Nu pomenim în crez două Biserici, doi hristoşi, două botezuri pentru că avem - ca şi Sfinţii Apostoli - un Domn, o Credinţă, un Botez - cel ortodox. Toată învăţătura şi predania Bisericii viază şi se mărturiseşte în Crezul Ortodox, crez pe care nu se-ncumetă să-l rostească nimeni din cei ce aparţin altor “credinţe”, adunaţi de-a valma cu prilejul săptămînii pentru “rugăciune şi unitate.”

Rugăciune către cine şi unire în ce?

Spre lămurirea acestora, Sfîntul Apostol Pavel (+64) dorind ca ucenicii săi în Hristos - creştinii, să fie păziţi de comuniunea cu credincioşii vreunor culte şi confesiuni, ne îndeamnă: “Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea, sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul, şi ce învoire este între Hristos şi Veliar, sau ce parte are un credincios cu un necredincios? (2 Corinteni 6:14, 15). Ei mărturisesc că-l cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele lor Îl tăgăduiesc (Tit 1:16). De omul eretic, după întîia şi a doua mustrare, depărtează-te, ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de el însuşi osîndit! (Tit 3:10, 11). Nu vă lăsaţi înşelaţi! Însoţirile rele strică obiceiurile bune!” (1 Corinteni 15:33)

Din păcate, cultele protestante şi romano-catolicii nu-şi dau seama că Biserica lui Hristos există deja, şi ei fiinţează în afara ei. Acestea nu sînt “biserici”! Pentru ca o adunare să poată fi ceea ce Sfinţii numesc Biserică, este nevoie să păstreze întreagă, neschimbată, neînnoită toată învăţătura de credinţă aşa cum au primit-o Sfinţii Părinţi, urmaşi ai Apostolilor, întruniţi în cele Şapte Sfinte Soboare. Toţi aceştia, insuflaţi de Duhul Sfînt, ne-au lăsat pecetluită cu sîngele lor, o singură, adevărată şi dreaptă credinţă, întru o singură, adevărată şi dreaptă Biserică, tocmai de aceea numită - după ruperea şi anatemizarea catolicilor la 1054 - “Biserica Ortodoxă”, adică drept-credincioasă.

Ieromonah Martirie Pãduraru
http://www.sihastru.net/mirem

Mãrturisire sau apostazie

Biserica este Una şi Unul Sfînt este Capul ei, şi nimeni niciodată nu va putea alcătui o altă “Biserică” decît cea lăsată de Hristos Sfintilor Părinţi. Tocmai această provocare ne-o aruncă celelalte “credinţe” - o nouă predanie, alte învăţături, un alt dumnezeu - care caută să ne dezrădăcineze din Ortodoxie, să ne dezbine Neamul, să ne euro-înglobeze.

Ereticii niciodată nu se vor întoarce la Biserică dacă îi întărim în convingerea că şi ei au Biserică şi Sfinte Taine, prin participarea noastră la rugăciunile în comun cu catolicii şi protestanţii, fapte ce odihnesc pe aceştia în ereziile credinţelor lor. Limpede trebuie să fie pentru oricare dintre “ortodocşi” - ierarhi, preoţi, călugări, teologi sau mireni - ce se pleacă spre comuniunea cu ereticii, că se leapădă de Trupul cel Viu al Bisericii lui Hristos, fapt pentru care aceştia se vor judeca laolaltă cu ereticii alături de care s-au rugat şi împărtăşit, dar mai ales se vor osîndi pentru sminteala ce o arată celor neîntăriţi în credinţă.

Canonul 64 al Sfinţilor Apostoli hotărăşte: “Dacă vreun cleric sau laic intră în sinagoga iudeilor sau a ereticilor să se roage, să fie caterisit şi să se afurisească!” Însă aceste înşelătoare chemări la “unitate în diversitate” ascund sub chipul faptei bune depărtarea creştinului-ortodox nu numai de acest Canon, ci de toate Dogmele şi Canoanele Bisericii şi de rînduielile Sfinţilor Părinţi. Iar fără dreptarul vieţuirii Sfinţilor nu vom putea ajunge în Împărăţia Cerurilor spre a ne împărtăşi din aceeaşi odihnă cu Sfinţii.

Pentru ortodocşi nu este posibilă unirea cu catolicii atîta timp cît aceştia nu renunţă la toate ereziile lor (Filioque, infailibilitate, primat papal, harul creat, purgatoriul, imaculata concepţiune, slujirea cu azimă, botezul prin stropire sau turnare ş.a.), la neo-rînduielile scolastice şi nu primesc botezul ortodox prin afundare precum Sfinţii Părinţi au hotărît. Nu putem uita istoria încă sîngerîndă a uniaţiei catolice din Ardeal şi nu putem fi ignoranţi la planul demonic de în-globalizare a Ortodoxiei de către Marele Apus.

Astfel chemăm toată suflarea ortodoxă spre a se împotrivi oricăror rugăciuni în comun cu catolicii şi protestanţii; îndemnăm pe ortodocşii creştini a se opune ereziei ecumeniste care prin “reconciliere şi unitate” subminează însăşi unimea Bisericii lui Hristos. După Schisma din 1054, toţi cuvioşii şi mărturisitorii Părinţi au luptat împotriva eresurilor papei, a dogmelor mincinoase şi expansiunii politice plătind aceasta cu însuşi scump sîngele lor. Pentru aceasta Sf. Paisie de la Neamţ (+1794) spune: “Pe papa, Sfînta Biserică îl afuriseşte! Şi eu împreună cu Biserica, fiul ei fiind, îl afurisesc!” Cuvintele lor au pînă astăzi puterea şi lucrarea Duhului Sfînt şi ne întăresc a crede că: “Este doar o singură Biserică a lui Hristos - cea Ortodoxă, apostolească şi sobornicească, nu mai multe.” (Sf. Fotie al Constantinopolului)

EREZIILE ECUMENISMULUI

Sfîntul Mucenic Codrat din Nicomidia (+250), fiind îndemnat de împărat şi de dregători să fie “conciliant” cu rău-credincioşii păgîni şi să participe la jertfele lor, grăieşte: “Eu mă supun legilor Împăratului ceresc, şi nu poruncilor nebuneşti ale oamenilor care nu-l cunosc pe Dumnezeu. De aceea, şi Sfînta Scriptură ne îndeamnă să ne rugăm pentru ei [nu cu ei!], ca aceştia să se întoarcă şi să afle adevărul.” (Biserica şi Statul) Această mărturie arată: întîi, pînă unde merge supunerea faţă de mai marii Bisericii şi ai stăpînirilor lumeşti; apoi, faptul că nu toţi oamenii Îl cunosc pe adevăratul Dumnezeu propovăduit în Ortodoxie, printre aceştia numărîndu-se mulţi dintre creştinii ortodocşi ai vremurilor noastre.

Pe ierarhii şi preoţii ce vă amăgesc spre a vă cîştiga la “rugăciunile în comun” se cuvine a-i întreba: Oare catolicii de azi au lepădat eresurile părinţilor lor, rătăciri pentru care au ucis pe sfinţii şi mărturisitorii români ca Visarion, Sofronie şi Oprea? De ce în urma acestor “rugăciuni”, “fraţii” catolici şi protestanţi nu leapădă învăţăturile eretice întorcîndu-se la botezul apostolic? De ce noi ortodocşii suntem cei care trebuie de fiecare dată să călcăm peste învăţăturile Sfinţilor Părinţi pentru a nu sminti pe “fraţi”? Ce interese se află în spatele acestor mascarade “bisericeşti”? Se doreşte oare ca poporul să lepede adevărata credinţă pentru a se uni cu Noua Împărăţie a lui Antihrist?

Mulţi vor veni în numele Meu şi pe mulţi vor înşela. (Matei 24:5) Privitor la cele de mai sus Sf.Iacob Hozevitul (+1960) arată: “Vorbesc şi fraţii mincinoşi de sfînta şi preadulcea ortodoxie, de dragoste, de curăţie pentru fapta bună, de smerenie şi de virtute, şi ajută obştile creştineşti. Cît e de greu pentru ortodocşii cei curaţi şi simpli să înţeleagă pe cine au înaintea lor. Cît e de uşor să fie atraşi la ideile lor “filosofice” şi să-i creadă! Dacă răscoleşte cineva adînc în sufletele acestor oameni, va găsi nu dragostea cea fierbinte pentru Dumnezeu, ci închinarea unui idol care se numeşte OM.”

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA a remis, ieri, o scrisoare deschisa presedintelui Institutului Cultural Roman, Horia-Roman Patapievici, scrisoare prin care protesta fata de implicarea filialei din Stockholm a ICR in organizarea Festivalului Moonbow din cadrul “Stockholm Pride 2007″ si fata de invitarea unei delegatii a comunitatii homosexualilor romani la Stockholm, in timpul festivalului.

“Am aflat cu stupoare, din presa, ca Institutul Cultural Român (ICR) din Stockholm, institutie bugetara, desfasoara si activitati pentru ‘construirea de punti între comunitatea heterosexuala si cea homosexuala’,” scrie Alianta Familiilor din Romania. “Intelegem sa protestam intrucat consideram ca prin aceste actiuni s-a incalcat scopul si misiunea Institutului Cultural Român. Conform Legii 356/2003, in baza careia functioneaza ICR, scopul Institutului este “reprezentarea, promovarea si protejarea culturii si civilizatiei nationale in tara si in strainatate”, mai citim in scrisoarea remisa ieri presei.

Conducerea Aliantei ii cere socoteala presedintelui ICR pentru aceste actiuni pe care le apreciaza ca “accidente reprobabile”. Totodata, mai anunta comunicatul, Alianta Familiilor din Romania a depus o cerere prin care solicita in baza Legii nr. 544 privind liberul acces la informatiile de interes public, detalierea cheltuielilor efectuate de la bugetul ICR pentru colaborarea cu organizatorii festivalului minoritatilor sexuale “Stockholm Pride 2007″.

Conform site-ului web www.protejarea-familiei.com, Alianta Familiilor din Romania este o organizatie a societatii civile care promoveaza valorile familiale traditionale. AFR a luat fiinta “pe structura Comitetului de Initiativa a Proiectului de modificare a Constitutiei in vederea definirii casatoriei ca uniunea dintre un barbat si o femeie”, proiect la care au aderat peste 650.000 de cetateni români.

Redam mai jos integral scrisoarea AFR.

Cititi un interviu cu Bogdan Mateciuc, unul dintre responsabilii Proiectului constitutional pentru ocrotirea familiei si casatoriei in Romania. (Altermedia)

Alianta Familiilor din România critica Institutul Cultural Român pentru “propaganda in favoarea homosexualitatii”

Către,

INSTITUTUL CULTURAL ROMÂN
Aleea Alexandru nr. 38 011824 Bucureşti
Tel.: (4) 031 71 00 627, (4) 031 71 00 606 Fax: (4) 031 71 00 607
E-mail: icr@icr.ro

D-lui Horia-Roman Patapievici, preşedinte

Spre ştiinţă,

INSTITUTUL CULTURAL ROMÂN – Filiala Stockholm
Rumanska kulturinstitutet
Skeppsbron 20 BV,
Box 2336
103 18 Stockholm
tel: +46(0)8 20 76 00, fax: +46(0)8 20 74 06
info@rkis.se, www.rkis.se

D-lui Dan Shafran, Director

Spre ştiinţă,

D-lui Traian Băsescu, Preşedintele României, Preşedintele de Onoare al Institutului Cultural Român

ALIANŢA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA (AFR) este o organizaţie a societăţii civile care promovează valorile familiale tradiţionale. AFR a luat fiinţă pe structura Comitetului de Iniţiativă a Proiectului de modificare a Constituţiei în vederea definirii căsătoriei ca uniunea dintre un bărbat şi o femeie, proiect în derulare, pentru care au semnat peste 650.000 de cetăţeni români din ţara şi străinatate.

Vă scriem întrucât am aflat cu stupoare, din presă, că Institutul Cultural Român (ICR) din Stockholm, instituţie bugetară, desfăşoară şi activităţi pentru “construirea de punţi între comunitatea heterosexuală şi cea homosexuală.”

Astfel, conform unui comunicat de presă ICR,

“Ca recunoaştere a eforturilor institutului în acest sens, ICR Stockholm a fost laureatul premiului Bifrost 2007, decernat de Organizaţia Nordică a Agenţilor Culturali LGBT (Lesbian, Gay, Bisexual and Transgender). Premiul a fost acordat pentru ‘încurajarea şi sprijinirea comunicării între comunitatea LGBT din România şi cea din Suedia, vizibile în special în proiectul său de colaborare cu Festivalul Moonbow din cadrul Stockholm Pride 2007′.

Cu acea ocazie, ICR Stockholm i-a avut ca invitaţi pe Florentina Ionescu, vicepreşedinte Accept România, şi Octav Popescu, organizatorul Bucharest GayFest, care au participat la o serie de evenimente din cadrul festivalului”.

Domnule preşedinte,

Vă transmitem pe această cale protestul nostru ferm, în numele celor 650.000 de cetăţeni semnatari ai “Proiectului Constitutional pentru ocrotirea căsătoriei şi a familiei în România”, faţă de implicarea ICR Stockholm în seria de manifestări de propagandă homosexuală “Stockholm Pride 2007″ şi de invitarea, cu acea ocazie, a unei delegaţii a comunităţii homosexualilor din România, la Stockholm.

Înţelegem să protestăm întrucât considerăm că prin aceste acţiuni s-a încălcat scopul şi misiunea Institutului Cultural Român. Conform Legii 356/2003, în baza căreia funcţionează ICR, scopul Institutului este “reprezentarea, promovarea şi protejarea culturii şi civilizaţiei naţionale în ţară şi în străinătate”. De asemenea, conform prezentării de pe website-ul icr.ro, scopul principal al activităţilor ICR este “creşterea vizibilităţii valorilor culturale româneşti în lume”.

Va adresăm, domnule preşedinte, următoarele întrebări, la care aşteptăm răspuns:

- Care este, în viziunea instituţiei dvs., legătura dintre scopul declarat al ICR şi promovarea unei deviaţii sexuale denumite ipocrit “stil de viaţă alternativ”, absolut străină de cultura şi tradiţiile româneşti pe care aveţi datoria de a le reprezenta?
- În ce măsură apreciaţi drept corectă cheltuirea oricăror sume provenite din taxele plătite de contribuabilul român, pentru propagandă în favoarea homosexualităţii şi pentru “plimbarea” unor reprezentanţi ai homosexualilor români în Suedia?

Totodată vă informăm, domnule preşedinte, că am formulat către instituţia dvs. o cerere de informare, în baza Legii nr. 544 privind liberul acces la informaţii de interes public, cerere prin care solicităm ICR să ne comunice, în termenul prevăzut de lege, cuantumul cheltuielilor efectuate de ICR Stockholm atât pentru participarea Institutului la Festivalul Moonbow din cadrul “Stockholm Pride 2007″, cât şi pentru deplasarea delegaţiei reprezentanţilor homosexualilor din România la acest festival.

Alianţa Familiilor din România va monitoriza activitatea Institutului Cultural Român şi solicită ferm Institutului Cultural Român ca, pe viitor, în îndeplinirea nobilei misiuni ce i-a fost încredinţată de cetăţeni, să evite repetarea unor astfel de “accidente” reprobabile.

În cazul în care Institutul va înţelege să continue sustinerea, pe banii contribuabililor, a unor activităţi aflate complet în afara misiunii sale, Alianţa Familiilor din România îşi rezervă dreptul de a vă interpela din nou.

În aşteptarea răspunsurilor dvs., primiţi, domnule Preşedinte, asigurarea întregii noastre consideraţii,

Alianţa Familiilor din România
prin Consiliul Director

Link: http://www.mindfully.org/Nucs/2003/DU-Baby2003.htm

Click here to . . .
Learn About Depleted Uranium From
The US Army’s Expert on Depleted Uranium (DU)

photos: Dr. Jenan Hassan

WARNING: Extremely Graphic Images !
We are quite horrified by them. But… the denial that these innocent children
have been deformed by the practices of the Unites States Armed Forces’ use
of depleted uranium is a much bigger problem that leads to yet more innocent
children and people of all ages being permanently injured. It has been said that
ignorance is bliss. If you are seeking bliss, other websites cater to that desire.
Imagine. . . Put yourself in the shoes of a parent of one of these children.

SHAME ON THE U.S. ARMY! *
The U.S. Army is making the world a frightening place to live.
SHAME ON THE U.S. ARMY! *

Link: http://www.mindfully.org/Nucs/2003/DU-Baby2003.htm

Vasile I. Zărnescu

UNGARIA ESTE un stat care, deşi are o uriaşă datorie externă – cea mai mare dintre statele europene foste socialiste –, alocă pentru propaganda externă circa un miliard de dolari anual. Cea mai mare parte din această sumă este destinată activităţilor antiromâneşti. Unele dintre acestea rezidă în cumpărarea de spaţiu publicitar în revistele occidentale străine, în care se postează materiale prin care, într-o exprimare de o violenţă extremă, se falsifică istoria într-un mod incredibil, mizându-se, probabil, pe ignoranţa funciară a cititorilor occidentali în domeniul Istoriei Universale. Un astfel de exemplu este articolul, nesemnat (fapt simptomatic pentru „curajul“ lor!), Ungurii, victimele românizării, tipărit, în mod semnificativ, la rubrica „Genocid“, în suplimentul intitulat, şi el, tendenţios, „Feţele crimei“, din publicaţia portugheză Diario de Noticias, nr. 26, 7 martie 1999, pag. 308-309. Îl redăm integral, într-o traducere absolut fidelă.

„Ungurii, victimele românizării

Timp de mai bine de un mileniu, ungurii au constituit populaţia majoritară din Transilvania, actuala provincie românească, unde a trăit vestitul conte Dracula. La sfârşitul primului război mondial, după trecerea acestei regiuni (care, înainte, făcea parte din Imperiul Austro-Ungar) la România, ca pradă de război, calmul de aici a luat sfârşit. În doi ani, toate localităţile au fost rebotezate cu nume româneşti, cele mai bune pământuri au fost luate de la stăpânii lor, 600.000 de unguri au fost siliţi să părăsească ţara, toţi maghiarii care deţineau funcţii în administraţia publică au fost demişi, folosirea limbii maghiare a început să fie pedepsită prin lege, publicaţiile au fost interzise şi cărţile au dispărut, iar, în final, sistemul de învăţământ a fost dezintegrat. În anii ’40, în timpul celui de-al doilea război mondial, violenţa a fost ceva constant. Între anii 1940 şi 1945, au fost ucişi aproximativ 200.000 de maghiari din Transilvania.

Recrudescenţa persecuţiei îndreptate împotriva celor peste două milioane şi jumătate de suflete a revenit când s-a instalat la putere Nicolae Ceauşescu. Contravenind prevederilor Constituţiei României – care garanta coabitarea paşnică dintre toate naţionalităţile – şi folosindu-se de «pavăza socialistă», noul dictator a făcut o cauză comună puternică şi personală din principiul «o naţiune, un popor».

Occidentul a tăcut în faţa noilor autorităţi, întrucât Ceauşescu dădea impresia că era «oaia rătăcită» a Blocului Socialist. Deoarece a adoptat diferite poziţii opuse Moscovei, nici Estul nu a dorit să ofenseze o personalitate atât de importantă.

Intimidarea constantă, de multe ori asociată cu închisoarea, deportarea şi tortura, a devenit modalitatea de a-i convinge pe minoritari să devină «români». Cel care apăra drepturile celor care nu erau români urma să aibă aceeaşi soartă.

Cu toate că erau reprezentanţi în Marea Adunare Naţională (cu aproximativ 5 la sută din locuri) şi cu toate că erau o naţionalitate numeroasă, ungurii nu au constituit niciodată un obstacol în campania de creare a unei naţiuni.

Karoly Kiraly, membru al minorităţii maghiare, care dispunea de o poziţie importantă în cadrul Partidului Comunist Român, a fost unul dintre puţinii care au protestat în public. În 1977, când a declarat că maghiarii erau pe cale de a fi asimilaţi forţat şi că erau discriminaţi în toate sectoarele de activitate, cu toate că se bucura de sprijin venit din diferite părţi, cum era cel din partea unui fost prim-ministru (Gheorghe Maurer), Kiraly a fost arestat şi ţinut sub supraveghere la domiciliu până în ultimele zile ale regimului socialist.

Reacţia lui Kiraly a avut loc la şase ani după ce statisticile au început să prezinte, la recensămintele populaţiei, alterări semnificative, prin reducerea substanţială a numărului celor care nu erau români. Persecuţia era implacabilă şi acţiona asupra tuturor. Cu câţiva ani înainte, ceangăii – o altă minoritate de origine maghiară, care locuia în zona de est a Carpaţilor – au fost persecutaţi, obligaţi să se declare români şi împiedicaţi să se îmbrace în costumele lor tradiţionale.

Cercul se strângea. Independent de unele acorduri încheiate cu străinătatea, care permiteau plecarea legală a germanilor şi evreilor, guvernul român a făcut totul pentru a descuraja emigraţia. Cei care încercau să fugă clandestin, trecând frontiera cu Iugoslavia, riscau să fie lichidaţi sau să fie siliţi să se întoarcă în România. În anii ’90 s-a confirmat existenţa mai multor cimitire în apropierea acestei graniţe, unde au fost îngropaţi mulţi dintre cei care încercau să se elibereze de sub tirania lui Ceauşescu.

Cu toate că, în acest caz, era vorba despre un genocid cu aspect preponderent cultural, despotismul care a acţionat, în timpul acestor douăzeci de ani, asupra populaţiilor din Transilvania, a provocat multe victime. În afară de deportări, există registre cu profesori care s-au încăpăţânat să predea copiilor limba maghiară şi cu tineri intelectuali naţionalişti. Care au dispărut pentru totdeauna în temniţele poliţiei politice româneşti.

Încălcând întru totul rezoluţiile forurilor internaţionale (în faţa cărora au fost denunţate aceste crime), autorităţile româneşti nu au renunţat la practicile lor, bazate pe xenofobie, naţionalism şi rasism. În 1966, acestea au anulat acordul încheiat cu U.R.S.S. în 1952, care prevedea înfiinţarea, pe teritoriul românesc, a unei Regiuni Autonome Maghiare.

Niciodată nu au existat date concrete în legătură cu numărul de victime din perioada comunistă, însă adevărul este că, în ziua în care a murit Ceauşescu, în România existau cu mult mai puţini maghiari decât în urmă cu 24 de ani, când acesta venise la putere. La actul său de acuzare au fost adăugaţi şi cei 60.000 de morţi ai ultimei faze a acestui interminabil genocid“.

U.D.M.R.: exponent travestit al Diviziei Secuieşti

Evident, tot textul conţine numai falsuri. Şi, reţineţi, aceste minciuni gogonate erau debitate la 10 ani de la Retrovoluţia din decembrie 1989! Dar, în esenţă, ele au fost debitate, tot timpul, după Trianon. De exemplu, dacă se organiza, undeva în lume, un congres ştiinţific pe probleme de ginecologie, venea un medic maghiar cu un referat pe tema respectivă, dar şi încă alţi doi-trei cu referate pe tema „Transilvania, pământ unguresc“. Şi aşa fac, totdeauna, indiferent de locul şi tema reuniunii. Nu am nici timpul şi nici locul să resping, la fiecare frază, insanităţile exalate aici de propaganda hungaristă. Chiar stalinismul este invocat, fără jenă, pentru „argumentare“ în favoarea teoriei lor revanşarde: acordul încheiat cu U.R.S.S. în 1952!

Dar trebuie să subliniez că această propagandă are proprietăţile unei holograme: adică spiritul ultraşovin, revanşard, revizionist, iredentist şi eminamente antiromânesc din acest material de propagandă devine propriu oricărei organizaţii hungariste, fie că se numeşte Uniunea Mondială a Ungurilor (U.M.U.), condusă de un român renegat, fiindcă, evident, este maghiarizat, Micloş Patrubany (vedeţi ce nume unguresc are?! Patrubani!), fie că se cheamă U.D.M.R., condusă de Marko Bela, Atilla Verestoy, Joszef Csabo, Gheorghe Frunda ş.a. Mai lipsea Ciociolina şi garnitura era completă! Liderii acesteia, chiar dacă pozează, ipocrit, în europeni, nu sunt decât urmaşii horthyştilor.

Atitudinea profund antiromânească etalată, la 15 martie a.c., la 15 martie din fiecare an de după 1990 şi, inclusiv, zilele acestea, de „Lenin în mizerie“ – cum a mai fost poreclit acest ridicol Marko Bela –, o atestă constant.

Desigur, este grav că, aproape peste tot unde apar asemenea texte falsificate cu un scop vădit revanşard, neorevizionist şi antiromânesc, Ambasadele României din acele ţări nu încearcă să contracareze în nici un fel această murdară şi foarte agresivă propagandă. Şi nici nu ar trebuie să ne mire, cu un guvern bazat pe sprijinul politic al U.D.M.R. şi cu un ministru de Externe ca Adrian Cioroianu-Oregon, un prost-fudul şi cu „grave carenţe de educaţie“ – cum l-a caracterizat, zilele trecute, preşedintele Traian Băsescu.

Dar ceea ce este la fel de grav, dacă nu mai grav, este faptul că, începând cu mandatul C.D.R., U.D.M.R. a ajuns la guvernare exclusiv prin jocul politicianist al partidelor care au fraudat alegerile „la mustaţă“. O altă latură abjectă a politicianismului postdecembrist este acceptarea duplicităţii U.D.M.R.: când este vorba de înscrierea ca partid politic a U.D.M.R., este considerată organizaţie „culturală“ – pentru că, altfel, nu ar putea fi înregistrată ca partid politic, fiindcă ar contraveni legii partidelor politice; dar, la încropirea coaliţiei de guvernare, este tratată ca partid politic, pentru a se putea realiza majoritatea necesară formării guvernului. De această prostire a electoratului s-au făcut vinovate toate partidele care au guvernat după 1996: C.D.R., care a inclus U.D.M.R. în guvern, P.S.D., care s-a aliat cu „inamicul de până ieri“ – cum se remarca, ironic, inclusiv la B.B.C. – pentru a forma majoritatea parlamentară necesară formării guvernului, iar, acum, coaliţia P.N.L.-P.D.-U.D.M.R., care constituie noua C.D.R., în varianta zdrenţuită – pentru că, deşi P.D. a ieşit din guvern doar la Bucureşti, în ţară guvernează, bine-mersi, alături de ceilalţi.

Şantajul U.D.M.R.

Dar, în toată epoca Tranziţiei, presa a avut ca laitmotiv „Şantajul U.D.M.R.“ Aproape că nu era şi nu este săptămână în care să nu apară un articol care conţine această sintagmă. Aşa au reuşit să reinstaleze statuia „Ungariei Mari“, cu cei 13 generali „maghiari“ criminali: premierul de atunci, sicofantul Adrian Năstase, s-a lăudat că nu va permite reinstalarea ei, dar nu a avut coloana vertebrală să se opună până la capăt (sau, ca să folosesc exprimarea lui, nu a avut „ouă“). Anul trecut, în februarie, a rulat filmul Trianon – care fusese interzis în Ungaria, fiindcă este prea revizionist. A fost interzis şi în România, de către nevertebrata Mona Muscă, dar, la presiunea „societăţii civile“ şi a U.D.M.R., a fost, până la urmă, difuzat şi în România. În genere, moghiorii au un calendar de sărbători foarte bogat şi în toate îşi manifestă şovinismul, revizionismul şi, îndeosebi, antiromânismul. Când se mai detensiona situaţia, reîncepeau „radicalii“ să agite problema „Ţinuturilor Secuieşti“!

Numai că acelaşi horthyst udemerist Jozsef Csapo, care iterase îndemnul lui Horthy ca ziua de 4 iunie să fie zi de doliu, şi care nu are nici o legătură cu aşa-zişii „secui“, avea să declare, comiţând acelaşi şantaj udemerist: „Autonomia Ţinutului Secuiesc este condiţie pentru aderarea României la U.E.“ (vezi Gardianul, 26 septembrie 2005).

Dar, deşi, etnic şi statistic, secuii nu mai există încă de pe vremea criminalului Lajos Kossuth, în schimb, în Ungaria, în localitatea Palhalma, s-a înfiinţat o organizaţie paramilitară, aşa-zisa „Legiune secuiască“, deşi „Ţinuturile Secuieşti“ pe care le invocă moghiorii se află în România (cf. R.G., „Secuii paramilitari“, în Ziua, 9 martie 2006, pag. 1, 4-5). Mai mult. Preşedintele aşa-zisului „Consiliul Naţional Secuiesc“, Jozsef Csapo, şi vicepreşedintele organizaţiei, Attila Tulit, s-au deplasat la sediul Forumului Uighur din München şi, în 5 iunie 2006, împreună cu preşedintele Forumului, Perhet Muhammet, şi, respectiv, prim-secretarul Umit Hamit Agahi, au parafat un „Tratat“ publicat pe www.sznt.ro. Precizez că Forumul Uighur figurează pe lista organizaţiilor teroriste elaborată de S.U.A. (cf. Luca Iliescu, „Scaunele terorii“, în Ziua, 1 aug. 2006, pag. 5). Chiar dacă nu afirm că S.U.A. au totdeauna dreptate, în acest caz trebuie să-i acordăm credit şi, prin extrapolare, trebuie să subliniem că pretinsul „Consiliul Naţional Secuiesc“, pe care l-a condus, până recent, Jozsef Csapo, este o organizaţie teroristă – pentru că, pe de o parte, a parafat „Tratatul“ cu organizaţia teroristă indicată de lista S.U.A. şi, pe de altă parte, îşi are originea în organizaţiile teroriste horthyste! Aşa că, dacă nu din respect, măcar din teamă faţă de Big Brother ar fi trebuie să luăm în considerare lista organizaţiilor teroriste emisă de S.U.A. şi, în consecinţă, Jozsef Csapo şi ai lui trebuie băgaţi la puşcărie pentru terorism!

Să reţinem, în plus, că deşi ziarul Ziua a relevat aceste agresiuni ale liderilor „secuilor“ pe multe pagini, jurista Renate Weber, care publică şi ea, frecvent, în Ziua, cerea la televizor, oarecum ultimativ, ca, prin numirea lui George Maior ca director al S.R.I., „să se desfiinţeze Diviziunea S.R.I. care monitorizează minoritatea maghiară“ (!). De ce solicita acest lucru?! Fiindcă este preşedinta Fundaţiei pentru o societate deschisă, a lui G. Soros – supranumită de revista România Mare „Caracatiţa Soros“ –, care are sediul central la Budapesta, încă de la înfiinţarea ei, în 1986! Iată cum se leagă lucrurile! Acum, „liberala“ Renate Weber este europarlamentar ca să „apere“ interesele României!

Reînfiinţarea „Regiunii Autonome Maghiare“!

Liderul U.D.M.R., acelaşi ipocrit Marko Bela, a practicat jocul moderatului care se „delimitează“ de „radicalii“ din U.D.M.R. Dar, farsa asta, deja notorie, a fost frecvent relevată de presă. Acum, acelaşi individ iterează problema autonomiei secuilor, deşi nu mai există secui în România: cum de sunt secui când vorbesc maghiareşte şi subscriu la tezele hungariste?! Apoi, trebuie reamintit că, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în România, adică în Ardeal, cea mai criminală – întrecând cu mult crimele puse în seama hitleriştilor – a fost Divizia Secuiască! Iar, acum, urmaşii acestor criminali vor să înfiinţeze „Ţara Secuilor“, vor autonomie prin vocea „moderatului“ Morko Belo, vice-premierul României!

Problema aşa-zişilor secui nu este decât o diversiune sordidă, ca că compromită România, pretextându-se că nu respectă drepturile minorităţilor, care, vedeţi dvs., pe lângă bieţii maghiari „persecutaţi permanent“ – cum se vaită în materiale precum acela din Diario –, mai sunt şi „secuii“! Mai sunt persecutaţi şi ţiganii, cum au descoperit, recent, două reprezentante ale unei organizaţii europene, reprezentante care, nu ştiu cum se face, sunt tot unguroaice! De fapt, şi aici este tot o şmecherie a lobby-ului hungarist: când este vorba de a reprezenta interesele minorităţilor dintr-o ţară, sunt trimişi reprezentanţi ai organismelor europene în persoana unor moghiori. De exemplu, acest ticălos de Gheorghe Frunda, „reprezentant“ european, a făcut, acum câţiva ani, nişte afirmaţii în favoarea unor minorităţi din Letonia contra letonilor – fapt care i-a revoltat la culme. Ca atare, dacă s-ar duce, şi acum, în Letonia, ar fi pur şi simplu linşat! La forurile europene, acelaşi renegat de Gheorghe Frunda – care nu este decât un român maghiarizat! – a comis, fapt arhicunoscut, aceleaşi agresiuni politice contra României. Dar, spre deosebire de letoni, care sunt în stare să-l sfârtece, noi încă îl ţinem în Parlamentul României. Un alt horthyist maghiar din Parlamentul României, Kelemen Hunor, a afirmat că, „în legătură cu proprietatea publică, se poate vorbi de o a doua ocupare de ţară în Ardeal, dat fiind că o suprafaţă de aproape un milion de hectare a fost retrocedată în proprietate maghiară. Aceasta este o avere uriaşă, o avere de mai multe miliarde de dolari“ (cf. Adevărul, nr. 3819, 3 oct. 2002, p. 2).

Când, la vremea respectivă, P.U.N.R. a atras atenţia că această afirmaţie înseamnă fascism, horthyism şi antiromânism, cerând, în consecinţă, pedepsirea lui, Kelemen Hunor a replicat că „este o afirmaţie politică şi este apărat de imunitatea parlamentară“ (sic).

O listă neactualizată, rămasă la nivelul anului 2000, a agresiunilor hungariste, via U.D.M.R., se găseşte pe Internet, numită chiar „Cartea neagră a U.D.M.R.“. Recomand tuturor publicaţiilor româneşti să o publice în serial, fiindcă nu toţi românii au calculator sau acces la Internet.

Şantajul U.D.M.R. înlesneşte şantajarea internaţională a României

Aşadar, în România, aceşti indivizi pot să facă orice. Aceasta este consecinţa politicii dezastruoase introduse, la „Revoluţie“, de Bestia Brucan, care a inventat reprezentarea în Parlament a organizaţiilor etnice, precum U.D.M.R., Comunitatea Evreilor din România, Federaţia Democrată a Germanilor din România, Uniunea Lipovenilor etc., „Parlamentul României transformându-se într-o O.N.U.“ în miniatură, cum relevase, acum câţiva ani, deputatul Sever Meşca!

Totuşi, cum de mai rămâne acest individ, Marko Bela – fonfăit şi scabros – vice-prim-ministrul României?! În fond, Marko Bela, ca şi articolul din Diario, vrea reînfiinţarea stalinistei „Regiuni Autonome Maghiare“! Vorba d-lui deputat Augustin Bolcaş: chiar nu poate nimeni să-l aresteze?! Generalul-maior Ovidiu Soare a putut fi arestat pentru luare de mită – o culpă deja banală! –, iar Marko Bela rămâne în libertate – şi, încă, în Guvern! – când atentează la siguranţa naţională, la unitatea şi suveranitatea României?!

Lipsa de voinţă politică le-au redat curajul unor indivizi ca Laszlo Tokes şi Marco Bela, care, cer, mai mult, ca limba română să fie învăţată ca limbă străină! Oare cine le-o fi dat ideea asta?!

Una dintre cele mai grave consecinţe actuale ale incontinentei propagande revanşarde hungariste este şantajarea internaţională a României, cu spectrul destrămării ei: „Vorbind despre Kosovo la summit-ul Rusia-UE de la Lisabona, liderul de la Kremlin a făcut aluzie la posibilitatea revendicării Transilvaniei şi Dobrogei de către etnicii maghiari şi bulgari“ („Putin ameninţă România“, în Ziua, nr. 4071, 27 octombrie 2007). Care a fost reacţia guvernului Tăriceanu şi, în mod expres, a lui Adrian Cioroianu-Oregon?! Silentium lugubrum!

Este necesar să reamintesc faptul că, la „Revoluţia“ din decembrie 1989, unul din scopurile majore a cercurilor intervenţioniste a fost destrămarea României. Acest scop, nerealizat atunci, a fost doar amânat. Acţiunea lui Voronin este doar „vocea a doua“ a lui Putin. Acţiunea U.D.M.R. este „vocea a treia“. În curând, acestora li se va adăuga „vocea a patra“, formată de acţiunea concertată şi dirijată din afară a organizaţiilor ţigăneşti, care vor dori şi ele „un stat“! Deja cecitatea politică a unuia care ar fi trebuit să aibă mai mult discernământ le-a dat ideea.

Aceeaşi lipsă de voinţă politică a preşedintelui României şi a Parlamentului face ca Marko Bela să rămână în guvern: căci dacă ar fi arestat sau măcar dacă ar fi demis, atunci ar cădea guvernul de „expresie liberalo-monarhisto-udemeristă“. Acest fapt atestă, o dată în plus, calitatea reală a guvernului actual: antiromânesc, antinaţional, care „a îndrăgit străinii“!

Actuala clasă politică preferă să fie subminată România din interior, prin intermediul U.D.M.R. şi al nenumăratelor organizaţii ţigăneşti, decât să-şi rişte privilegiile dobândite, oricum, în mod oneros.

Colonel (r.) Vasile I. Zărnescu

PDF: N.C.Paulescu: Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul, Francmasoneria ( 11,9 Mb )

«Neamul nostru n-a trait prin milioanele de robi care si-au pus gâtul în jugul strainilor, ci prin Horia, prin Avram Iancu, prin Tudor, prin Iancu Jianu, prin toti haiducii, care în fata jugului strain nu s-au supus, ci si-au pus flinta în spate si s-au ridicat pe potecile muntilor, ducând cu ei onoarea si scânteia libertatii. Prin ei a vorbit atunci neamul nostru, iar nu prin „majoritatile” lase si cuminti.”

Link: http://legeastrabuna.org/

«Spre inimile cele necurate care vin întru preacurata casã a lui Dumnezeu, fãrã milã întind sabia mea.»

Despre Gruparea Legea Străbună

Suntem un grup de tineri romani care inteleg sa vada mai departe de interesele proprii transformate astazi in modelul conceptual al unei societati de consum criminale a sufletului.
Intelegem sa luptam cum putem impotriva curentului de deznationalizare si de distrugere a credintei.
Vom lupta intotdeauna pe linia lasata de inaintasii nostrii care nu si-au plecat capul jugurilor straine ci au luptat si murit pentru apararea neamului si a Sfintei Cruci.
Suntem dintre aceia care s-au saturat de a astepta salvarea din alte parti in afara de propria lupta sustinuta de constiinta crestina. Ne-am saturat sa ne plangem de mila stand cu capul plecat in fata tuturor prigoanelor ce se abat voit asupta acestui neam.
Suntem cei carora le sare singura sabia din teaca in fata pericolului.
Vrem sa luptam pentru binele neamului din care ne tragem si este nedrept supus multor presiuni exterminatoare in aceasta perioada!
Acestia suntem noi

1. Vrem sa ne pastram identitatea si constiinta nationala indelung supusa marilor presiuni venite din exterior pentru anihilarea sa si transformarea acestui neam intr-o cohorta de consumatori!

2. Vream ca neamul romanesc sa isi pastreze credinta sa milenara Crestin Ortodoxa considerate mai nou inutila sau jignitoare. Vrem ca toti romanii sa inteleaga ca ea este sufletul acestui neam prea mult batjocorit! Ca ea este izvorul rezistentei neamului de veacuri pe acest pamant daruit noua de Dumnezeu si ca doar prin credinta putem deveni adevarati luptatori contra tuturor atacurilor la carea fiinta nationala este supusa!

3. Vrem ca visul stramosesc de unire a tuturor provinciilor vorbitoare de limba romana sa reinvie in sufletul romanilor iar toate teritoriile rapite sa revina la Romania Mama!

4. Vrem sa fim scoala care sa educe tineretul roman in spirit nationalist si crestin ortodox!

5. Vrem sa stam impotriva abominatiilor propovaduite in secolul nostru!(ex: homosexualitatea, sectele ori ecumenismul)

6. Vrem oprirea tiganizarii culturii romanesti.

7. Vrem sa se creeze mediul adecvat afirmarii culturii pur romanesti fara a leza celelalte culturi ale neamurilor conlocuitoare dar si fara a se contopi cum este tendinta actuala!

8. Vrem afirmarea unei elite nationale veritabile care sa devina in timp clasa conducatoare a Romaniei inlocuind pseudo-elita actuala!

9. Vrem o Europa a Natiunilor libere si independente pe pe plan economic, cultural si spiritual!

10. Suntem pentru bune relatii cu statele din vecinatate. Relatii bazate pe dreptate onoare.

Daca exista persone care sa ne acuze de extremism le raspundem: nu credem ca iubirea de neam ori de Dumnezeu este interzisa si nici dorinta de a face bine neamului.

Ori de xenofobie: Xenofobia este un cuvant ce denumeste “frica de straini”: nu ne-am numi nationalisti daca ne-a r fi frica de straini!

Ori de rasism: Nu judecam pe nimeni dupa culoarea pielii ci dupa fapte.

Link: http://legeastrabuna.org/

Fostii detinuti politic catre Traian Basescu: Raportul Tismaneanu, un fals care trebuie opritDomnule Presedinte al Romaniei,

Editura “Humanitas” a lansat sub semnatura editorilor Vladimir Tismaneanu, Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, asa-numitul “Raport final” al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. In format electronic de aproape 666 de pagini volumul are in varianta tiparita 880 de pagini si este vandut cu 750.000 lei.

Din pacate, in ciuda promisiunilor sale si a angajamentelor asumate personal si sub semnatura proprie de catre seful Comisiei prezidentiale, Vladimir Tismaneanu, Raportul contine aceleasi neadevaruri si date eronate ca si in prima varianta, electronica, la care s-au adus nenumarate corectii in ultimul an, inregistrate oficial de Comisia in cauza. A devenit o evidenta faptul ca, sub aspect academic, calitatea “Raportului” nu este satisfacatoare, dupa cum au semnalat deja numerosi cercetatori si specialisti din mediul universitar.

Printre cele mai grave falsificari de date din Raportul lui Vladimir Tismaneanu, constatate recent de catre Consiliul National Director al Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din Romania, se numara micsorarea nepermisa a chiar numarului victimelor comunismului in Romania, de la circa 2.000.000, consemnate prin lucrari stiintifice in domeniu, la 350.000, cifra inscrisa “dupa ureche” de Dorin Dobrincu, cel mai apropiat colaborator al lui Vladimir Tismaneanu, alaturi de Cristian Vasile.

Acest act dezvaluie incercarea flagranta de minimalizare a caracterului criminal al regimului de ocupatie comunist in Romania – pe care l-ati condamnat, in acest sens, cu demnitate, in 18 decembrie anul trecut - si se inscrie in lantul neadevarurilor insirate in Raport despre capi si duhovnici ai Bisericii Ortodoxe si alti factori ai luptei anticomuniste din Romania.

Am crezut ca toate rectificarile solicitate de noi cu baze stiintifice si transmise cu buna credinta Comisiei prezidentiale si presedintelui acesteia personal, relatate ca victime si martori directi ai evenimentelor interpretate de Comisia lui Vladimir Tismaneanu, vor fi aplicate textului initial, dupa cum am fost asigurati, ferm, in mai multe randuri, de catre Administratia Prezidentiala a Romaniei.

Faptul ca, in ciuda acestor asigurari, Comisia prezidentiala nu a inregistrat nici o nota de rectificare in cuprinsul Raportului Tismaneanu-Humanitas – dupa cum nu a inclus nici protestul oficial al Bisericii Ortodoxe Romane – denota reaua vointa a autorilor si a coordonatorului principal al compilatiei pe marginea comunismului ce poarta, din nefericire, efigia statului roman prin Presedintia Romaniei.

Noi, victime ale comunismului, fosti detinuti politici si luptatori anticomunisti in toate viata noastra, va cerem, Domnule Presedinte al Romanie, sa solicitati retragerea neintarziata de pe piata a “Raportului final” si, mai ales, sa dispuneti ca acest “Raport” viciat sa NU fie difuzat in bibliotecile scolare si universitare, dupa cum intentioneaza Vladimir Tismaneanu. Propagarea falsului in sistemul educational este un act de o gravitate fara precedent, mai ales in contextul utilizarii institutiei prezidentiale ca vehicul.

NU vrem sa li se serveasca copiilor nostri o “prelucrare a trecutului” tributara unor “viziuni” complet falsificante asupra istoriei traite de noi pe frontul anticomunismului, in temnite si munti, in spitale psihiatrice si in deportare, pe strazile Brasovului lui ’87 si ale Bucurestiului lui ’89 – ‘90.

In numele zecilor de mii de morti ai nostri cazuti pentru Romania pe frontul luptei anti-comuniste si a celor peste doua milioane de victime ale aparatului bolsevic de represiune, in numele familiilor acestora, va cerem, in al 12-lea ceas, sa nu girati aceasta prelucrare deformatoare a Istoriei reale a Romaniei.

Sunteti Presedintele care si-a asumat curajos condamnarea comunismului si care a avut puterea morala de a cere iertare victimelor, in calitate de sef al statului, si in numele Statului Roman, la 20 de ani de la revolta anticomunista de la Brasov.

Noi, semnatarii, afirmam raspicat ca suntem in masura sa va punem la dispozitie toate datele care lipsesc Raportului, nici pe departe “final” si speram sa nu nesocotiti aceasta ultima rugaminte a supravietuitorilor Holocaustului Rosu.

In numele Adevarului, pentru Romania.

Centrul Rezistentei Anticomuniste, presedinte de onoare Vladimir Bukovski;
Federatia Romana a Fostilor Detinuti Politici si Luptatori Anticomunisti;
Fundatia Luptatorilor din Rezistenta Armata Anticomunista;
Asociatia 15 Noiembrie 1987, Brasov si Iulius Filip, fost detinut politic, sustinator al Sindicatului Solidarnosc;
Societatea Academica Romaneasca pentru Adevarul Istoric;
Civic Net – Piata Universitatii 1989-1990

La prag de Sfantul Apostol Andrei
Ocrotitorul Romanilor
noiembrie 2007

Procuroarea care a incercat sa instrumenteze dosarul Net Consulting privind fraudarea alegerilor, reclamata de presedinte in 2004, a fost inlaturata din postul de sef al biroului “Anchete speciale” din Parchetul General
Viorica Stoica a facut greseala sa se ocupe temeinic de sesizarea lui Basescu, dupa ce acesta batuse palma cu Net Consulting * Procuroarea a devenit incomoda in momentul in care a vrut sa-l audieze pe seful statului, in calitate de parte vatamata * Viorica Stoica s-a oferit chiar sa se deplaseze la Cotroceni pentru a strange toate datele necesare anchetei penale * Basescu a informat-o, prin consilieri, ca si-a gasit timpul necesar si va veni personal la sediul Parchetului * Imediat dupa acest episod, fostul procuror general Ilie Botos i-a luat Vioricai Stoica dosarul “Net Consulting”. Procuroarea a fost fortata sa plece din Ministerul Public * Dupa schimbarea lui Botos, procuroarea incomoda a revenit la Parchetul General, in functia de sef al biroului “Anchete speciale” * In aceasta calitate, ar fi urmat sa supervizeze dosarele ministrilor penali, care veneau de la Cotroceni * Intersectarea cu Basescu ii poarta, insa, ghinion: in urma cu cateva zile, Stoica a fost schimbata din aceasta functie-cheie

LINK: http://www.ziua.net/display.php?data=2007-11-30&id=230120

Mihai Razvan Ungureanu este cea mai proasta alegere pentru sefia SIE din intreaga istorie a serviciului secret presupus romanesc.

In primul rand, la nivelul de suprafata, din considerente morale dar si politice. Unul dintre principiile pentru care se bat cu pumnul in piept partidele momentului, aceleasi care il aclama azi pe Ungureanu - PD, PNL, UDMR - este legat de sustinerea Legii lustratiei. Mihai Razvan Ungureanu este lustrabil: facea parte din pepiniera partidului comunist si, fara indoiala, chiar daca nu ar fi existat revolutia din decembrie 1989 el s-ar fi aflat tot in structurile puterii. A fost membru suplean al CC al UTC. Se lauda colegilor de clasa dupa o manifestare de la Bucuresti ca nu isi va mai spala mana sa dreapta, pe care a strans-o “Tovarasul Nicolae Ceausescu, Secretarul General al Partidului nostru”. In timpul evenimentelor de la Iasi, din 14 decembrie 1989, monitoriza studentii care aruncau manifeste in incercarea declansarii unei revolte in camine. De altfel, Ungureanu, care, dupa ce a fost instalat la MAE prin concursul lui Andrei Plesu de la Trustul media al Rompetrol se visa viitorul presedinte al Romaniei, era poreclit “mini-Ceausescu” in centrala Ministerului Afacerilor Externe. Aroganta era o alta caracteristica a personajului cu care o sa trebuiasca sa se confrunte spionii Romaniei. La prima sa intalnire cu toti ambasadorii straini din Romania a intarziat o ora, fara sa-si mai ceara scuze la aparitie. Diplomatii occidentali de la Bucuresti au fost sarbatorit momentul cand Ungureanu a fost silit sa demisioneze.

Apoi, in profunzime, Mihai Razvan Ungureanu, fost membru al conducerii Fundatiei Soros in Romania, bursier al magnatului rus Marc Rich – considerat cel mai mare infractor al spatiului ex si post sovietic - si membru al “board”-ului Colegiului Noua Europa al lui Andrei Plesu, a dovedit in toate activitatile sale in vreo pozitie de stat o aplecare adanca pentru actiuni impotriva intereselor nationale romanesti.

Nu in ultimul rand, Ungureanu nu este indicat din punct de vedere al protectiei informative a secretelor de stat, pentru simplul motiv ca este santajabil si are anumite slabiciuni nenaturale. Surse apropiate serviciilor secrete romanesti ca si din zona diplomatiei au confirmat relatiile preferentiale ale fostului ministru cu anumite personaje masculine din apropierea sa. Astfel, este cunoscut faptul ca, in perioda in care era ministru de Externe, fostul sau ofiter SPP, Marius Necula, a fost eliberat din functie de Serviciul de Protectie si Paza, fiind transformat apoi in aghiotantul sau personal si, ulterior, in cadru diplomatic. Un alt personaj nedezlipit de Ungureanu este Cornel Feruta, fostul sau sef de cabinet. Feruta a fost propus de fostul ministru pentru a prelua functia de ambasador la Misiunea Permanenta a Romaniei pe langa organizatiile internationale de la Viena, dupa ce Ungureanu a anuntat ca isi reia postul de reprezentant special al Romaniei la Initiativa de Cooperare Sud-Est Europeana (SECI), cu sediul tot la Viena.

Cu o nuanta grava de coruptie, notam si faptul ca, inainte de a parasi ministerul, Ungureanu a initiat o Hotarare de Guvern prin care (si-)a dublat salariul postului de la SECI. In urma modificarii, detinatorul acestui post urma sa incaseze lunar aproape 8.000 de euro, din care 5.280 reprezinta salariul, iar restul, sporuri si diurne. In acelasi registru se inscrie si propunerea sa de numirea a lui Lucian Leustean (adus tot de el in minister, din pepiniera de la Iasi, numit secretar de stat si transformat apoi in functionar public, secretar general al MAE, pentru a nu putea fi indepartat ulterior din Minister), in pozitia activa de ambasador la Bratislava, la doi pasi de Viena.

Leustean s-a remarcat in diplomatie prin modul in care a facut Romania de ras in cazul hotiei practicate asupra Fundatiei Gojdu. Pe vremea cand era secretarul de stat la MAE, Lucian Leustean si-a facut un nume in spatiul public romanesc afirmand ca in cazul negocierilor asupra chestiunii Gojdu, Romania se gaseste fata de Ungaria in situatia Liechtensteinului fata de Brazilia in cazul unui meci de fotbal. Lucian Leustean si-a bazat pozitia de renuntare diplomatica pe punctul de vedere al Budapestei conform caruia nu mai este valabila Conventia din 1937 (prin care Ungaria se obliga sa restituie integral bunurile Fundatiei Gojdu de la Sibiu). Pozitia lui Lucian Leustean era contrazisa insa inclusiv de profesionistii din MAE, autori ai studiului oficial intitulat “Fundamentele juridice ale obligatiei statului ungar de restituire a bunurilor Fundatiei Gojdu aflate pe teritoriul Ungariei”.

Problema majora a lui Ungureanu este legata tocmai de aceasta inclinatie a sa pentru tradarea intereselor nationale ale Romaniei. In ciuda unei prese aservite ideologic filonului anti-national sau cumparate masiv pur si simplu – prin care si-a construit atent o imagine de guruletz al diplomatiei – in realitate, orice diplomat serios din MAE sau cadru al serviciilor secrete romanesti va cadea de acord ca mandatul de ministru de Externe al lui Mihai Razvan Ungureanu a consemnat un lung sir de esecuri prin care au fost mascate caderile Romaniei.

Ironic, demisia sa a fost fortata la inceputul anului acesta de presa dupa ce aceasta primise informatii despre lapsusurile sale legate de doi cetateni roamni in Irak chiar de la serviciul pe care se presupune ca il va conduce acum: SIE. Relatia lui Ungureanu cu presa care prefera sa-si pastreze independenta a produs interventii de-a dreptul dictatoriale din partea ministrului si a ministerului. Din cauza lui Ungureanu, care a blocat prin interveniitle serviciilor secrete un site-pamflet al adresa sa si a solicitat datele persoanale ale autorilor, Romania a fost condamnata international in ultimele Rapoarte al libertatii presei elaborat de Reporters sans Frontiers, International Federation of Journalists si South East Europe Media Organizations.

Actiunile sale in contra statului roman ar fi trebuit sa intre in atentia organelor de aparare a tarii in urma unei eventuale aplicari a Legii asumarii responsabilitatii ministeriale sau a Codului Penal.

Pe scurt, acestea sunt:

Romanii din jurul granitelor - abandonati

In ciuda declaratiilor pompoase de la inceputul mandatului privind sprijinirea romanilor de pretutindeni si din jurul granitelor, MAE a tinut contactul doar cu gastile care servesc interese anti-romanesti, prin intermediul unor corupti cu legaturi in SIE. Coordonatorul Civic Media, Victor Roncea, a declarat ca s-a despartit complet de Mihai Razvan Ungureanu, inca de la inceputul mandatului sau, dupa ce acesta i-a propus sa ocupe pozitia de secretar de stat in MAE pentru a conduce Departamentul pentru Relatiile cu Romanii de Pretutindeni. Conditia lui Roncea a fost ca acesta sa reformeze complet Departamentul dupa un audit independent urmat de demiterea cadrelor cu legaturi coruptibile in zona serviciilor secrete si cu afaceri oneroase pe banii contribuabililor si, apoi, angajarea prin concurs a unui alt personal profesionist. Ungureanu a refuzat aceasta intiativa, in prezent Departamentul continuand o politica cel putin defectuasa pentru romanii din jurul granitelor si cei de pretutindeni. Aceasta a constituit dovada ca Ungureanu, in ciuda mastii sale pro-occidentale, era si este subordonat grupului din SIE care a blocat constant o politica nationala pe spatiul rasaritean romanesc, Basarabia si Bucovina, preferand sa sustina – prin inactiune sau chiar operatiuni favorabile - politica Rusiei in zona.

Cedarea Mostenirii Gojdu Ungariei

Prin Acordul din octombrie 2005 dintre guvernele Romaniei si Ungariei, conceput de Ungureanu si plasat pe sub mana la semnat in cadrul primei reuniuni guvernamentale Bucuresti-Budapesta, o parte din averea Fundatiei private Gojdu ramase in Ungaria a fost trasferata ilegal statului ungar, in ciuda opozitiei Bisericii Ortodoxe Romane, executoare testamentara, care a cerut respectarea Testamentului lui Emanuil Gojdu. “Acest ministru de Externe nu pare roman”, avea sa afirme profesorul Raul Sorban, detinator al titlului de Drept intre Popoare de la Yad Vashem si aparator al Fundatiei Gojdu.

Minciuna ministeriala de la Moscova. In cadrul unei vizite intreprinse in 2006 in Federatia Rusa a sustinut ca a transmis Patriarhului Alexei un mesaj din partea Patriarhului Teoctist - afirmatie respinsa imediat de Biserica Ortodoxa Romana. Patriarhia Romana s-a aratat ultragiata de o asemenea intruziune abuziva si mincinoasa in afacerile externe ale Bisericii, intr-un moment in care relatiile dintre cele doua Biserici erau la fel de incordate ca intodeauna, din cauza pretentiilor Bisericii Ruse asupra Basarabiei.

Austro - Ungureanu

“Romania ca si un nou land federal (al Austriei)” a titrat cotidianul austriac Die Presse pe 4 martie 2006 un interviu cu ministrul Mihai Razvan Ungureanu, care a declarat “Austria este azi cel mai important investitor strain din Romania. Trebuie sa priviti Romania aproape ca si un nou land federal”. In acelasi registru se inscrie si o intalnire misterioasa avuta cu seful Bundes Nachrichten Dienst (BND), la prima sa vizita in Germania, in calitate de ministru de Externe, informatie pe care a incercat sa o blocheze de la publicare in presa romana.

Marea Neagra si diplomatia schioapa. In ciuda anunturilor entuziaste privind realizarea cooperarii la Marea Neagra si a milioanelor de euro cheltuite, diplomatia condusa de Ungureanu a incasat esec peste esec in zona. Desi Romania a detinut presedintie OCEMN, nu a reusit sa puna pe agenda organizatiei nici un proiect. Dupa ce Rusia a preluat presedintia, Moscova a concretizat teme care fusesera propuse si refuzate de catre MAE de la Bucuresti: o retea energetica, o autostrada in jurul Marii Negre, si reluarea legaturilor maritime intre porturile Marii Negre, act neglijat de Romania inclusiv pe relatia Constanta-Istanbul.

Pierderea relatiilor cordiale cu Vaticanul. Romania s-a indreptat catre un conflict diplomatic cu Vaticanul dupa ce intr-un document adresat Guvernului, ministrul Ungureanu recomanda masuri de publicitate pentru a-l pacali pe Suvernul Pontif in privinta afacerii din jurul Catedralei Sf Iosif. Biserica Catolica a protestat oficial la Guvern si Presedintia Romaniei fata de aceasta atitudine.

Ungureanu si limba romana. In mai 2006, Ungureanu a declarat ca cetatenii de peste Prut vorbesc “o varianta a limbii romane”, un fel de “light Romanian” (”romana usoara”). Critica unor ziaristi fata de aceasta exprimare care intarea teza “limbii moldovenesti” a declansat un razboi murdar la adresa acestora si a libertatii de expresie in Romania.

Contribuind la intretinerea confuziei dintre romi si romani, in ianuarie anul acesta, cu ocazia “Saptamanii Romaniei in cadrul Comisiei Europene si Consiliului UE”, MAE a aranjat un “concert de gala” desfasurat la Bruxelles. Concertul a fost sustinut, conform afisului si promovarii MAE de: Elvis the Bear (Elvis Ursul), Mariana Bidon, Sile the Philosopher (Sile Filosofu), The Tornado Rose (Trandafir Vijelie) si Leo Cascarache ca “invitati speciali ai lui Damian Draghici si Fratii sai - Filarmonika Rromanes”. Cabinetul lui Ungureanu anunta la acea data: “Printre invitati se numara inalti oficiali comunitari, ambasadori ai reprezentantelor permanente pe langa Uniunea Europeana si ai misiunilor diplomatice de la Bruxelles. Sunt asteptati peste 700 de invitati, printre care si directori de think-tank-uri, ONG-uri de prestigiu, reprezentanti ai mass-media internationale si show-business etc”. Cei 18 membri ai familiei muzicale a lui Draghici - un reprezentant valoros al culturii tiganesti universale - s-au deplasat la Bruxelles pe banii contribuabililor unde au defilat cu drapelul Romaniei alaturi de reprezentantii noilor state ale UE.

Lista este mult mai lunga si priveste, inclusiv, distrugerea unei institutii de elita a Romaniei cum ar fi trebuit sa fie Ministerul de Externe, alterat prin promovarea incompetentei si a favoritismelor specifice unui sistem institutionalizat de coruptie.

Nominalizarea sa pentru ocuparea pozitiei de sef al Serviciului de Informatii Externe a alarmat deja membrii onesti ai aparatului de securitate al Romaniei, ai comunitatii de informatii pro-atlantice. Ramane de vazut in ce masura Serviciul Secret Roman va sti sa-si gaseasca anti-corpii si anti-virusii pentru ca Romania sa nu ajunga in scurt timp un cadavru pe masa de disectie a cooperativei anti-romanesti.

grupaj realizat de Victor Roncea - Civic Media

Articol preluat de la adresa: http://ro.altermedia.info/politica/numirea-lui-ungureanu-sfarsitul-serviciului-de-informatii-externe_8061.html

Ilie Moldovan

Instinctul criminal - generatorul stării postavortive

Fiecare femeie are o constiinta care în momentul deciziei pentru avort este adormita si ignorata. In urma experientei la care se expune, savarsind pruncuciderea, devine constienta de adevarul ca nu exista cale de întoarcere spre statutul avut înainte. Avortul nu poate fi revocat. Fapta odata îndeplinita nu mai poate fi anulata si nimeni si nimic nemaifiind în stare sa o justifice.De aceea, femeia va fi, mai întai cinica cu ea însasi, precum si cu cei din jur. Daca vina nu este recunoscuta, printr-o ordine fireasca apar în ea unele tulburari interioare, care, printr-o desfasurare intrinseca, aduc cu ele diverse tendinte coruptive, precum: consum de alcool si droguri, feminism si hiperprofesionalism alienant etc. Sentimentul de vinovatie, chiar cand ramane inconstient, produce în prima faza un efect depresiv manifestat prin tristete, plans nejustificat si pesimism.

Mai apoi, prin impulsul instinctului, ia forma unor manifestari autodistructive. Identitatea ei ca femeie e tot mai mult diminuata. Urmarea consta în instalarea în fiinta ei a psihozelor si nevrozelor post-avort, care mai aduc cu ele si grave deformari psiho-somatice: tulburari în maturizare, slabirea performantelor personale, depresii, precum si o severa afectare a sistemului nervos vegetativ. Odata atins profund echilibrul hormonal al organismului feminin, tulburarile organice ce pot aparea, ca de exemplu sterilitatea, vor accentua si mai mult sentimentul de vinovatie si frustrare, facand în acelasi timp sa creasca riscul infectiilor si cancerului.

Se verifica astfel adevarul ca instinctul criminal face ca procesele de constiinta sa-si gaseasca, mai ales atunci cand sunt tainuite, cai de manifestare somatica prin diverse boli. Nu mai putin important este însa faptul ca împreuna cu suvoiul suferintelor ce se transmit ereditar, în vistieriile vietii patrunde si instinctul criminal ce se împrumuta astfel urmasilor. Lucrurile sunt însa si mai complexe.

Simptomele SPA rasfrante din existenta mamei vinovate, oglindite în spiritul proavortiv al vremii

Senzatia pe care o produce sindromul post-avort este acela de goliciune, caruia îi urmeaza disperarea. în locul unei personalitati puternice, încarcata de energie, pe care o avea mai înainte, femeia de acum are impresia ca poseda un corp gol, distrus. Este un sentiment de ruinare a vietii, pe care nu-l poate controla.Dupa avort, pe langa faptul ca începe sa moara încet în propriul ei suflet, mama vinovata se simte agresata de o putere din afara fiintei sale. Instinctul criminal se îndreapta de acum virulent asupra ei. In sensul acesta, ajunge sa aiba ganduri sau chiar tentative de sinucidere. Nu de putine ori, ne asigura numeroase studii, gandul sinuciderii ia acum o alta întorsatura, tinzand spre repetarea tragediei.Asa se face ca un alt rezultat binecunoscut al avortului este un fapt, în sine de-a dreptul surprinzator si chiar paradoxal: tendinta femeii de a-l repeta. Numai ca aceasta repetare, de catre mai multe femei în cauza, creeaza un fenomen de masa, o întreaga retea de constiinte vinovate asociate, care determina aparitia unui spirit al vremii. Acest spirit nu numai ca sustine din afara intentia nesabuita, ci chiar încearca sa o justifice. Totodata, unul si acelasi instinct criminal face sa se schimbe radical relatia dintre barbat si femeie în societatea contemporana.

Statisticile de astazi ne arata ca 80 la suta dintre perechile de casatoriti se despart dupa avort. Tot astfel, agresarea copiilor, uneori si a parintilor, terorizarea sotilor, în general vorbind, violenta din familie si dezorganizarea ei, sunt consecintele directe ale unei violente provocate de avort.

O putere vrajmasa se afla la rascrucea dintre tendinta de a se pocai a mamei si o noua crima ce urmeaza a se savarsi si care nu este altceva decat o noua resurectie violenta a instinctului criminal de natura diabolica ce apare în sindromul SPA. Creat de acest sindrom, spiritul vremii sustine proavortionismul, dupa cum îl si propaga, atat prin mijloace directe, cat si indirecte.

Apelul la Taina Pocaintei - sansa suprimarii instinctului proavortiv

 Un autentic sentiment de vinovatie, în masura sa îndrepte constiinta spre pocainta, nu-l poate dobandi o femeie ce a savarsit avortul decat traind ruptura si ramanand totodata în intima legatura cu copilul ei, pe care Hristos l-a primit în sanul Sau.In timp ce înainte de ucidere era sigura ca nu si-l doreste, acum este convinsa ca l-ar fi dorit, dar el nu mai e printre cei vii, asa ca sufera cumplit lipsa lui, iar vina pierderii si-o proiecteaza asupra propriei sale persoane.

Maternitatea fiind o lege de neclintit a naturii, adanc înradacinata în constiinta umana, amintirea pruncului pierdut ramane vesnic vie si sapa rani adanci în sufletul sau. Ea simte ca a distrus ceva maret, care ar fi putut da continut vietii ei, dar care a trebuit jertfit din ratiuni sacrilege, în lipsa unei iubiri creatoare. E felul în care i se deschid usile pocaintei. In neputinta de a mai readuce la viata copilul, ajunge la certitudinea ca în asemenea situatii nu ajuta nici medicamentele si nici psihoterapia, unica solutie ramanand apelul la o interventie divina în Scaunul Marturisirii.

Pentru a fi izbavitoare, pocainta nu poate fi în nici un caz mai mica decat crima. Numai credinta care “muta muntii” si ni se împartaseste prin Miracolul euharistie la Sfanta Liturghie, este în stare sa nimiceasca forta distructiva a unui pacat atat de mare cum este avortul si sa suprime nefastele lui consecinte, concretizate în pruncuciderea generalizata.

Proavortionismul analizat pana aici, creat si promovat printr-o actiune chirurgicala, vine în întampinarea proavortionismului hormonal, al utilizarii mijloacelor contraceptive, în realitate contragestive, prin care se perfectioneaza pruncuciderea generalizata, constituind împreuna ultimul cult al varsarii sangelui nevinovat pe pamantul strabun.

Coroborarea reciproca între acestea doua ramane de urmarit într-o preocupare ulterioara, întrucat o interventie salutara, în vederea regenerarii vietii noastre traditionale, este mai mult decat de dorit, ea se impune printr-un imperativ categoric.

Articol preluat de la adresa: http://ro.novopress.info/?p=3187

Parintele Ioanichie Balan s-a dus dupa parintele Cleopa, ieri noapte. Cu exact un an in urma ne parasea si parintele Calciu. Ramanem din ce in ce mai singuri, in timp ce la varful Bisericii se cocoata draci “opeartivi” in vesminte aurite. Arhimandritul Ioanichie Balan a trecut la Domnul in sfanta manastire Sihastria, unde si-a facut veacul alaturi de un alt mare duhovnic al fostei Romanii, parintele Cleopa. Ioanichie a fost ca un toiag pentru parintele Cleopa, iar pentru dreapta credinta si munca de carturar si profesor de taina al generatiei noastre a fost persecutat ani indelungati de catre Mitropolitul Moldovei, actualul “Prea-Fericit” Daniel. Parintele Ioanichie va fi inmormantat sambata, 24 noiembrie, la Sihastria. Sambata are loc si parastasul Parintelui Calciu, la manastirea Petru Voda, unde, in urma cu un an, acelasi Ciobotea, actualul Patriarh, se impotrivea ca marturisitorul anticomunist sa fie inmormantat.

Autor: George Roncea

Articol preluat de la adresa: http://www.ziarul-ziarul.ro/articol980/Inca-un-sfant-parinte-ne-a-parasit.htm

Sclavul perfect este acela care se crede liber. Multi accepta inconstient sau benevol jugul tiraniei spirituale si financiare pentru ca prin comoditate, lene, aroganta, autosuficienta si ignoranta platesc tribut propriului hedonism.

“Puneti-ne lanturi, incatusati-ne, dar hraniti-ne!” - aceasta e deviza omului contemporan, lipsit de orice urma de onoare, de maretie sau sentiment de libertate. Ma rog, libertatea pentru unii se rezuma la legalizarea marijuanei, a tuturor incestelor sexuale, desfiintarea politiei, disparitia oricarei autoritati, dinamitarea bisericilor, organizarea de partyuri maraton, exhibitionism fizic si moral fara nici o restrictie, luarea in bataie de joc a artei prin promovarea unor boraturi pe post de opere, etc. Nu la o asemenea libertate ma refer.

Nietzsche spunea ca „devii decadent numai atunci când îţi doreşti slăbiciunea” - iar oamenii din ziua de astazi asta fac - defileaza cu mediocritatea lor in frunte, isi fac altare ale neputintei, se ascund de adevar pentru ca se tem de el. Presa ii ajuta in acest joc absurd, spunandu-le ca adevaratul pericol pentru civilizatie nu sunt cei care ne controleaza viata si ne jecmanesc zi de zi, ci niste beduini care traiesc in deserturi sau in pesteri… Noi de aia trebuie sa ne ferim, nu de cei care ne ingradesc pe zi ce trece cu legile lor idioate si cu politica lor de suicid identitar.

Filosoful german Oswald Spengler considera că o cultură parcurge aceleaşi etape ca şi o fiinţă vie: naştere, copilărie, tinereţe, maturitate, bătrâneţe şi moarte. Spre sfârşitul ciclului vieţii, cultura trece în stadiul civilizator, în care se află şi cultura europeană occidentală actuală. Faza actuală a civilizaţiei europene traditionale constituie o perioadă de criză inevitabilă a oricărui ciclu milenar, consacrând dominaţia civilizaţiei materiale, economice, industriale, politice, o dată cu epuizarea posibilităţilor creatoare, cu instalarea unor dispoziţii sufleteşti sterile şi nivelatoare.

Intr-un eseu numit Conceptele de “modern” şi “postmodern”, un anume domn Tudor Heredea sustinea ca si Spengler, asemena lui Nietzsche, considera că Occidentul se află în pragul prăbuşirii şi că încă de la începutul secolului al XIX-lea au fost realizate ultimele creaţii culturale autentice. În lumea civilizaţiei toate valorile spiritului se pervertesc sub presiunea nevoilor cotidiene, a realităţilor practice şi a criteriilor lor înguste, în care primează puterea banului (spiritul propune şi banul dispune) înlocuindu-se, spunea Spengler, perspectiva de vultur cu cea de broască, cultivând la scară de masă mediocritea şi prostituţia intelectuală.

Unii râd pentru ca nu stiu altceva sa faca. Preocupati doar de bunastarea materiala multi refuză să vadă pericolele care ne pândesc. Nu cred ca ele sunt reale sau le iau in derâdere. La urma urmei, si pe Iisus Hristos l-au luat in deradere unii contemporani ai sai, altii l-au ucis, iar astazi sunt inca foarte multi cei care pun la indoiala existenta Fiului lui Dumnezeu… Pai daca unii “destepti” nu cred in existenta Celui care le-a dat viata, de ce sa ma mir ca nu cred in existenta unui grup de smecheri mondialisti care le manipuleaza viata? Aveti ce pune in frigider? Caldura e? La vara mergem 10 zile la mare? Putem sa injuram pe cine vrem? Atunci e totul in regula, vedeti, avem tot ce ne trebuie!
(G.M. - Novopress Romania) Articol preluat de la adresa: http://ro.novopress.info/?p=3118

Autor: Arhim. Ghervasie PARASCHEVOPOULOS

Ne aflăm în epoca în care Bizanţul urmărea unirea Bisericii Ortodoxe Răsăritene cu ereticul papă de la Roma. Şi aceasta pentru că împăratul de atunci al Constantinopolului – Mihail al VIII-lea Paleologul (1259-1282), aştepta de la papa Urban al IV-lea (1261-1264) să ajute politic Imperiul Bizantin. Cu toate acestea, această încercare a împăratului a întâmpinat o statornică împotrivire din partea patriarhului Iosif I (1267-1275).

Dacă în alte situaţii patriarhul era foarte credincios împăratului, în momentul în care împăratul a pus problema unirii, s-a împotrivit “şi a declarat cu jurământ că în nici un caz nu va semna unirea cu ereticul papă”. Niciodată nu va recunoaşte autoritatea papei care este potrivnică Evangheliei, Sfintei Tradiţii şi canoanelor bisericeşti.

Pretenţiile papei în legătură cu unirea erau următoarele:

Jurământ de credinţă din partea tuturor clericilor faţă de papă;

Catehizarea poporului să se facă în acord cu credinţa papei de la Roma;

Cu precădere adaosul “Filioque” în Simbolul Credinţei, adică învăţătura că Sfântul Duh purcede “şi de la Fiul”, iar nu numai de la Tatăl;

Papa să fie socotit ca aşezat de Dumnezeu să judece şi să hotărască irevocabil şi fără drept de apel în orice chestiune dogmatică. Fără drept de apel, adică să nu se poată anula sau contramandata (dejuca) orice hotărâre a sa! “Să fie, cu alte cuvinte, autoritate bisericească supremă”. Şi cum rămâne cu Sinoadele bisericeşti, locale sau ecumenice?! Ei, acestea trebuie aerisite, deoarece papa a fost – după cum zic catolicii – mai presus şi superior Sinoadelor locale şi ecumenice. Dumnezeul meu, ce înălţare luciferică!!!

Aceleaşi convingeri le nutrea şi succesorul papei Urban al IV-lea, papa Clement al IV-lea (1265-1268). Dar şi urmaşul lui Clement, papa Grigorie al X-lea (1271-1276). Statornic crez al tuturor papilor! Aceleaşi pretenţii! Aproape aceleaşi condiţii pentru unire pe care le ceruse stăruitor şi împăratul. Împotrivirii faţă de unire a patriarhului Iosif I s-au alăturat şi mulţi teologi. Biserica toată. Dar această împotrivire l-a mâniat din cale afară pe împărat. şi într-o aşa măsură, încât a început prigoana. Pe unii i-a chinuit, pe alţii i-a surghiunit, iar altora le-a confiscat averile. şi un alt lucru: cel mai ieşit din minte dintre toate. Deşi tot poporul Constantinopolului era împotriva unirii cu ereticul papă, împăratul orbit de pizmă, a cerut de la locuitorii oraşului imperial impozitele pe 10 ani în urmă!

De ce aceasta? Pentru că împăratul redobândise Constantinopolul de la franci înainte cu 10 ani şi pentru aceasta se considera pe sine ca proprietar al oraşului!

După aceea, delegaţii săi s-au dus la Lyon, în Franţa, unde papa convocase un sinod “unionist” şi de unde aceştia s-au întors cu propunerile de unire ale papei gata semnate.

Care erau propunerile pe care le-au semnat? Aceleaşi pe care le-a cerut întotdeauna fiecare papă: adaosul “Filioque” în Simbolul Credinţei, recunoaşterea supremaţiei papei şi dreptul papei de a fi pomenit de către patriarh la Dumnezeiasca Liturghie!

Urmarea? Semnarea acestor pretenţii ale papei a stârnit în poporul ortodox al “Împărătesei cetăţilor” un val de indignare şi revoltă. Aproape toţi s-au împotrivit. Desigur, patriarhul Iosif I pentru că s-a opus pe faţă, a fost izgonit din scaunul patriarhal.

Şi atunci?! O, atunci a fost ales patriarh latinocugetătorul Ioan al XI-lea Vekkos (1275-1282)! Imediat s-au ridicat împotriviri din rândurile clerului şi ale poporului. Împotriviri din partea tuturor ortodocşilor! S-au împotrivit şi s-au remarcat diferite persoane: Evloghia, sora împăratului, Andronic Paleologul, Ioan Paleologul, Manuil Paleologul, toţi trei rude ale împăratului şi viitori împăraţi şi Isaac Raul. Împăratul şi patriarhul au început să-i silească pe toţi spre acceptarea unirii prin cele mai tiranice mijloace. Înfricoşătoare mucenicii: închisori, schingiuiri, orbiri, tăierea limbii, ucideri… Un autor fizic şi moral al acestor mucenicii fără de omenie era şi patriarhul Vekkos!!!

Dar ne-am îndepărtat de subiect! Trebuia totuşi. Nu se putea altfel. Numai aşa putem acum să înţelegem şi prigoana părinţilor de la Sfântul Munte Athos. Când împăratul şi patriarhul au aflat de împotrivirea acestui castru al Ortodoxiei, a Sfântului Munte, şi-au ieşit din fire de mânie. Puse stăpânire pe ei patima oarbă a răzbunării. Auzi colo! Să îndrăznească să se opună rasa călugărească porfirei împărăteşti! Şi alta! Fesul călugăresc al simplilor şi smeriţilor monahi de pe Athos să desconsidere mitra patriarhală! Prigoana aşadar. Prigoană şi împotriva monahilor de la Athos, care dacă s-au dovedit aroganţi şi au considerat trădare unirea cu antihristul papă, n-aveau decât să plătească această împotrivire a lor cu sânge. Astfel trimişii latinocugetători ai împăratului şi fanaticii latini, înarmaţi cu dispoziţii stricte şi cu o puternică garnizoană, au ajuns la Sfântul Munte şi au început crudele mucenicii şi executări ale stareţilor şi părinţilor “reacţionari”.

Sfânta Mănăstire Vatopedi. Oprire a sângelui şi a muceniciei. Când, la propunerea lor de a se alătura unirii toţi monahii, latinocugetătorii au întâmpinat hotărâta lor împotrivire, au început schingiuirile părinţilor. Detaşamentul mulţimii de soldaţi s-a dedat fără nici o ezitare la cele mai neauzite torturi conform cu dispoziţiile pe care le aveau.

Dar viteji părinţi!

Pentru credinţa ortodoxă au considerat ca pe o favoare făcută lor a fi supuşi acelei mucenicii fără de omenie. şi cea mai mare cinste pentru ei era să-şi verse sângele pentru Sfânta Ortodoxie.

Doisprezece monahi, viteji mărturisitori, eroi şi apărători ai Ortodoxiei, care s-au împotrivit cu mare impetuozitate trădării curatei şi nefalsificatei predanii a Domnului nostru Iisus Hristos, au fost conduşi pe o colină din vecinătatea mănăstirii. Acolo, latinocugetătorii au înălţat o spânzurătoare. Unul câte unul vitejii monahi au fost spânzuraţi după cum o arată icoana zugrăvită în amintirea muceniciei lor. Luându-şi rămas bun unul de la altul, s-au suit pe eşafod şi de acolo la cer, în dulceaţa şi desfătarea raiului, unde se şi odihnesc sfintele lor suflete.

Stareţului i-au rezervat alt chip de mucenicie. Alt fel de moarte. Nu spânzurarea. Cu cât îl vedeau pe bătrânul Eftimie, care deşi fusese martor al atâtor de multe şi de crunte schingiuiri la care fuseseră supuşi monahii săi,continuând să se împotrivească şi să protesteze cu toată tăria sa sufletească împotriva unirii cu ereticul papă, cu atât delegaţii împăratului şi ai papei se umpleau mai mult de mânie. Turbau şi scânteiau de furie. Cum să se răzbune pe el? Ce moarte să-i aleagă? Înaintea mănăstirii era marea. Călăii l-au ridicat,au mânat corabia în larg şi acolo – legat fiind cu lanţuri – l-au înecat în mare.

Misiunea lor (!) se sfârşise aici. Urmau acum alte mănăstiri.

Plutonul soldaţilor latini şi latinocugetători - reprezentanţi ai împăratului - a poruncit adunarea în Kareia a tuturor monahilor care locuiau în chiliile din împrejurimile Kareii. Scopul adunării era de a-i obliga pe monahii athoniţi şi pe întâistătătorul lor – pe Sfântul Protos Cosma (n.tr.) – să accepte unirea cu “biserica” papei. Să “cugete latineşte” şi să primească dogmele latine.

Totuşi, propunerii unei astfel de trădări s-au împotrivit toţi. Şi Protosul şi monahii. Cu un singur cuvânt şi cu o singură inimă au răspuns că sunt pregătiţi să şi moară muceniceşte pentru credinţa ortodoxă,unica şi adevărata credinţă. În zadar reprezentanţii latinocugetători ai împăratului i-au ameninţat pe monahi cu muncile şi chiar cu moartea, iar pe Protos cu spânzurătoarea.

Cu îndrăzneală şi cu hotărârea de a muri muceniceşte au vorbit împotriva unirii cu reprezentanţii papei. Nu se pot împăca – spuneau – lucrurile de neîmpăcat. Poate să se împace Hristos cu Veliar, Hristos cu diavolul? “Ce înţelegere este între Hristos şi Veliar?” (II Cor. 6,15). Nici o împărtăşire nu poate exista între Răsărit şi Apus. De la Răsărit ne-a venit luminarea, iar de la Apus întunericul.

Dialogul a fost considerat de prisos de către latinocugetători. Şi aici, în Kareia, călugării aghioriţi s-au dovedit de neînduplecat. Stânci neclintite. De aceea şi vrăjmaşii Ortodoxiei începuseră muncile. Dar cu cât mai mult monahii erau chinuiţi, cu atât mai mult mărturiseau credinţa ortodoxă cu toată puterea lor. Pentru aceasta li s-a şi hotărât moartea. O moarte cruntă: spânzurarea şi junghierea. ştreangul pentru Protosul Sfântului Munte, ieromonahul Cosma, iar decapitarea pentru monahi. S-a înroşit de sânge pământul sfânt al Kareii.

În Sfânta Mănăstire a iviriţilor, una din cele mai mari mănăstiri din Sfântul Munte şi cu un număr la fel de mare de monahi, latinii şi latinocugetătorii au întrebuinţat la început toate mijloacele paşnice. Păreau buni şi amabili. Întrebuinţaseră toate posibilităţile lor în vederea unirii cu “biserica” papală: Asta o vrea Dumnezeu. Astfel este voia Lui: “ca toţi să fie una” (Ioan 17,21). Dar nici amabilităţile linguşitoare ale latinocugetătorilor, nici argumentele lor n-au putut să-i ispitească pe părinţii iviriţi. Iviriţii ştiau foarte bine ce înseamnă papa. Cunoşteau istoria. Cunoşteau câte răutăţi făptuise în anii ce se scurseseră. ştiau că primirea “unirii” înseamnă cea mai mare trădare. O, nu! În nici un caz nu vor primi o astfel de trădare, ce va fi o pată neagră asupra întregii lor vieţi… pe pământ şi în cer.

Rezultatul a fost acelaşi ca şi la celelalte mănăstiri athonite. A fost sângele, mucenicia, moartea. şi las’ că doar şi ei sunt creştini!…

Ce-au făcut aşadar? Au poruncit garnizoanei de soldaţi ridicarea tuturor călugărilor. Porunca a fost executată imediat şi, desigur, într-un chip neomenos, barbar, sălbatic. Aşa a vrut-o “Sfântul Părinte” de la Roma. “Scopul sfinţeşte mijloacele”. Iar acest mijloc de arestare era permis doar cu scopul unirii. Şi doar ridicarea monahilor?! Nu, ci şi toate celelalte ce aveau să urmeze în continuare.

Pe toţi câţi îşi aveau obârşia în Georgia (Iviria) i-au luat ca sclavi în Italia sau, după alţii, i-au surghiunit în Italia. Ceilalţi monahi – părinţi şi fraţi – au fost duşi de garda militară, după cum primise poruncă, la arsanaua mănăstirii Iviron. Acolo, i-au urcat într-o barcă având porunca explicită de a mâna în larg şi acolo să deschidă nişte orificii în vasul în care se aflau părinţii iviriţi pentru ca aceştia să fie înecaţi. Astfel s-a şi întâmplat. Toţi Sfinţii Cuvioşi Mucenici – Părinţi şi fraţi mărturisitori – din Mănăstirea Iviron au fost înecaţi în mare şi şi-au dat sufletele lor sfinte Aceluia care a zis prin gura Apostolului şi Evanghelistului Ioan: “Fii credincios până la moarte şi îţi voi da cununa vieţii” (Apoc. 2,10).

În acea zi şi în acea oră îngerii lui Dumnezeu, ţineau cununi după numărul mucenicilor şi mărturisitorilor Bisericii Domnului nostru Iisus Hristos, Bisericii celei Una, Sfinte, Soborniceşti şi Apostoleşti, Bisericii Ortodoxe. Pomenirea lor se săvârşeşte pe 13 mai.

În Sfânta Mănăstire Zografu, papistaşii întrebuinţează prima lor armă ca să “ardă” crezul ortodox al părinţilor. Care armă? Arta retorică. Părinţii sunt chemaţi să-l recunoască pe papă cap al Bisericii universale în schimbul a mult aur şi a milei papale.

Dar ce replică au dat părinţii la această propunere a latinilor? Replica dată a fost mărturisirea credinţei ortodoxe.

Iată răspunsul lor: “Şi cine v-a spus că papa al vostru este capul Bisericii? De unde aveţi voi o astfel de învăţătură? La noi Capul Bisericii este Hristos! Mai uşor ne hotărâm să murim decât să cedăm şi să se spurce acest loc sfânt de silnicia şi tirania voastră! Nu deschidem porţile mănăstirii! Plecaţi de aici!”

Atunci catolicii papistaşi, ieşindu-şi din fire, întrebuinţară cea de-a doua armă de care au dispus dintotdeauna. Care armă? Rugul, focul. Întotdeauna rugul a fost o armă a papei. Câţi nu au murit pe rug? Reprezentantul lui Hristos – după cum se numeşte papa – această armă o întrebuinţează împotriva tuturor acelora care nu-şi pleacă capul înaintea lui şi nu i se închină. Focul! În foc să se piardă aşadar şi cei douăzeci şi şase de părinţi zografiţi! În foc, ca să ardă! Astfel la curajoasa mărturisire a părinţilor mănăstirii, catolicii papistaşii răspund: “şi prin urmare, dacă tot o vreţi, atunci muriţi!”.

Fără să mai piardă timpul, latinii catolici aleargă care mai de care ici şi colo, adună vreascuri şi lemne, alcătuiesc un morman uriaş, dau foc şi îi ard pe părinţii mărturisitori ai Ortodoxiei! Părinţii au preferat să mărturisească credinţa ortodoxă şi să moară, decât să trăiască şi să se papistăşească. Biserica noastră I-a aşezat în ceata Cuvioşilor Mucenici şi cinsteşte pomenirea lor în fiecare an la 22 septembrie.

Fraţilor,

Nimeni şi niciodată nu va izbuti unirea cu ereticul papă, pentru că unirea înseamnă supunerea faţă de papă cu dezastruoase urmări pentru Ortodoxie şi neamul nostru ortodox. O garanţie sigură pentru integritatea Ortodoxiei de azi şi de mâine constituie cei ce în zilele noastre sunt apărători ai Ortodoxiei “în putere” şi “în lucrare”: poporul nostru ortodox, dar şi castrul Ortodoxiei – acest Sfânt Munte către care întotdeauna cler şi popor au privit ca şi către un scut al Ortodoxiei. Întotdeauna, dar şi astăzi. Nu, în nici un caz nu vor deveni trădători ai Ortodoxiei părinţii de la Sfântul Munte Athos, chiar dacă s-ar şi găsi unul, doi care poate întâmplător vor accepta o astfel de dezastruoasă unire.

(traducere din greceşte din revista “Palami”, material apărut în revista Rost, nr. 17, iulie 2004 - http://www.romfest.org/rost/, sub titlul Mucenici la Muntele Athos)

Documentarul “Judea declares war on Germany” a facut de curand subiectul unei dispute pe teme de politici editoriale la un post TV public din SUA. Cazul a fost relatat si de Altermedia.

Va invitam sa vizionati acest film de 67′ si sa trageti singuri concluziile. Difuzarea unor astfel de documentare in Romania si multe tari ale UE este o infractiune care te poate trimite in inchisoare cativa ani.

Judea Declares War on Germany: A Critical Look at the Holocaust and WWII